COD PR. PENALA (R) 01/01/1968 - Portal Legislativ

COD PR. PENALA (R) 01/01/1968 - Portal Legislativ Portal Legislativ --> Meniu Meniu Acasă Despre Proiect Facilități Oferite Legături Utile GDPR Meniu Acasă Despre Proiect Facilități Oferite Legături Utile GDPR Prin portalul N-Lex se acorda acces gratuit la legislatiile nationale ale statelor membre, portalul fiind conceput pe baza unei tehnologii de comunicare interne, ce permite accesarea directa a bazelor de date legislative nationale, rezultatele cautarilor venind direct de la sursa. Cuprins Se încarcă, vă rugăm asteptati. + Forme act Forma consolidata + istoric consolidări 29.07.2013 13.06.2013 15.02.2013 25.03.2012 29.12.2011 02.12.2011 25.11.2010 07.10.2010 30.07.2010 14.06.2010 15.06.2009 04.06.2009 23.02.2009 05.05.2008 28.03.2008 18.12.2007 28.11.2007 05.04.2007 07.09.2006 28.12.2005 05.06.2005 23.12.2004 15.12.2004 26.11.2004 06.10.2004 21.09.2004 24.06.2004 14.07.2003 27.06.2003 27.06.2003 01.10.2001 Republicarea 1 Forme republicate Republicarea 1 --> Forma de baza + Fișă act Actiuni suferite Actiuni Induse Refera pe Referit de Cuprinsul Actului Partea GENERALĂTitlul ICapitolul 1Articolul 1Articolul 2Articolul 3Articolul 4Articolul 5Articolul 5^1Articolul 6Articolul 7Articolul 8Capitolul 2Secţiunea IArticolul 9Articolul 10Articolul 11Articolul 12Articolul 13Secţiunea IIArticolul 14Articolul 15Articolul 16Articolul 17Articolul 18Articolul 19Articolul 20Articolul 21Articolul 22Secţiunea IIIArticolul 23Articolul 24Titlul IICapitolul 1Secţiunea IArticolul 25Articolul 26Articolul 27Articolul 28Articolul 28^1Articolul 28^2Articolul 29Secţiunea IIArticolul 30Articolul 31Secţiunea IIIArticolul 32Articolul 33Articolul 34Articolul 35Articolul 36Articolul 37Articolul 38Secţiunea IVArticolul 39Articolul 40Articolul 41Articolul 42Articolul 43Articolul 44Articolul 45Capitolul 2Secţiunea IArticolul 46Articolul 47Articolul 48Articolul 49Articolul 50Articolul 51Articolul 52Articolul 53Articolul 54Secţiunea IIArticolul 55Articolul 56Articolul 57Articolul 58Articolul 59Articolul 60Articolul 61Titlul IIICapitolul 1Articolul 62Articolul 63Articolul 64Articolul 65Articolul 66Articolul 67Articolul 68Capitolul 2Secţiunea IArticolul 69Articolul 70Articolul 71Articolul 72Articolul 73Articolul 74Secţiunea IIArticolul 75Articolul 76Articolul 77Secţiunea IIIArticolul 78Articolul 79Articolul 80Articolul 81Articolul 82Articolul 83Articolul 84Articolul 85Articolul 86Secţiunea IVArticolul 87Articolul 88Secţiunea VArticolul 89Articolul 90Articolul 91Secţiunea V^1Articolul 91^1Articolul 91^2Articolul 91^3Articolul 91^4Articolul 91^5Secţiunea VIArticolul 92Articolul 93Secţiunea VIIArticolul 94Articolul 95Secţiunea VIIIArticolul 96Articolul 97Articolul 98Articolul 99Articolul 100Articolul 101Articolul 102Articolul 103Articolul 104Articolul 105Articolul 106Articolul 107Articolul 108Articolul 109Articolul 110Articolul 111Secţiunea IXArticolul 112Articolul 113Articolul 114Articolul 115Secţiunea XArticolul 116Articolul 117Articolul 118Articolul 119Articolul 120Articolul 121Articolul 122Articolul 123Articolul 124Articolul 125Articolul 126Articolul 127Secţiunea XIArticolul 128Secţiunea XIIArticolul 129Articolul 130Articolul 131Secţiunea XIIIArticolul 132Articolul 133Articolul 134Articolul 135Titlul IVCapitolul 1Secţiunea IArticolul 136Articolul 137Articolul 137^1Articolul 138Articolul 139Articolul 140Articolul 140^1Articolul 141Articolul 142Secţiunea IIArticolul 143Articolul 144Secţiunea IIIArticolul 145Secţiunea IV§1. Arestarea învinuitului Articolul 146Articolul 147 ... §2. Arestarea inculpatului Articolul 148Articolul 149Articolul 150Articolul 151Articolul 152Articolul 153Articolul 154Articolul 155Articolul 156Articolul 157Articolul 158Articolul 159Articolul 160 ... Secţiunea VArticolul 160^1§1. Liberarea provizorie sub control judiciar Articolul 160^2Articolul 160^3 ... §2. Liberarea provizorie pe cauțiune Articolul 160^4Articolul 160^5 ... §3. Dispoziții comune Articolul 160^6Articolul 160^7Articolul 160^8Articolul 160^9Articolul 160^10 ... Capitolul 2Secţiunea IArticolul 161Articolul 162Secţiunea IIArticolul 163Articolul 164Articolul 165Articolul 166Articolul 167Articolul 168Articolul 169Articolul 170Titlul VCapitolul 1Articolul 171Articolul 172Articolul 173Articolul 174Capitolul 2Articolul 175Articolul 176Articolul 177Articolul 148Articolul 179Articolul 180Articolul 181Articolul 182Articolul 183Articolul 184Capitolul 3Articolul 185Articolul 186Articolul 187Articolul 188Capitolul 4Articolul 189Articolul 190Articolul 191Articolul 192Articolul 193Capitolul 5Articolul 194Articolul 195Articolul 196Capitolul 6Articolul 197Capitolul 7Articolul 198Articolul 199Partea SPECIALĂTitlul ICapitolul 1Articolul 200Articolul 201Articolul 202Articolul 203Articolul 204Articolul 205Capitolul 2Articolul 206Articolul 207Articolul 208Articolul 209Articolul 210Articolul 211Articolul 212Articolul 213Articolul 214Articolul 215Capitolul 3Articolul 216Articolul 217Articolul 218Articolul 219Articolul 220Capitolul 4Secţiunea IArticolul 221Articolul 222Articolul 223Articolul 224Articolul 225Articolul 226Articolul 227Secţiunea IIArticolul 228Articolul 229Articolul 230Articolul 231Articolul 232Articolul 233Articolul 234Articolul 235Articolul 236Articolul 237Articolul 238Secţiunea IIIArticolul 239Articolul 240Articolul 241Secţiunea IVArticolul 242Articolul 243Articolul 244Articolul 245Articolul 246Articolul 247Articolul 248Secţiunea VArticolul 249Articolul 249^1Secţiunea VIArticolul 250Articolul 251Articolul 252Articolul 253Articolul 254Secţiunea VII§1. Urmărire fără punerea în mișcare a acțiunii penale Articolul 255Articolul 256Articolul 257 ... §2. Urmărire cu acțiunea penală pusă în mișcare Articolul 258Articolul 259Articolul 260 ... Capitolul 5Articolul 261Articolul 262Articolul 263Articolul 264Articolul 265Articolul 266Articolul 267Articolul 268Articolul 269Capitolul 6Articolul 270Articolul 271Articolul 272Articolul 273Articolul 274Capitolul 7Articolul 275Articolul 276Articolul 277Articolul 278Capitolul 8Articolul 279Articolul 280Articolul 281Articolul 282Articolul 283Articolul 284Articolul 284^1Articolul 285Articolul 286Titlul IICapitolul 1Articolul 287Articolul 288Articolul 289Articolul 290Articolul 291Articolul 292Articolul 293Articolul 294Articolul 295Articolul 296Articolul 297Articolul 298Articolul 299Articolul 300Articolul 301Articolul 302Articolul 303Articolul 304Articolul 305Articolul 306Articolul 307Articolul 308Articolul 309Articolul 310Articolul 311Articolul 312Capitolul 2Secţiunea IArticolul 313Articolul 314Articolul 315Articolul 316Articolul 317Articolul 318Articolul 319Articolul 320Articolul 321Articolul 322Articolul 323Articolul 324Articolul 325Articolul 326Articolul 327Articolul 328Articolul 329Articolul 330Articolul 331Articolul 332Articolul 333Articolul 334Articolul 335Articolul 336Articolul 337Articolul 338Articolul 339Articolul 340Articolul 341Articolul 342Secţiunea IIArticolul 343Articolul 344Articolul 345Articolul 346Articolul 347Articolul 348Articolul 349Articolul 350Articolul 351Articolul 352Articolul 353Articolul 354Articolul 355Articolul 356Articolul 357Articolul 358Articolul 359Articolul 360Capitolul 3Secţiunea IArticolul 361Articolul 362Articolul 363Articolul 364Articolul 365Articolul 366Articolul 367Articolul 368Articolul 369Articolul 370Articolul 371Articolul 372Articolul 373Articolul 374Articolul 375Articolul 376Articolul 377Articolul 378Articolul 379Articolul 380Articolul 381Articolul 382Articolul 383Articolul 384Articolul 385Secţiunea IIArticolul 385^1Articolul 385^2Articolul 385^3Articolul 385^4Articolul 385^5Articolul 385^6Articolul 385^7Articolul 385^8Articolul 385^9Articolul 385^10Articolul 385^11Articolul 385^12Articolul 385^13Articolul 385^14Articolul 385^15Articolul 385^16Articolul 385^17Articolul 385^18Articolul 385^19Capitolul 4Secţiunea IArticolul 386Articolul 387Articolul 388Articolul 389Articolul 390Articolul 391Articolul 392Secţiunea IIArticolul 393Articolul 394Articolul 395Articolul 396Articolul 397Articolul 398Articolul 399Articolul 400Articolul 401Articolul 402Articolul 403Articolul 404Articolul 405Articolul 406Articolul 407Articolul 408Secţiunea IIIArticolul 409Articolul 410Articolul 411Articolul 412Articolul 412^1Articolul 413Articolul 414Articolul 414^1Articolul 414^2Titlul IIICapitolul 1Articolul 415Articolul 416Articolul 416^1Articolul 417Articolul 418Articolul 419Capitolul 2Secţiunea IArticolul 420Articolul 421Articolul 422Articolul 422^1Articolul 422^2Articolul 423Articolul 424Articolul 425Secţiunea IIArticolul 426Articolul 427Articolul 428Secţiunea IIIArticolul 429Articolul 430Articolul 431Articolul 432Articolul 433Articolul 434Articolul 435Articolul 436Articolul 437Articolul 438Articolul 439Secţiunea IVArticolul 440Articolul 441Secţiunea IV^1Articolul 441^1Secţiunea VArticolul 442Articolul 443Secţiunea VIArticolul 444Articolul 445Articolul 446Capitolul 3Secţiunea IArticolul 447Articolul 447^1Articolul 448Articolul 449Articolul 449^1Articolul 450Articolul 450^1Articolul 451Articolul 452Secţiunea IIArticolul 453Articolul 454Secţiunea IIIArticolul 455Articolul 456Articolul 457Secţiunea IVArticolul 458Articolul 459Capitolul 4Articolul 460Articolul 461Articolul 462Articolul 463Articolul 464Titlul IVCapitolul 1Articolul 465Articolul 466Articolul 467Articolul 468Articolul 469Articolul 470Articolul 471Articolul 472Articolul 473Articolul 474Articolul 475Articolul 476Articolul 477Articolul 478Articolul 479Capitolul 2Articolul 480Articolul 481Articolul 482Articolul 483Articolul 484Articolul 485Articolul 486Articolul 487Articolul 488Articolul 489Articolul 490Articolul 491Articolul 491^1Articolul 492Articolul 493Capitolul 3Articolul 494Articolul 495Articolul 496Articolul 497Articolul 498Articolul 499Articolul 500Articolul 501Articolul 502Articolul 503Capitolul 4Articolul 504Articolul 505Articolul 506Articolul 507Capitolul 5Articolul 508Articolul 509Articolul 510Articolul 511Articolul 512Capitolul 6Secţiunea IArticolul 513Secţiunea IIArticolul 514Articolul 515Articolul 516Articolul 517Articolul 518Secţiunea IIIArticolul 519Articolul 520Articolul 521Articolul 522Articolul 523Articolul 524 Reveniti in topul paginii Forma printabilă COD DE PROCEDURA PENALĂ *** RepublicatEMITENT PARLAMENTUL Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 30 aprilie 1997 Notă ... *) Republicat în temeiul art. 4 din Legea nr. 141/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996. Codul de procedură penală a fost publicat în Buletinul Oficial nr. 145-146 din 12 noiembrie 1968 și a mai fost republicat în Buletinul Oficial nr. 58-59 din 26 aprilie 1973, în temeiul art. 3 din Legea nr. 7/1973, publicată în Buletinul Oficial nr. 49 din 6 aprilie 1973. + Partea GENERALĂ + Titlul I REGULILE DE BAZA ȘI ACȚIUNILE ÎN PROCESUL PENAL + Capitolul 1 SCOPUL ȘI REGULILE DE BAZA ALE PROCESULUI PENALScopul procesului penal + Articolul 1Procesul penal are ca scop constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a savirsit o infracțiune să fie pedepsita potrivit vinovatiei sale și nici o persoană nevinovată sa nu fie trasa la răspundere penală. Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor.Legalitatea și oficialitatea procesului penal + Articolul 2Procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cît și în cursul judecații, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.Actele necesare desfășurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel.Aflarea adevărului + Articolul 3În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.Rolul activ + Articolul 4Organele de urmărire penală și instanțele de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfășurarea procesului penal.Garantarea libertății persoanei + Articolul 5În tot cursul procesului penal este garantată libertatea persoanei.Nici o persoană nu poate fi reținută sau arestata și nici nu poate fi supusă vreunei forme de restringere a libertății decît în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.Dacă cel împotriva căruia s-a luat măsura arestării preventive sau o măsura de restringere a libertății considera ca aceasta este ilegala, are dreptul, în tot cursul procesului, să se adreseze instanței competente, potrivit legii.Orice persoană împotriva căreia s-a luat ilegal o măsura preventivă are dreptul la repararea pagubei suferite, în condițiile prevăzute de lege.În tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.Respectarea demnității umane + Articolul 5^1Orice persoană care se afla în curs de urmărire penală sau de judecată trebuie tratata cu respectarea demnității umane. Supunerea acesteia la tortura sau la tratamente cu cruzime, inumane ori degradante este pedepsita prin lege.Garantarea dreptului de apărare + Articolul 6Dreptul de apărare este garantat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți în tot cursul procesului penal.În cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate să asigure părților deplina exercitare a drepturilor procesuale în condițiile prevăzute de lege și sa administreze probele necesare în apărare.Organele judiciare au obligația sa încunoștiințeze pe invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este invinuit, încadrarea juridică a acesteia și să-i asigure posibilitatea pregătirii și exercitării apărării.Orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în tot cursul procesului penal.Organele judiciare au obligația sa încunoștiințeze pe invinuit sau inculpat, înainte de a i se lua prima declarație, despre dreptul de a fi asistat de un apărător, consemnindu-se aceasta în procesul-verbal de ascultare. În condițiile și în cazurile prevăzute de lege, organele judiciare sunt obligate sa ia măsuri pentru asigurarea asistenței juridice a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu are apărător ales.Limba în care se desfășoară procesul penal + Articolul 7În desfășurarea procesului penal se folosește limba română.În fața organelor judiciare din unitățile administrativ-teritoriale locuite și de populație de alta naționalitate decît cea română, se asigura folosirea limbii materne a acelei populații. Folosirea limbii oficiale prin traducător + Articolul 8Părților care nu vorbesc limba în care se desfășoară procesul penal li se asigura posibilitatea de a lua cunoștința de piesele dosarului și dreptul de a vorbi în instanța și a pune concluzii, prin traducător. + Capitolul 2 ACȚIUNEA PENALĂ ȘI ACȚIUNEA CIVILĂ ÎN PROCESUL PENAL + Secţiunea I Acțiunea penalăObiectul și exercitarea acțiunii penale + Articolul 9Acțiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au savirsit infracțiuni.Acțiunea penală se pune în mișcare prin actul de inculpare prevăzut de lege.Acțiunea penală se poate exercita în tot cursul procesului penal.Cazurile în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată + Articolul 10Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă:

1. a)fapta nu exista; ...
2. b)fapta nu este prevăzută de legea penală; ... b^1) fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni; ...
3. c)fapta nu a fost săvârșită de invinuit sau de inculpat; ...
4. d)faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii; ...
5. e)exista vreuna din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei; ...
6. f)lipsește plîngerea prealabilă a persoanei vătămate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; ...
7. g)a intervenit amnistia sau prescripția ori decesul făptuitorului; ...
8. h)a fost retrasă plîngerea prealabilă ori părțile s-au împăcat, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea plingerii sau împăcare părților inlatura răspunderea penală; ...
9. i)s-a dispus înlocuirea răspunderii penale; ...
10. j)exista autoritatea de lucru judecat. Împiedicarea produce efecte chiar dacă faptei definitiv judecate i s-ar da o alta încadrare juridică. ... În cazul prevăzut la lit. f), acțiunea poate fi pusă în miscarea ulterior în condiții legale.Clasarea, scoaterea de sub urmărire, încetarea urmăririi penale, achitarea și încetarea procesului penal. + Articolul 11Când se constata existenta vreunuia din cazurile prevăzute în art. 10:1. În cursul urmăririi penale procurorul, la propunerea organului de cercetare penală sau din oficiu, dispune:
11. a)clasarea, când nu exista invinuit în cauza; ...
12. b)scoaterea de sub urmărire, în cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e), când exista invinuit sau inculpat în cauza; ...
13. c)încetarea urmăririi penale, în cazurile prevăzute în art. 10 lit. f)-
14. h)și j), când exista invinuit sau inculpat în cauza. ... ... 2. În cursul judecații instanța pronunța:
15. a)achitarea în cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e); ...
16. b)încetarea procesului penal în cazurile prevăzute în art. 10 lit. f)-j). ... ... Sesizarea altor organe decît cele judiciare + Articolul 12În cazurile arătate în art. 10 lit. b),
17. d)și e), procurorul care dispune clasarea sau scoaterea de sub urmărire, ori instanța de judecată care pronunța achitarea, dacă apreciază ca fapta ar putea atrage măsuri ori sancțiuni altele decît cele prevăzute de legea penală, sesizează organul competent.Continuarea procesului penal în caz de amnistie, prescripție sau de retragere a plingerii + Articolul 13În caz de amnistie, prescripție ori de retragere a plingerii prealabile, invinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.Dacă se constata vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e), procurorul dispune scoaterea de sub urmărire, iar instanța de judecată pronunța achitarea.Dacă nu se constata vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e), procurorul dispune încetarea urmăririi penale, iar instanța de judecată pronunța încetarea procesului penal. + Secţiunea II Acțiunea civilăObiectul și exercitarea acțiunii civile + Articolul 14Acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente.Acțiunea civilă poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă.Repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile:
18. a)în natura, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, prin desființarea totală ori parțială a unui înscris și prin orice alt mijloc de reparare; ...
19. b)prin plata unei despăgubiri bănești, în măsura în care repararea în natura nu este cu putinta. ... De asemenea, se acordă despăgubiri bănești pentru folosul de care a fost lipsită partea civilă.Constituirea ca parte civilă + Articolul 15Persoana vătămată se poate constitui parte civilă în contra învinuitului sau inculpatului și persoanei responsabile civilmente.Constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.Calitatea de parte civilă a persoanei care a suferit o vătămare prin infracțiune nu inlatura dreptul acestei persoane de a participa în calitate de parte vătămată în aceeași cauza.Acțiunea civilă este scutită de taxa de timbru.Partea responsabilă civilmente + Articolul 16Introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare. Persoana responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătorești la prima instanța, luând procedura din stadiul în care se afla în momentul intervenției.Partea responsabilă civilmente are, în ce privește acțiunea civilă, toate drepturile pe care legea le prevede pentru invinuit sau inculpat.Exercitarea din oficiu a acțiunii civile + Articolul 17Acțiunea civilă se pornește și se exercită și din oficiu, când persoana vătămată este o unitate dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal.În acest scop, organul de urmărire penală sau instanța de judecată va cere unității pagubite să prezinte situația cu privire la întinderea pagubei și date cu privire la faptele prin care paguba a fost pricinuită. Unitatea este obligată să prezinte situația și datele cerute. În cazul arătat în alin. 1, instanța este obligată să se pronunțe din oficiu asupra repararii pagubei, chiar dacă unitatea pagubita nu este constituită parte civilă.Dispozițiile alin. 1 și 3 se aplică și în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrînsa.Susținerea acțiunii civile de către procuror + Articolul 18Procurorul poate susține în fața instanței acțiunea civilă pornită de persoana vătămată.Când persoana vătămată este o unitate dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal sau o persoană lipsită de capacitate de exercițiu ori cu capacitate de exercițiu restrînsa, procurorul, când participa la judecata, este obligat sa susțină interesele civile ale acesteia, chiar dacă nu este constituită parte civilă.Acțiunea adresată instanței civile + Articolul 19Persoana vătămată care nu s-a constituit parte civilă în procesul penal poate introduce la instanța civilă acțiune pentru repararea pagubei pricinuite prin infracțiune.Judecata în fața instanței civile se suspenda până la rezolvarea definitivă a cauzei penale.De asemenea, poate să pornească acțiune în fața instanței civile persoana vătămată care s-a constituit parte civilă sau pentru care s-a pornit din oficiu acțiunea civilă în procesul penal, dar acesta a fost suspendat. În caz de reluare a procesului penal, acțiunea introdusă la instanța civilă se suspenda.Persoana vătămată care a pornit acțiunea în fața instanței civile poate să părăsească această instanță și să se adreseze organului de urmărire penală sau instanței de judecată, dacă punerea în mișcare a acțiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat după suspendare. Părăsirea instanței civile nu poate avea loc dacă aceasta a pronunțat o hotărâre chiar nedefinitiva.Cazuri speciale de rezolvare a acțiunii civile + Articolul 20Persoana vătămată constituită parte civilă în procesul penal poate să pornească acțiune în fața instanței civile, dacă instanța penală, prin hotărârea rămasă definitivă, a lăsat nesolutionata acțiunea civilă.În cazurile în care acțiunea civilă a fost exercitată din oficiu, dacă se constata din probe noi ca paguba nu a fost integral reparată, diferența poate fi cerută pe calea unei acțiuni la instanța civilă.De asemenea, persoana vătămată se poate adresa cu acțiune la instanța civilă, pentru repararea pagubelor care s-au născut ori s-au descoperit după pronunțarea hotărârii penale de prima instanța.Exercitarea acțiunii civile de către sau față de succesori + Articolul 21Acțiunea civilă rămâne în competența instanței penale în caz de deces al uneia din părți, introducîndu-se în cauza moștenitorii acesteia.Dacă una din părți este o persoană juridică, în caz de reorganizare a acesteia, se introduce în cauza unitatea succesoare în drepturi, iar în caz de desființare sau de dizolvare se introduc în cauza lichidatorii.Autoritatea hotărârii penale în civil și efectele hotărârii civile și penal + Articolul 22Hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judeca acțiunea civilă, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savirsit-o și a vinovatiei acesteia.Hotărârea definitivă a instanței civile prin care a fost soluționată acțiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în fața organului de urmărire penală și a instanței penale, cu privire la existenta faptei penale, a persoanei care a savirsit-o și a vinovatiei acesteia. + Secţiunea III Părțile în procesul penalInculpatul + Articolul 23Persoana împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală este parte în procesul penal și se numește inculpat.Alte părți în procesul penal + Articolul 24Persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizica, morala sau materială, dacă participa în procesul penal, se numește parte vătămată.Persoana vătămată care exercită acțiunea civilă în cadrul procesului penal se numește parte civilă.Persoana chemată în procesul penal sa răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului, se numește parte responsabilă civilmente. + Titlul II COMPETENTA + Capitolul 1 FELURILE COMPETENTEI + Secţiunea I Competența după materie și după calitatea persoaneiCompetența judecătoriei + Articolul 25Judecătoria judeca în prima instanța toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.Competența tribunalului militar + Articolul 26Tribunalul militar judeca în prima instanța:1. infracțiunile săvârșite de militari până la gradul de căpitan inclusiv, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe; ... 2. următoarele infracțiuni săvârșite de civili:
20. a)infracțiunile contra bunurilor aflate în proprietatea, administrarea sau folosință Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Interne, Ministerului Justiției - Direcția generală a penitenciarelor -, Serviciului Roman de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Serviciului de Protecție și Paza, care prin natura sau destinația lor au un caracter militar sau interesează capacitatea de apărare ori siguranța statului; ...
21. b)infracțiunile prevăzute în art. 348-354 din Codul penal; ... ... 3. infracțiunile săvârșite în legătură cu serviciul de către salariații civili din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiției - Direcția generală a penitenciarelor -, Serviciul Roman de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Serviciul de Protecție și Paza, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe. ... Competența tribunalului + Articolul 27Tribunalul:1. judeca în prima instanța:
22. a)infracțiunile prevăzute de Codul penal în art. 174-177, 179, 189 alin. 3, art. 190, 197 alin. 2 și 3, art. 209 alin. 3, art. 211 alin. 2 și 3, art. 212, 215 alin. 5, art. 215^1 alin. 2, art. 218, 219 alin. 3 dacă fapta a avut ca urmare un dezastru și alin. 4, art. 238, 239 alin. 3, art. 248^1, 252, 254, 255, 257, 266-270, 273 alin. 2, art. 274 alin. 2, art. 275 alin. 3, art. 276, 279 alin. 3, art. 279^1, 280, 280^1, 282-285, 298, 302^2, 312 și 317, precum și infracțiunea de contrabanda, dacă a avut ca obiect arme, muniții sau materii explozive ori radioactive; ...
23. b)infracțiunile săvârșite cu intenție, care au avut ca urmare moartea unei persoane; ...
24. c)infracțiunile privind siguranța naționala a României prevăzute în legi speciale; ...
25. d)infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat, în cazurile în care minimul special al pedepsei este de 2 ani sau mai mare; ...
26. e)infracțiunea de bancruta frauduloasă, dacă fapta privește sistemul bancar; ...
27. f)alte infracțiuni date prin lege în competența sa; ... ... 2. ca instanța de apel, judeca apelurile împotriva hotărîrilor penale pronunțate de judecătorii în prima instanța, cu excepția celor privind infracțiunile menționate în art. 279 alin. 2 lit. a); ... 3. ca instanța de recurs, judeca recursurile împotriva hotărîrilor penale pronunțate de judecătorii, în cazul infracțiunilor menționate în art. 279 alin. 2 lit. a), precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege; ... 4. soluționează conflictele de competența ivite între judecătoriile din raza sa teritorială. ... Competența tribunalului militar teritorial + Articolul 28Tribunalul militar teritorial:1. judeca în prima instanța:
28. a)infracțiunile săvârșite de ofițerii superiori, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe; ...
29. b)infracțiunile menționate în art 27 pct. 1 lit. a),
30. b)și c), săvârșite de militari până la gradul de căpitan inclusiv ori săvârșite în legătură cu serviciul de către salariații civili din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiției - Direcția generală a penitenciarelor -, Serviciul Roman de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Serviciul de Protecție și Paza; ...
31. c)alte infracțiuni date prin lege în competența sa; ... ... 2. ca instanța de apel, judeca apelurile împotriva hotărîrilor pronunțate în prima instanța de tribunalele militare, cu excepția infracțiunilor menționate în art. 279 alin. 2 lit.
32. a)și a infracțiunilor contra ordinii și disciplinei militare sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani; ... 3. ca instanța de recurs, judeca recursurile împotriva hotărîrilor pronunțate de tribunalele militare în cazul infracțiunilor menționate în art. 279 alin. 2 lit.
33. a)și al infracțiunilor contra ordinii și disciplinei militare sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege; ... 4. soluționează conflictele de competența ivite între tribunalele militare din raza sa teritorială. ... Competența Curții de Apel + Articolul 28^1Curtea de Apel:1. judeca în prima instanța:
34. a)infracțiunile prevăzute de Codul penal în art. 155-173 și 356-361; ...
35. b)infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii și tribunale, de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, precum și de notarii publici; ...
36. c)infracțiunile săvârșite de judecătorii, procurorii și controlorii financiari ai camerelor de conturi județene; ...
37. d)alte infracțiuni date prin lege în competența sa; ... ... 2. ca instanța de apel, judeca apelurile împotriva hotărîrilor penale pronunțate în prima instanța de tribunale; ... 3. ca instanța de recurs, judeca recursurile împotriva hotărîrilor penale pronunțate de tribunale în apel, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege; ... 4. soluționează conflictele de competența ivite între tribunale sau între judecătorii și tribunale din raza sa teritorială, ori între judecătorii din circumscripția unor tribunale diferite, aflate în raza teritorială a Curții. ... Competența Cutii Militare de Apel + Articolul 28^2Curtea Militară de Apel:1. judeca în prima instanța:
38. a)infracțiunile prevăzute de Codul penal în art. 155-173 și art. 356-361, săvârșite de militari ori săvârșite în legătură cu serviciul de către salariații civili din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiției - Direcția generală a penitenciarelor -, Serviciul Roman de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Serviciul de Protecție și Paza; ...
39. b)infracțiunile săvârșite de judecătorii tribunalelor militare și ai tribunalelor militare teritoriale, precum și de procurorii militari de la parchetele militare de pe lângă aceste instanțe; ...
40. c)alte infracțiuni date prin lege în competența sa; ... ... 2. ca instanța de apel, judeca apelurile împotriva hotărîrilor pronunțate în prima instanța de tribunalele militare teritoriale; ... 3. ca instanța de recurs, judeca recursurile împotriva hotărîrilor pronunțate de tribunalele militare teritoriale în apel, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege; ... 4. soluționează conflictele de competența ivite între tribunalele militare teritoriale sau între tribunalele militare și tribunalele militare teritoriale ori între tribunalele militare din raza de competența a unor tribunale militare teritoriale diferite. ... Competența Curții Supreme de Justiție + Articolul 29Curtea Suprema de Justiție:1. judeca în prima instanța:
41. a)infracțiunile săvârșite de senatori și deputați; ...
42. b)infracțiunile săvârșite de membrii Guvernului; ...
43. c)infracțiunile săvârșite de judecătorii Curții Constituționale, membrii, judecătorii, procurorii și controlorii financiari ai Curții de Conturi și de președintele Consiliului Legislativ; ...
44. d)infracțiunile săvârșite de maresali, amirali și generali; ...
45. e)infracțiunile săvârșite de șefii cultelor religioase organizate în condițiile legii și de ceilalți membri ai Inaltului Cler, care au cel puțin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia; ...
46. f)infracțiunile săvârșite de judecătorii și magistrații asistenți de la Curtea Suprema de Justiție, de judecătorii de la curțile de apel și Curtea Militară de Apel, precum și de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe; ...
47. g)alte cauze date prin lege în competența sa; ... ... 2. ca instanța de recurs, judeca:
48. a)recursurile împotriva hotărîrilor penale pronunțate, în prima instanța, de curțile de apel și Curtea Militară de Apel; ...
49. b)recursurile împotriva hotărîrilor penale pronunțate, ca instanțe de apel, de curțile de apel și Curtea Militară de Apel; ...
50. c)recursurile împotriva hotărîrilor penale pronunțate, în prima instanța, de secția penală și secția militară ale Curții Supreme de Justiție; ... ... 3. judeca recursurile în interesul legii; ... 4. judeca recursurile în anulare; ... 5. soluționează:
51. a)conflictele de competența în cazurile în care Curtea Suprema de Justiție este instanța superioară comuna; ...
52. b)cazurile în care cursul justiției este întrerupt; ...
53. c)cererile de strămutare. ... ... + Secţiunea II Competența teritorialăCompetența pentru infracțiunile săvârșite în țara + Articolul 30Competența după teritoriu este determinata de:
54. a)locul unde a fost săvârșită infracțiunea; ...
55. b)locul unde a fost prins făptuitorul; ...
56. c)locul unde locuiește făptuitorul; ...
57. d)locul unde locuiește persoana vătămată. ... Judecarea cauzei revine aceleia dintre instanțele competente potrivit alin. 1, în a carei raza teritorială s-a efectuat urmărirea penală.Când urmărirea penală se efectuează de către Parchetul General de pe lângă Curtea Suprema de Justiție sau de către parchetele de pe lângă curțile de apel ori de pe lângă tribunale sau de către un organ de cercetare central ori județean, procurorul, prin rechizitoriu, stabilește căreia dintre instanțele prevăzute în alin. 1 îi revine competența de a judeca, ținând seama ca, în raport cu împrejurările cauzei, să fie asigurată buna desfășurare a procesului penal.Prin "locul săvârșirii infracțiunii" se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infractionala, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia.Competența pentru infracțiunile săvârșite în străinătate + Articolul 31Infracțiunile săvârșite în afară teritoriului tarii se judeca, după caz, de către instanțele civile sau militare în a căror rază teritorială își are domiciliul sau locuiește făptuitorul. Dacă acesta nu are domiciliul și nici nu locuiește în România, și fapta este de competența judecătoriei, se judeca de Judecătoria Sectorului 2, iar în celelalte cazuri, de instanța competența după materie și calitatea persoanei, din municipiul București.Infracțiunea săvârșită pe o nava este de competența instanței în a carei raza teritorială se afla primul port român în care ancoreaza nava, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.Infracțiunea săvârșită pe o aeronava este de competența instanței în a carei raza teritorială se afla primul loc de aterizare pe teritoriul român.Dacă nava nu ancoreaza într-un port român sau dacă aeronava nu aterizeaza pe teritoriul român, competența este cea prevăzută în alin. 1, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. + Secţiunea III Competența în caz de indivizibilitate și conexitateReunirea cauzelor + Articolul 32În caz de indivizibilitate sau de conexitate, judecata în prima instanța, dacă are loc în același timp pentru toate faptele și pentru toți faptuitorii, se efectuează de aceeași instanța.Cazurile de indivizibilitate + Articolul 33Este indivizibilitate:
58. a)când la săvârșirea unei infracțiuni au participat mai multe persoane; ...
59. b)când doua sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite prin același act; ...
60. c)în cazul infracțiunii continuate sau în orice alte cazuri când doua sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singura infracțiune. ... Cazurile de conexitate + Articolul 34Este conexitate:
61. a)când doua sau mai multe infracțiuni sunt săvârșite prin acte diferite, de una sau de mai multe persoane împreună, în același timp și în același loc; ...
62. b)când doua sau mai multe infracțiuni sunt săvârșite în timp ori în loc diferit, după o prealabilă înțelegere între infractori; ...
63. c)când o infracțiune este săvârșită pentru a pregati, a înlesni sau a ascunde comiterea altei infracțiuni, ori este săvârșită pentru a înlesni sau a asigura sustragerea de la răspundere penală a făptuitorului altei infracțiuni; ...
64. d)când între doua sau mai multe infracțiuni exista legătură și reunirea cauzelor se impune pentru o buna infaptuire a justiției. ... Competența în caz de indivizibilitate sau conexitate + Articolul 35În caz de indivizibilitate sau conexitate, dacă competența în raport cu diferiții făptuitori ori diferitele fapte aparține, potrivit legii, mai multor instanțe de grad egal, competența de a judeca toate faptele și pe toți faptuitorii revine instanței mai întâi sesizate, iar dacă competența după natura faptelor sau după calitatea persoanelor aparține unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca toate cauzele reunite revine instanței superioare în grad.Dacă dintre instanțe una este civilă, iar alta militară, competența revine instanței militare.Dacă instanța civilă este superioară în grad, competența revine instanței militare echivalente în grad cu instanța civilă.Competența de a judeca cauzele reunite rămâne dobândită instanței, chiar dacă pentru fapta sau pentru făptuitorul care a determinat competența acestei instanțe s-a dispus încetarea procesului penal ori s-a pronunțat achitarea.Tăinuirea, favorizarea infractorului și nedenunțarea unor infracțiuni sunt de competența instanței care judeca infracțiunea la care acestea se referă.Instanța competența a hotărî reunirea cauzelor + Articolul 36Reunirea cauzelor se hotărăște de instanța căreia îi revine competența de judecată, potrivit dispozițiilor art. 35.În cazul prevăzut în art. 35 alin. 3, reunirea cauzelor se hotărăște de instanța civilă, care trimite dosarul instanței militare căreia îi revine competența.Cazuri speciale + Articolul 37În cazurile de indivizibilitate prevăzute în art. 33 lit.
65. a)și b), precum și în cele de conexitate, cauzele sunt reunite dacă ele se afla în fața primei instanțe de judecată, chiar după desființarea hotărârii cu trimitere de către instanța de apel sau după casarea cu trimitere de către instanța de recurs.Cauzele se reunesc și la instanțele de apel, precum și la cele de recurs, de același grad, dacă se afla în același stadiu de judecată.În cazul de indivizibilitate prevăzut în art. 33 lit. c), cauzele trebuie să fie reunite întotdeauna.Disjungerea + Articolul 38În cazul de indivizibilitate prevăzut în art. 33 lit. a), precum și în toate cazurile de conexitate, instanța poate dispune, în interesul unei bune judecati, disjungerea cauzei, astfel ca judecarea unora dintre infractori sau dintre infracțiuni să se facă separat. + Secţiunea IV Dispoziții comuneExcepții de necompetentă + Articolul 39Excepția de necompetentă materială și cea de necompetentă după calitatea persoanei pot fi ridicate în tot cursul procesului penal, până la pronunțarea hotărârii definitive.Excepția de necompetentă teritorială poate fi ridicată numai până la citirea actului de sesizare în fața primei instanțe de judecată. Excepțiile de necompetentă pot fi ridicate de procuror, de oricare dintre părți, sau puse în discuția părților din oficiu.Competența în caz de schimbare a calității inculpatului + Articolul 40Când competența instanței este determinata de calitatea inculpatului, instanța rămâne competența a judeca, chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate.Dobindirea calității după săvârșirea infracțiunii nu determina schimbarea competentei.Competența în caz de schimbare a încadrării juridice sau a calificării + Articolul 41Instanța sesizată cu judecarea unei infracțiuni rămâne competența a o judeca chiar dacă constata, după efectuarea cercetării judecătorești, ca infracțiunea este de competența instanței inferioare.Schimbarea calificării faptei printr-o lege noua, intervenita în cursul judecării cauzei, nu atrage incompetenta instanței de judecată, afară de cazul când prin acea lege s-ar dispune altfel.Declinarea de competența + Articolul 42Instanța de judecată care își declina competența trimite dosarul instanței de judecată arătată ca fiind competența prin hotărârea de declinare.Dacă declinarea a fost determinata de competența materială sau după calitatea persoanei, instanța căreia i s-a trimis cauza poate folosi actele îndeplinite și poate menține măsurile dispuse de instanța desesizata.În cazul declinarii pentru necompetentă teritorială, actele îndeplinite ori măsurile dispuse se mențin.Hotărârea de declinare a competentei nu este supusă apelului și nici recursului.Conflictul de competența + Articolul 43Când doua sau mai multe instanțe se recunosc competente a judeca aceeași cauza ori își declina competența, conflictul pozitiv sau negativ de competența se soluționează de instanța ierarhic superioară comuna.Când conflictul de competența se ivește între o instanța civilă și una militară, soluționarea conflictului este de competența Curții Supreme de Justiție.Instanța ierarhic superioară comuna este sesizată în caz de conflict pozitiv, de către instanța care s-a declarat cea din urma competența, iar în caz de conflict negativ, de către instanța care și-a declinat cea din urma competența.În toate cazurile, sesizarea se poate face și de procuror sau de părți.Până la soluționarea conflictului pozitiv de competența judecata se suspenda.Instanța care și-a declinat competența ori s-a declarat competența cea din urma ia măsurile și efectuează actele ce reclama urgenta.Instanța ierarhic superioară comuna hotărăște asupra conflictului de competența cu citarea părților.Când instanța sesizată cu soluționarea conflictului de competența constata ca acea cauza este de competența altei instanțe decît cele între care a intervenit conflictul și față de care nu este instanța superioară comuna trimite dosarul instanței superioare comune.Instanța căreia i s-a trimis cauza prin hotărârea de stabilire a competentei nu se mai poate declara necompetentă, afară de cazul în care, în urma noii situații de fapt ce rezultă din completarea cercetării judecătorești, se constată că fapta constituie o infracțiune data prin lege în competența altei instanțe.Instanța căreia i s-a trimis cauza aplica în mod corespunzător dispozițiile art. 42 alin. 2.Chestiuni prealabile + Articolul 44Instanța penală este competența sa judece orice chestiune prealabilă de care depinde soluționarea cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competența altei instanțe.Chestiunea prealabilă se judeca de către instanța penală, potrivit regulilor și mijloacelor de proba privitoare la materia căreia îi aparține acea chestiune.Hotărârea definitivă a instanței civile, asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabilă în procesul penal, are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale.Dispoziții care se aplică la urmărirea penală + Articolul 45Dispozițiile cuprinse în art. 30-36, 38, 40, 42 și 44 se aplică în mod corespunzător și în cursul urmăririi penale.Când nici unul din locurile arătate în art. 30 alin. 1 nu este cunoscut, competența revine organului de urmărire penală care a fost mai întâi sesizat.În caz de sesizări simultane, precaderea se stabilește în ordinea enumerării de la art. 30 alin. 1.Dacă în raport cu vreunul din criteriile arătate în art. 30 alin. 1 sunt competente mai multe organe de urmărire penală, competența revine organului care a fost mai întâi sesizat.Urmărirea penală a infracțiunilor săvârșite în condițiile prevăzute în art. 31 se efectuează de către organul de urmărire penală din raza teritorială a instanței competente sa judece cauza.Conflictul de competența între doi sau mai mulți procurori se rezolva de către procurorul superior comun acestora. Când conflictul se ivește între doua sau mai multe organe de cercetare penală, competența se stabilește de către procurorul care exercită supravegherea activității de cercetare penală a acestor organe. + Capitolul 2 INCOMPATIBILITATEA ȘI STRĂMUTAREA + Secţiunea I IncompatibilitateaRudenia între judecători + Articolul 46Judecătorii care sunt soți sau rude apropiate între ei nu pot face parte din același complet de judecată.Judecător care s-a pronunțat anterior + Articolul 47Judecătorul care a luat parte la soluționarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauze într-o instanța superioară, sau la judecarea cauzei după desființarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs.De asemenea, nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi data în acea cauza.Alte cauze de incompatibilitate + Articolul 48Judecătorul este de asemenea incompatibil de a judeca, dacă în cauza respectiva:
66. a)a pus în mișcare acțiunea penală, a emis mandatul de arestare, a dispus trimiterea în judecata, sau a pus concluzii în fond în calitate de procuror la instanța de judecată; ...
67. b)a fost reprezentant sau apărător al vreuneia din părți; ...
68. c)a fost expert sau martor; ...
69. d)exista împrejurări din care rezultă ca este interesat sub orice formă, el, soțul sau vreo ruda apropiată. ... Incompatibilitatea procurorului, grefierului și a organului de cercetare penală + Articolul 49Dispozițiile art. 46 se aplică procurorului și grefierului de ședința, când cauza de incompatibilitate exista între ei sau între vreunul dintre ei și unul dintre membrii completului de judecată.Dispozițiile privind cazurile de incompatibilitate prevăzute în art. 48 lit. b),
70. c)și
71. d)se aplică procurorului, persoanei care efectuează cercetarea penală și grefierului de ședința.Procurorul care a participat ca judecător la soluționarea cauzei în prima instanța nu poate pune concluzii la judecarea ei în apel sau în recurs.Persoana care a efectuat urmărirea penală este incompatibilă sa procedeze la completarea sau refacerea acesteia, când completarea sau refacerea este dispusă de instanța.Abținerea + Articolul 50Persoana incompatibilă este obligată sa declare, după caz, președintelui instanței, procurorului care supraveghează cercetarea penală sau procurorului ierarhic superior, ca se abține de a participa la procesul penal, cu arătarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul abtinerii.Declarația de abținere se face de îndată ce persoana obligată la aceasta a luat cunoștința de existenta cazului de incompatibilitate.Recuzarea + Articolul 51În cazul în care persoana incompatibilă nu a făcut declarație de abținere, poate fi recuzata atât în cursul urmăririi penale cît și în cursul judecații, de oricare dintre părți, de îndată ce partea a aflat despre existenta cazului de incompatibilitate.Recuzarea se formulează oral sau scris, cu arătarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul recuzării.Procedura de soluționare în cursul judecații + Articolul 52Abținerea sau recuzarea judecătorului, procurorului sau grefierului se soluționează de un alt complet, în ședința secreta, fără participarea celui ce declara ca se abține sau este recuzat.Examinarea declarației de abținere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instanța, iar dacă se găsește necesar, și părțile, precum și persoana care se abține sau a carei recuzare se cere.Când abținerea sau recuzarea privește cazul prevăzut în art. 46 și 49 alin. 1, instanța, admițând recuzarea, stabilește care dintre persoanele arătate în mentionatele texte nu va lua parte la judecarea cauzei.În caz de admitere a abtinerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsura actele îndeplinite ori măsurile dispuse se mențin.Abținerea sau recuzarea care privește întreaga instanța se soluționează de instanța ierarhic superioară. Aceasta, în cazul când găsește intemeiata abținerea sau recuzarea, desemnează pentru judecarea cauzei o instanța egala în grad cu instanța în fața căreia s-a produs abținerea sau recuzarea.Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abținerea, ca și aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei cai de atac.Procedura de soluționare în cursul urmăririi penale + Articolul 53În cursul urmăririi penale, asupra abtinerii sau recuzării se pronunța procurorul care supraveghează cercetarea penală sau procurorul ierarhic superior.Cererea de recuzare privitoare la persoana care efectuează cercetarea penală se adresează fie acestei persoane, fie procurorului. În cazul în care cererea este adresată persoanei care efectuează cercetarea penală, aceasta este obligată sa o înainteze împreună cu lămuririle necesare, în termen de 24 de ore, procurorului, fără a întrerupe cursul cercetării penale.Procurorul este obligat să soluționeze cererea în cel mult 3 zile, printr-o ordonanța.Cererea de recuzare care privește pe procuror se soluționează în același termen și în aceleași condiții de procurorul ierarhic superior.Abținerea se soluționează potrivit dispozițiilor din alin. 3 și 4, care se aplică în mod corespunzător.Incompatibilitatea expertului și interpretului + Articolul 54Dispozițiile art. 48, 50, 51, 52 și 53 se aplică în mod corespunzător expertului și interpretului.Calitatea de expert este incompatibilă cu aceea de martor în aceeași cauza. Calitatea de martor are intiietate.Participarea ca expert sau ca interpret de mai multe ori în aceeași cauza nu constituie un motiv de recuzare. + Secţiunea II Strămutarea judecării cauzei penaleTemeiul strămutării + Articolul 55Curtea Suprema de Justiție stramuta judecarea unei cauze de la instanța competența la o alta instanța egala în grad, în cazul în care, apreciind temeinicia motivelor de strămutare, considera ca prin aceasta se asigura desfășurarea normală a procesului.Strămutarea poate fi cerută de partea interesată, de procuror sau de ministrul justiției.Cererea și efectele ei + Articolul 56Cererea de strămutare se adresează Curții Supreme de Justiție și trebuie motivată. Înscrisurile pe care se sprijină cererea se alătură la aceasta, când sunt deținute de partea care cere strămutarea.În cerere se face mențiune dacă în cauza se găsesc arestați.Suspendarea judecării cauzei poate fi dispusă de președintele Curții Supreme de Justiție la primirea cererii, sau de către Curtea Suprema de Justiție după ce aceasta a fost investită.Cererea facuta de ministrul justiției sau de procurorul general suspenda de drept judecarea cauzei.Procedura de informare + Articolul 57Președintele Curții Supreme de Justiție cere, pentru lămurirea instanței, informații de la președintele instanței ierarhic superioare celei la care se afla cauza a carei strămutare se cere, comunicindu-i totodată termenul fixat pentru judecarea cererii de strămutare.Când Curtea Suprema de Justiție este instanța ierarhic superioară, informațiile se cer Ministerului Justiției.În cazul introducerii unei noi cereri de strămutare cu privire la aceeași cauza, cererea de informații este facultativă.Înștiințarea părților + Articolul 58Președintele instanței ierarhic superioare celei la care se afla cauza ia măsuri pentru încunoștințarea părților despre introducerea cererii de strămutare, despre termenul fixat pentru soluționarea acesteia, cu mențiunea ca părțile pot trimite memorii și se pot prezenta la termenul fixat pentru soluționarea cererii.În informațiile trimise Curții Supreme de Justiție se face mențiune expresă despre efectuarea încunoștințărilor, atasindu-se și dovezile de comunicare a acestora.Când în cauza a carei strămutare se cere sunt arestați, președintele dispune desemnarea unui apărător din oficiu.Examinarea cererii + Articolul 59Examinarea cererii de strămutare se face în ședința secreta.Când părțile se înfățișează, se asculta și concluziile acestora.Soluționarea cererii + Articolul 60Curtea Suprema de Justiție dispune, fără arătarea motivelor, admiterea sau respingerea cererii.În cazul în care găsește cererea intemeiata, dispune strămutarea judecării cauzei, hotarind totodată în ce măsura actele îndeplinite în fața instanței de la care s-a stramutat cauza se mențin.Aceasta instanța va fi instiintata de îndată despre admiterea cererii de strămutare.Dacă instanța la care se afla cauza a carei strămutare se cere a procedat între timp la judecarea cauzei, hotărârea pronunțată este desfiintata prin efectul admiterii cererii de strămutare.Repetarea cererii + Articolul 61Strămutarea cauzei nu poate fi cerută din nou, afară de cazul când noua cerere se întemeiază pe împrejurări necunoscute Curții Supreme de Justiție la soluționarea cererii anterioare sau ivite după aceasta. + Titlul III PROBELE ȘI MIJLOACELE DE PROBA + Capitolul 1 DISPOZIȚII GENERALE Lămurirea cauzei prin probe + Articolul 62În vederea aflarii adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.Probele și aprecierea lor + Articolul 63Constituie proba orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistentei unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a savirsit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei.Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală și de instanța de judecată potrivit convingerii lor, formată în urma examinării tuturor probelor administrate și conducindu-se după constiinta lor.Mijloacele de proba + Articolul 64Mijloacele de proba prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca proba sunt: declarațiile învinuitului sau ale inculpatului, declarațiile părții vătămate, ale părții civile și ale părții responsabile civilmente, declarațiile martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de proba, constatările tehnico-științifice, constatările medico-legale și expertizele.Sarcina administrării probelor + Articolul 65Sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală și instanței de judecată.La cererea organului de urmărire penală ori a instanței de judecată, orice persoană care cunoaște vreo proba sau deține vreun mijloc de proba este obligată să le aducă la cunoștința sau să le înfățișeze.Prezumția de nevinovatie + Articolul 66Invinuitul sau inculpatul nu este obligat sa probeze nevinovatia sa.În cazul când exista probe de vinovăție, invinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie.Concludenta și utilitatea probei + Articolul 67În cursul procesului penal părțile pot propune probe și cere administrarea lor.Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsă, dacă proba este concludenta și utila.Admiterea sau respingerea cererii se face motivat.Interzicerea mijloacelor de constringere + Articolul 68Este oprit a se întrebuința violențe, amenințări ori alte mijloace de constringere, precum și promisiuni sau indemnuri, în scopul de a se obține probe.De asemenea, este oprit a determina o persoană sa savirseasca sau sa continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii unei probe. + Capitolul 2 MIJLOACELE DE PROBA + Secţiunea I Declarațiile învinuitului sau ale inculpatuluiDeclarațiile învinuitului sau ale inculpatului + Articolul 69Declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauza. Întrebări și lămuriri prealabile + Articolul 70Invinuitul sau inculpatul, înainte de a fi ascultat, este întrebat cu privire la nume, prenume, porecla, data și locul nașterii, numele și prenumele părinților, cetățenie, studii, situația militară, loc de muncă, ocupație, adresa, antecedente penale și alte date pentru stabilirea situației sale personale.Învinuitului sau inculpatului i se aduce apoi la cunoștința fapta care formează obiectul cauzei și i se pune în vedere sa declare tot ce știe cu privire la fapta și la învinuirea ce i se aduce în legătură cu aceasta.Organul de urmărire penală, înainte de a-l asculta pe invinuit, cere acestuia sa dea o declarație scrisă personal, cu privire la învinuirea ce i se aduce.Modul de ascultare + Articolul 71Fiecare invinuit sau inculpat este ascultat separat.În cursul urmăririi penale, dacă sunt mai mulți învinuiți sau inculpați, fiecare este ascultat fără să fie de fața ceilalți.Invinuitul sau inculpatul este mai întâi lăsat sa declare tot ce știe în cauza.Ascultarea învinuitului sau inculpatului nu poate începe cu citirea sau reamintirea declarațiilor pe care acesta le-a dat anterior în cauza.Invinuitul sau inculpatul nu poate prezenta ori citi o declarație scrisă de mai înainte, însă se poate servi de însemnări asupra amanuntelor greu de reținut.Întrebări cu privire la fapta + Articolul 72După ce invinuitul sau inculpatul a făcut declarația, i se pot pune întrebări cu privire la fapta care formează obiectul cauzei și la învinuirea ce i se aduce. De asemenea, este întrebat cu privire la probele pe care înțelege să le propună.Consemnarea declarațiilor + Articolul 73Declarațiile învinuitului sau inculpatului se consemnează în scris. Declarația scrisă se citește acestuia, iar dacă cere, i se da sa o citească. Când este de acord cu conținutul ei, o semnează pe fiecare pagina și la sfârșit.Când invinuitul sau inculpatul nu poate sau refuza să semneze, se face mențiune în declarația scrisă.Declarația scrisă este semnată și de organul de urmărire penală care a procedat la ascultarea învinuitului sau inculpatului ori de președintele completului de judecată și de grefier, precum și de interpret când declarația a fost luată printr-un interpret.Dacă invinuitul sau inculpatul revine asupra vreuneia din declarațiile sale sau are de făcut completări, rectificari sau precizări, acestea se consemnează și se semnează în condițiile arătate în prezentul articol.Ascultarea învinuitului sau inculpatului la locul unde se afla + Articolul 74Ori de cîte ori invinuitul sau inculpatul se găsește în imposibilitate de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmărire penală sau instanța de judecată procedează la ascultarea acestuia la locul unde se afla. + Secţiunea II Declarațiile părții vătămate, părții civile și ale părții responsabile civilmente Declarațiile celorlalte părți din proces + Articolul 75Declarațiile părții vătămate, ale părții civile și ale părții responsabile civilmente făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauza.Explicații prealabile + Articolul 76Organul de urmărire penală sau instanța de judecată are obligația sa cheme, spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vătămare prin infracțiune, precum și persoana civilmente responsabilă.Înainte de ascultare, persoanei vătămate i se pune în vedere ca poate participa în proces ca parte vătămată, iar dacă a suferit o paguba materială, ca se poate constitui parte civilă. De asemenea, i se atrage atenția ca declarația de participare în proces ca parte vătămată sau de constituire ca parte civilă se poate face în tot cursul urmăririi penale, iar în fața primei instanțe de judecată, până la citirea actului de sesizare.Modul de ascultare + Articolul 77Ascultarea părții vătămate, a părții civile și a părții responsabile civilmente se face potrivit dispozițiilor privitoare la ascultarea învinuitului sau inculpatului, care se aplică în mod corespunzător. + Secţiunea III Declarațiile martorilorMartorul + Articolul 78Persoana care are cunoștința despre vreo fapta sau despre vreo împrejurare de natura sa servească la aflarea adevărului în procesul penal poate fi ascultata în calitate de martor.Ascultarea persoanei obligate a păstra secretul profesional + Articolul 79Persoana obligată a păstra secretul profesional nu poate fi ascultata ca martor cu privire la faptele și împrejurările de care a luat cunoștința în exercițiul profesiei, fără încuviințarea persoanei sau a unității față de care este obligată a păstra secretul.Calitatea de martor are intiietate față de calitatea de apărător, cu privire la faptele și împrejurările pe care acesta le-a cunoscut înainte de a fi devenit apărător sau reprezentant al vreuneia dintre părți.Ascultarea soțului și a rudelor apropiate + Articolul 80Soțul și rudele apropiate ale învinuitului sau inculpatului nu sunt obligate să depună ca martori.Organele judiciare vor aduce aceasta la cunoștința persoanelor arătate în alineatul precedent, de îndată ce au fost îndeplinite dispozițiile alin. 3 din art. 84.Martor minor + Articolul 81Minorul poate fi ascultat ca martor. Până la vârsta de 14 ani ascultarea lui se face în prezenta unuia dintre părinți ori a tutorelui sau a persoanei căreia îi este încredințat minorul spre creștere și educare.Persoana vătămată + Articolul 82Persoana vătămată poate fi ascultata ca martor, dacă nu este constituită parte civilă sau nu participa în proces ca parte vătămată.Obligația de prezentare + Articolul 83Persoana chemată ca martor este obligată să se înfățișeze la locul, ziua și ora arătate în citație și are datoria sa declare tot ce știe cu privire la faptele cauzei.Întrebări prealabile + Articolul 84Martorul este întrebat mai întâi despre nume, prenume, etate, adresa și ocupație.În caz de indoiala asupra identității martorului, aceasta se stabilește prin orice mijloc de proba.Martorul va fi apoi întrebat dacă este soț sau ruda a vreuneia dintre părți și în ce raporturi se afla cu acestea, precum și dacă a suferit vreo paguba de pe urma infracțiunii.Jurămîntul martorului + Articolul 85Înainte de a fi ascultat, martorul depune următorul jurămînt: "Jur ca voi spune adevărul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce știu. Asa să-mi ajute Dumnezeu!". În timpul depunerii jurământului martorul tine mina pe cruce sau pe biblie.Referirea la divinitate din formula jurământului se schimba potrivit credinței religioase a martorului.Martorului de alta religie decît cea creștină nu îi sunt aplicabile prevederile alin. 2. Martorul fără confesiune va depune următorul jurămînt: "Jur pe onoare și constiinta ca voi spune adevărul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce știu".Martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun jurămîntul vor rosti în fața instanței următoarea formula: "Ma oblig ca voi spune adevărul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce știu".Situațiile la care se referă alin. 3, 4 și 5 se rețin de organul judiciar pe baza afirmațiilor făcute de martor.După depunerea jurământului sau după rostirea formulei prevăzute în alin. 5, se va pune în vedere martorului ca, dacă nu va spune adevărul, săvârșește infracțiunea de mărturie mincinoasă.Despre toate acestea se face mențiune în declarația scrisă.Minorul care nu a împlinit 14 ani nu depune jurămînt; i se atrage însă atenția sa spună adevărul.Modul și limitele ascultării martorului + Articolul 86Martorului i se face cunoscut obiectul cauzei și i se arata care sunt faptele sau împrejurările pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor, cerindu-i-se sa declare tot ce știe cu privire la acestea.După ce martorul a făcut declarații, i se pot pune întrebări cu privire la faptele și împrejurările care trebuie constatate în cauza, cu privire la persoana părților, precum și în ce mod a luat cunoștința despre cele declarate.Dispozițiile art. 71-74 se aplică în mod corespunzător și la ascultarea martorului. + Secţiunea IV ConfruntareaObiectul confruntarii + Articolul 87Când se constată că exista contraziceri între declarațiile persoanelor ascultate în aceeași cauza, se procedează la confruntarea acelor persoane, dacă aceasta este necesară pentru lămurirea cauzei.Procedura confruntarii + Articolul 88Persoanele confruntate sunt ascultate cu privire la faptele și împrejurările în privinta cărora declarațiile date anterior se contrazic.Organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate incuviinta ca persoanele confruntate să-și pună reciproc întrebări.Declarațiile date de persoanele confruntate se consemnează în proces-verbal. + Secţiunea V ÎnscrisurileMijloacele de proba scrise + Articolul 89Înscrisurile pot servi ca mijloace de proba, dacă în conținutul lor se arata fapte sau împrejurări de natura să contribuie la aflarea adevărului.Procesul-verbal ca mijloc de proba + Articolul 90Procesele-verbale încheiate de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată sunt mijloace de proba.De asemenea, sunt mijloace de proba procesele-verbale și actele de constatare, încheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta.Cuprinsul și forma procesului-verbal + Articolul 91Procesul-verbal trebuie să cuprindă:
72. a)data și locul unde este încheiat; ...
73. b)numele, prenumele și calitatea celui care îl încheie; ...
74. c)numele, prenumele, ocupația și adresa martorilor asistenți, când exista; ...
75. d)descrierea amănunțită a celor constatate, precum și a măsurilor luate; ...
76. e)numele, prenumele, ocupația și adresa persoanelor la care se referă procesul-verbal, obiecțiile și explicațiile acestora; ...
77. f)mențiunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale. ... Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagina și la sfârșit de cel care îl încheie, precum și de persoanele arătate la lit.
78. c)și e). Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuza să semneze, se face mențiune despre aceasta. + Secţiunea V^1 Înregistrările audio sau videoÎnregistrările convorbirilor + Articolul 91^1Înregistrările pe banda magnetica ale unor convorbiri efectuate cu autorizarea motivată a procurorului desemnat de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, dacă sunt date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni pentru care urmărirea penală se face din oficiu, iar interceptarea este utila, pentru aflarea adevărului, pot servi ca mijloace de proba, dacă din conținutul convorbirilor înregistrate rezultă fapte sau împrejurări de natura să contribuie la aflarea adevărului.Autorizarea procurorului se da pentru durata necesară înregistrării, până la cel mult 30 de zile, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Autorizarea poate fi prelungită în aceleași condiții, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputind depăși 30 de zile.Înregistrările prevăzute în alin. 1 pot fi făcute și la cererea motivată a persoanei vătămate privind comunicările ce-i sunt adresate, cu autorizarea procurorului anume desemnat de procurorul general.Certificarea înregistrărilor + Articolul 91^2Despre efectuarea înregistrărilor menționate în art. 91^1, organul de urmărire penală întocmește un proces-verbal în care se menționează autorizația data de procuror pentru efectuarea interceptarii, numărul sau numerele posturilor telefonice între care se poarta convorbirile, numele persoanelor care le poarta, dacă sunt cunoscute, data și ora fiecărei convorbiri în parte și numărul de ordine al rolei sau casetei pe care se face imprimarea. Convorbirile înregistrate sunt redate integral în forma scrisă și se atașează la procesul-verbal, cu certificarea pentru autenticitate de către organul de urmărire penală, verificat și contrasemnat de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală în cauza. La procesul-verbal se atașează, de asemenea, caseta sau rola care conține înregistrarea convorbirii, în original, sigilată cu sigiliul organului de urmărire penală.Alte înregistrări + Articolul 91^3Modalitățile și condițiile de efectuare a înregistrărilor arătate în art. 91^1 și 91^2 sunt aplicabile și în cazul oricărei alte înregistrări a convorbirilor pe banda magnetica, autorizate conform legii.Înregistrările de imagini + Articolul 91^4Dispozițiile art. 91^1 sunt aplicabile și în cazul înregistrării de imagini, iar procedura de certificare a acestora este cea prevăzută în art. 91^2, cu excepția redarii în forma scrisă, după caz.Verificarea mijloacelor de proba + Articolul 91^5Mijloacele de proba prevăzute în prezenta secțiune pot fi supuse expertizei tehnice la cererea procurorului, a părților ori din oficiu.Înregistrările prevăzute în prezenta secțiune, prezentate de părți, pot servi ca mijloace de proba, dacă nu sunt interzise de lege. + Secţiunea VI Martorii asistențiPrezenta martorilor asistenți + Articolul 92Când legea prevede că la efectuarea unui act procedural este necesară prezenta unor martori asistenți, numărul acestora trebuie să fie de cel puțin doi.Nu pot fi martori asistenți minorii sub 14 ani, persoanele interesate în cauza și cei ce fac parte din aceeași unitate cu organul care efectuează actul procedural.Stabilirea identității martorilor asistenți + Articolul 93Organul care procedează la efectuarea unui act procedural în prezenta martorilor asistenți este obligat să constate și sa consemneze în procesul-verbal pe care îl încheie date privind identitatea martorilor asistenți, menționînd și observațiile pe care aceștia au fost invitați să le facă cu privire la cele constatate și la desfășurarea operațiilor la care asista. + Secţiunea VII Mijloacele materiale de probaObiectele ca mijloc de proba + Articolul 94Obiectele care conțin sau poarta o urma a faptei săvârșite, precum și orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevărului, sunt mijloace materiale de proba.Corpuri delicte + Articolul 95Sunt de asemenea mijloace materiale de proba obiectele care au fost folosite sau au fost destinate sa servească la săvârșirea unei infracțiuni, precum și obiectele care sunt produsul infracțiunii. + Secţiunea VIII Ridicarea de obiecte și înscrisuri. Efectuarea perchezitiilorRidicarea de obiecte și înscrisuri + Articolul 96Organul de urmărire penală sau instanța de judecată are obligația sa ridice obiectele și înscrisurile ce pot servi ca mijloc de proba în procesul penal.Predarea obiectelor și înscrisurilor + Articolul 97Orice unitate din cele la care se referă art. 145 din Codul penal sau orice persoană în posesia căreia se afla un obiect sau un înscris ce poate servi ca mijloc de proba este obligată sa-l prezinte și sa-l predea sub luare de dovada organului de urmărire penală sau instanței de judecată, la cererea acestora.Dacă organul de urmărire penală sau instanța de judecată apreciază ca și o copie de pe un înscris poate servi ca mijloc de proba, retine numai copia.Dacă obiectul sau înscrisul are caracter secret, prezentarea sau predarea se face în condiții care să asigure păstrarea secretului.Reținerea și predarea corespondentei și a obiectelor + Articolul 98Organul de cercetare penală, cu încuviințarea procurorului, ori instanța de judecată, dacă interesul urmăririi penale sau al judecații cere, poate dispune ca orice unitate poștală sau de transport sa retina sa retina și sa predea scrisorile, telegramele și oricare alta corespondenta, ori obiectele trimise de invinuit sau inculpat, ori adresate acestuia fie direct, fie indirect.Corespondenta și obiectele ridicate care nu au legătură cu cauza se restituie destinatarului.Ridicarea silită de obiecte sau de înscrisuri + Articolul 99Dacă obiectul sau înscrisul cerut nu este predat de bunăvoie, organul de urmărire penală sau instanța de judecată dispune ridicarea silită.În cursul judecații dispoziția de ridicare silită a obiectelor sau înscrisurilor se comunică procurorului, care ia măsuri de aducere la îndeplinire prin organul de cercetare penală.Percheziția + Articolul 100Când persoana căreia i s-a cerut sa predea vreun obiect sau vreun înscris din cele arătate în art. 98 tăgăduiește existenta sau deținerea acestora, precum și ori de cîte ori pentru descoperirea și stringerea probelor este necesar, organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate dispune efectuarea unei perchezitii.Percheziția poate fi domiciliara sau corporală.Încuviințarea percheziției domiciliare + Articolul 101Organul de cercetare penală poate face perchezitii domiciliare cu autorizația procurorului.Percheziția domiciliara se poate face fără autorizația procurorului numai dacă persoana la domiciliul căreia urmează a se face percheziția consimte în scris la aceasta.În caz de infracțiune flagrantă, percheziția domiciliara se efectuează fără autorizația procurorului.Percheziția domiciliara în cursul judecații + Articolul 102Instanța poate proceda la efectuarea percheziției cu ocazia unei cercetări locale.În celelalte cazuri, dispoziția instanței de judecată de a se efectua o perchezitie se comunică procurorului, în vederea efectuării acesteia.Timpul de efectuare a percheziției + Articolul 103Ridicarea de obiecte și înscrisuri precum și percheziția domiciliara se pot face de organul de cercetare penală între orele 6-20, iar în celelalte ore numai în caz de infracțiune flagrantă, sau când percheziția urmează a se efectua într-un local public. Percheziția începută între orele 6-20 poate continua și în timpul nopții. Ridicarea de obiecte și înscrisuri precum și percheziția domiciliara se pot face de procuror, și în timpul nopții.Procedura percheziției + Articolul 104Organul judiciar care urmează a efectua percheziția este obligat ca în prealabil să se legitimeze și, în cazurile prevăzute de lege, să prezinte autorizația data de procuror.Ridicarea de obiecte și înscrisuri precum și percheziția domiciliara se fac în prezenta persoanei de la care se ridica obiecte ori înscrisuri, sau la care se efectuează percheziția, iar în lipsa acesteia, în prezenta unui reprezentant, a unui membru al familiei, sau a unui vecin, având capacitate de exercițiu. Aceste operațiuni se efectuează de organul de cercetare penală în prezenta unor martori asistenți.Când persoana la care se face percheziția este reținută ori arestata, va fi adusă la perchezitie. În cazul în care nu poate fi adusă, ridicarea de obiecte și înscrisuri, precum și percheziția domiciliara se fac în prezenta unui reprezentant ori a unui membru de familie, iar în lipsa acestora, a unui vecin, având capacitate de exercițiu.Efectuarea percheziției domiciliare + Articolul 105Organul judiciar care efectuează percheziția are dreptul sa deschidă încăperile sau alte mijloace de păstrare în care s-ar putea găsi obiectele sau înscrisurile cautate, dacă cel în măsura să le deschidă refuza aceasta.Organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicarea numai a obiectelor și înscrisurilor care au legătură cu fapta săvârșită; obiectele sau înscrisurile a căror circulație sau deținere este interzisă se ridica totdeauna.Organul judiciar trebuie să ia măsuri ca faptele și împrejurările din viața personală a celui la care se efectuează percheziția și care nu au legătură cu cauza, sa nu devină publice.Efectuarea percheziției corporale + Articolul 106Percheziția corporală se efectuează de organul judiciar care a dispus-o, cu respectarea dispozițiilor art. 104 alin. 1, sau de persoana desemnată de acest organ.Percheziția corporală se face numai de o persoană de același sex cu cea perchezitionata.Identificarea și păstrarea obiectelor + Articolul 107Obiectele sau înscrisurile se prezintă persoanei de la care sunt ridicate și celor care asista, pentru a fi recunoscute și a fi însemnate de către acestea spre neschimbare, după care se eticheteaza și se sigileaza.Obiectele care nu pot fi însemnate ori pe care nu se pot aplica etichete și sigilii se impacheteaza sau se inchid, pe cît posibil laolalta, după care se aplică sigilii.Obiectele care nu pot fi ridicate se sechestreaza și se lasă în păstrare fie celui la care se afla, fie unui custode.Probele pentru analiza se iau cel puțin în dublu și se sigileaza. Una din probe se lasă celui de la care se ridica, iar lipsa acestuia, uneia din persoanele arătate în art. 108 alin. final.Procesul-verbal de perchezitie și de ridicare a obiectelor și înscrisurilor + Articolul 108Despre efectuarea percheziției și ridicarea de obiecte și înscrisuri se întocmește proces-verbal.Procesul-verbal trebuie să cuprindă, în afară de mențiunile prevăzute în art. 91, și următoarele mențiuni: locul, timpul și condițiile în care înscrisurile și obiectele au fost descoperite și ridicate, enumerarea și descrierea lor amănunțită, pentru a putea fi recunoscute.În procesul-verbal se face mențiune și despre obiectele care nu au fost ridicate, precum și de acelea care au fost lăsate în păstrare.Copie de pe procesul-verbal se lasă persoanei la care s-a făcut percheziția sau de la care s-au ridicat obiectele și înscrisurile, ori reprezentantului acesteia sau unui membru al familiei, iar în lipsa, celor cu care locuiește sau unui vecin și, dacă este cazul, custodelui.Măsuri privind obiectele ridicate + Articolul 109Organul de urmărire penală sau instanța de judecată dispune ca obiectele ori înscrisurile ridicate care constituie mijloace de proba să fie, după caz, atașate la dosar sau păstrate în alt mod.Obiectele și înscrisurile ridicate, care nu sunt atașate la dosar, pot fi fotografiate. În acest caz fotografiile se vizează și se atașează la dosar.Până la soluționarea definitivă a cauzei, mijloacele materiale de proba se păstrează de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată la care se găsește dosarul.Obiectele și înscrisurile predate sau ridicate în urma percheziției și care nu au legătură cu cauza se restituie persoanei căreia îi aparțin. Obiectele supuse confiscării nu se restituie.Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, dacă nu sunt supuse confiscării, pot fi restituite persoanei căreia îi aparțin, chiar înainte de soluționarea definitivă a procesului, afară de cazul când prin aceasta restituire s-ar putea stinjeni aflarea adevărului. Organul de urmărire penală sau instanța de judecată pune în vedere persoanei căreia i-au fost restituite obiectele, ca este obligată să le păstreze până la soluționarea definitivă a cauzei.Conservarea sau valorificarea obiectelor ridicate + Articolul 110Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, dacă sunt dintre acelea arătate în art. 165 alin. 2 și dacă nu este cazul a fi restituite, se conserva sau se valorifica potrivit dispozițiilor acelui articol.Dispoziții speciale privind unitățile publice + Articolul 111Dispozițiile din prezenta secțiune se aplică în mod corespunzător și atunci când actele procedurale se efectuează la o unitate din cele la care se referă art. 145 din Codul penal, dispoziții care se completează după cum urmează:
79. a)organul judiciar se legitimează și, după caz, înfățișează reprezentantului unității autorizația data de procuror; ...
80. b)ridicarea de obiecte și înscrisuri precum și percheziția se efectuează în prezenta reprezentantului unității; ...
81. c)atunci când este obligatorie prezenta martorilor asistenți, aceștia pot face parte din personalul unității; ...
82. d)copie de pe procesul-verbal se lasă reprezentantului unității. ... + Secţiunea IX Constatarea tehnico-științifică și constatarea medico-legalăFolosirea unor specialiști + Articolul 112Când exista pericol de dispariție a unor mijloace de proba sau de schimbare a unor situații de fapt și este necesară lămurirea urgenta a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul de urmărire penală poate folosi cunoștințele unui specialist sau tehnician, dispunind, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatări tehnico-științifice.Constatarea tehnico-științifică se efectuează, de regula, de către specialiști sau tehnicieni care funcționează în cadrul ori pe lângă instituția de care aparține organul de urmărire penală. Ea poate fi efectuată și de către specialiști sau tehnicieni care funcționează în cadrul altor organe. Obiectul și materialul constatării tehnico-științifice + Articolul 113Organul de urmărire penală care dispune efectuarea constatării tehnico-științifice stabilește obiectul acesteia, formulează întrebările la care trebuie să se răspundă și termenul în care urmează a fi efectuată lucrarea.Constatarea tehnico-științifică se efectuează asupra materialelor și datelor puse la dispoziție sau indicate de către organul de urmărire penală. Celui însărcinat cu efectuarea constatării nu i se pot delega și nici acesta nu-și poate însuși atribuții de organ de urmărire penală sau de organ de control.Specialistul sau tehnicianul însărcinat cu efectuarea lucrării, dacă socotește ca materialele puse la dispoziție ori datele indicate sunt insuficiente, comunică aceasta organului de urmărire penală, în vederea completării lor.Constatarea medico-legală + Articolul 114În caz de moarte violenta, de moarte a carei cauza nu se cunoaște ori este suspecta, sau când este necesară o examinare corporală asupra învinuitului ori persoanei vătămate pentru a constata pe corpul acestora existenta urmelor infracțiunii, organul de urmărire penală dispune efectuarea unei constatări medico-legale și cere organului medico-legal, căruia îi revine competența potrivit legii, să efectueze aceasta constatare.Exhumarea în vederea constatării cauzelor morții se face numai cu încuviințarea procurorului.Raportul de constatare tehnico-științifică sau medico-legală + Articolul 115Operațiile și concluziile constatării tehnico-științifice sau medico-legale se consemnează într-un raport.Organul de urmărire penală sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părți, dacă apreciază ca raportul tehnico-științific ori medico-legal nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise, dispune refacerea sau completarea constatării tehnico-științifice ori medico-legale, sau efectuarea unei expertize.Când refacerea sau completarea constatării tehnico-științifice ori medico-legale este dispusă de instanța de judecată, raportul se trimite procurorului, pentru ca acesta sa ia măsuri în vederea completării sau refacerii lui. + Secţiunea X ExpertizeleOrdonarea efectuării expertizei + Articolul 116Când pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, în vederea aflarii adevărului, sunt necesare cunoștințele unui expert, organul de urmărire penală ori instanța de judecată dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei expertize.Expertiza obligatorie + Articolul 117Efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav, precum și atunci când organul de urmărire penală sau instanța de judecată are indoiala asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului.Expertiza în aceste cazuri se efectuează în instituții sanitare de specialitate. În vederea efectuării expertizei, organul de cercetare penală cu aprobarea procurorului sau instanței de judecată dispune internarea învinuitului ori inculpatului pe timpul necesar. Aceasta măsura este executorie și se aduce la îndeplinire, în caz de opunere, de organele de poliție. De asemenea, efectuarea unei expertize este obligatorie pentru a se stabili cauzele morții, dacă nu s-a întocmit un raport medico-legal.Procedura expertizei + Articolul 118Expertiza se efectuează potrivit dispozițiilor din prezentul cod, afară de cazul când prin lege se dispune altfel. Dispozițiile art. 113 se aplică în mod corespunzător.Expertul este numit de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată, cu excepția expertizei prevăzute în art. 119 alin. 2.Fiecare dintre părți are dreptul sa ceara ca un expert recomandat de ea sa participe la efectuarea expertizei.Experți oficiali + Articolul 119Dacă exista experți medico-legali sau experți oficiali în specialitatea respectiva, nu poate fi numit expert o altă persoană, decît dacă împrejurări deosebite ar cere aceasta.Când expertiza urmează să fie efectuată de un serviciu medico-legal, de un laborator de expertiza criminalistica sau de orice institut de specialitate, organul de urmărire penală ori instanța de judecată se adresează acestora pentru efectuarea expertizei.Când serviciul medico-legal ori laboratorul de expertiza criminalistica sau institutul de specialitate considera necesar ca la efectuarea expertizei sa participe sau să-și dea părerea și specialiști de la alte instituții, poate folosi asistența sau avizul acestora.Lămuriri date expertului și părților + Articolul 120Organul de urmărire penală sau instanța de judecată, când dispune efectuarea unei expertize, fixează un termen la care sunt chemate părțile, precum și expertul, dacă acesta a fost desemnat de organul de urmărire penală sau de instanța.La termenul fixat se aduce la cunoștința părților și expertului obiectul expertizei și întrebările la care expertul trebuie să răspundă și li se pune în vedere ca au dreptul să facă observații cu privire la aceste întrebări și ca pot cere modificarea sau completarea lor.Părțile mai sunt încunoștințate ca au dreptul sa ceara numirea și a cîte unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei.După examinarea obiectiilor și cererilor făcute de părți și expert, organul de urmărire penală sau instanța de judecată pune în vedere expertului termenul în care urmează a fi efectuată expertiza, incunostintindu -l totodată dacă la efectuarea acesteia urmează sa participe părțile.Dispozițiile alin. 3 și 4 nu se aplică în cazul expertizei prevăzute în art. 119 alin. 2.Drepturile expertului + Articolul 121Expertul are dreptul sa ia cunoștința de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei. În cursul urmăririi penale cercetarea dosarului se face cu încuviințarea organului de urmărire.Expertul poate cere lămuriri organului de urmărire penală sau instanței de judecată cu privire la anumite fapte ori împrejurări ale cauzei.Părțile, cu încuviințarea și în condițiile stabilite de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată, pot da expertului explicațiile necesare.Raportul de expertiza + Articolul 122După efectuarea expertizei, expertul întocmește un raport scris.Când sunt mai mulți experți se întocmește un singur raport de expertiza. Dacă sunt deosebiri de păreri, opiniile separate sunt consemnate în cuprinsul raportului sau într-o anexa.Raportul de expertiza se depune la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată care a dispus efectuarea expertizei.Conținutul raportului + Articolul 123Raportul de expertiza cuprinde:
83. a)partea introductivă, în care se arata organul de urmărire penală sau instanța de judecată care a dispus efectuarea expertizei, data când s-a dispus efectuarea acesteia, numele și prenumele expertului, data și locul unde a fost efectuată, data întocmirii raportului de expertiza, obiectul acesteia și întrebările la care expertul urma sa răspundă, materialul pe baza căruia expertiza a fost efectuată și dacă părțile care au participat la aceasta au dat explicații în cursul expertizei; ...
84. b)descrierea în amănunt a operațiilor de efectuare a expertizei, obiecțiile sau explicațiile părților, precum și analiza acestor obiecții ori explicații în lumina celor constatate de expert; ...
85. c)concluziile, care cuprind răspunsurile la întrebările puse și părerea expertului asupra obiectului expertizei. ... Suplimentul de expertiza + Articolul 124Când organul de urmărire penală sau instanța de judecată constata, la cerere sau din oficiu, ca expertiza nu este completa, dispune efectuarea unui supliment de expertiza fie de către același expert, fie de către altul.De asemenea, când se socotește necesar, se cer expertului lămuriri suplimentare în scris, ori se dispune chemarea lui spre a da explicații verbale asupra raportului de expertiza. În acest caz, ascultarea expertului se face potrivit dispozițiilor privitoare la ascultarea martorilor.Lămuririle suplimentare în scris pot fi cerute și serviciului medico-legal, laboratorului de expertiza criminalistica ori institutului de specialitate care a efectuat expertiza.Efectuarea unei noi expertize + Articolul 125Dacă organul de urmărirea penală sau instanța de judecată are îndoieli cu privire la exercitarea concluziilor raportului de expertiza, dispune efectuarea unei noi expertize.Lămuriri cerute la institutul de emisiune + Articolul 126În cazurile privitoare la infracțiunea de falsificare de moneda sau de alte valori, organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate cere lămuriri institutului de emisiune.Prezentarea scriptelor de comparatie + Articolul 127În cauzele privind infracțiuni de fals în înscrisuri, organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate ordonă să fie prezentate scripte de comparatie.Dacă scriptele se găsesc în depozite publice, autoritățile în drept sunt obligate a le elibera.Dacă scriptele se găsesc la un particular care nu este soț sau ruda apropiată cu invinuitul sau inculpatul, organul de urmărire penală ori instanța de judecată îi pune în vedere să le prezinte.Scriptele de comparatie trebuie vizate de organul de urmărire penală sau de președintele completului de judecată și semnate de acela care le prezintă.Organul de urmărire penală ori instanța de judecată poate dispune ca invinuitul sau inculpatul să prezinte o piesa scrisă cu mina sa, ori sa scrie după dictarea ce i s-ar face.Dacă invinuitul sau inculpatul refuza, se face mențiune în procesul-verbal. + Secţiunea XI Folosirea interprețilorCazurile și procedura de folosire a interpreților + Articolul 128Când una din părți sau o altă persoană care urmează să fie ascultata nu cunoaște limba română, ori nu se poate exprima, iar organul de urmărire penală sau instanța de judecată nu are posibilitatea de a se înțelege cu aceasta, îi asigura folosirea unui interpret. În cursul judecații părțile pot fi asistate și de un interpret ales de ele.Dispozițiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător și în cazul când unele dintre înscrisurile aflate în dosarul cauzei sau prezentate în instanța sunt redactate într-o alta limba decît cea română.Dispozițiile art. 83, 84 și 85 se aplică în mod corespunzător și interpretului. + Secţiunea XII Cercetarea la fața locului și reconstituireaCercetarea la fața locului + Articolul 129Cercetarea la fața locului se efectuează atunci când este necesar să se facă constatări cu privire la situația locului săvârșirii infracțiunii, să se descopere și să se fixeze urmele infracțiunii, să se stabilească poziția și starea mijloacelor materiale de proba și împrejurările în care infracțiunea a fost săvârșită.Organul de urmărire penală efectuează cercetarea la fața locului în prezenta martorilor asistenți, afară de cazul când aceasta nu este posibil. Cercetarea la fața locului se face în prezenta părților, atunci când este necesar. Neprezentarea părților încunoștințate nu împiedica efectuarea cercetării.Când invinuitul sau inculpatul este reținut ori arestat, dacă nu poate fi adus la cercetare, organul de urmărire penală îi pune în vedere ca are dreptul să fie reprezentat și îi asigura, la cerere, reprezentarea.Instanța de judecată efectuează cercetarea la fața locului cu citarea părților și în prezenta procurorului, când participarea acestuia la judecata este obligatorie.Organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate interzice persoanelor care se afla ori vin la locul unde se efectuează cercetarea, sa comunice între ele sau cu alte persoane, ori sa plece înainte de terminarea cercetării.Reconstituirea + Articolul 130Organul de urmărire penală sau instanța de judecată, dacă găsește necesar pentru verificarea și precizarea unor data, poate să procedeze la reconstituirea la fața locului, în întregime sau în parte, a modului și a condițiilor în care a fost săvârșită fapta.Reconstituirea se face în prezenta învinuitului sau inculpatului. Dispozițiile art. 129 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.Procesul-verbal de cercetare la fața locului + Articolul 131Despre efectuarea cercetării la fața locului se încheie proces-verbal, care trebuie să cuprindă, în afară mențiunilor arătate în art. 91, descrierea amănunțită a situației locului, a urmelor găsite, a obiectelor examinate și a celor ridicate, a poziției și stării celorlalte mijloace materiale de proba, astfel încât acestea să fie redate cu precizie și pe cît posibil cu dimensiunile respective.În caz de reconstituire a modului în care a fost săvârșită fapta, se consemnează amănunțit și desfășurarea reconstituirii.În toate cazurile se pot face schite, desene sau fotografii, ori alte asemenea lucrări, care se vizează și se anexează la procesul-verbal. + Secţiunea XIII Comisia rogatorie și delegareaCondiții pentru dispunerea comisiei rogatorii + Articolul 132Când un organ de urmărire penală sau instanța de judecată nu are posibilitatea sa asculte un martor, să facă o cercetare la fața locului, sa procedeze la ridicarea unor obiecte sau să efectueze orice alt act procedural, se poate adresa unui alt organ de urmărire penală ori unei alte instanțe, care are posibilitatea să le efectueze.Punerea în mișcare a acțiunii penale, luarea măsurilor preventive, încuviințarea de probatorii, precum și dispunerea celorlalte acte procesuale sau măsuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei rogatorii.Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instanțe egale în grad.Conținutul comisiei rogatorii + Articolul 133Rezoluția sau încheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie să conțină toate lămuririle referitoare la îndeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar în cazul când urmează să fie ascultata o persoană, se vor arata și întrebările ce trebuie să i se pună.Organul de urmărire penală sau instanța de judecată care efectuează comisia rogatorie poate pune și alte întrebări, dacă necesitatea acestora rezultă în cursul ascultării.Drepturile părților în cazul comisiei rogatorii + Articolul 134Când comisia rogatorie s-a dispus de instanța de judecată, părțile pot formula în fața acesteia întrebări, care vor fi transmise instanței ce urmează a efectua comisia rogatorie.Totodată, oricare dintre părți poate cere să fie citata la efectuarea comisiei rogatorii.Când inculpatul este arestat, instanța care urmează a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea unui apărător din oficiu, care îl va reprezenta.Delegarea + Articolul 135Organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate dispune, în condițiile arătate în art. 132, efectuarea unui act de procedura și prin delegare. Delegarea poate fi data numai unui organ sau unei instanțe de judecată ierarhic inferioare.Dispozițiile privitoare la comisia rogatorie se aplică în mod corespunzător și în caz de delegare. + Titlul IV MĂSURILE PREVENTIVE ȘI ALTE MĂSURI PROCESUALE + Capitolul 1 MĂSURILE PREVENTIVE + Secţiunea I Dispoziții generaleScopul și categoriile măsurilor preventive + Articolul 136În cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecata ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta una din următoarele măsuri preventive:
86. a)reținerea; ...
87. b)obligarea de a nu părăsi localitatea; ...
88. c)arestarea preventivă. ... Măsura arătată la lit.
89. a)poate fi luată de organul de cercetare penală, iar măsurile arătate la lit.
90. b)și
91. c)se pot lua numai de procuror sau de instanța de judecată.Alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face tinindu-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. Cuprinsul actului prin care se ia măsura preventivă + Articolul 137Actul prin care se ia măsura preventivă trebuie să arate fapta care face obiectul invinuirii sau inculparii, textul de lege în care aceasta se încadrează, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită și temeiurile concrete care au determinat luarea măsurii preventive.Aducerea la cunoștința a motivelor luării măsurilor preventive și a invinuirii + Articolul 137^1Persoanei reținute sau arestate i se aduc, de îndată, la cunoștința, motivele reținerii sau ale arestării. Învinuirea se aduce la cunoștința celui arestat, în cel mai scurt termen, în prezenta unui avocat.Când se dispune arestarea preventivă a învinuitului sau inculpatului, procurorul sau instanța de judecată încunoștințează despre aceasta, în termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o altă persoană pe care o desemnează invinuitul sau inculpatul, consemnindu-se aceasta într-un proces-verbal.Sesizarea procurorului pentru luarea unor măsuri preventive + Articolul 138Când organul de cercetare penală considera ca este cazul să se ia vreuna din măsurile prevăzute în art. 136 alin. 1 lit.
92. b)și c), întocmește un referat motivat pe care îl înaintează procurorului, care se pronunța după ce a examinat și dosarul cauzei.În cazul măsurii prevăzute în art. 136. lit. b), procurorul este obligat să se pronunțe în termen de 24 de ore.Înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive + Articolul 139Măsura preventivă luată se înlocuiește cu alta măsura preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.Când nu mai exista vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere.În cazul când măsura preventivă a fost luată de procuror, organul de cercetare penală are obligația sa-l informeze pe acesta despre schimbarea ori încetarea temeiurilor care au motivat luarea măsurii.Dispozițiile alineatelor precedente se aplică chiar dacă organul judiciar urmează să-și decline competența.Încetarea de drept a măsurilor preventive + Articolul 140Măsurile preventive încetează de drept:
93. a)la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare; ...
94. b)în caz de scoatere de sub urmărire, de încetare a urmarii penale sau de încetare a procesului penal ori de achitare. ... Măsura arestării preventive încetează de drept și atunci când, înainte de pronunțarea unei hotărâri de condamnare în prima instanța, durata arestării a atins jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea care face obiectul invinuirii, precum și în celelalte cazuri anume prevăzute de lege.În cazurile arătate în alin. 1 lit.
95. b)și alin. 2, procurorul în cursul urmăririi penale, din oficiu sau în urma informării organului de cercetare, ori instanța de judecată, are obligația sa dispună punerea de îndată în libertate a celui reținut sau arestat, trimițând administrației locului de reținere ori de deținere copie de pe ordonanța sau dispozitiv, ori un extras cuprinzând următoarele mențiuni: datele necesare pentru identificarea învinuitului sau inculpatului, numărul mandatului de arestare, numărul și data ordonanței sau a hotărârii prin care s-a dispus liberarea, precum și temeiul legal al liberării.Plîngerea împotriva măsurilor preventive luate de procuror + Articolul 140^1Împotriva ordonanței de arestare preventivă sau a aceleia de obligare de a nu părăsi localitate se poate face plîngere la instanța căreia i-ar reveni competența sa judece cauza în fond.Plîngerea împreună cu dosarul cauzei va fi trimisa instanței prevăzute în alin. 1, în termen de 24 ore, iar invinuitul sau inculpatul arestat va fi adus în fața instanței și va fi asistat de apărător.În cazul în care inculpatul se afla internat în spital și din cauza stării sănătății nu poate fi adus în fața instanței, sau în alte cazuri în care deplasarea sa nu este posibila, plîngerea va fi examinata în lipsa inculpatului, dar numai în prezenta aparatorului, căruia i se da cuvintul pentru a pune concluzii.Plîngerea se va cerceta în camera de consiliu.Instanța se pronunța în aceeași zi, prin încheiere, asupra legalității măsurii, după ascultarea învinuitului sau a inculpatului.Încheierea este supusă recursului. Termenul de recurs este de 3 zile și curge de la pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsa. Inculpatul este adus la judecarea recursului numai când instanța considera necesar.Participarea procurorului este obligatorie.Când considera ca măsura preventivă luată este ilegala, instanța dispune revocarea arestării și punerea în libertate a învinuitului sau a inculpatului ori, după caz, revocarea măsurii obligatorii de a nu părăsi localitatea.Calea de atac în contra încheierii privind măsurile preventive + Articolul 141Încheierea data în prima instanța prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea sau încetarea unei măsuri preventive poate fi atacată separat cu recurs, de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 3 zile și curge de la pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsa.Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri preventive nu este suspensiv de executare.Ținerea separată a unor categorii de infractori + Articolul 142În timpul reținerii și arestării, minorii se țin separat de majori, iar femeile separat de bărbați. + Secţiunea II ReținereaCondițiile reținerii + Articolul 143Măsura reținerii poate fi luată de organul de cercetare penală față de invinuit, dacă sunt probe sau indicii temeinice ca a savirsit o faptă prevăzută de legea penală.Măsura reținerii se ia în cazurile prevăzute în art. 148, oricare ar fi limitele pedepsei cu închisoare prevăzute de lege pentru fapta săvârșită.Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauza rezultă presupunerea ca persoana față de care se efectuează urmărirea penală a savirsit fapta.Durata reținerii + Articolul 144Măsura reținerii poate dura cel mult 24 de ore.În ordonanța prin care s-a dispus reținerea trebuie să se menționeze ziua și ora la care reținerea a început, iar în ordonanța de punere în libertate, ziua și ora la care reținerea a încetat.Când organul de cercetare penală considera ca este necesar a se lua măsura arestării preventive, înaintează procurorului, înăuntrul termenului prevăzut în alin. 1, un referat motivat. + Secţiunea III Obligarea de a nu părăsi localitateaConținutul măsurii + Articolul 145Măsura obligării de a nu părăsi localitatea consta în îndatorirea impusa învinuitului sau inculpatului, de procuror ori de instanța de judecată, de a nu părăsi localitatea în care locuiește, fără încuviințarea organului care a dispus această măsură. Procurorul poate lua această măsură prin ordonanța și numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 143 alin. 1.În cursul urmăririi penale, durata măsurii prevăzute în alineatul precedent nu poate depăși 30 de zile.În caz de încălcare a măsurii aplicate se poate lua împotriva învinuitului sau inculpatului una din celelalte măsuri preventive, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acelor măsuri. + Secţiunea IV Arestarea preventivă§1. Arestarea învinuitului Condițiile pentru arestarea învinuitului + Articolul 146Procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penală, când sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și exista în mod corespunzător vreunul din cazurile prevăzute în art. 148, dacă considera ca în interesul urmăririi penale este necesară privarea de libertate a învinuitului, dispune prin ordonanța motivată arestarea acestuia, aratind temeiurile care justifica luarea măsurii și fixind durata arestării, care nu poate depăși 5 zile.Totodată, procurorul emite un mandat de arestare a învinuitului. Mandatul cuprinde în mod corespunzător mențiunile arătate în art. 151 lit. a)-c),
96. e)și j), precum și numele și prenumele învinuitului și durata pentru care este dispusă arestarea acestuia.Arestarea învinuitului la instanța de judecată + Articolul 147Instanța de judecată, în situațiile arătate în partea specială, titlul II, poate dispune arestarea învinuitului în cazurile și condițiile prevăzute în art. 146. Când s-a dispus arestarea, președintele completului de judecată emite mandatul de arestare a învinuitului. Invinuitul arestat este trimis de îndată procurorului împreună cu mandatul de arestare. ... §2. Arestarea inculpatului Condițiile și cazurile în care se dispune arestarea inculpatului + Articolul 148Măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și numai în vreunul din următoarele cazuri:
97. a)identitatea sau domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite din lipsa datelor necesare; ...
98. b)infracțiunea este flagrantă, iar pedeapsa închisorii prevăzută de lege este mai mare de 3 luni; ...
99. c)inculpatul a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecata, ori a făcut pregatiri pentru asemenea acte, precum și dacă în cursul judecații sunt date ca inculpatul urmărește să se sustragă de la executarea pedepsei; ...
100. d)sunt date suficiente ca inculpatul a încercat sa zadarniceasca aflarea adevărului, prin influentarea vreunui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte; ...
101. e)inculpatul a comis din nou o infracțiune, ori exista date care justifica temerea ca va savirsi și alte infracțiuni; ...
102. f)inculpatul este recidivist; ...
103. g)când exista una din circumstanțele agravante; ...
104. h)inculpatul a savirsit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, iar lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. ... În cazurile prevăzute la lit. c)-g), măsura arestării inculpatului poate fi luată numai dacă pedeapsa închisorii prevăzută de lege este mai mare de un an.Durata arestării inculpatului + Articolul 149Durata arestării inculpatului nu poate depăși 30 zile, afară de cazul când ea este prelungită în condițiile legii. Termenul curge de la data emiterii mandatului când arestarea a fost dispusă după ascultarea inculpatului, iar în cazul când arestarea a fost dispusă în lipsa inculpatului, termenul curge de la prezentarea acestuia la organul judiciar care a emis mandatul.Când o cauza este trecută pentru continuarea urmarii penale de la un organ de urmărire la altul, mandatul de arestare emis anterior rămâne valabil. Durata arestării se calculează potrivit dispozițiilor alineatului precedent.Arestarea inculpatului în cursul judecații durează până la soluționarea definitivă a cauzei, afară de cazul când instanța dispune revocarea ei.Ascultarea inculpatului + Articolul 150Măsura arestării inculpatului poate fi luată numai după ascultarea acestuia de către procuror sau de către instanța de judecată, afară de cazul când inculpatul este dispărut, se afla în străinătate, ori se sustrage de la urmărire sau de la judecata.În cazul prevăzut în alineatul precedent, când mandatul a fost emis fără ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a prezentat.Conținutul mandatului de arestare + Articolul 151După întocmirea ordonanței sau hotărârii prin care s-a dispus arestarea inculpatului, procurorul ori președintele completului de judecată emite de îndată mandat de arestare.Dacă prin aceeași ordonanța sau hotărâre s-a dispus arestarea mai multor inculpați, se emite mandat de arestare separat pentru fiecare dintre ei.În mandatul de arestare trebuie să se arate:
105. a)parchetul sau instanța care a dispus luarea măsurii arestării inculpatului; ...
106. b)data și locul emiterii; ...
107. c)numele, prenumele și calitatea persoanei care a emis mandatul de arestare; ...
108. d)datele privitoare la persoana inculpatului, prevăzute în art. 70; ...
109. e)arătarea faptei ce formează obiectul inculparii și denumirea infracțiunii; ...
110. f)încadrarea juridică a faptei și pedeapsa prevăzută de lege; ...
111. g)temeiurile concrete care determina arestarea; ...
112. h)ordinul de a fi arestat inculpatul; ...
113. i)indicarea locului unde urmează a fi deținut cel arestat; ...
114. j)semnatura procurorului sau a președintelui completului de judecată. ... Executarea mandatului + Articolul 152Când mandatul de arestare a fost emis după ascultarea inculpatului, procurorul sau președintele completului de judecată care a emis mandatul inmineaza un exemplar al mandatului persoanei arestate, iar un alt exemplar îl trimite organului de poliție pentru a fi predat la locul de deținere odată cu arestatul.Când măsura arestării a fost dispusă în lipsa inculpatului potrivit art. 150, mandatul emis se înaintează în dublu exemplar organului de poliție, pentru executare.Organul de poliție procedează la arestarea persoanei arătate în mandat, căreia îi preda un exemplar al mandatului și o conduce în fața organului judiciar care a emis mandatul.Dacă mandatul de arestare a fost emis de procuror, acesta menționează pe mandat data prezentării inculpatului și procedează de îndată la ascultarea acestuia, după care se dispune prin rezoluție asupra arestării inculpatului. Dacă între timp cauza a ajuns în fața instanței de judecată, procurorul va trimite pe arestat instanței.Președintele instanței procedează la ascultarea inculpatului, iar dacă acesta ridica obiecții care necesita o rezolvare urgenta, fixează de îndată termen de judecată.Obiecții în ceea ce privește identitatea + Articolul 153Dacă cel arestat ridica obiecții în contra executării mandatului numai în ce privește identitatea, este condus în fața procurorului locului unde a fost găsit. Când este necesar, procurorul cere relații organului judiciar care a emis mandatul.Până la rezolvarea obiectiilor, procurorul, dacă apreciază că nu exista pericol de dispariție, dispune punerea în libertate a persoanei împotriva căreia s-a executat mandatul.Dacă procurorul constata ca persoana adusă nu este cea arătată în mandat, o pune imediat în libertate, iar dacă constata ca obiecțiile sunt nefondate, dispune executarea mandatului, procedându-se potrivit art. 152 alin. 3 și 4.Despre toate acestea procurorul încheie un proces-verbal, ce se trimite organului judiciar care a emis mandatul.Negasirea persoanei prevăzute în mandat + Articolul 154Când persoana prevăzută în mandat nu a fost gasita, organul însărcinat cu executarea încheie un proces-verbal, prin care constata aceasta și înștiințează organul judiciar care a emis mandatul, precum și organele competente pentru darea în urmărire.Prelungirea duratei arestării + Articolul 155Durata arestării inculpatului poate fi prelungită în caz de necesitate și numai motivat.Prelungirea duratei arestării inculpatului poate fi dispusă de instanța căreia i-ar reveni competența sa judece cauza în fond sau de instanța corespunzătoare în a carei raza teritorială se afla locul de deținere.Propunerea pentru prelungirea arestării + Articolul 156Prelungirea duratei arestării se dispune pe baza propunerii motivate a organului care efectuează urmărirea penală. Propunerea organului de cercetare penală este avizată de procurorul care exercită supravegherea.Propunerea se înaintează conducătorului parchetului din care face parte cel care a făcut sau a avizat propunerea sau, după caz, procurorului șef de secție din Parchetul General, cu cel puțin 8 zile înainte de expirarea duratei arestării. Acesta, dacă apreciază că nu este cazul ca inculpatul să fie pus în libertate, sesizează, cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea termenului, instanța competența.Dacă arestarea a fost dispusă de procurorul de la parchetul ierarhic inferior celui corespunzător instanței competente sa acorde prelungirea, propunerea se înaintează procurorului de la parchetul ierarhic superior, care, dacă o socotește intemeiata, sesizează instanța, potrivit alin. 2.Propunerea se anexează la adresa de sesizare a instanței. În cuprinsul adresei se pot arata și alte motive care justifica prelungirea arestării decît cele cuprinse în propunere. + Articolul 157Abrogat. + Articolul 158Abrogat.Procedura prelungirii arestării de către instanța + Articolul 159Completul de judecată va fi prezidat de președintele instanței sau de un judecător desemnat de acesta, iar participarea procurorului este obligatorie.Dosarul cauzei va fi depus de către procuror cu cel puțin 2 zile înainte de termen și va putea fi consultat de către apărător la cererea acestuia.Inculpatul este adus în fața instanței și va fi asistat de apărător.În cazul în care inculpatul arestat se afla internat în spital și din cauza stării sănătății nu poate fi adus în fața instanței, sau în alte cazuri în care deplasarea sa nu este posibila, propunerea de prelungire a duratei arestării preventive va fi examinata în lipsa inculpatului, dar numai în prezenta aparatorului, căruia i se da cuvintul pentru a pune concluzii.În cazul în care instanța acorda prelungirea, aceasta nu va putea depăși 30 de zile.Instanța se pronunța asupra prelungirii arestării preventive înainte de expirarea duratei mandatului, și restituie dosarul procurorului în termen de 24 de ore de la pronunțare.Încheierea prin care s-a hotărît asupra prelungirii arestării poate fi atacată cu recurs de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 3 zile și curge de la pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsa. Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive nu este suspensiv de executare, iar recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea prelungirii arestării preventive este suspensiv de executare.Inculpatul este adus la judecarea recursului numai când instanța considera necesar.Măsura dispusă de instanța se comunică administrației locului de deținere, care este obligat sa o aducă la cunoștința inculpatului.Instanța poate acorda și alte prelungiri, fiecare neputind depăși 30 de zile. Dispozițiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător.Procedura în cauzele cu mai mulți arestați + Articolul 160Când în aceeași cauza se găsesc mai mulți inculpați arestați pentru care durata prelungirii arestării expira la date diferite, prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul șef de secție din Parchetul General, care sesizează instanța potrivit art. 156 pentru unul din inculpați, va sesiza, totodată, instanța și cu privire la ceilalți inculpați. ... + Secţiunea V Liberarea provizorie sub control judiciar și liberarea provizorie pe cauțiuneModalitățile liberării provizorii + Articolul 160^1În tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.§1. Liberarea provizorie sub control judiciar Condițiile liberării + Articolul 160^2Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpa, precum și al infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește 7 ani.Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care inculpatul este recidivist ori exista date care justifica temerea ca va savirsi o alta infracțiune sau ca va incerca sa zadarniceasca aflarea adevărului prin influentarea unor martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.Organul judiciar dispune ca, pe timpul liberării provizorii, inculpatul să respecte una sau mai multe din următoarele obligații:
115. a)sa nu depășească limita teritorială fixată decît în condițiile stabilite de organul judiciar; ...
116. b)sa comunice organului judiciar orice schimbare de domiciliu sau reședința; ...
117. c)sa nu meargă în locuri anume stabilite; ...
118. d)să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de cîte ori este chemat; ...
119. e)sa nu între în legătură cu anumite persoane determinate; ...
120. f)sa nu conducă nici un autovehicul sau anumite autovehicule; ...
121. g)sa nu exercite o profesie de natura aceleia de care s-a folosit la săvârșirea faptei. ... Ridicarea controlului judiciar + Articolul 160^3Controlul judiciar instituit de către procuror sau instanța poate fi ridicat oricând, în totul sau în parte, pentru motive temeinice. ... §2. Liberarea provizorie pe cauțiune Condițiile liberării + Articolul 160^4Liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda, la cerere, când este asigurata repararea pagubei produse prin infracțiune și s-a depus cauțiunea stabilită de organul judiciar competent.Pe timpul liberării provizorii, inculpatul este obligat să se prezinte la chemarea organelor judiciare și sa comunice orice schimbare de domiciliu sau reședința.Liberarea provizorie pe cauțiune nu se acordă în cazul săvârșirii infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 7 ani sau când inculpatul este recidivist, ori exista date care justifica temerea ca inculpatul va savirsi o alta infracțiune sau va incerca sa zadarniceasca aflarea adevărului prin influentarea unor martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor materiale de proba, sau prin alte asemenea fapte.Cauțiunea + Articolul 160^5Cauțiunea garantează respectarea de către inculpat a obligațiilor ce-i revin în timpul liberării provizorii.Cuantumul cauțiunii este de cel puțin 2.000.000 lei.Consemnarea cauțiunii se face pe numele inculpatului și la dispoziția organului care a stabilit cuantumul acesteia.Cauțiunea se restituie când:
122. a)se revoca liberarea provizorie pentru cazul prevăzut în art. 160^10 alin. 1 lit. a); ...
123. b)se constata, de către procuror prin ordonanța, iar la instanța prin încheiere, că nu mai exista temeiurile care au justificat măsura arestării preventive; ...
124. c)se dispune scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, achitarea sau încetarea procesului penal; ...
125. d)se pronunța pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării ori cu suspendarea executării sub supraveghere sau cu executarea la locul de muncă; ...
126. e)se dispune condamnarea la pedeapsa închisorii. ... Cauțiunea nu se restituie, în cazul prevăzut la lit. e), când liberarea provizorie s-a revocat potrivit dispozițiilor art. 160^10 alin. 1 lit. b). Cauțiunea se face venit la bugetul de stat, la rămînerea definitivă a hotărârii de condamnare.În cazurile prevăzute la lit. b)-
127. e)se dispune și încetarea stării de liberare provizorie. ... §3. Dispoziții comune Cererea de liberare provizorie și organul competent sa o rezolve + Articolul 160^6Cererea de liberare provizorie poate fi facuta în cursul urmăririi penale, precum și în cursul judecații până la terminarea cercetării judecătorești la prima instanța, de către inculpat, soțul acestuia, rudele apropiate.Cererea poate fi facuta și în cazul în care s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de recurs pentru administrarea de noi probe sau când s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanța a carei hotărâre a fost casată.Cererea trebuie să cuprindă numele, prenumele, domiciliul și calitatea persoanei care o face, precum și mențiunea cunoașterii dispozițiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii.În cazul liberării provizorii pe cauțiune, cererea trebuie să cuprindă și obligația depunerii cauțiunii și mențiunea cunoașterii dispozițiilor legii privind cazurile de nerestituire a cauțiunii.Competența de rezolvare a cererii revine, în cursul urmarii penale, după caz, procurorului care efectuează urmărirea penală sau procurorului care exercită supravegherea cercetării penale, iar în cursul judecații, instanței sesizate cu judecarea cauzei.Cererea depusa la organul de cercetare penală ori la administrația loc