^6Cererea de liberare provizorie poate fi facuta în cursul urmăririi penale, precum și în cursul judecații până la terminarea cercetării judecătorești la prima instanța, de către inculpat, soțul acestuia, rudele apropiate.Cererea poate fi facuta și în cazul în care s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de recurs pentru administrarea de noi probe sau când s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanța a carei hotărâre a fost casată.Cererea trebuie să cuprindă numele, prenumele, domiciliul și calitatea persoanei care o face, precum și mențiunea cunoașterii dispozițiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii.În cazul liberării provizorii pe cauțiune, cererea trebuie să cuprindă și obligația depunerii cauțiunii și mențiunea cunoașterii dispozițiilor legii privind cazurile de nerestituire a cauțiunii.Competența de rezolvare a cererii revine, în cursul urmarii penale, după caz, procurorului care efectuează urmărirea penală sau procurorului care exercită supravegherea cercetării penale, iar în cursul judecații, instanței sesizate cu judecarea cauzei.Cererea depusa la organul de cercetare penală ori la administrația locului de deținere se înaintează, în termen de 24 de ore, procurorului sau instanței competente, după cum cauza se afla în curs de urmărire penală sau de judecată.Măsurile premergătoare examinării cererii +
\n^7Procurorul sau instanța verifica dacă cererea de liberare provizorie cuprinde mențiunile prevăzute la art. 160^6 alin. 3 și 4 și, dacă este cazul, ia măsuri pentru completarea acesteia. Când cererea este depusa la instanța înaintea termenului de judecată, aceste obligații revin președintelui instanței, care procedează și la încunoștințarea petitionarului despre termenul de judecare a cererii.Când cererea este facuta de către o altă persoană decît inculpatul, din cele arătate în art. 160^6 alin. 1, organul competent sa o rezolve întreabă pe inculpat dacă își însușește cererea, iar declarația acestuia se consemnează pe cerere.Examinarea și admiterea cererii +
\n^8Procurorul sau instanța examinează de urgenta cererea, verificind dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea acesteia.În cazul cererii de liberare pe cauțiune, dacă procurorul sau instanța constata ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, stabilește cuantumul cauțiunii și încunoștințează despre aceasta persoana care a făcut cererea. După depunerea dovezii de consemnare a cauțiunii, procurorul soluționează cererea, iar instanța fixează termenul pentru judecare.Soluționarea cererii se face de către procuror, după ascultarea inculpatului asista de apărător, iar de către instanța, după ascultarea inculpatului și a concluziilor aparatorului, precum și ale procurorului.În cazul în care constata ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este intemeiata, procurorul sau instanța admite cererea și dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului.Soluționarea cererii se face de către procuror, prin ordonanța, iar de către instanța prin încheiere.Încheierea instanței este supusă recursului Termenul de recurs este de 3 zile și curge de la pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsa.Inculpatul este adus la judecarea recursului numai când instanța considera necesar.Prin ordonanța procurorului sau încheierea instanței, în cazul admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar, se stabilesc și obligațiile ce urmează a fi respectate de inculpat.Copie de pe ordonanța sau de pe dispozitivul încheierii, ori un extras al acesteia, se trimite administrației locului de deținere, precum și organului de poliție în a cărui raza teritorială locuiește inculpatul. Persoanele interesate se încunoștințează.Administrația locului de deținere este obligată sa ia măsuri pentru punerea de îndată în libertate a inculpatului.Respingerea cererii de liberare provizorie +
\n^9În cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, când cererea este neîntemeiată sau când aceasta a fost facuta de către o altă persoană și nu a fost însușită de inculpat, procurorul sau instanța respinge cererea.Împotriva ordonanței procurorului se poate face plîngere la instanța căreia i-ar reveni competența sa judece cauza în fond. Încheierea instanței prin care se soluționează plîngerea, precum și încheierea de respingere a cererii de liberare provizorie sunt supuse recursului.Dispozițiile art. 160^8 se aplică în mod corespunzător.Revocarea liberării +
\n^10Liberarea provizorie poate fi revocată dacă:a) se descoperă fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie și care justifica arestarea inculpatului; ... b) inculpatul nu îndeplinește, cu rea-credința, obligațiile ce-i revin potrivit art. 160^2 alin. 3 și art. 160^4 alin. 2 sau incearca sa zadarniceasca aflarea adevărului ori săvârșește din nou, cu intenție, o infracțiune pentru care este urmărit sau judecat. ... Revocarea liberării provizorii se dispune de către procuror prin ordonanța, iar de instanța prin încheiere, cu ascultarea inculpatului asistat de apărător. Revocarea se dispune și în lipsa inculpatului, când acesta, fără motive temeinice, nu se prezintă la chemarea facuta.În caz de revocare a liberării provizorii, procurorul sau instanța dispune arestarea preventivă a inculpatului și emite un nou mandat de arestare.Dispozițiile art. 160^9 alin. 2 și 3 sunt aplicabile +
\n+
\n+
\nCând măsura reținerii sau a arestării preventive a fost luată față de un invinuit sau inculpat în a cărui ocrotire se afla un minor, o persoană pusă sub interdicție, o persoană căreia i s-a instituit curatela, ori o persoană care datorită virstei, bolii sau altei cauze are nevoie de ajutor, trebuie să fie instiintata autoritatea competentă în vederea luării măsurilor de ocrotire. Obligația de încunoștințare revine organului judiciar care a luat măsura reținerii ori a arestării preventive.Luarea măsurilor de siguranță +
\nÎn tot cursul procesului penal, dacă procurorul sau instanța de judecată constata ca invinuitul ori inculpatul se afla în vreuna din situațiile arătate în art. 113 sau 114 din Codul penal, dispune luarea în mod provizoriu a măsurii de siguranță corespunzătoare.Procurorul sau instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a internării provizorii și totodată sesizează comisia medicală competența sa avizeze internarea bolnavilor mintali și a toxicomanilor periculosi.Măsura internării provizorii durează până la confirmarea acesteia de către instanța de judecată.Confirmarea se face pe baza avizului comisiei medicale.În cazul în care s-a dispus internarea medicală, se vor lua și măsurile prevăzute în art. 161.Hotărârea instanței de judecată prin care s-a confirmat măsura internării poate fi atacată separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea +
\n+
\nMăsurile asiguratorii se iau în cursul procesului penal de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea prin instituirea unui sechestru a bunurilor mobile și imobile, în vederea repararii pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii.Măsurile asiguratorii în vederea repararii pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenta valorii probabile a pagubei.Măsurile asiguratorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se iau numai asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului.Nu pot fi sechestrate bunuri care aparțin unei unități dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal, precum și cele exceptate de lege.Măsurile asiguratorii în vederea repararii pagubei se pot lua la cererea părții civile sau din oficiu.Luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie:a) în cazul în care prin infracțiune s-a adus o paguba avutului uneia din unitățile la care se referă art. 145 din Codul penal, fără deosebire, dacă este sau nu parte civilă constituită; ... b) în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitatea de exercițiu restrînsa. ... Organele care aduc la îndeplinire măsurile asiguratorii +
\nOrdonanța de luare a măsurii asiguratorii se aduce la îndeplinire de către organul de urmărire penală care a luat măsura.Încheierea instanței judecătorești prin care s-a dispus luarea măsurii asiguratorii se aduce la îndeplinire prin executorul judecătoresc.Măsurile asiguratorii dispuse de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată pot fi aduse la îndeplinire și prin organele proprii de executare ale unității pagubite, în cazul în care aceasta este una din cele la care se referă art. 145 din Codul penal.În cazurile în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate dispune ca măsura asiguratorie luată să fie adusă la îndeplinire de către secretarul parchetului.Procedura sechestrului +
\nOrganul care procedează la aplicarea sechestrului este obligat sa identifice și sa evalueze bunurile sechestrate, putind recurge în caz de necesitate și la experți.Bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre prețioase, mijloacele de plată străine, titlurile de valoare interne, obiectele de arta și de muzeu, colectiile de valoare, precum și sumele de bani care fac obiectul sechestrului, vor fi ridicate în mod obligatoriu.Bunurile perisabile se predau unităților comerciale cu capital majoritar de stat, potrivit profilului activității, care sunt obligate să le primească și să le valorifice de îndată.Metalele sau pietrele prețioase ori obiectele confectionate cu acestea și mijloacele de plată străine se depun la cea mai apropiată instituție bancară competența.Titlurile de valoare interne, obiectele de arta sau de muzeu și colectiile de valoare se predau spre păstrare instituțiilor de specialitate.Obiectele prevăzute în alin. 4 și 5 se predau în termen de 48 de ore de la ridicare Dacă obiectele sunt strict necesare urmăririi penale, depunerea se face ulterior, dar nu mai tirziu de 48 de ore de la rezolvarea cauzei de către procuror, după terminarea urmăririi penale.Obiectele sechestrate se păstrează până la ridicarea sechestrului. Mijloacele de plată străine pot fi valorificate de îndată de instituția bancară competența, în cazul când aceasta ar găsi necesar.Sumele de bani rezultate din valorificarea facuta potrivit alin. 3 și 7, precum și sumele de bani ridicate potrivit alin. 2, se consemnează, după caz, pe numele învinuitului, inculpatului sau persoanei responsabile civilmente, la dispoziția organului care a dispus instituirea sechestrului, căruia i se preda recipisa de consemnare a sumei, în termen de cel mult trei zile de la ridicarea banilor ori de la valorificarea bunurilor.Dacă exista pericol de înstrăinare, celelalte bunuri mobile sechestrate vor fi puse sub sigiliu sau ridicate, putindu-se numi un custode.Procesul-verbal de sechestru și inscripția ipotecară +
\nOrganul care aplica sechestru încheie proces-verbal despre toate actele efectuate potrivit art. 165, descriind amănunțit bunurile sechestrate, cu indicarea valorii lor. În procesul-verbal se arata bunurile exceptate de lege de la urmărire, găsite la persoana căreia i s-a aplicat sechestru. De asemenea, se consemnează obiecțiile părților sau ale altor persoane interesate.Un exemplar de pe procesul-verbal se lasă persoanei căreia i s-a aplicat sechestrul, iar în lipsa, celor cu care locuiește, administratorului, portarului, ori celui care în mod obișnuit îl înlocuiește sau unui vecin. În cazul când parte din bunuri ori totalitatea lor au fost predate unui custode, se lasă acestuia o copie de pe procesul-verbal. Un exemplar se înaintează și organului care a dispus luarea măsurii asiguratorii, în termen de 24 de ore de la încheierea procesului-verbal.Pentru bunurile imobile sechestrate, organul care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent luarea inscripției ipotecare asupra bunurilor sechestrate, anexind copii de pe actul prin care s-a dispus sechestrul și un exemplar al procesului-verbal de sechestru.Poprirea +
\nSumele de bani datorate cu orice titlu învinuitului, inculpatului sau părții responsabile civilmente de către o a treia persoana, ori de către cel pagubit, sunt poprite în miinile acestora și în limitele prevăzute de lege, de la data primirii actului prin care se înființează sechestrul. Aceste sume vor fi consemnate de debitori, după caz, la dispoziția organului care a dispus poprirea sau a organului de executare, în termen de cinci zile de la scadenta, recipisele urmînd a fi predate aceluiași organ în 24 de are de la consemnare.Contestarea măsurii asiguratorii +
\nÎn contra măsurii asiguratorii luate și modului de aducere la îndeplinire a acesteia, invinuitul sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum și orice altă persoană interesată, se pot plînge organului de cercetare penală care a dispus luarea măsurii ori procurorului care supraveghează cercetarea penală, până la sesizarea instanței de judecată, după care plîngerea se adresează acelei instanțe.Hotărârea instanței de judecată poate fi atacată separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea.După soluționarea definitivă a procesului penal, dacă nu s-a făcut plîngere împotriva aducerii la îndeplinire a măsurii asiguratorii, se poate face contestație potrivit legii civile.Restituirea lucrurilor +
\nDacă organul de urmărire penală sau instanța de judecată constata ca lucrurile ridicate de la invinuit sau inculpat, sau de la orice persoană care le-a primit spre a le păstra, sunt proprietatea persoanei vătămate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau deținerea sa, dispune restituirea acestor lucruri persoanei vătămate. Orice altă persoană care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate poate cere, potrivit dispozițiilor art. 168, stabilirea acestui drept și restituirea.Restituirea lucrurilor ridicate are loc numai dacă prin aceasta nu se stinghereste aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei și cu obligația pentru cel căruia îi sunt restituite să le păstreze până la rămînerea definitivă a hotărârii.Restabilirea situației anterioare +
\nOrganul de cercetare penală cu aprobarea procurorului sau instanța de judecată poate lua măsuri de restabilire a situației anterioare săvârșirii infracțiunii, când schimbarea acelei situații a rezultat în mod vadit din comiterea infracțiunii, iar restabilirea este posibila +
\n+
\n+
\nInvinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale și al judecații, iar organele judiciare sunt obligate să-i aducă la cunoștința acest drept.Asistența juridică este obligatorie când invinuitul sau inculpatul este minor, militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituții militare de învățământ, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ ori când este arestat, chiar în alta cauza.În cursul judecații asistența juridică este obligatorie și în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani sau când instanța apreciază ca inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea.Când asistența juridică este obligatorie, dacă invinuitul sau inculpatul nu și-a ales un apărător, se iau măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu.Delegația aparatorului desemnat din oficiu încetează la prezentarea aparatorului ales. Dacă la judecarea cauzei apărătorul lipsește și nu poate fi înlocuit, cauza se amina.Drepturile aparatorului +
\nÎn cursul urmarii penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală și poate formula cereri și depune memorii. Lipsa aparatorului nu împiedica efectuarea actului de urmărire penală, dacă exista dovada ca apărătorul a fost încunoștințat de data și ora efectuării actului.Când asistența juridică este obligatorie, organul de urmărire penală va asigura prezenta aparatorului la ascultarea inculpatului.În cazul în care apărătorul învinuitului sau inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmărire penală, se face mențiune despre aceasta, iar actul este semnat și de apărător.Inculpatul arestat are dreptul sa ia contact cu apărătorul În mod excepțional, când interesul urmarii cere, procurorul, din oficiu sau la propunerea organului de cercetare penală, poate dispune, prin ordonanța motivată, interzicerea luării de contact a inculpatului arestat cu apărătorul, o singură dată, pe o durată de cel mult 5 zile.Luarea de contact cu apărătorul nu poate fi interzisă la prelungirea duratei arestării de către instanța de judecată, iar la prezentarea materialului de urmărire penală aceasta este obligatorie. Apărătorul are dreptul de a se plînge, potrivit art. 275, dacă cererile sale nu au fost acceptate; în situațiile prevăzute în alin. 2, 4 și 5, procurorul este obligat sa rezolve plîngerea în cel mult 48 de ore.În cursul judecații, apărătorul are dreptul sa asiste pe inculpat, sa exercite drepturile procesuale ale acestuia, iar în cazul când inculpatul este arestat, sa ia contact cu acesta.Apărătorul ales sau desemnat din oficiu este obligat să asigure asistența juridică a învinuitului sau inculpatului.
\nPentru nerespectarea acestei obligații, organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate sesiza conducerea baroului de avocați, spre a lua măsuri.Asistența celorlalte părți +
\nApărătorul părții vătămate, al părții civile și al părții responsabile civilmente are dreptul de a formula cereri și de a depune memorii. Apărătorul are dreptul sa asiste la efectuarea următoarelor acte de urmărire penală: ascultarea părții pe care o apara, cercetări la fața locului, perchezitii și autopsii, prelungirea duratei arestării, iar la efectuarea altor acte de urmărire poate asista cu încuviințarea organului de urmărire penală.În cursul judecații, apărătorul exercita drepturile părții pe care o asista.Când instanța apreciază ca din anumite motive partea vătămată, partea civilă sau partea responsabilă civilmente nu și-ar putea face singura apărarea, dispune din oficiu sau la cerere luarea măsurilor pentru desemnarea unui apărător.Reprezentarea +
\nÎn cursul judecații, inculpatul poate fi reprezentat:a) la judecarea cauzei în prima instanța ori la rejudecarea ei după desființarea hotărârii în apel sau după casare de către instanța de recurs, numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta supusă judecații este amenda sau închisoarea de cel mult un an; ... b) la judecarea cauzei în căile de atac. ... În toate cazurile în care legea admite reprezentarea inculpatului, instanța de judecată are dreptul, când găsește necesară prezenta acestuia, sa dispună aducerea lui.Celelalte părți pot fi întotdeauna reprezentate +
\n+
\nChemarea unei persoane în fața organului de urmărire penală sau a instanței de judecată se face prin citație scrisă. Citarea se poate face și prin nota telefonica sau telegrafica.Citațiile se inmineaza de agenți anume însărcinați cu îndeplinirea acestei atribuții sau prin mijlocirea serviciului poștal.Conținutul citației +
\nCitația este individuală și trebuie să cuprindă următoarele mențiuni:a) denumirea organului de urmărire penală sau a instanței de judecată care emite citația, sediul sau, data emiterii și numărul dosarului; ... b) numele, prenumele celui citat, calitatea în care este citat și indicarea obiectului cauzei; ... c) adresa celui citat, care trebuie să cuprindă în orașe și municipii: localitatea, județul, strada, numărul și apartamentul unde locuiește, iar în comune: județul, comuna și satul. ... În citație se menționează, când este cazul, orice alte date necesare pentru stabilirea adresei celui citat;d) ora, ziua, luna și anul, locul de înfățișare, precum și invitarea celui citat să se prezinte la data și locul indicate, cu arătarea consecințelor legale în caz de neprezentare. ... Citația se semnează de cel care o emite.Locul de citare +
\nInvinuitul sau inculpatul se citeaza la adresa unde locuiește, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului sau de muncă, prin serviciul de personal al unității la care lucrează.Dacă printr-o declarație data în cursul procesului penal invinuitul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat.În caz de schimbare a adresei arătate în declarația învinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua sa adresa, numai dacă a încunoștințat organul de urmărire penală ori instanța de judecată de schimbarea intervenita, sau dacă organul judiciar apreciază pe baza datelor obținute potrivit art. 180 ca s-a produs o schimbare de adresa.Dacă nu se cunoaște adresa unde locuiește invinuitul sau inculpatul și nici locul sau de muncă, citația se afișează la sediul consiliului local în a cărui raza teritorială s-a savirsit infracțiunea Când activitatea infractionala s-a desfășurat în mai multe locuri, citația se afișează la sediul consiliului local în a cărui raza teritorială se afla organul care efectuează urmărirea penală.Bolnavii aflați în spital într-o casa de sănătate se citeaza prin administrația acestora.Detinutii se citeaza la locul de deținere, prin administrația acestuia.Militarii incazarmati se citeaza la unitatea din care fac parte, prin comandantul acesteia.Dacă invinuitul sau inculpatul locuiește în străinătate, citarea se face prin scrisoare recomandată, în afară de cazul când prin lege se dispune altfel. Recipisa de predare a scrisorii tine loc de dovada a îndeplinirii procedurii de citare.Citarea altor persoane decît invinuitul sau inculpatul se face potrivit dispozițiilor din prezentul articol.
\nUnitățile la care se referă art. 145 din Codul penal se citeaza la sediul acestora.Inminarea citației +
\nCitația se inmineaza personal celui citat, care va semna dovada de primire.Dacă persoana citata nu vrea sa primească citația, sau primind-o nu voiește sau nu poate să semneze dovada de primire, agentul lasă citația celui citat ori, în cazul refuzului de primire, o afișează pe usa locuinței acestuia, încheind despre aceasta proces-verbal.Când citarea se face potrivit art. 177 alin. 1 partea finala, alin. 5, 6 și 7, unitățile acolo arătate sunt obligate a inmina de îndată citația persoanei citate sub luare de dovada, certificându-i semnatura sau aratind motivul pentru care nu s-a putut obține semnatura acesteia. Dovada este predată agentului procedural, iar acesta o înaintează organului de urmărire penală sau instanței de judecată care a emis citația.Citația destinată unei unități din cele la care se referă art. 145 din Codul penal se preda la registratura sau funcționarului însărcinat cu primirea corespondentei. Dispozițiile alin. 2 se aplică în mod corespunzător.Inminarea citației altor persoane +
\nDacă persoana citata nu se afla acasă, agentul inmineaza citația soțului, unei rude sau oricărei persoane care locuiește cu ea, ori care în mod obișnuit îi primește corespondenta. Citația nu poate fi inminata unui minor sub 14 ani sau unei persoane lipsite de uzul ratiunii.Dacă persoana citata locuiește într-un imobil cu mai multe apartamente sau într-un hotel, în lipsa persoanelor arătate în alin. 1, citația se preda administratorului, portarului ori celui care în mod obișnuit îl înlocuiește.Persoana care primește citația semnează dovada de primire, iar agentul, certificind identitatea și semnatura, încheie proces-verbal. Dacă aceasta nu voiește sau nu poate semna dovada de primire, agentul afișează citația pe usa locuinței, încheind proces-verbal.În lipsa persoanelor arătate în alin. 1 și 2, agentul este obligat să se intereseze când poate găsi persoana citata pentru a-i inmina citația Când nici pe aceasta cale nu se poate ajunge la inminare, agentul afișează citația pe usa locuinței persoanei citate, încheind proces-verbal.În cazul când persoana citata locuiește într-un imobil cu mai multe apartamente sau într-un hotel, dacă în citație nu s-a indicat apartamentul ori camera în care locuiește, agentul este obligat să facă investigații pentru a afla aceasta. Dacă investigațiile au rămas fără rezultat, agentul afișează citația pe usa principala a clădirii, încheind proces-verbal și făcând mențiune despre împrejurările care au făcut imposibil inminarea citației.Cercetări în vederea inminarii citației +
\nDacă persoana citata și-a schimbat adresa, agentul afișează citația pe usa locuinței arătate în citație și se informează pentru aflarea noii adrese, menționînd în procesul-verbal datele obținute.Dovada de primire și procesul-verbal de predare a citației +
\nDovada de primire a citației trebuie să cuprindă numărul dosarului, denumirea organului de urmărire penală sau a instanței care a emis citația, numele, prenumele și calitatea persoanei citate, precum și data pentru care este citata. De asemenea, trebuie să cuprindă data inminarii citației, numele, prenumele, calitatea și semnatura celui ce inmineaza citația, certificarea de către acesta a identității și semnăturii persoanei căreia i s-a inminat citația, precum și arătarea calității acesteia.Ori de cîte ori cu prilejul predării sau afișării unei citații se încheie un proces-verbal, acesta va cuprinde în mod corespunzător și mențiunile arătate în alineatul precedent.Comunicarea altor acte procedurale +
\n+
\nO persoana poate fi adusă în fața organului de urmărire penală sau a instanței de judecată pe baza unui mandat de aducere, întocmit potrivit dispozițiilor art. 176, dacă fiind anterior citata nu s-a prezentat, iar ascultarea ori prezenta ei este necesară.Invinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat chiar înainte de a fi fost chemat prin citație, dacă organul de urmărire penală sau instanța constata motivat ca în interesul rezolvarii cauzei se impune această măsură.Executarea mandatului de aducere +
\nMandatul de aducere se executa prin organele poliție.Dacă persoana arătată în mandat nu poate fi adusă din motive de boala sau din orice alta cauza, cel însărcinat cu executarea mandatului constata aceasta printr-un proces-verbal, care se înaintează de îndată organului de urmărire penală ori instanței de judecată.Dacă cel însărcinat cu executarea mandatului de aducere nu găsește persoana prevăzută în mandat la adresa indicată, face cercetări și dacă acestea au rămas fără rezultat, încheie un proces-verbal care va cuprinde mențiuni despre cercetările făcute.Executarea mandatelor de aducere privind pe militari se face prin comandantul unității militare sau prin comandantul garnizoanei +
\n+
\nCând pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.Când o măsura procesuala nu poate fi luată decît pe un anumit termen, expirarea acestuia atrage de drept încetarea efectului măsurii.Pentru celelalte termene procedurale se aplică, în caz de nerespectare, dispozițiile privitoare la nulități.Calculul termenelor procedurale +
\nLa calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul menționat în actul care a provocat curgerea termenului, afară de cazul când legea dispune altfel.La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.Termenele socotite pe luni sau pe ani expira, după caz, la sfârșitul zilei corespunzătoare a ultimei luni ori la sfârșitul zilei și lunii corespunzătoare din ultimul an. Dacă aceasta zi cade într-o luna ce nu are zi corespunzătoare, termenul expira în ultima zi a acelei luni.Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expira la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează. Acte considerate ca făcute în termen +
\nActul depus înăuntrul termenului prevăzut de lege la administrația locului de deținere ori la unitatea militară sau la oficiul poștal prin scrisoare recomandată este considerat ca făcut în termen. Înregistrarea sau atestarea facuta de către administrația locului de deținere pe actul depus, recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori arestarea facuta de unitatea militară pe actul depus, servesc ca dovada a datei depunerii actului.Cu excepția căilor de atac, actul efectuat de procuror este considerat ca făcut în termen, dacă data la care a fost trecut în registrul de ieșire al parchetului este înăuntrul termenului cerut de lege pentru efectuarea actului.Calcularea termenelor în cazul măsurilor preventive +
\nÎn calcularea termenelor privind luarea, menținerea ori revocarea măsurilor preventive, ora sau ziua de la care începe și la care sfirseste termenul intră în durata acestuia +
\n+
\nCheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedura, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de proba, retribuirea aparatorilor, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de desfășurarea procesului penal se acoperă din sumele avansate de stat sau plătite de părți.Sumele cuvenite martorului, expertului și interpretului +
\nMartorul, expertul și interpretul chemați de organul de urmărire penală ori de instanța de judecată au dreptul la restituirea cheltuielilor de transport, întreținere, locuinta și altor cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea lor.Martorul, expertul și interpretul, salariați ai unei unități la care se referă art. 145 din Codul penal, au dreptul și la venitul de la locul de muncă, pe durata lipsei de la serviciu prilejuită de chemarea la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată.Martorul care nu este salariatul unei unități din cele prevăzute în alineatul precedent, dar care are venit din munca, este îndreptățit sa primească și o compensare.Expertul și interpretul au dreptul și la o retributie pentru îndeplinirea însărcinării date, în cazurile și condițiile prevăzute prin dispoziții legale.Sumele acordate potrivit alin. 1, 3 și 4 se plătesc pe baza dispozițiilor luate de organul care a dispus chemarea și în fața căruia s-a prezentat martorul, expertul sau interpretul, din fondul cheltuielilor judiciare special alocat. Aceste sume se plătesc martorului imediat după înfățișare, iar expertului și interpretului, după ce și-au îndeplinit însărcinările.Suma care reprezintă venitul arătat în alin. 2 se plătește de unitatea la care lucrează martorul, expertul sau interpretul.Plata cheltuielilor avansate de stat în caz de condamnare +
\nÎn caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.Când sunt mai mulți inculpați condamnați, instanța hotărăște partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare. La stabilirea acestei părți se tine seama, pentru fiecare dintre inculpați, de măsura în care a provocat cheltuielile judiciare.Partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.Plata cheltuielilor avansate de stat în celelalte cazuri +
\nÎn caz de achitare sau de încetare a procesului penal în fața instanței de judecată, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate după cum urmează:1. În caz de achitare, de către:a) partea vătămată, în măsura în care cheltuielile au fost determinate de aceasta; ... b) partea civilă căreia i s-a respins în totul pretențiile civile, în măsura în care cheltuielile au fost determinate de aceasta parte; ... c) inculpat, în cazul când, deși achitat, a fost totuși obligat la repararea pagubei. ... ... 2. În caz de încetare a procesului penal, de către:a) inculpat, dacă s-a dispus înlocuirea răspunderii penale; ... b) ambele părți, în caz de împăcare; ... c) partea vătămată, în caz de retragere a plingerii. ... ... 3 În caz de amnistie, prescripție sau retragere a plingerii, dacă inculpatul cere continuarea procesului penal, cheltuielile judiciare sunt suportate de către:a) partea vătămată, atunci când în cauza se face aplicatia art. 13 alin. 2; ... b) inculpat, atunci când în cauza se face aplicatia art. 13 alin. 3. ... ... În cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul sau cererea.În toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.În cazul când mai multe părți sunt obligate la suportarea cheltuielilor judiciare, instanța hotărăște partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare.Dispozițiile prevăzute la pct. 1 lit. a), precum și la pct. 2 și 3, se aplică în mod corespunzător și în caz de clasare, de scoatere de sub urmărire sau de încetare a urmarii penale.Plata cheltuielilor judiciare făcute de părți +
\nInculpatul este obligat sa plătească părții vătămate în caz de condamnare, precum și părții civile căreia i s-a admis acțiunea civilă, cheltuielile judiciare făcute de acestea.Când acțiunea civilă este admisă numai în parte, instanța poate obliga pe inculpat la plata totală sau parțială a cheltuielilor judiciare.În caz de renunțare la acțiunea civilă, instanța se pronunța asupra cheltuielilor la cererea părților.În situațiile prevăzute în alin. 1 și 2, când sunt mai mulți condamnați, ori dacă exista și parte responsabilă civilmente, se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 191 alin. 2 și 3.În caz de achitare, partea vătămată este obligată sa plătească inculpatului și părții responsabile civilmente cheltuielile judiciare făcute de aceștia, în măsura în care au fost provocate de partea vătămată.În celelalte cazuri privind restituirea cheltuielilor judiciare făcute de părți în cursul procesului penal, instanța stabilește obligația de restituire potrivit legii civile +
\n+
\nOrice adaugare, corectura ori suprimare facuta în cuprinsul unui act procedural este ținuta în seama, numai dacă aceste modificări sunt confirmate în scris, în cuprinsul sau la sfârșitul actului, de către cei care l-au semnat.Modificările neconfirmate, dar care nu schimba înțelesul frazei, rămân valabile.Locurile nescrise în cuprinsul unei declarații trebuie barate, astfel încât sa nu se poate face adaugari.Îndreptarea erorilor materiale +
\nErorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuși organul de urmărire penală sau de instanța de judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.În vederea îndreptării erorii, părțile pot fi chemate spre a da lămuriri.Despre îndreptarea efectuată, organul de urmărire penală sau instanța de judecată, după caz, întocmește un proces-verbal sau o încheiere, facindu-se mențiune și la sfârșitul actului corectat.Înlăturarea unor omisiuni vadite +
\nDispozițiile art. 195 se aplică și în cazul când organul de urmărire penală sau instanța, ca urmare a unei omisiuni vadite, nu s-a pronunțat asupra sumelor pretinse de martori, experți, interpreți, apărători, potrivit art. 189 sau 190, precum și cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea măsurilor asiguratorii +
\n+
\nÎncălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decît prin anularea acelui act.Dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. De asemenea, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității și dispozițiile relative la participarea procurorului, prezenta inculpatului și asistarea acestuia de către apărător, când sunt obligatorii potrivit legii, precum și la efectuarea anchetei sociale în cauzele cu infractori minori.Nulitatea prevăzută în alin. 2 nu poate fi înlăturată în nici un mod. Ea poate fi invocată în orice stare a procesului și se ia în considerare chiar din oficiu.Încălcarea oricărei alte dispoziții legale decît cele prevăzute în alin. 2 atrage nulitatea actului în condițiile alin. 1, numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezenta sau la primul termen de judecată cu procedura completa când partea a lipsit la efectuarea actului. Instanța ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei +
\n+
\nUrmătoarele abateri săvârșite în cursul procesului penal se sancționează cu amendă judiciară de la 20.000 lei la 100.000 lei:a) neîndeplinirea sau îndeplinirea gresita ori cu întârziere a lucrărilor de citare sau de comunicare a actelor procedurale, de transmitere a dosarelor, precum și a oricăror alte lucrări, dacă prin acestea s-au provocat intirzieri în desfășurarea procesului penal; ... b) neîndeplinirea ori îndeplinirea gresita a îndatoririlor de inminare ori de comunicare a citațiilor sau a celorlalte acte procedurale, precum și neexecutarea mandatelor de aducere; ... c) lipsa nejustificată a martorului, expertului sau interpretului legal citat; ... d) tergiversarea de către expert sau interpret a îndeplinirii însărcinărilor primite; ... e) neîndeplinirea de către orice persoană a obligației de prezentare, la cererea organului de urmărire penală sau a instanței de judecată, a obiectelor ori înscrisurilor cerute de acestea, precum și neîndeplinirea aceleiași obligații de către conducătorul unității sau de cel însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestei obligații; ... f) nerespectarea obligației de păstrare prevăzută în art. 109 alin. ultim; ... g) neluarea de către conducătorul unității în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiza, a măsurilor necesare pentru efectuarea acesteia; ... h) nerespectarea de către oricare dintre părțile și persoanele care asista la ședința de judecată a măsurilor luate de către președintele completului de judecată potrivit art. 298. ... Lipsa nejustificată a aparatorului, ales sau desemnat din oficiu, când asistența juridică a învinuitului sau inculpatului este obligatorie, potrivit legii, se sancționează cu amendă judiciară de la 100.000 lei la 500.000 lei.Aplicarea amenzii judiciare nu inlatura răspunderea penală, în cazul în care fapta constituie infracțiune.Procedura privitoare la amenda judiciară +
\nAmenda se aplică de organul de urmărire penală, prin ordonanța, iar de instanța de judecată, prin încheiere.Persoana amendata poate cere scutirea de amenda ori reducerea amenzii. Cererea de scutire sau de reducere se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanței ori a încheierii de amendare.Dacă persoana amendata justifica de ce nu a putut îndeplini obligația sa, organul de urmărire penală sau instanța de judecată, apreciind, dispune scutirea sau reducerea amenzii + Partea SPECIALĂ +
\n+
\n+
\nUrmărirea penală are ca obiect stringerea probelor necesare cu privire la existenta infracțiunilor, la identificarea faptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecata.Organele de urmărire penală +
\nUrmărirea penală se efectuează de către procurori și de către organele de cercetare penală. Organele de cercetare penală sunt:a) organele de cercetare ale poliției; ... b) organele de cercetare specială. ... Ca organe de cercetare ale poliției funcționează lucrătorii operativi anume desemnați din Ministerul de Interne.Rolul activ al organului de urmărire penală +
\nOrganul de urmărire penală este obligat sa stringa probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei solutionari a acesteia. Organul de urmărire aduna probele atât în favoarea, cît și în defavoarea învinuitului sau inculpatului.Îndatoririle prevăzute în alineatul precedent se îndeplinesc chiar dacă invinuitul sau inculpatul recunoaște fapta.Organul de urmărire penală este obligat sa explice învinuitului sau inculpatului, precum și celorlalte părți drepturile lor procesuale.Organul de urmărire penală este de asemenea obligat sa stringa date cu privire la împrejurările care au determinat, înlesnit sau favorizat săvârșirea infracțiunii, precum și orice alte date de natura sa servească la soluționarea cauzei.Ordonanțele organului de urmărire penală +
\nÎn desfășurarea urmarii penale, organul de urmărire dispune asupra actelor sau măsurilor procesuale prin ordonanța, acolo unde legea prevede aceasta, iar în celelalte cazuri prin rezoluție motivată.Ordonanța trebuie să fie motivată și sa cuprindă totdeauna data și locul întocmirii, numele, prenumele și calitatea celui care o întocmește, cauza la care se referă, obiectul actului sau măsurii procesuale, temeiul legal al acesteia și semnatura celui care a întocmit-o. Ordonanța va cuprinde de asemenea mențiunile speciale prevăzute de lege pentru anumite acte sau măsuri.Când organul de cercetare penală considera ca este cazul să fie luate anumite măsuri, face propuneri motivate.Efectuarea unor acte de urmărire în incinta unor unități +
\nOrice act de urmărire penală în incinta unei unități din cele la care se referă art. 145 din Codul penal se poate efectua numai cu consimțământul conducerii acelei unități sau cu autorizația procurorului.În caz de infracțiuni flagrante, consimțământul sau autorizația nu este necesară.Păstrarea unor acte de urmărire penală +
\nCând legea prevede că un act sau o măsura procesuala trebuie să fie încuviințată, autorizata sau confirmată de procuror, un exemplar al ordonanței sau al actului procesual rămâne la procuror +
\n+
\n+
\nCercetarea penală se efectuează de organele de cercetare ale poliției, pentru orice infracțiune care nu este data în mod obligatoriu în competența altor organe de cercetare.Competența organelor de cercetare penală speciale +
\nCercetarea penală se efectuează și de următoarele organe speciale:a) ofițerii anume desemnați de către comandantii unităților militare corp aparte și similare, pentru militarii în subordine, precum și pentru infracțiunile săvârșite în legătură cu serviciul de angajații civili ai acestor unități. Cercetarea poate fi efectuată și personal de către comandant; ... b) ofițerii anume desemnați de către șefii comenduirilor de garnizoana, pentru infracțiunile săvârșite de militari în afară unităților militare. Cercetarea poate fi efectuată și personal de șefii comenduirilor de garnizoana; ... c) ofițerii anume desemnați de către comandantii centrelor militare, pentru infracțiunile de competența instanțelor militare, săvârșite de persoanele civile în legătură cu obligațiile lor militare Cercetarea poate fi efectuată și personal de către comandantii centrelor militare. ... La cererea comandantului centrului militar, organul de poliție efectuează unele acte de cercetare, după care înaintează lucrările comandantului centrului militar;d) ofițerii de graniceri, precum și ofițerii anume desemnați din Ministerul de Interne, pentru infracțiunile de frontieră; ... e) capitanii porturilor, pentru infracțiunile contra siguranței navigației pe apa și contra disciplinei și ordinii la bord, precum și pentru infracțiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul, prevăzute în Codul penal, săvârșite de personalul navigant al marinei civile, dacă fapta a pus sau ar fi putut pune în pericol siguranța navei sau a navigației. ... În cazurile prevăzute la lit. a), b) și c), cercetarea penală se efectuează în mod obligatoriu de organele speciale acolo prevăzute.Competența procurorului în faza urmăririi +
\nProcurorul exercita supravegherea asupra actelor de urmărire penală; în exercitarea acestei atribuții procurorii conduc și controlează activitatea de cercetare penală a poliției și a altor organe.Procurorul poate să efectueze orice acte de urmărire penală în cauzele pe care le supraveghează.Urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror, în cazul infracțiunilor prevăzute în art. 155-173, 174-177, 179, 189 alin. 3, art. 190, 191, 211 alin. 3, art. 212, 236, 236^1, 238, 239, 239^1, 250, 252, 254, 255, 257, 265, 266, 267, 267^1, 268, 273-276, 279^1, 280, 280^1, 302^2, 317 și 356-361 din Codul penal, în cazul infracțiunilor arătate în art. 26 pct. 2 lit. a), art. 27 pct. 1 lit. b) și c), art. 28^1 pct. 1 lit. b) și c), art. 28^2 pct. 1 lit. b) și art. 29 pct. 1 din acest cod, precum și în cazul infracțiunilor împotriva protecției muncii.Este competent să efectueze urmărirea penală, în cazurile prevăzute în alineatul precedent, și sa exercite supravegherea asupra activității de cercetare penală procurorul de la parchetul corespunzător instanței care, potrivit legii, judeca în prima instanța cauza.Atunci când urmărirea penală este efectuată de procuror, ordonanța prin care s-a dispus arestarea preventivă și rechizitoriul sunt supuse confirmării prim-procurorului parchetului, iar când urmărirea este facuta de acesta, confirmarea se face de procurorul ierarhic superior.Verificarea competentei +
\nOrganul de urmărire penală sesizat potrivit art. 221 este dator să-și verifice competența.Dacă organul de cercetare penală constata că nu este competent a efectua cercetarea, trimite de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în vederea sesizării organului competent.Extinderea competentei teritoriale +
\nCând anumite acte de cercetare penală trebuie să fie efectuate în afară razei teritoriale în care se face cercetarea, organul de cercetare penală poate să le efectueze el însuși sau sa dispună efectuarea lor prin comisie rogatorie ori delegare.În cazul în care organul de cercetare penală înțelege sa procedeze el însuși la efectuarea actelor, înștiințează în prealabil despre aceasta organul corespunzător din raza teritorială în care va efectua aceste acte.În cuprinsul aceleiași localități, organul de cercetare penală efectuează toate actele de cercetare, chiar dacă unele dintre acestea trebuie îndeplinite în afară razei sale teritoriale, cu respectarea dispoziției din alineatul precedent +
\n+
\nOrganul de cercetare penală este obligat să efectueze actele de cercetare ce nu suferă amînare, chiar dacă acestea privesc o cauza care nu este de competența lui. Lucrările efectuate în astfel de cazuri se trimit, de îndată, prin procurorul care exercită supravegherea activității organului ce le-a efectuat, procurorului competent.Actele încheiate de unele organe de constatare +
\nSunt obligate sa procedeze la luarea de declarații de la făptuitor și de la martorii care au fost de fața la săvârșirea unei infracțiuni și sa întocmească proces-verbal despre împrejurările concrete ale săvârșirii acesteia:a) organele inspecțiilor de stat, alte organe de stat, precum și ale unităților la care se referă art. 145 din Codul penal, pentru infracțiunile care constituie încălcări ale dispozițiilor și obligațiilor a căror respectare o controlează potrivit legii; ... b) organele de control și cele de conducere ale administrației publice, ale altor unități la care se referă art. 145 din Codul penal, pentru infracțiunile săvârșite în legătură cu serviciul de cei aflați în subordine ori sub controlul lor. ... Organele arătate mai sus au dreptul sa retina corpurile delicte, sa procedeze la evaluarea pagubelor, precum și să efectueze orice alte acte, când legea prevede aceasta.Actele încheiate se înaintează procurorului în cel mult 3 zile de la descoperirea faptei ce constituie infracțiune, afară de cazul când legea dispune altfel.În caz de infracțiuni flagrante, aceleași organe au obligația sa înainteze de îndată procurorului pe făptuitor, împreună cu lucrările efectuate și cu mijloacele materiale de proba.Procesele-verbale încheiate de aceste organe constituie mijloace de proba.Actele încheiate de comandantii de nave și aeronave și de subofiterii trupelor de graniceri +
\nObligațiile și drepturile prevăzute în art. 214 alin. 1 și 2 le au și următoarele organe:a) comandantii de nave și aeronave pentru infracțiunile săvârșite pe acestea, pe timpul cît navele și aeronavele pe care le comanda se afla în afară porturilor sau aeroporturilor; ... b) subofiterii din trupele de graniceri, pentru infracțiunile de frontieră. ... Organele de mai sus pot efectua perchezitii corporale asupra făptuitorului și pot verifica lucrurile pe care acesta le are cu sine.De asemenea, organele de mai sus pot prinde pe făptuitor, în care caz îl predau de îndată procurorului sau organului de cercetare penală, împreună cu lucrările efectuate și cu mijloacele materiale de proba.În celelalte cazuri, lucrările efectuate se înaintează organului de cercetare penală competent, în cel mult 5 zile de la prima constatare efectuată, împreună cu mijloacele materiale de proba.Când infracțiunea a fost săvârșită pe o nava sau aeronava, termenele de mai sus curg de la ancorarea navei ori aterizarea aeronavei pe teritoriul român.Procesele-verbale încheiate de aceste organe constituie mijloace de proba +
\n+
\nProcurorul, în exercitarea supravegherii respectării legii în activitatea de urmărire penală, veghează ca orice infracțiune să fie descoperită, orice infractor să fie tras la răspundere penală și ca nici o persoană sa nu fie urmărită penal fără sa existe indicii temeinice ca a savirsit o faptă prevăzută de legea penală.De asemenea, procurorul veghează ca nici o persoană sa nu fie reținută sau arestata, decît în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.În exercitarea activității de supraveghere, procurorul ia măsurile necesare sau da dispoziții organelor de cercetare penală ca sa ia asemenea măsuri.Procurorul ia măsuri și da dispoziții în scris și motivat.Trecerea cauzei de la un organ la altul +
\nProcurorul poate să dispună, după necesitate, ca într-o cauza în care cercetarea penală trebuie efectuată de un anumit organ de cercetare, să fie efectuată de un alt asemenea organ.Preluarea unei cauze de către un organ de cercetare penală ierarhic superior se dispune de procurorul de la parchetul care exercită supravegherea acestuia, pe baza propunerii motivate a organului de cercetare penală care preia cauza și după încunoștințarea procurorului care exercită supravegherea acesteia.În cauzele preluate de către un organ de cercetare penală central, supravegherea se exercită de către un procuror din Parchetul General de pe lângă Curtea Suprema de Justiție.În cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate dispune ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele poliției.Modalități de exercitare a supravegherii +
\nProcurorul conduce și controlează activitatea de cercetare penală a poliției și a altor organe și supraveghează ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispozițiilor legale.Organele de cercetare penală sunt obligate sa încunoștiințeze de îndată pe procuror despre infracțiunile de care au luat cunoștința.Procurorul poate să asiste la efectuarea oricărui act de cercetare penală sau sa-l efectueze personal. Procurorul poate să ceara spre verificare orice dosar de la organul de cercetare penală, care este obligat sa-l trimită, cu toate actele, materialele și datele privitoare la fapte care formează obiectul cercetării.Dispoziții date de procuror +
\nProcurorul poate să dea dispoziții cu privire la efectuarea oricărui act de urmărire penală.Dispozițiile date de procuror sunt obligatorii pentru organul de cercetare penală. Dacă acest organ are de făcut obiecții, poate sesiza pe prim-procurorul parchetului sau, când dispozițiile sunt date de acesta, pe procurorul ierarhic superior, fără a întrerupe executarea lor. În termen de 3 zile de la sesizare prim-procurorul sau procurorul ierarhic superior este obligat să se pronunțe.Infirmarea actelor sau măsurilor procesuale nelegale +
\n+
\n+
\n+
\nOrganul de urmărire penală este sesizat prin plîngere sau denunț, ori se sesizează din oficiu când afla pe orice alta cale ca s-a savirsit o infracțiune.Când, potrivit legii, punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plîngerea prealabilă ori la sesizarea sau cu autorizarea organului prevăzut de lege, urmărirea penală nu poate începe în lipsa acestora.De asemenea, urmărirea penală nu poate începe fără exprimarea dorintei guvernului străin în cazul infracțiunii prevăzute în art. 171 din Codul penal.Când prin săvârșirea unei infracțiuni s-a produs o paguba uneia din unitățile la care se referă art. 145 din Codul penal, unitatea pagubita este obligată sa sesizeze de îndată organul de urmărire penală, să prezinte situații explicative cu privire la întinderea pagubei, date cu privire la faptele prin care paguba a fost pricinuită și să se constituie parte civilă.Plîngerea +
\nPlîngerea este încunoștințarea facuta de o persoană sau de o unitate din cele la care se referă art. 145 din Codul penal, căreia i s-a cauzat o vătămare prin infracțiune.Plîngerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea și domiciliul petitionarului, descrierea faptei care formează obiectul plingerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut și a mijloacelor de proba.Plîngerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie să fie special, iar procura rămâne atașată plingerii.Plîngerea facuta oral se consemnează într-un proces-verbal de organul care o primește.Plîngerea se poate face și de către unul dintre soți pentru celălalt soț, sau de către copilul major pentru părinți. Persoana vătămată poate să declare că nu-și însușește plîngerea.Pentru persoana lipsită de capacitatea de exercițiu, plîngerea se face de reprezentantul sau legal. Persoana cu capacitate de exercițiu restrînsa poate face plîngere cu încuviințarea persoanelor prevăzute de legea civilă.Denunțul +
\nDenunțul este încunoștințarea facuta de către o persoană sau de către o unitate dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal, despre săvârșirea unei infracțiuni.Denunțul trebuie să conțină aceleași date ca și plîngerea.Denunțul scris trebuie să fie semnat de denuntator, iar în cazul denuntului oral, acesta se consemnează într-un proces-verbal de către organul în fața căruia a fost făcut.Acte premergătoare + Articolul 224în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.De asemenea, în vederea stringerii datelor necesare organelor de urmărire penală pentru începerea urmăririi penale, pot efectua acte premergătoare și lucrătorii operativi din Ministerul de Interne, precum și din celelalte organe de stat cu atribuții în domeniul siguranței naționale, anume desemnați în acest scop, pentru fapte care constituie, potrivit legii, amenințări la adresa siguranței naționale.Procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de proba.Sesizarea la cererea organului competent +
\nCând legea prevede că începerea urmăririi penale nu poate avea loc fără o sesizare specială, aceasta trebuie facuta în scris și semnată de către organul competent. În actul de sesizare trebuie să se arate în mod corespunzător datele prevăzute în art. 222 alin 2.Unele dispoziții privind urmărirea penală pentru militari +
\nPentru infracțiunile prevăzute de Codul penal în art. 331-336, 348, 353 și 354, urmărirea penală poate începe numai la sesizarea comandantului.Pentru celelalte infracțiuni săvârșite de militari, organul de urmărire penală procedează potrivit regulilor obișnuite, informind pe comandant de îndată ce a început urmărirea penală.Sesizări făcute de persoane cu funcții de conducere și de salariați +
\nOrice persoană cu funcție de conducere într-o unitate la care se referă art. 145 din Codul penal sau cu atribuții de control, care a luat cunoștința de săvârșirea unei infracțiuni în acea unitate, este obligată sa sesizeze de îndată pe procuror sau organul de cercetare penală și sa ia măsuri sa nu dispara urmele infracțiunii, corpurile delicte și orice alte mijloace de proba.Obligațiile prevăzute în alineatul precedent revin și oricărui funcționar sau altui salariat care a luat cunoștința despre săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia își îndeplinește sarcinile +
\n+
\nOrganul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art. 221 dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepția celui de la lit. b^1).În cazul arătat în art. 10 lit b^1), organul de urmărire penală înaintează dosarul procurorului cu propunerea de a dispune scoaterea de sub urmărire penală.Când organul de urmărire penală se sesizează din oficiu, încheie un proces-verbal care constituie actul de începere a urmăririi penale.Dacă din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate după primirea plingerii sau denuntului rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepția celui de la lit. b^1), organul de urmărire penală înaintează procurorului actele încheiate cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală.Dacă procurorul constata că nu sunt întrunite condițiile arătate în alineatul precedent, restituie actele organului de urmărire penală pentru începerea urmăririi penale.În cazul în care procurorul este de acord cu propunerea, o confirma prin rezoluție motivată și înștiințează despre aceasta persoana care a făcut sesizarea.Dacă ulterior se constată că nu a exista sau ca a dispărut împrejurarea pe care se întemeia propunerea de a nu se începe urmărirea penală, procurorul infirma rezoluția și restituie actele organului de urmărire, dispunind începerea urmăririi penale.Invinuitul +
\nPersoana față de care se efectuează urmărirea penală se numește invinuit cît timp nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva sa.Scoaterea de sub urmărire când fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni +
\nProcurorul, sesizat potrivit art. 228 alin. 2, dispune prin ordonanța scoaterea de sub urmărire penală și înștiințează despre aceasta, când este cazul, persoana care a făcut sesizarea.Restituirea dosarului pentru continuarea cercetării penale +
\nDacă procurorul, sesizat potrivit dispozițiilor art. 228 alin. 2, constata că nu este cazul sa scoată de sub urmărire, restituie dosarul organului de cercetare penală pentru continuarea cercetării penale.Restituirea dosarului pentru începerea sau continuarea urmăririi penale +
\nDacă procurorul i-a restituit, în temeiul art. 228 alin. 5 sau art. 231, actele ori dosarul, organul de urmărire penală începe ori, după caz, continua urmărirea penală, procedând la efectuarea acesteia, potrivit legii și ținând seama de împrejurările speciale ale fiecărei cauze.Arestarea preventivă a învinuitului +
\nÎn cursul efectuării cercetării penale, dacă organul de cercetare considera ca sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a învinuitului, face propuneri în acest sens și le înaintează procurorului pentru a decide.Dacă procurorul, după ce examinează dosarul cauzei, constata ca este cazul sa ia măsura arestării preventive a învinuitului, procedează potrivit art. 146.Propuneri făcute de organul de cercetare penală +
\nDacă organul de cercetare penală considera ca sunt temeiuri pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, face propuneri în acest sens, pe care le înaintează procurorului.Organul de cercetare penală, dacă considera ca sunt întrunite și condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, face propuneri și în aceasta privinta.Punerea în mișcare a acțiunii penale prin ordonanța +
\nProcurorul se pronunța asupra punerii în mișcare a acțiunii penale după examinarea dosarului.Dacă procurorul este de acord cu propunerea, pune în mișcare acțiunea penală prin ordonanța.Ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale trebuie să cuprindă, pe lângă mențiunile arătate în art. 203, date cu privire la persoana inculpatului, fapta pentru care este invinuit și încadrarea juridică a acesteia.Arestarea preventivă a inculpatului +
\nProcurorul sesizat potrivit art. 234, dacă pune în mișcare acțiunea penală și dacă constata ca sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, procedează potrivit art. 150 și urm.Dacă invinuitul este arestat potrivit art. 233, va fi ascultat de procuror înainte de expirarea termenului de arestare a învinuitului.Continuarea cercetării și ascultarea inculpatului +
\nDupă aducerea la îndeplinire a dispozițiilor art. 233-236, procurorul, dacă este cazul, dispune continuarea cercetării penale. Organul de cercetare penală continua efectuarea actelor de cercetare, fiind obligat să respecte și dispozițiile date de procuror.Dacă procurorul a pus în mișcare acțiunea penală, organul de cercetare cheamă pe inculpat, îi comunică fapta pentru care este invinuit și îi da explicații cu privire la drepturile și obligațiile pe care le are.Organul de cercetare penală pune în vedere inculpatului aflat în stare de libertate ca este obligat să se prezinte la toate chemările ce i se vor face în cursul procesului penal și ca are îndatorirea sa comunice orice schimbare de adresa.Organul de cercetare penală va continua urmărirea și fără a-l asculta pe inculpat, când acesta este dispărut, se sustrage de la cercetare sau nu locuiește în țara.Extinderea cercetării penale +
\nOrganul de cercetare penală, dacă constata fapte noi în sarcina inculpatului ori împrejurări noi care pot duce la schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală sau date cu privire la participarea și a unei alte persoane la săvârșirea acelei fapte, face propuneri în acest sens, pe care le înaintează procurorului, pentru ca acesta sa decidă în privinta extinderii cercetării penale sau schimbării încadrării juridice +
\n+
\nÎn cazul când se constata printr-o expertiza medicală ca invinuitul sau inculpatul suferă de o boala grava, care îl împiedica sa ia parte la procesul penal, organul de cercetare penală înaintează procurorului propunerile sale împreună cu dosarul, pentru a dispune suspendarea urmăririi penale.Procurorul se pronunța asupra suspendării prin ordonanța.Ordonanța de suspendare +
\nOrdonanța trebuie să cuprindă, pe lângă mențiunile arătate în art. 203, datele privitoare la persoana învinuitului sau inculpatului, fapta de care este invinuit, cauzele care au determinat suspendarea și măsurile luate în vederea insanatosirii învinuitului sau inculpatului.Măsura suspendării se comunică părții civile. După comunicare, dosarul se restituie organului de cercetare penală.Sarcina organului de cercetare în timpul suspendării +
\nÎn timpul cît urmărirea este suspendată, organul de cercetare penală continua să efectueze toate actele a căror îndeplinire nu este împiedicată de situația învinuitului sau inculpatului.Organul de cercetare penală este obligat să se intereseze periodic dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea urmăririi penale +
\n+
\nÎncetarea urmăririi penale are loc când se constata existenta vreunuia dintre cazurile prevăzute în art. 10 lit. f)-h) și j) și exista invinuit sau inculpat în cauza.Dacă în aceeași cauza sunt mai mulți învinuiți sau inculpați ori dacă mai multe fapte fac obiectul aceleiași cauze, încetarea urmăririi se face numai cu privire la invinuitii sau inculpatii, ori la faptele pentru care exista cazul de încetare a urmăririi.Procedura încetării +
\nOrganul de cercetare penală, când constata existenta vreunuia dintre cazurile prevăzute în art. 10 lit. f)- h) și j), înaintează procurorului dosarul împreună cu propuneri de încetare a urmăririi penale.Procurorul se pronunța asupra încetării urmăririi penale prin ordonanța, dispunind potrivit art. 11 pct. 1 lit. c). În cazul în care nu s-a pus în mișcare acțiunea penală, încetarea urmăririi penale se pronunța prin rezoluție motivată.Când cazul de încetare a urmăririi penale privește un invinuit sau inculpat arestat, procurorul trebuie să se pronunțe asupra încetării urmăririi penale în termen de 24 de ore de la primirea dosarului.Ordonanța de încetare a urmăririi penale +
\nOrdonanța de încetare a urmăririi penale trebuie să cuprindă pe lângă mențiunile arătate în art. 203, datele privind persoana și fapta la care se referă încetarea, precum și arătarea temeiurilor de fapt și de drept pe baza cărora se dispune încetarea urmăririi penale.Dispoziții complimentare ale ordonanței +
\nPrin ordonanța de încetare a urmăririi penale se dispune totodată asupra:a) revocării măsurii preventive, precum și a măsurilor asiguratorii luate în vederea executării pedepsei amenzii; ... b) confiscării lucrurilor care potrivit art. 118 din Codul penal sunt supuse confiscării speciale și restituirii celorlalte. ... Dacă proprietatea corpurilor delicte și a celorlalte obiecte care au servit ca mijloace materiale de proba este contestată, ele sunt păstrate de organul de cercetare penală până la hotărârea instanței civile;c) măsurilor asiguratorii privind reparațiile civile și a restabilirii situației anterioare săvârșirii infracțiunii. ... În cazul în care s-a dispus menținerea măsurilor asiguratorii privind reparațiile civile, aceste măsuri se vor considera desființate, dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la comunicarea încetării urmăririi penale;d) cheltuielilor judiciare, stabilind cuantumul acestora, cine trebuie să le suporte și ordonând încasarea lor; ... e) restituirii cauțiunii în cazurile prevăzute de lege. ... Dacă în cursul urmăririi penale s-a luat vreuna din măsurile de siguranță arătate în art. 162, se va face mențiune despre aceasta.Înștiințarea despre încetarea urmăririi penale +
\nProcurorul înștiințează persoanele interesate despre încetarea urmăririi penale.În cazul când invinuitul sau inculpatul este arestat preventiv, procurorul înștiințează prin adresa administrația locului de deținere, cu dispoziția de a pune îndată în libertate pe invinuit sau inculpat +
\n+
\nProcurorul, dacă constata că nu este cazul sa dispună încetarea sau când a dispus încetarea parțial, restituie dosarul organului de cercetare penală, cu dispoziția de a continua cercetarea +
\n+
\nScoaterea de sub urmărirea penală are loc când se constata existenta vreunuia dintre cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e) și exista invinuit sau inculpat în cauza.Dispozițiile art. 242-246 și 248 se aplică în mod corespunzător și în procedura scoaterii de sub urmărire.În cazul prevăzut în art. 10 lit. b^1) procurorul se pronunța prin ordonanța.Punerea în executare a ordonanței prin care s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ +
\n^1În cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală în temeiul art. 10 lit. b^1), executarea mustrării sau mustrării cu avertisment, prevăzute în art. 91 din Codul penal, aplicate de procuror, se face potrivit art. 487, care se aplică în mod corespunzător.Executarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii se efectuează potrivit art. 442 și 443.Împotriva ordonanței prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală în temeiul art. 10 lit. b^1) se poate face plîngere în termen de 5 zile de la înștiințarea prevăzută în art. 246.Punerea în executare a ordonanței prin care s-a aplicat sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii se face după expirarea termenului prevăzut în alin. 3, iar dacă s-a făcut plîngere și a fost respinsă, după respingerea acesteia +
\n+
\nDupă punerea în mișcare a acțiunii penale, dacă au fost efectuate toate actele de urmărire necesare, organul de cercetare penală cheamă pe inculpat în fața sa și:a) îi pune în vedere ca are dreptul de a lua cunoștința de materialul de urmărire penală, aratindu-i și încadrarea juridică a faptei săvârșite; ... b) îi asigura posibilitatea de a lua de îndată cunoștința de material. Dacă inculpatul nu poate să citească, organul de cercetare penală îi citește materialul; ... c) îl întreabă, după ce a luat cunoștința de materialul de urmărire penală, dacă are de formulat cereri noi sau dacă voiește să facă declarații suplimentare. ... Procesul-verbal de prezentare a materialului +
\nDespre aducerea la îndeplinire a dispozițiilor prevăzute în art. 250 organul de cercetare penală întocmește proces-verbal, în care consemnează și declarațiile, cererile și răspunsurile inculpatului.Cereri noi formulate de inculpat +
\nDacă inculpatul a formulat cereri noi în legătură cu urmărirea penală, organul de cercetare penală le examinează de îndată și dispune prin ordonanța admiterea sau respingerea lor.Organul de cercetare dispune prin aceeași ordonanța completarea cercetării penale, atunci când din declarațiile suplimentare sau din răspunsurile inculpatului rezultă necesitatea completării.Prezentarea din nou a materialului de urmărire penală +
\nOrganul de cercetare penală este obligat sa procedeze din nou la prezentarea materialului, dacă a efectuat noi acte de cercetare penală, sau dacă constata ca trebuie să fie schimbată încadrarea juridică a faptei. Cazuri de neprezentare a materialului +
\nCând prezentarea materialului nu a fost posibila din cauza ca inculpatul este dispărut, s-a sustras de la chemarea înaintea organului de cercetare penală sau nu locuiește în țara, în referatul care se întocmește potrivit art. 259 se arata împrejurările concrete din care rezultă cauza împiedicării. Dacă până la înaintarea dosarului la procuror inculpatul se prezintă, este prins ori adus, se procedează la prezentarea materialului de urmărire penală +
\n+
\nÎn cauzele în care nu a fost pusă în miscarea acțiunea penală, organul de cercetare, după efectuarea actelor de cercetare penală potrivit art. 232, dacă exista invinuit în cauza și constata ca împotriva acestuia sunt suficiente probe, procedează la o noua ascultare a învinuitului, aducindu-i la cunoștința învinuirea și intrebindu-l dacă are noi mijloace de apărare. Dacă invinuitul nu a propus noi probe sau propunerea sa nu a fost gasita temeinica ori dacă cercetarea a fost completată potrivit propunerilor făcute, cercetarea se considera terminată. Înaintarea dosarului privind pe invinuit +
\nDe îndată ce cercetarea penală este terminată, organul de cercetare înaintează dosarul procurorului cu un referat, în care consemnează rezultatul cercetării, spre a se decide potrivit art. 262. Referatul va cuprinde în mod corespunzător mențiunile prevăzute în art. 259-260. Prezentarea materialului de către procuror +
\nProcurorul primind dosarul, dacă socotește necesar, cheamă pe invinuit și îi prezintă materialul de urmărire penală potrivit dispozițiilor art. 250 și urm., care se aplică în mod corespunzător. ... §2. Urmărire cu acțiunea penală pusă în mișcare Înaintarea dosarului privind pe inculpat +
\nÎn cauzele în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare, după completarea cercetării și după îndeplinirea, dacă este cazul, a dispozițiilor privitoare la prezentarea materialului de urmărire penală, cercetarea penală se considera terminată. Organul de cercetare penală înaintează de îndată procurorului dosarul cauzei însoțit de un referat. Cuprinsul referatului întocmit de organul de cercetare penală +
\nReferatul întocmit de organul de cercetare penală trebuie să se limiteze la fapta care a format obiectul punerii în mișcare a acțiunii penale, la persoana inculpatului și la ultima încadrare juridică data faptei. Referatul trebuie să cuprindă fapta reținută în sarcina inculpatului, probele administrate și încadrarea juridică. Când urmărirea penală privește mai multe fapte sau mai mulți inculpați, referatul trebuie să cuprindă mențiunile arătate în alineatul precedent cu privire la toate faptele și la toți inculpatii și, dacă este cazul, trebuie să se arate pentru care fapte ori făptuitori s-a încetat urmărirea, s-a dispus scoaterea de sub urmărire ori s-a suspendat urmărirea penală. Date suplimentare +
\nReferatul trebuie să cuprindă date suplimentare privitoare la: a) mijloacele materiale de proba și măsurile luate referitor la ele în cursul cercetării penale, precum și locul unde se afla; ... b) măsurile asiguratorii privind reparațiile civile sau executarea pedepsei amenzii, luate în cursul cercetării penale; ... c) cheltuielile judiciare +
\n+
\nProcurorul este obligat ca în termen de cel mult 15 zile de la primirea dosarului trimis de organul de cercetare penală potrivit art. 256 sau 258 sa procedeze la verificarea lucrărilor urmăririi penale și să se pronunțe asupra acestora. Procurorul procedează la prezentarea materialului de urmărire penală în situațiile prevăzute în art. 254 alin. 1, dacă inculpatul se prezintă, este prins sau adus după înaintarea dosarului la procuratura. Rezolvarea cauzelor în care sunt arestați se face de urgenta și cu precădere. Rezolvarea cauzelor +
\nDacă procurorul constata ca au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, ca urmărirea penală este completa, existind probele necesare și legal administrate, procedează, după caz, astfel:1. când din materialul de urmărire penală rezultă ca fapta exista, ca a fost săvârșită de invinuit sau de inculpat și ca acesta răspunde penal: a) dacă acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare în cursul urmăririi penale, da rechizitoriu prin care pune în mișcare acțiunea penală și dispune trimiterea în judecata; ... b) dacă acțiunea penală a fost pusă în mișcare în cursul urmăririi penale, da rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecata; ... ... 2. da ordonanța prin care: a) claseaza, scoate de sub urmărire sau încetează urmărirea penală potrivit dispozițiilor art. 11. ... ... Dacă procurorul dispune scoaterea de sub urmărire în temeiul art. 10 lit. b^1), face aplicarea art. 18^1 alin. 3 din Codul penal;b) suspenda urmărirea penală, atunci când constata existenta unei cauze de suspendare a urmăririi. ... Cuprinsul rechizitoriului +
\nRechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și trebuie să cuprindă, pe lângă mențiunile prevăzute în art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată și durata acesteia, precum și dispoziția de trimitere în judecata. În rechizitoriu se arata de asemenea numele și prenumele persoanelor care trebuie citate în instanța, cu indicarea calității lor în proces și locul unde urmează a fi citate. În cazul când urmărirea penală este efectuată de procuror, rechizitoriul trebuie să cuprindă și datele suplimentare prevăzute în art. 260. Procurorul întocmește un singur rechizitoriu chiar dacă lucrările urmăririi penale privesc mai multe fapte ori mai mulți învinuiți sau inculpați și chiar dacă se dau acestora rezolvari diferite, potrivit art. 262. Actul de sesizare a instanței +
\nRechizitoriul constituie actul de sesizare a instanței de judecată. Rechizitoriul dat de procurorul de la un parchet ierarhic superior celui corespunzător instanței competente sa judece cauza în fond este supus confirmării procurorului de la parchetul corespunzător acestei instanțe.Sesizarea instanței de judecată se face de către procurorul care a dat sau, după caz, a confirmat rechizitoriul potrivit alineatului precedent. În termen de 24 de ore de la darea sau, după caz, confirmarea rechizitoriului, procurorul înaintează instanței competente dosarul împreună cu numărul necesar de copii de pe rechizitoriu, pentru a fi comunicat inculpaților aflați în stare de deținere. Restituirea cauzei sau trimiterea la alt organ de urmărire +
\nCând procurorul constata ca urmărirea penală nu este completa, sau că nu au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, restituie cauza organului care a efectuat urmărirea penală, sau potrivit dispozițiilor art. 217 trimite cauza la alt organ de urmărire, în vederea completării sau refacerii urmăririi penale. Când completarea sau refacerea urmăririi penale este necesară numai cu privire la unele fapte sau la unii învinuiți sau inculpați, iar disjungerea nu este posibila, procurorul dispune restituirea sau trimiterea întregii cauze. Cuprinsul ordonanței de restituire +
\nOrdonanța de restituire sau de trimitere cuprinde, pe lângă mențiunile arătate în art. 203, indicarea actelor de cercetare penală ce trebuie efectuate ori refăcute, a faptelor sau împrejurărilor ce urmează a fi constatate și a mijloacelor de proba ce urmează a fi folosite. Dispozițiile privitoare la măsurile preventive, de siguranță sau asiguratorii +
\nÎn toate cazurile, procurorul este obligat sa dispună asupra menținerii sau revocării măsurilor preventive, de siguranță ori asiguratorii, luate în cursul urmăririi penale sau, dacă este cazul, sa ia asemenea măsuri. Trimiterea la organul competent +
\nCând procurorul constata ca pentru vreuna din infracțiunile sau infractorii arătați în art. 207, 208 și 209 alin. 3 și 4 urmărirea penală s-a făcut de un alt organ decît cel prevăzut în textele menționate, ia măsuri ca urmărirea să fie facuta de organul competent. În cazul prevăzut în alineatul precedent rămân valabile măsurile asiguratorii luate, actele sau măsurile procesuale confirmate încuviințate de procuror, precum și actele procesuale care nu pot fi refăcute. Obligațiile organelor competente +
\nOrganul de cercetare penală sesizat prin trimiterea cauzei potrivit art. 268 procedează la ascultarea învinuitului sau inculpatului și, ținând seama de dispozițiile art. 268 alin. 2, dispune în ce măsura trebuie refăcute celelalte acte procesuale și ce anume acte mai trebuie efectuate în completarea cercetării penale +
\n+
\nUrmărirea penală este reluată în caz de: a) încetare a cauzei de suspendare; ... b) restituire a cauzei de către instanța de judecată în vederea refacerii sau completării urmăririi, ori ca urmare a extinderii acțiunii penale sau a procesului penal; ... c) redeschidere a urmăririi penale. ... Reluarea urmăririi penale nu poate avea loc dacă se constată că între timp a intervenit vreunul din cazurile prevăzute în art. 10. Reluarea după suspendare +
\nReluarea urmăririi penale după suspendare are loc când se constată că a încetat cauza care a determinat suspendarea. Organul de cercetare penală care constata ca a încetat cauza de suspendare înaintează dosarul procurorului pentru a dispune asupra reluării. Reluarea se dispune prin ordonanța. Reluarea în caz de restituire +
\nCând instanța de judecată a dispus restituirea cauzei în vederea refacerii sau completării urmăririi penale, ori în caz de extindere a acțiunii penale sau a procesului penal, urmărirea se reia pe baza hotărârii prin care instanța a dispus restituirea. Reluarea în caz de redeschidere a urmăririi +
\nRedeschiderea urmăririi penale în cazul în care s-a dispus încetarea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire are loc dacă ulterior se constată că nu a existat în fapt cazul care a determinat luarea acestor măsuri sau ca a dispărut împrejurarea pe care se întemeia încetarea sau scoaterea de sub urmărire. Redeschiderea urmăririi penale se dispune de procuror prin ordonanța. Durata arestării inculpatului după reluare +
\nÎn cazurile de reluare a urmăririi penale prevăzute în art. 270 lit. a) și c), termenul de 30 de zile privitor la măsura arestării inculpatului curge de la data luării acestei măsuri, iar în cazul când dosarul se restituie de către instanța și inculpatul este arestat, termenul curge de la data primirii dosarului de către procuror. Durata arestării inculpatului poate fi prelungită potrivit art. 155, 159 și 160 +
\n+
\nOrice persoană poate face plîngere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime. Se poate face plîngere, în condițiile prevăzute în alineatul precedent, și împotriva rezoluției date potrivit art. 228 alin. 6. Plîngerea se adresează procurorului care supraveghează activitatea organului de cercetare penală și se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penală. Introducerea plingerii nu suspenda aducerea la îndeplinire a măsurii sau a actului care formează obiectul plingerii. Obligația de inaintare a plingerii +
\nCând plîngerea a fost depusa la organul de cercetare penală, acesta este obligat ca în termen de 48 de ore de la primirea ei sa o înainteze procurorului împreună cu explicațiile sale, atunci când acestea sunt necesare. Termenul de rezolvare +
\nProcurorul este obligat sa rezolve plîngerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire și sa comunice de îndată persoanei care a făcut plîngerea modul în care a fost rezolvată. Plîngerea contra actelor procurorului +
\nPlîngerea împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de procuror sau efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolva de prim-procurorul parchetului. În cazul când măsurile și actele sunt ale prim-procurorului ori luate sau efectuate pe baza dispozițiilor date de către acesta, plîngerea se rezolva de procurorul ierarhic superior. Dispozițiile art. 275-277 se aplică în mod corespunzător +
\n+
\nPunerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plîngere. Plîngerea prealabilă se adresează: a) instanței de judecată, în cazul infracțiunilor prevăzute de Codul penal în art. 180, 184 alin. 1, 193, 205, 206, 210, 213, și 220, dacă făptuitorul este cunoscut. Când făptuitorul este necunoscut, persoana vătămată se poate adresa organului de cercetare penală pentru identificarea lui. ... Aceste prevederi se aplică și în cazul infracțiunilor prevăzute în art. 193, 205 și 206 din Codul penal, săvârșite prin presa sau orice mijloace de comunicare în masa;b) organului de cercetare penală sau procurorului, în cazul altor infracțiuni decît cele arătate la lit. a); ... c) organului competent să efectueze urmărirea penală, când plîngerea prealabilă este îndreptată contra unui judecător, procuror, notar public, militar, judecător și controlor financiar de la camera de conturi judeteana sau contra uneia din persoanele arătate în art. 29 pct. 1. ... Procedura în cazul infracțiunilor flagrante +
\nÎn caz de infracțiune flagrantă, organul de urmărire penală este obligat să constate săvârșirea acesteia, chiar în lipsa plingerii prealabile. Dacă infracțiunea săvârșită este dintre cele arătate în art. 279 alin. 2 lit. a), constatările făcute vor fi trimise, la cerere, instanței sesizate prin plîngere. Când infracțiunea săvârșită este dintre cele arătate în art. 279 lit. b) și c), organul de urmărire penală cheamă persoana vătămată și dacă aceasta declara ca face plîngere prealabilă, după caz, continua urmărirea penală sau trimite cauza organului competent. Procedura în caz de conexitate sau de indivizibilitate +
\nÎn caz de conexitate sau de indivizibilitate între infracțiunile arătate în art. 279 lit. a)-c), dacă disjungerea nu este posibila, se aplică procedura prevăzută în art. 35. Aceeași procedura se aplică și în cazul când conexitatea sau indivizibilitatea privește o infracțiune pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plîngerea prealabilă și o alta infracțiune pentru care nu se cere plîngere prealabilă dacă disjungerea nu este posibila +
\n+
\nPlîngerea trebuie să cuprindă descrierea faptei, indicarea autorului, arătarea mijloacelor de proba, indicarea adresei părților și a martorilor, precizarea dacă persoana vătămată se constituie parte civilă și, atunci când este cazul, indicarea persoanei responsabile civilmente. Termenul de introducere a plingerii +
\nÎn cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară o plîngere prealabilă, aceasta trebuie să fie introdusă în termen de 2 luni din ziua în care persoana vătămată a știut cine este făptuitorul.Când persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de 2 luni curge de la data când persoana indreptatita a reclama a știut cine este făptuitorul. Lipsa nejustificată a părții vătămate +
\n^1În cazul infracțiunilor arătate în art. 279 alin. 2 lit. a), lipsa nejustificată a părții vătămate la doua termene consecutive în fața primei instanțe este considerată drept retragere a plingerii prealabile. Plîngerea greșit îndreptată +
\nPlîngerea prealabilă greșit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată se trimite organului competent. În aceste cazuri, plîngerea se considera valabilă, dacă a fost introdusă în termen la organul necompetent. Schimbarea încadrării faptei +
\nDacă într-o cauza în care s-au făcut acte de cercetare penală se considera ulterior ca fapta urmează a primi o încadrare juridică pentru care este necesară plîngerea prealabilă, organul de cercetare penală cheamă partea vătămată și o întreabă dacă înțelege să facă plîngere. În caz afirmativ, organul de cercetare penală, după caz, continua cercetarea sau trimite dosarul instanței competente. În caz contrar, transmite actele procurorului în vederea încetării urmăririi penale. Când schimbarea încadrării juridice se face în fața instanței, aceasta cheamă persoana vătămată și o întreabă dacă înțelege să facă plîngere pentru infracțiunea respectiva și, după caz, continua sau încetează procesul penal +
\n+
\n+
\nInstanța de judecată își exercită atribuțiile în mod activ, în vederea aflarii adevărului și a realizării rolului educativ al judecații. Instanța își formează convingerea pe baza probelor administrate în cauza.Locul unde se desfășoară judecata +
\nJudecata se desfășoară la sediul instanței. Pentru motive temeinice, instanța poate dispune ca judecata să se desfășoare în alt loc. Oralitatea, nemijlocirea și contradictorialitatea +
\nJudecata cauzei se face în fața instanței constituită potrivit legii și se desfășoară în ședința, oral, nemijlocit și în contradictoriu. Publicitatea ședinței de judecată +
\nȘedința de judecată este publică. Minorii sub 16 ani nu pot asista la ședința de judecată. Dacă judecarea în ședința publică ar putea aduce atingerea unor interese de stat, moralei, demnității sau vieții intime a unei persoane, instanța, la cererea procurorului, a părților ori din oficiu, poate declara ședința secreta pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei.Declararea ședinței secrete se face în ședința publică, după ascultarea părților prezente și a procurorului când participa la judecata.În timpul cît ședința este secreta, nu sunt admiși în sala de ședința decît părțile, reprezentanții acestora, apărătorii și celelalte persoane chemate de instanța în interesul cauzei. Citarea părților la judecata +
\nJudecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită. Neprezentarea părților citate nu împiedica judecarea cauzei. Când instanța considera ca este necesară prezenta uneia dintre părțile lipsa, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia, amânând în acest scop judecata. Partea prezenta la un termen nu mai este citata pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene. Când judecata se amina, martorii, experții și interpreții prezenți iau în cunoștința noul termen de judecată. La cererea persoanelor care iau termenul în cunoștința, instanța le inmineaza citații, spre a le servi drept justificare la locul de muncă, în vederea prezentării la noul termen. Când judecata rămâne în continuare, părțile și celelalte persoane care participa la proces nu se mai citeaza. Militarii sunt citați la fiecare termen. Detinutii sunt citați, de asemenea, la fiecare termen. Compunerea instanței +
\nInstanța judeca în complet de judecată, a carei compunere este cea prevăzută de lege. Completul de judecată trebuie să ramina același în tot cursul judecării cauzei. Când aceasta nu este posibil, completul se poate schimba până la începerea dezbaterilor. După începerea dezbaterilor, orice schimbare intervenita în compunerea completului atrage reluarea de la început a dezbaterilor. Judecata de urgenta în cauzele cu deținuți +
\nJudecata în cauzele în care sunt inculpați arestați preventiv se face de urgenta și cu precădere. Judecata se face cu precădere și atunci când unii dintre inculpați sunt deținuți în alta cauza. Când instanța găsește necesar și aceasta este posibil, face în cauza aplicatia dispozițiilor cu privire la disjungere. Asigurarea apărării +
\nÎn cauzele în care desemnarea unui apărător din oficiu este obligatorie, președintele instanței, o dată cu fixarea termenului de judecată, ia măsuri pentru desemnarea aparatorului. Inculpatul, celelalte părți și apărătorii au dreptul sa ia cunoștința de dosar în tot cursul judecații. Când inculpatul se afla în stare de deținere, președintele instanței ia măsuri ca acesta să-și poate exercita dreptul prevăzut în alineatul precedent și să poată lua contact cu apărătorul sau. Alte măsuri pregătitoare +
\nPreședintele completului de judecată are îndatorirea sa ia din timp toate măsurile necesare, pentru ca la termenul de judecată fixat judecarea cauzei sa nu sufere amînare. De asemenea, se îngrijește ca lista cauzelor fixate pentru judecata să fie întocmită și afișată la instanța, spre vedere, cu 24 de ore înaintea termenului de judecată. La întocmirea listei se tine seama de data intrării cauzelor la instanța, dîndu-se intietate cauzelor în care sunt deținuți și celor cu privire la care legea prevede că judecata se face de urgenta. Atribuțiile președintelui completului +
\nPreședintele conduce ședința, indeplinind toate îndatoririle pe care le are de la lege și decide asupra cererilor formulate de părți, dacă rezolvarea acestora nu este data în căderea completului. În cursul judecații întrebările se pun prin mijlocirea președintelui. Acesta poate incuviinta ca întrebările să fie adresate direct. Strigarea cauzei și apelul celor citați +
\nPreședintele anunta, potrivit ordinii de pe lista de ședința, cauza a carei judecare este la rind, dispunind facerea apelului părților și al celorlalte persoane citate, și constata care din ele s-au prezentat. Părțile se pot prezenta și participa la judecata chiar dacă nu au fost citate sau nu au primit citația, președintele având îndatorirea sa stabilească identitatea acestora. Asigurarea ordinii și solemnitatii ședinței +
\nPreședintele veghează asupra menținerii ordinii și solemnitatii ședinței, putind lua măsurile necesare în acest scop. Președintele poate limita accesul publicului la ședința de judecată, ținând seama de mărimea sălii de ședința. Părțile și persoanele care asista la ședința de judecată sunt obligate sa păstreze disciplina ședinței. Când o parte sau oricare altă persoană tulbura ședința sau nesocoteste măsurile luate, președintele îi atrage atenția să respecte disciplina, iar în caz de repetare ori de abateri grave, dispune îndepărtarea ei din sala.Partea îndepărtată este chemată în sala înainte de începerea dezbaterilor.Președintele îi aduce la cunoștința actele esențiale efectuate în lipsa și îi citește declarațiile celor ascultați. Constatarea infracțiunilor de audienta +
\nDacă în cursul ședinței se săvârșește o faptă prevăzută de legea penală, președintele constata acea fapta și identifica pe făptuitor. Procesul-verbal întocmit se trimite procurorului. Instanța, dacă este cazul, poate dispune arestarea preventivă a învinuitului, iar președintele emite un mandat de arestare a acestuia. Despre luarea acestei măsuri se face mențiune în încheierea de ședința. Cel invinuit este trimis de îndată procurorului împreună cu procesul-verbal și cu mandatul de arestare. Verificarea sesizării instanței și a arestării inculpatului +
\nInstanța este datoare sa verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare. În cazul când se constată că sesizarea nu este facuta potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia. În cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este, de asemenea, datoare sa verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea luării și menținerii acestei măsuri. Drepturile procurorului și ale părților în instanța +
\nÎn cursul judecații, procurorul și oricare dintre părți pot formula cereri, ridica excepții și pune concluzii. Partea vătămată poate formula cereri, ridica excepții și pune concluzii cu privire la latura penală a cauzei. În caz de concurs de infracțiuni sau de conexitate, dreptul părții vătămate se limitează la fapta care i-a cauzat vătămarea. Partea civilă poate formula cereri, ridica excepții și pune concluzii în măsura în care acestea au legătură cu pretențiile sale civile. Rezolvarea chestiunilor incidente +
\nInstanța este obligată sa pună în discuție cererile și excepțiile arătate în art. 301 sau excepțiile ridicate din oficiu și să se pronunțe asupra lor prin încheiere motivată. Instanța se pronunța prin încheiere motivată și asupra tuturor măsurilor luate în cursul judecații. Suspendarea judecații +
\nCând se constata pe baza unei expertize medicale ca inculpatul suferă de o boala grava, care îl împiedica sa participe la judecata, instanța dispune prin încheiere suspendarea procesului penal până când starea sănătății inculpatului va permite participarea acestuia la judecata. Dacă sunt mai mulți inculpați, iar temeiul suspendării privește numai pe unul dintre ei și disjungerea nu este posibila, se dispune suspendarea întregii cauze. Încheierea data în prima instanța prin care s-a dispus suspendarea cauzei poate fi atacată separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea. Procesul penal se reia din oficiu de îndată ce inculpatul poate participa la judecata. Instanța este obligată să se informeze periodic dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea procesului penal. Note privind desfășurarea procesului +
\nÎn cursul ședinței de judecată grefierul ia note cu privire la desfășurarea procesului. Procurorul și părțile pot cere citirea notelor și vizarea lor de către președinte. Încheierea de ședința +
\nDesfășurarea procesului în ședința de judecată se consemnează într-o încheiere care cuprinde: a) ziua, luna, anul și denumirea instanței; ... b) mențiunea dacă ședința a fost sau nu publică; ... c) numele și prenumele judecătorilor, procurorului și grefierului; ... d) numele și prenumele părților, aparatorilor și ale celorlalte persoane care participa în proces și care au fost prezente la judecata, precum și ale celor care au lipsit, cu arătarea calității lor procesuale și cu mențiunea privitoare la îndeplinirea procedurii; ... e) enunțarea faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecata și textele de lege în care a fost încadrată fapta; ... f) înscrisurile care s-au citit în ședința; ... g) cererile de orice natura formulate de procuror, de părți și de ceilalți participanți la proces; ... h) concluziile procurorului și ale părților; ... i) măsurile luate în cursul ședinței. ... Încheierea se întocmește de grefier în 24 de ore de la terminarea ședinței și se semnează de președintele completului de judecată și de grefier. Când hotărârea se pronunța în ziua în care a avut loc judecata, nu se întocmește o încheiere separată. Soluționarea cauzei +
\nDeliberarea și pronunțarea hotărârii se fac de îndată după încheierea dezbaterilor. Pentru motive temeinice, deliberarea și pronunțarea pot fi aminate cel mult 15 zile. Deliberarea +
\n+
\nHotărârea trebuie să fie rezultatul acordului membrilor completului de judecată asupra soluțiilor date chestiunilor supuse deliberării. Când unanimitatea nu poate fi întrunită, hotărârea se ia cu majoritate. Dacă din deliberare rezultă mai mult decît doua păreri, judecătorul care opineaza pentru soluția cea mai severă trebuie să se alăture celei mai apropiate de părerea sa. Motivarea opiniei separate este obligatorie. Dacă completul de judecată este format din doi judecători și unanimitatea nu poate fi întrunită, judecarea cauzei se reia în complet de divergenta. Minuta +
\nRezultatul deliberării se consemnează într-o minuta, care trebuie să aibă conținutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii. Minuta se semnează de membrii completului de judecată. Pronunțarea hotărârii +
\nHotărârea se pronunța în ședința publică de către președintele completului de judecată asistat de grefier. La pronunțarea hotărârii părțile nu se citeaza. Hotărârea se redactează în cel mult 20 de zile de la pronunțare. Felul hotărîrilor +
\nHotărârea prin care cauza este soluționată de prima instanța de judecată sau prin care aceasta se dezinvesteste fără a soluționa cauza se numește sentinta. Hotărârea prin care instanța se pronunța asupra apelului, recursului, recursului în anulare, recursului în interesul legii, precum și hotărârea pronunțată de instanța de recurs în rejudecarea cauzei se numește decizie. Toate celelalte hotărâri date de instanțe în cursul judecații se numesc încheieri. Redactarea și semnarea hotărârii +
\nSentinta sau decizia se redactează de unul din judecătorii care au participat la soluționarea cauzei și se semnează de toți membrii completului și de grefier. În caz de împiedicare a vreunuia dintre membrii completului de judecată de a semna, hotărârea se semnează în locul acestuia de președintele completului. Dacă și președintele completului este împiedicat a semna, hotărârea se semnează de președintele instanței. Când împiedicarea privește pe grefier, hotărârea se semnează de grefierul șef. În toate cazurile se face mențiune pe hotărâre despre cauza care a determinat împiedicarea +
\n+
\n+
\nPreședintele instanței, primind dosarul cauzei, fixează de îndată termen de judecată și da dispoziție pentru citarea persoanelor care trebuie să fie chemate la judecata. Citația trebuie să fie inminata inculpatului cu cel puțin 3 zile înaintea termenului fixat. O dată cu citația, inculpatului aflat în stare de deținere i se comunică și copia actului de sesizare a instanței. Prezenta inculpatului la judecata +
\nJudecata nu poate avea loc decît în prezenta inculpatului, când acesta se afla în stare de deținere. Aducerea inculpatului arestat la judecata este obligatorie. Participarea procurorului +
\nProcurorul este obligat sa participe la ședințele de judecată ale judecătoriilor, în cauzele în care instanța de judecată a fost sesizată prin rechizitoriu, în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii de 2 ani sau mai mare, în cauzele în care vreunul din inculpați se afla în stare de deținere sau este minor, precum și în cazul în care se dispune înlocuirea pedepsei amenzii cu cea a închisorii. La ședințele de judecată privind alte infracțiuni, procurorul participa când considera necesar. La ședințele de judecată ale celorlalte instanțe, participarea procurorului este obligatorie în toate cazurile. Rolul procurorului +
\nÎn desfășurarea cercetării judecătorești și a dezbaterilor, procurorul exercita rolul sau activ în vederea aflarii adevărului și a respectării dispozițiilor legale. Procurorul este liber să prezinte concluziile pe care le considera întemeiate, potrivit legii, ținând seama de probele administrate.Cererile și concluziile procurorului trebuie să fie motivate. Când cercetarea judecătorească nu confirma învinuirea sau când a intervenit vreuna din cauzele de încetare a procesului penal prevăzute în art. 10 lit. f)-h) și j), procurorul pune, după caz, concluzii de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal. Obiectul judecații +
\nJudecata se margineste la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta și persoana la care se referă extinderea. Verificări privitoare la inculpat +
\nLa termenul de judecată, după strigarea cauzei și apelul părților, președintele verifica identitatea inculpatului. În cazul când inculpatul se afla în stare de deținere, președintele se încredințează dacă a primit în termenul prevăzut în art. 313 alin. 2 copia actului de sesizare a instanței. Când actul nu a fost comunicat, dacă inculpatul cere, judecata se amina, iar președintele îi inmineaza copie de pe actul de sesizare a instanței, facindu-se mențiunea despre aceasta în încheierea de ședința. De asemenea, judecata se amina la cererea inculpatului, când comunicarea s-a făcut cu mai puțin de 3 zile înaintea termenului de judecată. Măsuri premergătoare privind martorii, experții și interpreții +
\nDupă apelul martorilor, experților și interpreților, președintele cere martorilor prezenți sa părăsească sala de ședința și le pune în vedere sa nu se îndepărteze fără încuviințarea sa. Experții rămân în sala de ședința, afară de cazul în care instanța dispune altfel. Martorii, experții și interpreții prezenți pot fi ascultați, chiar dacă nu au fost citați sau nu au primit citație, însă numai după ce s-a stabilit identitatea acestora. Lămuriri, excepții și cereri +
\nPreședintele explica persoanei vătămate ca se poate constitui parte civilă sau ca poate participa ca parte vătămată în proces. Președintele întreabă pe procuror și pe părți dacă au de formulat excepții, cereri sau propun efectuarea de probe noi. În cazul când se propun noi probe, trebuie să se arate faptele și împrejurările ce urmează a fi dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate aceste probe, locul unde se afla aceste mijloace, iar ce privește martorii și experții, identitatea și adresa acestora. Procurorul și părțile pot cere administrarea de probe noi și în cursul cercetării judecătorești. Ordinea cercetării judecătorești +
\nInstanța începe efectuarea cercetării judecătorești, când cauza se afla în stare de judecată. Ordinea de efectuare a actelor de cercetare judecătorească este cea prevăzută în dispozițiile cuprinse în prezenta secțiune. Instanța poate dispune unele schimbări ale ordinii, când aceasta este necesar pentru buna desfășurare a cercetării judecătorești. Când inculpatul este prezent, schimbarea ordinii nu poate fi dispusă decît după ascultarea acestuia. Începerea cercetării judecătorești +
\nPreședintele dispune ca grefierul sa dea citire actului de sesizare a instanței, după care explica inculpatului în ce consta învinuirea ce i se aduce. Totodată lamureste pe inculpat cu privire la dreptul pe care îl are de a pune întrebări coinculpatilor, celorlalte părți, martorilor, experților, precum și de a da explicații în tot cursul cercetării judecătorești, când socotește ca este necesar. Ascultarea inculpatului +
\nInstanța procedează apoi la ascultarea inculpatului. Inculpatul este lăsat sa arate tot ce știe despre fapta pentru care a fost trimis în judecata, apoi i se pot pune întrebări de către președinte și ceilalți membri ai completului, precum și de către procuror, de partea vătămată, de partea civilă, de partea responsabilă civilmente, de ceilalți inculpați și de apărătorul inculpatului a cărui ascultare se face. Instanța respinge întrebările care nu sunt necesare în cauza. Inculpatul poate fi reascultat ori de cîte ori este necesar. Ascultarea coinculpatilor +
\nDacă sunt mai mulți inculpați, ascultarea fiecărui dintre ei se face în prezenta celorlalți inculpați. Când interesul aflarii adevărului cere, instanța poate dispune ascultarea vreunuia dintre inculpați, fără ca ceilalți să fie de fața. Declarațiile luate separat sunt citite în mod obligatoriu celorlalți inculpați, după ascultarea lor. Inculpatul poate fi din nou ascultat în prezenta celorlalți inculpați sau a unor dintre ei. Citirea declarațiilor anterioare ale inculpatului +
\nCând inculpatul nu-și mai aminteste anumite fapte sau împrejurări sau când exista contraziceri între declarațiile făcute de inculpat în instanța și cele date anterior, președintele cere acestuia explicații, putind da citire, în întregime sau în parte, declarațiilor anterioare. Când inculpatul refuza sa dea declarații, instanța dispune citirea declarațiilor pe care acesta le-a dat anterior. Ascultarea celorlalte părți +
\nDupă ascultarea inculpatului se procedează la ascultarea celorlalte părți. Dispozițiile art. 322-324 și 325 alin. 1 se aplică în mod corespunzător și la ascultarea acestora.Ascultarea martorului, expertului sau interpretului +
\nInstanța trece apoi la ascultarea martorilor potrivit art. 323 și 325, care se aplică în mod corespunzător. După ce martorului i s-au pus întrebări de instanța și de procuror, el este întrebat de partea care l-a propus și apoi de celelalte părți. Martorul care poseda un înscris în legătură cu depozitia facuta poate să-l citească în instanța. Procurorul și părțile au dreptul sa examineze înscrisul, iar instanța poate dispune reținerea înscrisului la dosar, în original sau în copie. Dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibila, instanța dispune citirea depoziției date de acesta în cursul urmăririi penale și va ține seama de ea la judecarea cauzei. Instanța dispune citirea declarațiilor anterioare și atunci când martorul face declarații care sunt în contrazicere cu cele date anterior. Dacă unul sau mai mulți martori lipsesc, instanța poate dispune motivat fie continuarea judecații, fie amînarea cauzei. Martorul a cărui lipsa nu este justificată poate fi adus silit. Dispozițiile prevăzute în alineatele precedente se aplică în mod corespunzător și în caz de ascultare a expertului sau interpretului. Măsuri privitoare la martori +
\nMartorii ascultați rămân în sala, la dispoziția instanței, până la terminarea actelor de cercetare judecătorească care se efectuează în ședința respectiva. Dacă instanța găsește necesar, poate dispune retragerea lor sau a unora dintre ei, din sala de ședința, în vederea reaudierii ori a confruntarii lor. Instanța, luând concluziile procurorului și ale părților, poate incuviinta plecarea martorilor după ascultarea lor. Renunțarea la martori +
\nProcurorul și părțile pot renunța la martorii pe care i-au propus. După punerea în discuție a renunțării, instanța poate dispune ca martorii sa nu fie ascultați, dacă audierea nu mai este necesară. Dacă în cursul cercetării judecătorești administrarea unei probe anterior admisă apare inutila, instanța, după ce asculta procurorul și părțile, poate dispune ca acea proba sa nu fie administrată. Prezentarea mijloacelor materiale de proba +
\nCând în cauza supusă judecații exista mijloace materiale de proba, instanța, din oficiu sau la cerere, dispune, dacă este necesar, aducerea și prezentarea acestora. Amînarea pentru probe noi +
\nDacă din cercetarea judecătorească rezultă ca pentru lămurirea faptelor sau împrejurărilor cauzei este necesară administrarea unor probe noi și dacă nu este cazul să facă aplicarea art. 333, instanța dispune fie judecarea cauzei în continuare, fie amînarea ei. Cercetarea penală efectuată de un organ necompetent +
\nCând se constata înainte de terminarea cercetării judecătorești ca în cauza supusă judecații s-a efectuat cercetarea penală de un alt organ decît cel competent, instanța se desesizeaza și restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. 1. Cauza nu se restituie atunci când constatarea prevăzută în alineatul precedent are loc după începerea dezbaterilor sau când instanța în urma cercetării judecătorești schimba încadrarea juridică a faptei într-o alta infracțiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.Împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror și de inculpatul arestat în cauză.Dosarul este trimis procurorului imediat după rămînerea definitivă a hotărârii la prima instanța sau în cel mult 5 zile de la pronunțarea hotărârii de către instanța de recurs. Restituirea pentru completarea urmăririi +
\nÎn tot cursul judecații instanța se poate desesiza și restitui dosarul procurorului, când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă ca urmărirea penală nu este completa și ca în fața instanței nu s-ar putea face completarea acesteia decît cu mare întârziere. Instanța este obligat sa arate motivele pentru care, potrivit alineatului precedent, a dispus restituirea, indicind totodată faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin ce anume mijloace de proba. Dispozițiile art. 332 alin. 3 și 4 se aplică în mod corespunzător. Schimbarea încadrării juridice +
\nDacă în cursul judecații se considera ca încadrarea juridică data faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată sa pună în discuție noua încadrare și sa atragă atenția inculpatului ca are dreptul sa ceara lăsarea cauzei mai la urma sau eventual amînarea judecații, pentru a-și pregati apărarea. Extinderea acțiunii penale pentru alte acte materiale +
\nDacă în cursul judecații se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire și la alte acte materiale, care intră în conținutul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecata, instanța, prin încheiere, extinde acțiunea penală cu privire și la aceste acte și procedează, după caz, fie la judecarea infracțiunii în întregul ei, fie la restituirea cauzei procurorului potrivit dispozițiilor art. 333, în vederea completării urmăririi penale. Dacă cu privire la unele din actele care intră în conținutul aceleiași infracțiuni s-a pronunțat anterior o hotărâre definitivă, instanța reuneste cauza cu aceea în care s-a dat hotărârea definitivă, pronuntind o noua hotărâre în raport cu toate actele care intră în conținutul infracțiunii și desființează hotărârea anterioară. Instanța este obligată, dacă retine cauza spre judecata, sa pună în discuție actele cu privire la care s-a dispus extinderea, făcând aplicatia în ce privește încadrarea juridică și a dispozițiilor art. 334. În caz de restituire se aplică dispozițiile art. 332 alin. 3 și 4. Extinderea procesului penal pentru alte fapte +
\nCând în cursul judecații se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire la săvârșirea unei alte fapte prevăzute de legea penală, având legătură cu infracțiunea pentru care este trimis în judecata, procurorul poate cere extinderea procesului penal și în ce privește aceasta fapta, iar când instanța găsește cererea intemeiata, o admite și: a) dacă procurorul declara ca pune în mișcare acțiunea penală, procedează la judecarea cauzei și cu privire la aceasta infracțiune; ... b) dacă procurorul declara că nu pune în mișcare acțiunea penală, dar cere trimiterea cauzei la procuror în condițiile art. 333, instanța poate reveni asupra extinderii procesului penal sau poate dispune trimiterea la procuror. ... Dacă procurorul nu participa la judecata și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. 1, instanța extinde din oficiu procesul penal și procedează fie la judecarea cauzei, fie la trimiterea ei la procuror potrivit alineatului precedent. Dispozițiile art. 335 alin. 3 sunt aplicabile în mod corespunzător, iar în caz de trimitere la procuror se aplică dispozițiile art. 332 alin. 3 și 4. Extinderea procesului penal cu privire la alte persoane +
\nÎn cursul judecații, când se descoperă date cu privire la participarea și a unei alte persoane la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală pusă în sarcina inculpatului sau date cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoana. Dacă instanța găsește cererea intemeiata, o admite și procedează potrivit dispozițiilor art. 336, care se aplică în mod corespunzător. Dispoziții privind măsurile preventive, de siguranță și asiguratorii +
\nÎn cazurile de restituire potrivit art. 332, 333 și 335 și de trimitere a dosarului la procuror în cazurile prevăzute în art. 336 și 337, instanța dispune asupra măsurilor preventive, asupra măsurilor de siguranță prevăzute în art. 113 și 114 din Codul penal, asupra măsurilor asiguratorii, cu privire la persoanele în privinta cărora s-a dispus restituirea cauzei sau trimiterea dosarului la procuror. Terminarea cercetării judecătorești +
\nÎnainte de a declara terminată cercetarea judecătorească, președintele întreabă pe procuror și pe părți dacă mai au de dat explicații ori de formulat cereri noi pentru completarea cercetării judecătorești. Dacă nu s-au formulat cereri sau dacă cererile formulate au fost respinse, ori dacă s-au efectuat completările cerute, președintele declara terminată cercetarea judecătorească. Dezbaterile și ordinea în care se da cuvintul +
\nDupă terminarea cercetării judecătorești se trece la dezbateri, dîndu-se cuvintul în următoarea ordine: procurorului, părții vătămate, părții civile, părții responsabile civilmente și inculpatului. Președintele poate da cuvintul și în replica, respectându-se aceeași ordine. Președintele are dreptul sa intrerupa pe cei care au cuvintul, dacă în susținerile lor depășesc limitele cauzei ce se judeca. Pentru motive temeinice dezbaterile pot fi întrerupte. Întreruperea nu poate fi mai mare de 5 zile. Ultimul cuvint al inculpatului +
\nPreședintele înainte de a încheia dezbaterile da ultimul cuvint inculpatului personal. În timpul în care inculpatul are ultimul cuvint, nu i se pot pune întrebări. Dacă inculpatul releva fapte sau împrejurări noi, esențiale pentru soluționarea cauzei, instanța dispune reluarea cercetării judecătorești. Concluzii scrise +
\nInstanța, când socotește necesar, poate cere părților, după închiderea dezbaterilor, să depună concluzii scrise. Procurorul și părțile pot depune concluzii scrise, chiar dacă nu au fost cerute de instanța +
\n+
\nCompletul de judecată deliberează mai întâi asupra chestiunilor de fapt și apoi asupra chestiunilor de drept. Deliberarea poarta asupra existenței faptei și vinovatiei făptuitorului, asupra stabilirii pedepsei, asupra măsurii educative ori măsurii de siguranță când este cazul să fie luată, precum și asupra computarii reținerii și arestării preventive. Completul de judecată deliberează și asupra repararii pagubei produse prin infracțiune, asupra măsurilor preventive și asiguratorii, mijloacelor materiale de proba, cheltuielilor judiciare, precum și asupra oricărei alte probleme privind justa soluționare a cauzei. Toți membrii completului de judecată au îndatorirea să-și spună părerea asupra fiecărei chestiuni. Președintele își spune părerea cel din urma. Reluarea cercetării judecătorești sau a dezbaterilor +