CODUL PENAL (R) 16/04/1997 - Portal Legislativ

Pe scurt

Acest act normativ, Codul Penal din 1968 (republicat în 1997), definește ce fapte sunt considerate infracțiuni și stabilește pedepsele aplicabile, precum și măsurile ce pot fi luate în cazul săvârșirii acestora. Legea penală apără România, suveranitatea, independența, unitatea și indivizibilitatea statului, persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea și întreaga ordine de drept.

Ce reglementează

Faptele care constituie infracțiuni.
Pedepsele aplicabile infracțiunilor.
Măsurile ce se pot lua în cazul săvârșirii infracțiunilor.
Limitele de aplicare a legii penale în spațiu (teritorialitate, personalitate, realitate, universalitate) și în timp (activitate, neretroactivitate, retroactivitate, legea mai favorabilă).

Cui se adresează

Tuturor persoanelor care săvârșesc infracțiuni pe teritoriul României.
Cetățenilor români sau persoanelor fără cetățenie cu domiciliul în România care săvârșesc infracțiuni în afara țării.
Cetățenilor străini sau persoanelor fără cetățenie care nu domiciliază în România, dar săvârșesc infracțiuni în afara țării împotriva siguranței statului român sau a unui cetățean român, sau alte infracțiuni prevăzute de legea penală a țării unde au fost săvârșite și dacă făptuitorul se află în țară.

Puncte cheie

Legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite pe teritoriul României (Articolul 3).
Legea penală nu se aplică faptelor care, la data săvârșirii, nu erau prevăzute ca infracțiuni (Articolul 11).
Dacă de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă intervin mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă (Articolul 13).
Legea penală nu se aplică reprezentanților diplomatici străini sau altor persoane cu imunitate de jurisdicție conform convențiilor internaționale (Articolul 8).

Textul legii

CODUL PENAL (R) 16/04/1997 - Portal Legislativ Portal Legislativ --> Meniu Meniu Acasă Despre Proiect Facilități Oferite Legături Utile GDPR Meniu Acasă Despre Proiect Facilități Oferite Legături Utile GDPR Prin portalul N-Lex se acorda acces gratuit la legislatiile nationale ale statelor membre, portalul fiind conceput pe baza unei tehnologii de comunicare interne, ce permite accesarea directa a bazelor de date legislative nationale, rezultatele cautarilor venind direct de la sursa. Cuprins Se încarcă, vă rugăm asteptati. + Forme act Forma consolidata + istoric consolidări 22.04.2012 23.03.2012 10.07.2011 14.06.2011 25.05.2011 25.11.2010 30.05.2010 08.12.2008 28.03.2008 11.12.2007 12.02.2007 07.09.2006 11.08.2006 25.07.2005 05.06.2005 15.04.2005 27.11.2004 05.11.2002 01.10.2001 Republicarea 1 Forme republicate Republicarea 1 --> Forma de baza + Fișă act Actiuni suferite Actiuni Induse Refera pe Referit de Cuprinsul Actului Partea GENERALĂTitlul ICapitolul 1Articolul 1Articolul 2Capitolul 2Secţiunea IArticolul 3Articolul 4Articolul 5Articolul 6Articolul 7Articolul 8Articolul 9Secţiunea IIArticolul 10Articolul 11Articolul 12Articolul 13Articolul 14Articolul 15Articolul 16Titlul IICapitolul 1Articolul 17Articolul 18Articolul 18^1Articolul 19Capitolul 2Articolul 20Articolul 21Articolul 22Capitolul 3Articolul 23Articolul 24Articolul 25Articolul 26Articolul 27Articolul 28Articolul 29Articolul 30Articolul 31Capitolul 4Articolul 32Articolul 33Articolul 34Articolul 35Articolul 36Articolul 37Articolul 38Articolul 39Articolul 40Articolul 41Articolul 42Articolul 43Capitolul 5Articolul 44Articolul 45Articolul 46Articolul 47Articolul 48Articolul 49Articolul 50Articolul 51Titlul IIICapitolul 1Articolul 52Capitolul 2Articolul 53Capitolul 3Secţiunea IArticolul 54Articolul 55Articolul 55^1Articolul 55^2Secţiunea IIArticolul 56Articolul 57Articolul 58Articolul 59Articolul 59^1Articolul 60Articolul 61Articolul 62Secţiunea IIIArticolul 63Articolul 63^1Capitolul 4Secţiunea IArticolul 64Articolul 65Articolul 66Articolul 67Articolul 68Articolul 69Articolul 70Secţiunea IIArticolul 71Capitolul 5Secţiunea IArticolul 72Secţiunea IIArticolul 73Articolul 74Articolul 75Articolul 76Articolul 77Articolul 78Articolul 79Articolul 80Secţiunea IIIArticolul 81Articolul 82Articolul 83Articolul 84Articolul 85Articolul 86Secţiunea III^1Articolul 86^1Articolul 86^2Articolul 86^3Articolul 86^4Articolul 86^5Articolul 86^6Secţiunea III^2Articolul 86^7Articolul 86^8Articolul 86^9Articolul 86^10Articolul 86^11Secţiunea IVArticolul 87Articolul 88Articolul 89Titlul IVArticolul 90Articolul 91Articolul 92Articolul 93Articolul 94Articolul 95Articolul 96Articolul 97Articolul 98Titlul VArticolul 99Articolul 100Articolul 101Articolul 102Articolul 103Articolul 104Articolul 105Articolul 106Articolul 107Articolul 108Articolul 109Articolul 110Articolul 110^1Titlul VICapitolul 1Articolul 111Articolul 112Capitolul 2Articolul 113Articolul 114Articolul 115Articolul 116Articolul 117Articolul 118Titlul VIICapitolul 1Articolul 119Articolul 120Capitolul 2Articolul 121Articolul 122Articolul 123Articolul 124Articolul 125Articolul 126Articolul 127Articolul 128Articolul 129Articolul 130Capitolul 3Articolul 131Articolul 132Capitolul 4Articolul 133Articolul 134Articolul 135Articolul 136Articolul 137Articolul 138Articolul 139Titlul VIIIArticolul 140Articolul 141Articolul 142Articolul 143Articolul 144Articolul 145Articolul 146Articolul 147Articolul 148Articolul 149Articolul 150Articolul 151Articolul 152Articolul 153Articolul 154Partea SPECIALĂTitlul IArticolul 155Articolul 156Articolul 157Articolul 158Articolul 159Articolul 160Articolul 161Articolul 162Articolul 163Articolul 164Articolul 165Articolul 166Articolul 166^1Articolul 167Articolul 168Articolul 168^1Articolul 169Articolul 170Articolul 171Articolul 172Articolul 173Titlul IICapitolul 1Secţiunea IArticolul 174Articolul 175Articolul 176Articolul 177Articolul 178Articolul 179Secţiunea IIArticolul 180Articolul 181Articolul 182Articolul 183Articolul 184Secţiunea IIIArticolul 185Articolul 186Articolul 187Articolul 188Capitolul 2Articolul 189Articolul 190Articolul 191Articolul 192Articolul 193Articolul 194Articolul 195Articolul 196Capitolul 3Articolul 197Articolul 198Articolul 199Articolul 200Articolul 201Articolul 202Articolul 203Articolul 204Capitolul 4Articolul 205Articolul 206Articolul 207Titlul IIIArticolul 208Articolul 209Articolul 210Articolul 211Articolul 212Articolul 213Articolul 214Articolul 215Articolul 215^1Articolul 216Articolul 217Articolul 218Articolul 219Articolul 220Articolul 221Articolul 222Titlul IVArticolul 223Articolul 224Articolul 225Articolul 226Articolul 227Articolul 228Articolul 229Articolul 230Articolul 231Articolul 232Articolul 233Articolul 234Articolul 235Titlul VArticolul 236Articolul 236^1Articolul 237Articolul 238Articolul 239Articolul 239^1Articolul 240Articolul 241Articolul 242Articolul 243Articolul 244Articolul 245Titlul VICapitolul 1Articolul 246Articolul 247Articolul 248Articolul 248^1Articolul 249Articolul 250Articolul 251Articolul 252Articolul 253Articolul 254Articolul 255Articolul 256Articolul 257Articolul 258Capitolul 2Articolul 259Articolul 260Articolul 261Articolul 261^1Articolul 262Articolul 263Articolul 264Articolul 265Articolul 266Articolul 267Articolul 267^1Articolul 268Articolul 269Articolul 270Articolul 271Articolul 272Capitolul 3Articolul 273Articolul 274Articolul 275Articolul 276Articolul 277Articolul 278Capitolul 4Articolul 279Articolul 279^1Articolul 280Articolul 280^1Articolul 281Titlul VIICapitolul 1Articolul 282Articolul 283Articolul 284Articolul 285Capitolul 2Articolul 286Articolul 287Capitolul 3Articolul 288Articolul 289Articolul 290Articolul 291Articolul 292Articolul 293Articolul 294Titlul VIIIArticolul 295Articolul 296Articolul 297Articolul 298Articolul 299Articolul 300Articolul 301Articolul 302Articolul 302^1Articolul 302^2Titlul IXCapitolul 1Articolul 303Articolul 304Articolul 305Articolul 306Articolul 307Capitolul 2Articolul 308Articolul 309Articolul 309^1Articolul 310Articolul 311Articolul 312Articolul 313Capitolul 3Articolul 314Articolul 315Articolul 316Capitolul 4Articolul 317Articolul 318Articolul 319Articolul 320Articolul 321Articolul 322Articolul 323Articolul 324Articolul 325Articolul 326Articolul 327Articolul 328Articolul 329Articolul 330Titlul XCapitolul 1Secţiunea IArticolul 331Articolul 332Articolul 333Articolul 334Articolul 335Articolul 336Articolul 337Secţiunea IIArticolul 338Articolul 339Secţiunea IIIArticolul 340Articolul 341Articolul 342Articolul 343Articolul 344Articolul 345Articolul 346Articolul 347Capitolul 2Articolul 348Articolul 349Articolul 350Articolul 351Articolul 352Capitolul 3Articolul 353Articolul 354Articolul 355Titlul XIArticolul 356Articolul 357Articolul 358Articolul 359Articolul 360Articolul 361Articolul 362Articolul 363 Reveniti in topul paginii Forma printabilă CODUL PENAL din 21 iunie 1968 (*republicat*)EMITENT PARLAMENTUL Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 65 din 16 aprilie 1997 --------- Notă ... *) Republicat în temeiul art. 3 din Legea nr. 140/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996.Codul penal a fost publicat în Buletinul Oficial nr. 79-79 bis din 21 iunie 1968 şi a mai fost republicat în Buletinul Oficial nr. 55-56 din 23 aprilie 1973, în temeiul art. 3 din Legea nr. 6/1973, publicată în Buletinul Oficial nr. 49 din 6 aprilie 1973. + Partea GENERALĂ + Titlul I LEGEA PENALĂ ŞI LIMITELE EI DE APLICARE + Capitolul 1 DISPOZIŢII PRELIMINAREScopul legii penale + Articolul 1Legea penală apara, împotriva infracţiunilor, România, suveranitatea, independenta, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept.Legalitatea incriminării + Articolul 2Legea prevede care fapte constituie infracţiuni, pedepsele ce se aplică infracţiunilor şi măsurile ce se pot lua în cazul săvârşirii acestor fapte. + Capitolul 2 LIMITELE APLICĂRII LEGII PENALE + Secţiunea I Aplicarea legii penale în spaţiuTeritorialitatea legii penale + Articolul 3Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României.Personalitatea legii penale + Articolul 4Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în afară teritoriului tarii, dacă făptuitorul este cetăţean român sau dacă, neavînd nici o cetăţenie, are domiciliul în ţara.Realitatea legii penale + Articolul 5Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în afară teritoriului tarii, contra siguranţei statului român sau contra vieţii unui cetăţean român, ori prin care s-a adus o vătămare grava integrităţii corporale sau sănătăţii unui cetăţean român, când sunt săvârşite de către un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie care nu domiciliază pe teritoriul tarii.Punerea în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunile prevăzute în alineatul precedent se face numai cu autorizarea prealabilă a procurorului general.Universalitatea legii penale + Articolul 6Legea penală se aplică şi altor infracţiuni decît celor prevăzute în art. 5 alin. 1, săvârşite în afară teritoriului tarii, de un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie care nu domiciliază pe teritoriul tarii, dacă:

a)fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a tarii unde a fost săvârşită; ...
b)făptuitorul se afla în ţara. ... Pentru infracţiunile îndreptate împotriva intereselor statului român sau contra unui cetăţean român, infractorul poate fi judecat şi în cazul când s-a obţinut extrădarea lui.Dispoziţiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul când, potrivit legii statului în care infractorul a savirsit infracţiunea, exista vreo cauza care împiedica punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei, sau când pedeapsa a fost executată ori este considerată ca executată. Când pedeapsa nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, se procedează potrivit dispoziţiilor legale privitoare la recunoaşterea hotărîrilor străine.Legea penală şi convenţiile internaţionale + Articolul 7Dispoziţiile cuprinse în art. 5 şi 6 se aplică, dacă nu se dispune altfel printr-o convenţie internationala.Imunitatea de jurisdicţie + Articolul 8Legea penală nu se aplică infracţiunilor săvârşite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care, în conformitate cu convenţiile internaţionale, nu sunt supuse jurisdicţiei penale a statului român.Extrădarea + Articolul 9Extrădarea se acordă sau poate fi solicitată pe bază de convenţie internationala, pe bază de reciprocitate şi, în lipsa acestora, în temeiul legii. + Secţiunea II Aplicarea legii penale în timpActivitatea legii penale + Articolul 10Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cît ea se afla în vigoare.Neretroactivitatea legii penale + Articolul 11Legea penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost săvârşite, nu erau prevăzute ca infracţiuni.Retroactivitatea legii penale + Articolul 12Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea noua. În acest caz executarea pedepselor, a măsurilor de siguranţă şi a măsurilor educative, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărîrilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte, încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.Legea care prevede măsuri de siguranţă sau măsuri educative se aplică şi infracţiunilor care nu au fost definitiv judecate până la data intrării în vigoare a legii noi.Aplicarea legii penale mai favorabile + Articolul 13În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.Când legea anterioară este mai favorabilă, pedepsele complimentare care au corespondent în legea penală noua se aplică în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta, iar cele care nu mai sunt prevăzute în legea penală noua nu se mai aplica.Aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive + Articolul 14Când după rămînerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completa a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea noua pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim.Dacă după rămînerea definitivă a hotărârii de condamnare la detenţiune pe viaţa şi până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi fapta pedeapsa închisorii, pedeapsa detenţiunii pe viaţa se înlocuieşte cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracţiune.Dacă legea noua prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu amendă, fără a se putea depăşi maximul special prevăzut în legea noua. Tinindu-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate inlatura în totul sau în parte executarea amenzii.Pedepsele complimentare, măsurile de siguranţă, precum şi măsurile educative neexecutate şi neprevăzute în legea noua, nu se mai executa, iar cele care au corespondent în legea noua se executa în conţinutul şi limitele prevăzute de această lege.Când o dispoziţie din legea noua se referă la pedepse definitiv aplicate, se tine seama, în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispoziţiilor alineatelor precedente.Aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive + Articolul 15Când după rămînerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completa a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, iar sancţiunea aplicată este mai mica decît maximul special prevăzut de legea noua, tinindu-se seama de infracţiunea săvârşită, de persoana condamnatului, de conduita acestuia după pronunţarea hotărârii sau în timpul executării pedepsei şi de timpul cît a executat din pedeapsa, se poate dispune fie menţinerea, fie reducerea pedepsei. Pedeapsa aplicată nu poate fi coborâtă sub limita ce ar rezultă din reducerea acestei pedepse proporţional cu micşorarea maximului special prevăzut pentru infracţiunea săvârşită.Dispoziţiile art. 14 alin. 5 se aplică şi în cazul condamnărilor arătate în prezentul articol, executate până la data intrării în vigoare a legii noi, pedeapsa din hotărâre reducându-se cu o treime.Aplicarea legii penale temporare + Articolul 16Legea penală temporară se aplică infracţiunii săvârşite în timpul când era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecata în acel interval de timp. + Titlul II INFRACŢIUNEA + Capitolul 1 DISPOZIŢII GENERALETrăsăturile esenţiale ale infracţiunii + Articolul 17Infracţiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală.Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.Pericolul social al faptei + Articolul 18Fapta care prezintă pericol social în înţelesul legii penale este orice acţiune sau inacţiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 şi pentru sancţionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.Fapta care nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni + Articolul 18^1Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minima adusă uneia din valorile aparate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vadit de importanţa, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.La stabilirea în concret a gradului de pericol social se tine seama de modul şi mijloacele de savirsire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.În cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau instanţa aplica una din sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute în art. 91.Vinovăţia + Articolul 19Vinovăţie exista când fapta care prezintă pericol social este săvârşită cu intenţie sau din culpa.1. Fapta este săvârşită cu intenţie când infractorul:
a)prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte; ...
b)prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, accepta posibilitatea producerii lui. ... 2. Fapta este săvârşită din culpa când infractorul:
a)prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fără temei ca el nu se va produce; ...
b)nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea sa-l prevadă. ... Fapta constind într-o acţiune săvârşită din culpa constituie infracţiune numai atunci când în lege se prevede în mod expres aceasta.Fapta constind într-o infracţiune constituie infracţiune fie ca este săvârşită cu intenţie, fie din culpa, afară de cazul când legea sancţionează numai săvârşirea ei cu intenţie. + Capitolul 2 TENTATIVAConţinutul tentativei + Articolul 20Tentativa consta în punerea în executare a hotărârii de a savirsi infracţiunea, executarea care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul.Exista tentativa şi în cazul în care consumarea infracţiunii nu a fost posibila datorită insuficienţei sau defectuozităţii mijloacelor folosite, ori datorită împrejurării ca în timpul când s-au savirsit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea ca se afla.Nu exista tentativa atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este datorită modului cum a fost concepută executarea.Pedepsirea tentativei + Articolul 21Tentativa se pedepseşte numai când legea prevede expres aceasta.Tentativa se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului şi jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată, fără ca minimul să fie mai mic decît minimul general al pedepsei. În cazul când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţa, se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani.Desistarea şi împiedicarea rezultatului + Articolul 22Este aparat de pedeapsa făptuitorul care s-a desistat ori a împiedicat mai înainte de descoperirea faptei producerea rezultatului.Dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării producerii rezultatului constituie o alta infracţiune, se aplică pedeapsa pentru acea infracţiune. + Capitolul 3 PARTICIPAŢIAParticipanţii + Articolul 23Participanţi sunt persoanele care contribuie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală în calitate de autori, instigatori sau complici.Autorul + Articolul 24Autor este persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală.Instigatorul + Articolul 25Instigator este persoana care, cu intenţie, determina pe o altă persoană sa savirseasca o faptă prevăzută de legea penală.Complicele + Articolul 26Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajuta în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, ca va tăinui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.Pedeapsa în caz de participaţie + Articolul 27Instigatorul şi complicele la o faptă prevăzută de legea penală săvârşită cu intenţie se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se tine seama de contribuţia fiecăruia la săvârşirea infracţiunii, precum şi de dispoziţiile art. 72.Circumstanţele personale şi reale + Articolul 28Circumstanţele privitoare la persoana unui participant nu se rasfring asupra celorlalţi.Circumstanţele privitoare la fapta se rasfring asupra participanţilor, numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.Instigarea neurmată de executare + Articolul 29Actele de instigare neurmate de executarea faptei, precum şi actele de instigare urmate de desistarea autorului ori de împiedicarea de către acesta a producerii rezultatului, se sancţionează cu o pedeapsă între minimul special al pedepsei pentru infracţiunea la care s-a instigat şi minimul general. În cazul când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţa, se aplică pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani.Actele arătate în alineatul precedent nu se sancţionează, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la care s-a instigat este de 2 ani sau mai mica, afară de cazul când actele îndeplinite de autor până în momentul desistării constituie alta fapta prevăzută de legea penală.Împiedicarea săvârşirii faptei + Articolul 30Participantul nu se pedepseşte dacă în cursul executării, dar înainte de descoperirea faptei, împiedica consumarea acesteia. Dacă actele săvârşite până în momentul împiedicării constituie o alta fapta prevăzută de legea penală, participantului i se aplică pedeapsa pentru aceasta fapta.Participaţia improprie + Articolul 31Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea din culpa de către o altă persoană, a unei fapte prevăzute de legea penală, se sancţionează cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisă cu intenţie.Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea fapta fără vinovăţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune.Dispoziţiile art. 28-30 se aplică în mod corespunzător. + Capitolul 4 PLURALITATEA DE INFRACŢIUNIFormele pluralităţii + Articolul 32Pluralitatea de infracţiuni constituie, după caz, concurs de infracţiuni sau recidiva.Concursul de infracţiuni + Articolul 33Concurs de infracţiuni exista:
a)când doua sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoana, înainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna dintre ele. Exista concurs chiar dacă una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni; ...
b)când o acţiune sau inacţiune, săvârşită de aceeaşi persoana, datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs, întruneşte elementele mai multor infracţiuni. ... Pedeapsa principala în caz de concurs de infracţiuni + Articolul 34În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează:
a)când s-a stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţa şi una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţa; ...
b)când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adauga un spor de până la 5 ani; ...
c)când s-au stabilit numai amenzi, se aplică pedeapsa cea mai mare, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adauga un spor de până la jumătate din acel maxim; ...
d)când s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se poate adauga amenda, în totul sau în parte; ...
e)când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, potrivit dispoziţiei de la lit. b), la care se poate adauga amenda, potrivit dispoziţiei de la lit. c). ... Prin aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent nu se poate depăşi totalul pedepselor stabilite de instanţa pentru infracţiunile concurente.Pedeapsa complimentară şi măsurile de siguranţă în caz de concurs de infracţiuni + Articolul 35Dacă pentru una dintre infracţiunile concurente s-a stabilit şi o pedeapsă complimentară, aceasta se aplică alături de pedeapsa închisorii.Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complimentare de natura diferita, sau chiar de aceeaşi natura dar cu conţinut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa închisorii.Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complimentare de aceeaşi natura şi cu acelaşi conţinut, se aplică cea mai grea dintre acestea.Măsurile de siguranţă de natura deosebită, luate în cazul infracţiunilor concurente, se cumulează.Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente + Articolul 36Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurenta, se aplică dispoziţiile art. 34 şi 35.Dispoziţiile art. 34 şi 35 se aplică şi în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat suferise şi o alta condamnare definitivă pentru o infracţiune concurenta.Dacă infractorul a executat în totul sau în parte pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente.Dispoziţiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infracţiuni se aplică şi în cazul în care condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţa a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.Recidiva + Articolul 37Recidiva exista în următoarele cazuri:
a)când după rămînerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de un an; ...
b)când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după graţierea totală sau a restului de pedeapsa, ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an; ...
c)când după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu închisoare până la 6 luni sau după executare, după graţierea totală sau a restului de pedeapsa, ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. ... Exista recidiva şi în cazurile în care una dintre pedepsele prevăzute în alin. 1 este detenţiunea pe viaţa.Pentru stabilirea stării de recidiva în cazurile prevăzute în alin. 1 lit.
a)şi
b)şi alin. 2, se poate tine seama şi de hotărârea de condamnare pronunţată în străinătate, pentru o faptă prevăzută şi de legea română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii.Condamnările care nu atrag starea de recidiva + Articolul 38La stabilirea stării de recidiva nu se tine seama de hotărârile de condamnare privitoare la:
a)infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii; ... a^1) infracţiunile săvârşite din culpa;
b)infracţiunile amnistiate; ...
c)faptele care nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală. ... De asemenea, nu se tine seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea, sau în privinta cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.Pedeapsa în caz de recidiva + Articolul 39În cazul recidivei prevăzute în art. 37 alin. 1 lit. a), pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit dispoziţiilor art. 34 şi 35. Sporul prevăzut în art. 34 alin. 1 lit.
b)se poate mari până la 7 ani.Dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săvârşită ulterior.În cazul săvârşirii unei infracţiuni după evadare, prin pedeapsa anterioară se înţelege pedeapsa care se executa, cumulată cu pedeapsa aplicată pentru evadare.În cazul recidivei prevăzute în art. 37 alin. 1 lit. b), se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adauga un spor de până la 10 ani, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult două treimi din maximul special.În cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit.
c)se aplică în mod corespunzător dispoziţiile din alineatele precedente.Dacă după rămînerea definitivă a hotărârii de condamnare şi mai înainte ca pedeapsa sa fi fost executată sau considerată ca executată, se descoperă ca cel condamnat se afla în stare de recidiva, instanţa aplica dispoziţiile din alin. 1 în cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit.
a)şi dispoziţiile din alin. 4 în cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. b).Dispoziţiile alineatului precedent se aplică şi în cazul în care condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţa a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.Pedeapsa în unele cazuri când nu exista recidiva + Articolul 40Când după condamnarea definitivă cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, şi nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru starea de recidiva, pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracţiuni.Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe + Articolul 41În cazul infracţiunii continuate şi al infracţiunii complexe nu exista pluralitate de infracţiuni.Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.Infracţiunea este complexa când în conţinutul sau intra, ca element sau ca circumstanţă agravantă, o acţiune sau inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală.Pedeapsa pentru infracţiunea continuată + Articolul 42Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, la care se poate adauga un spor potrivit dispoziţiilor art. 34.Recalcularea pedepsei pentru infracţiunea continuată sau complexa + Articolul 43Dacă infractorul condamnat definitiv pentru o infracţiune continuată sau complexa este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, tinindu-se seama de infracţiunea săvârşită în întregul ei, se stabileşte o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai uşoară decît cea pronunţată anterior. + Capitolul 5 CAUZELE CARE INLATURA CARACTERUL PENAL AL FAPTEILegitima apărare + Articolul 44Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită în stare de legitima apărare.Este în stare de legitima apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc, şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.Este de asemenea în legitima apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.Starea de necesitate + Articolul 45Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită în stare de necesitate.Este în stare de necesitate acela care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel, viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia un interes obştesc.Nu este în stare de necesitate persoana care în momentul când a savirsit fapta şi-a dat seama ca pricinuieşte urmări vadit mai grave decît cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.Constringerea fizica şi constringerea morala + Articolul 46Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista.De asemenea, nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin ameninţare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia şi care nu putea fi înlăturat în alt mod.Cazul fortuit + Articolul 47Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, al carei rezultat este consecinţa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.Iresponsabilitatea + Articolul 48Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvârşirii faptei, fie din cauza alienaţiei mintale, fie din alte cauze, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale, ori nu putea fi stapin pe ele.Beţia + Articolul 49Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvârşirii faptei, se găsea, datorită unor împrejurări independente de voinţa sa, în stare de beţie completa produsă de alcool sau de alte substanţe.Starea de beţie voluntara completa produsă de alcool sau de alte substanţe nu inlatura caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, după caz, o circumstanţă atenuantă sau agravantă.Minoritatea făptuitorului + Articolul 50Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită de un minor care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condiţiile legale pentru a răspunde penal.Eroarea de fapt + Articolul 51Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în momentul săvârşirii acesteia, nu cunoştea existenta unei stări, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.Nu constituie o circumstanţă agravantă împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârşirii infracţiunii.Dispoziţiile alin. 1 şi 2 se aplică şi faptelor săvârşite din culpa pe care legea penală le pedepseşte, numai dacă necunoaşterea stării, situaţiei sau împrejurării respective nu este ea însăşi rezultatul culpei.Necunoaşterea sau cunoaşterea gresita a legii penale nu inlatura caracterul penal al faptei. + Titlul III PEDEPSELE + Capitolul 1 DISPOZIŢII GENERALEPedeapsa şi scopul ei + Articolul 52Pedeapsa este o măsura de constringere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.Prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici sa înjosească persoana condamnatului. + Capitolul 2 CATEGORIILE ŞI LIMITELE GENERALE ALE PEDEPSELORFelurile pedepselor + Articolul 53Pedepsele sunt principale, complimentare şi accesorii.1. Pedepsele principale sunt:
a)detenţiunea pe viaţa; ...
b)închisoarea de la 15 zile la 30 de ani; ...
c)amenda de la 100.000 lei la 50.000.000 lei. ... 2. Pedepsele complimentare sunt:
a)interzicerea unor drepturi de la unu la 10 ani; ...
b)degradarea militară. ... 3. Pedeapsa accesorie este interzicerea unor drepturi anume prevăzute de lege. + Capitolul 3 PEDEPSELE PRINCIPALE + Secţiunea I Detenţiunea pe viaţaRegimul detenţiunii pe viaţa + Articolul 54Detenţiunea pe viaţa se executa în penitenciare anume destinate pentru aceasta sau în secţii speciale ale celorlalte penitenciare.Regimul executării pedepsei detenţiunii pe viaţa este reglementat în legea privind executarea pedepselor.Neaplicarea pedepsei detenţiunii pe viaţa + Articolul 55Pedeapsa detenţiunii pe viaţa nu se aplică aceluia care, la data pronunţării hotărârii de condamnare, a împlinit vârsta de 60 de ani. În acest caz, în locul pedepsei detenţiunii pe viaţa se aplică pedeapsa închisorii pe timp de 25 de ani şi pedeapsa interzicerii unor drepturi pe durata ei maxima.În cazul în care cel condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţa a împlinit vârsta de 60 de ani în timpul executării pedepsei, detenţiunea pe viaţa se înlocuieşte cu închisoarea pe timp de 25 de ani.Liberarea condiţionată + Articolul 55^1Cel condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţa poate fi liberat condiţionat după executarea efectivă a 20 de ani de detenţiune, dacă este stăruitor în munca, disciplinat şi da dovezi temeinice de îndreptare, tinindu-se seama şi de antecedentele sale penale.Condamnatul trecut de vârsta de 60 de ani pentru bărbaţi şi de 55 de ani pentru femei poate fi liberat condiţionat după executarea efectivă a 15 ani de detenţiune, dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute în alin. 1.Pedeapsa se considera executată, dacă în termen de 10 ani de la liberare cel condamnat nu a savirsit din nou o infracţiune. Dacă în acest interval de timp cel liberat a comis din nou o infracţiune, se aplică, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 61.Calculul pedepsei în caz de comutare sau înlocuire + Articolul 55^2În cazul comutării sau înlocuirii pedepsei detenţiunii pe viaţa cu pedeapsa închisorii, perioada de detenţiune executată se considera ca parte executată din pedeapsa închisorii. + Secţiunea II ÎnchisoareaRegimul general al executării pedepsei + Articolul 56Regimul executării pedepsei închisorii se întemeiază pe obligaţia condamnaţilor de a presta o munca utila, dacă sunt apţi pentru aceasta, pe acţiunea educativă ce trebuie desfăşurată faţă de condamnaţi, pe respectarea de către aceştia a disciplinei muncii şi a ordinii interioare a locurilor de deţinere, precum şi pe stimularea şi recompensarea celor stăruitori în munca, disciplinaţi şi care dau dovezi temeinice de îndreptare.Toate aceste mijloace trebuie folosite în asa fel încât sa conducă la reeducarea celor condamnaţi.După împlinirea virstei de 60 de ani pentru bărbaţi şi de 55 de ani pentru femei, condamnaţii nu au obligaţia de a munci în timpul executării pedepsei; ei pot fi admişi la munca dacă cer aceasta.Regimul de deţinere + Articolul 57Executarea pedepsei închisorii se face, potrivit dispoziţiilor legii privind executarea pedepselor, în locuri de deţinere anume destinate.Femeile condamnate la pedeapsa închisorii executa aceasta pedeapsa separat de condamnaţii bărbaţi.Minorii condamnaţi la pedeapsa închisorii executa pedeapsa separat de condamnaţii majori sau în locuri de deţinere speciale, asigurindu-li-se posibilitatea de a continua învăţământul general obligatoriu şi de a dobîndi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile lor.Regimul de muncă + Articolul 58Munca prestată de condamnat este remunerată, cu excepţia muncilor cu caracter gospodăresc necesare locului de deţinere. Prin legea privind executarea pedepselor se stabilesc cazurile în care şi aceste din urma munci sunt remunerate.Normele, timpul de muncă şi remuneraţia muncii condamnaţilor sunt cele stabilite prin lege.Din remuneraţia muncii condamnatului o parte revine acestuia, iar cealaltă parte revine administraţiei locului de deţinere. Aceste părţi, precum şi modul de folosire a lor se stabilesc prin legea privind executarea pedepselor.Liberarea condiţionată + Articolul 59După ce a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel puţin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în munca, disciplinat şi da dovezi temeinice de îndreptare, tinindu-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.În calculul fracţiunilor de pedeapsa prevăzute în alin. 1 se tine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiţionată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puţin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depăşeşte 10 ani şi a cel puţin două treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani.Când condamnatul executa mai multe pedepse cu închisoare care nu se contopesc, fracţiunile de pedeapsa arătate în alin. 1 se socotesc în raport cu totalul pedepselor.În aplicarea dispoziţiilor alineatelor precedente se are în vedere durata pedepsei pe care o executa condamnatul.Liberarea condiţionată în cazul infracţiunilor săvârşite din culpa + Articolul 59^1Cel condamnat pentru săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni din culpa poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei, după ce a executat cel puţin jumătate din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel puţin două treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă îndeplineşte şi celelalte condiţii prevăzute în art. 59 alin. 1.Dispoziţiile art. 59 alin. 2 se aplică în mod corespunzător, liberarea condiţionată neputind fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puţin o treime din durata pedepsei când aceasta nu depăşeşte 10 ani şi a cel puţin jumătate când pedeapsa este mai mare de 10 ani.În cazul în care pedeapsa ce se executa este rezultată din concursul între infracţiuni săvârşite din culpa şi infracţiuni intenţionate, se aplică dispoziţiile art. 59.Dispoziţiile art. 59 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.Liberarea condiţionată în cazuri speciale + Articolul 60Condamnatul care, din cauza stării sănătăţii sau din alte cauze, nu a fost niciodată folosit la munca ori nu mai este folosit, poate fi liberat condiţionat după executarea fracţiunilor de pedeapsa arătate în art. 59 sau, după caz, în art. 59^1, dacă da dovezi temeinice de disciplina şi de îndreptare.Cei condamnaţi în timpul minorităţii, când ajung la vârsta de 18 ani, precum şi condamnaţii trecuţi de vârsta de 60 de ani pentru bărbaţi şi de 55 de ani pentru femei, pot fi liberaţi condiţionat, după executarea unei treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau a unei jumătăţi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă îndeplinesc celelalte condiţii prevăzute în art. 59 alin. 1.Persoanele prevăzute în alin. 2, condamnate pentru săvârşirea unei infracţiuni din culpa, pot fi liberate condiţionat după executarea unei pătrimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau a unei treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă îndeplinesc celelalte condiţii prevăzute în art. 59 alin. 1.Dacă pedeapsa ce se executa este rezultată din concursul între infracţiuni săvârşite din culpa şi infracţiuni intenţionate, se aplică dispoziţiile privind liberarea condiţionată în cazul infracţiunilor intenţionate.Când condamnatul executa mai multe pedepse cu închisoare, care nu se contopesc, fracţiunile de pedeapsa se socotesc în raport cu totalul pedepselor.În toate cazurile, la calculul fracţiunii de pedeapsa se tine seama de partea din durata pedepsei considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate.Dispoziţiile art. 59 alin. 4 se aplică în mod corespunzător.Efectele liberării condiţionate + Articolul 61Pedeapsa se considera executată dacă în intervalul de timp de la liberare şi până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a savirsit din nou o infracţiune. Dacă în acelaşi interval cel liberat a comis din nou o infracţiune, instanţa, ţinând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menţinerea liberării condiţionate, fie revocarea. În acest din urmă caz, pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi restul de pedeapsa ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc, putindu-se aplică un spor până la 5 ani.Revocarea este obligatorie în cazul când fapta săvârşită este o infracţiune contra siguranţei statului, o infracţiune contra păcii şi omenirii, o infracţiune de omor, o infracţiune săvârşită cu intenţie care a avut ca urmare moartea unei persoane sau o infracţiune prin care s-au produs consecinţe deosebit de grave.Executarea pedepsei într-o închisoare militară + Articolul 62Executarea pedepsei închisorii care nu depăşeşte 2 ani, de către militarii în termen, se face într-o închisoare militară în cazurile prevăzute de lege, precum şi în cazurile când instanţa judecătorească, ţinând seama de împrejurările cauzei şi de persoana condamnatului, dispune aceasta.Dacă militarul condamnat a executat jumătate din durata pedepsei şi a dat dovezi temeinice de îndreptare, partea din durata pedepsei ce a mai rămas de executat se reduce cu o treime, iar dacă s-a evidenţiat în mod deosebit, reducerea poate depăşi o treime, putind cuprinde chiar tot restul pedepsei.Dacă în timpul executării pedepsei militarul condamnat devine inapt serviciului, este liberat condiţionat.Dacă în timpul executării pedepsei militarul condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune, instanţa care pronunţa condamnarea pentru aceasta infracţiune face, după caz, aplicarea art. 39 alin. 1 şi 2 sau a art. 40. Pedeapsa astfel stabilită se executa într-un loc de deţinere.După executarea pedepsei potrivit alin. 1-3 sau după graţierea totală ori după graţierea restului de pedeapsa, cel condamnat este reabilitat de drept.Dispoziţiile alineatelor precedente sunt aplicabile şi celor care au devenit militari în termen după rămînerea definitivă a hotărârii de condamnare.În cazul în care, înainte de începerea executării pedepsei într-o închisoare militară, condamnatul a fost trecut în rezerva, pedeapsa se executa într-un loc de deţinere. + Secţiunea III AmendaStabilirea amenzii + Articolul 63Pedeapsa amenzii consta în suma de bani pe care infractorul este condamnat sa o plătească.Ori de cîte ori legea prevede că o infracţiune se pedepseşte numai cu amendă, fără a-i arata limitele, minimul special al acesteia este de 150.000 lei, iar maximul de 10.000.000 lei.Când legea prevede pedeapsa amenzii fără a-i arata limitele, alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult un an, minimul special al amenzii este de 250.000 lei şi maximul special de 15.000.000 lei, iar când prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de un an, minimul special este de 350.000 lei şi maximul special de 30.000.000 lei.În caz de aplicare a cauzelor de atenuare sau de agravare a pedepselor, amenda nu poate să depăşească limitele generale arătate în art. 53 pct. 1 lit. c).Amenda se stabileşte tinindu-se seama de dispoziţiile art. 72, fără a-l pune însă pe infractor în situaţia de a nu-şi putea îndeplini îndatoririle privitoare la întreţinerea, creşterea, învăţătura şi pregătirea profesională a persoanelor faţă de care are aceste obligaţii legale.Înlocuirea pedepsei amenzii + Articolul 63^1Dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credinţa de la executarea amenzii, instanţa poate înlocui aceasta pedeapsa cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracţiunea săvârşită, ţinând seama de partea din amenda care a fost achitată. + Capitolul 4 PEDEPSELE COMPLIMENTARE ŞI PEDEPSELE ACCESORII + Secţiunea I Pedepsele complimentareInterzicerea unor drepturi + Articolul 64Pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi consta în interzicerea unuia sau unora din următoarele drepturi:
a)dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; ...
b)dreptul de a ocupa o funcţie implicind exerciţiul autorităţii de stat; ...
c)dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii; ...
d)drepturile părinteşti; ...
e)dreptul de a fi tutore sau curator. ... Interzicerea drepturilor prevăzute la lit.
b)nu se poate pronunţa decît pe lângă interzicerea drepturilor prevăzute la lit. a), afară de cazul când legea dispune altfel.Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi + Articolul 65Pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principala stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani şi instanţa constata ca, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, aceasta pedeapsa ese necesară.Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede aceasta pedeapsa.Condiţia arătată în alin. 1 cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită şi în cazul în care aplicarea pedepsei prevăzute în acel alineat este obligatorie.Executarea pedepsei interzicerii unor drepturi + Articolul 66Executarea pedepsei interzicerii unor drepturi începe după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsa, ori după prescripţia executării pedepsei.Degradarea militară + Articolul 67Pedeapsa complimentară a degradării militare consta în pierderea gradului şi a dreptului de a purta uniforma.Degradarea militară se aplică în mod obligatoriu condamnaţilor militari şi rezervişti, dacă pedeapsa principala stabilită este închisoarea mai mare de 10 ani sau detenţiunea pe viaţa.Degradarea militară poate fi aplicată condamnaţilor militari şi rezervişti pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie, dacă pedeapsa principala stabilită este de cel puţin 5 ani şi de cel mult 10 ani. + Articolul 68Abrogat. + Articolul 69Abrogat. + Articolul 70Abrogat. + Secţiunea II Pedepsele accesoriiConţinutul şi executarea pedepsei accesorii + Articolul 71Pedeapsa accesorie consta în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute în art. 64.Condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţa sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor arătate în alineatul precedent din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsa ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.Dispoziţiile alin. 1 şi 2 se aplică şi în cazul când s-a dispus executarea pedepsei la locul de muncă, cu excepţiile prevăzute în art. 86^8, interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit.
d)şi
e)fiind lăsată la aprecierea instanţei. + Capitolul 5 INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR + Secţiunea I Dispoziţii generaleCriteriile generale de individualizare + Articolul 72La stabilirea şi aplicarea pedepselor se tine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.Când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede alternative, se tine seama de dispoziţiile alineatului precedent atât pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, cît şi pentru proporţionalizarea acesteia. + Secţiunea II Circumstanţele atenuante şi agravanteCircumstanţe atenuante + Articolul 73Următoarele împrejurări constituie circumstanţe atenuante:
a)depăşirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate; ...
b)săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinata de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenta, printr-o atingere grava a demnităţii persoanei sau prin alta acţiune ilicită grava. ... Împrejurări care pot constitui circumstanţe atenuante + Articolul 74Următoarele împrejurări pot fi considerate circumstanţe atenuante:
a)conduita buna a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii; ...
b)staruinta depusa de infractor pentru a inlatura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită; ...
c)atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii, rezultind din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor. ... Împrejurările enumerate în prezentul articol au caracter exemplificativ.Circumstanţe agravante + Articolul 75Următoarele împrejurări constituie circumstanţe agravante:
a)săvârşirea faptei de trei sau de mai multe persoane împreună; ...
b)săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime sau prin metode ori mijloace care prezintă pericol public; ...
c)săvârşirea infracţiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor; ...
d)săvârşirea infracţiunii din motive josnice; ...
e)săvârşirea infracţiunii în stare de beţie anume provocată în vederea comiterii faptei; ...
f)săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia prilejuită de o calamitate. ... Instanţa poate retine ca circumstanţe agravante şi alte împrejurări care imprima faptei un caracter grav.Efectele circumstanţelor atenuante + Articolul 76În cazul în care exista circumstanţe atenuante, pedeapsa principala se reduce sau se schimba după cum urmează:
a)când minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani; ...
b)când minimul special al pedepsei închisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de un an; ...
c)când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni; ...
d)când minimul special al pedepsei închisorii este de un an sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general; ...
e)când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general, sau se aplică o amenda care nu poate fi mai mica de 300.000 lei, iar când minimul special este sub 3 luni, se aplică o amenda care nu poate fi mai mica de 200.000 lei; ...
f)când pedeapsa prevăzută de lege este amenda, aceasta se coboară sub minimul ei special, putind fi redusă până la 150.000 lei în cazul când minimul special este de 350.000 lei sau mai mare, ori până la minimul general când minimul special este sub 350.000 lei. ... În cazul infracţiunilor contra siguranţei statului, al infracţiunilor contra păcii şi omenirii, al infracţiunii de omor, al infracţiunilor săvârşite cu intenţie care au avut ca urmare moartea unei persoane, sau al infracţiunilor prin care s-au produs consecinţe deosebit de grave, dacă se constată că exista circumstanţe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special.Când exista circumstanţe atenuante, pedeapsa complimentară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, poate fi înlăturată.Circumstanţele atenuante în cazul pedepsei detenţiunii pe viaţa + Articolul 77Când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţa, dacă exista circumstanţe atenuante, se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani.Efectele circumstanţelor agravante + Articolul 78În cazul în care exista circumstanţe agravante, se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adauga un spor până la 5 ani, care nu poate depăşi o treime din acest maxim, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult jumătate din maximul special.Indicarea circumstanţelor + Articolul 79Orice împrejurare reţinută ca circumstanţă atenuantă sau ca circumstanţă agravantă trebuie arătată în hotărâre.Concursul între cauzele de agravare şi de atenuare + Articolul 80În caz de concurs între cauzele de agravare şi cauzele de atenuare, pedeapsa se stabileşte tinindu-se seama de circumstanţele agravante, de circumstanţele atenuante şi de starea de recidiva.În caz de concurs între circumstanţele agravante şi atenuante, coborirea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.În cazul aplicării concomitente a dispoziţiilor cu privire la circumstanţe agravante, recidiva şi concurs de infracţiuni, pedeapsa închisorii nu poate depăşi 25 de ani, dacă maximul special pentru fiecare infracţiune este de 10 ani sau mai mic, şi 30 de ani, dacă maximul special pentru cel puţin una dintre infracţiuni este mai mare de 10 ani. + Secţiunea III Suspendarea condiţionată a executării pedepseiCondiţiile de aplicare a suspendării condiţionate + Articolul 81Instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o anumită durata, dacă sunt întrunite următoarele condiţii:
a)pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda; ...
b)infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38; ...
c)se apreciază ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia. ... Suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi acordată şi în caz de concurs de infracţiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani şi sunt întrunite condiţiile prevăzute în alin. 1 lit.
b)şi c).Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, precum şi în cazul infracţiunilor de vătămare corporală grava, viol şi tortura.În cazul condamnării pentru o infracţiune prin care s-a produs o paguba, instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei numai dacă până la pronunţarea hotărârii paguba a fost integral reparată sau plata despăgubirii este garantată de o societate de asigurare.Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu atrage suspendarea executării măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare.Suspendarea condiţionată a executării pedepsei trebuie motivată.Termenul de încercare + Articolul 82Durata suspendării condiţionate a executării pedepsei constituie termen de încercare pentru condamnat şi se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adauga un interval de timp de 2 ani.În cazul când pedeapsa a carei executare a fost suspendată este amenda, termenul de încercare este de un an.Termenul de încercare se socoteşte de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea condiţionată a executării pedepsei a rămas definitivă.Revocarea în cazul săvârşirii unei infracţiuni + Articolul 83Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a savirsit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revoca suspendarea condiţionată, dispunind executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracţiunea săvârşită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.Dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpa, se poate aplica suspendarea condiţionată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări.La stabilirea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită după rămînerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplica sporul prevăzut de lege pentru recidiva.Revocarea în cazul neexecutării obligaţiilor civile + Articolul 84Dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanţa poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când cel condamnat dovedeşte că nu a avut putinta de a îndeplini acele obligaţii.Anularea suspendării pentru infracţiuni săvârşite anterior + Articolul 85Dacă se descoperă ca cel condamnat mai savirsise o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămînerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează, aplicindu-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidiva.Anularea suspendării executării pedepsei nu are loc, dacă infracţiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.În cazurile prevăzute în alin. 1, dacă pedeapsa rezultată în urma contopirii nu depăşeşte 2 ani, instanţa poate aplica dispoziţiile art. 81. În cazul când se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunţat anterior suspendarea condiţionată a executării pedepsei.Reabilitarea în cazul suspendării condiţionate a executării pedepsei + Articolul 86Dacă condamnatul nu a savirsit din nou o infracţiune înăuntrul termenului de încercare şi nici nu s-a pronunţat revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în baza art. 83 şi 84, el este reabilitat de drept. + Secţiunea III^1 Suspendarea executării pedepsei sub supraveghereCondiţiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere + Articolul 86^1Instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiţii:
a)pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani; ...
b)infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38; ...
c)se apreciază, ţinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul sau după comiterea faptei, ca pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai savirsi infracţiuni. ... Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată şi în cazul concursului de infracţiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani şi sunt întrunite condiţiile prevăzute în alin. 1 lit.
b)şi c).Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, precum şi în cazul infracţiunilor de vătămare corporală grava, viol şi tortura.Dispoziţiile art. 81 alin. 4 şi 5 se aplică şi în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere.Termenul de încercare + Articolul 86^2Termenul de încercare în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adauga un interval de timp, stabilit de instanţa, între 2 şi 5 ani.Dispoziţiile art. 82 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.Măsurile de supraveghere şi obligaţiile condamnatului + Articolul 86^3Pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a)să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la alte organe stabilite de instanţa; ...
b)sa anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţa sau locuinta şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; ...
c)sa comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; ...
d)sa comunice informaţii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta. ... Datele prevăzute în alin. 1 lit. b),
c)şi
d)se comunică persoanelor sau organelor stabilite la lit. a).Instanţa poate să impună condamnatului respectarea uneia sau a mai multora din următoarele obligaţii:
a)sa desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare; ...
b)sa nu schimbe domiciliul sau reşedinţa avută ori sa nu depăşească limita teritorială stabilită, decît în condiţiile fixate de instanţa; ...
c)sa nu frecventeze anumite locuri stabilite; ...
d)sa nu între în legătură cu anumite persoane; ...
e)sa nu conducă nici un vehicul sau anumite vehicule; ...
f)să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării. ... Supravegherea executării obligaţiilor stabilite de instanţa conform alin. 3 lit. a)-
f)se face de organele prevăzute în alin. 1 lit.
a)şi aceleaşi organe sesizează instanţa în caz de neîndeplinire a obligaţiilor pentru luarea măsurilor în condiţiile art. 86^4 alin. 2.Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere + Articolul 86^4Dispoziţiile art. 83 şi 84 se aplică în mod corespunzător şi în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere.Dacă cel condamnat nu îndeplineşte măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligaţiile stabilite de instanţa, aceasta poate să revoce suspendarea executării pedepsei dispunind executarea în întregime a pedepsei, sau sa prelungească termenul de încercare cu cel mult 3 ani.Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere + Articolul 86^5Dispoziţiile art. 85 alin. 1 şi 2 se aplică în mod corespunzător şi în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere.În cazurile prevăzute în art. 85 alin. 1, dacă pedeapsa rezultată în urma contopirii nu depăşeşte 3 ani, instanţa poate aplica dispoziţiile art. 86^1. În cazul când se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunţat anterior suspendarea condiţionată a executării pedepsei.Reabilitarea în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere + Articolul 86^6Dacă cel condamnat nu a savirsit din nou o infracţiune înăuntrul termenului de încercare şi nici nu s-a pronunţat revocarea suspendării executării pedepsei în baza art. 86^4, el este reabilitat de drept. + Secţiunea III^2 Executarea pedepsei la locul de muncăCondiţii de aplicare + Articolul 86^7În cazul în care instanţa, ţinând seama de gravitatea faptei, de împrejurările în care a fost comisă, de conduita profesională şi generală a făptuitorului şi de posibilităţile acestuia de reeducare, apreciază ca sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate, poate dispune executarea pedepsei în unitatea în care condamnatul îşi desfăşoară activitatea sau în alta unitate, în toate cazurile cu acordul scris al unităţii şi dacă sunt întrunite următoarele condiţii:
a)pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 5 ani; ...
b)cel în cauza nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul din cazurile prevăzute în art. 38. ... Executarea pedepsei la locul de muncă poate fi dispusă şi în caz de concurs de infracţiuni, dacă pedeapsa aplicată pentru concursul de infracţiuni este de cel mult 3 ani închisoare şi sunt întrunite celelalte condiţii prevăzute în alineatul precedent.Executarea pedepsei la locul de muncă nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, precum şi în cazul infracţiunilor de vătămare corporală grava, viol şi tortura.Dispoziţiile alin. 1 şi 2 se aplică şi în cazul în care condamnatul nu desfăşoară o activitate la data aplicării pedepsei.Modul de executare + Articolul 86^8Pe durata executării pedepsei, condamnatul este obligat sa îndeplinească toate îndatoririle la locul de muncă, cu următoarele limitări ale drepturilor ce-i revin potrivit legii:
a)din totalul veniturilor cuvenite, potrivit legii, pentru munca prestată, cu excepţia sporurilor acordate pentru activitatea desfăşurată în locuri de muncă cu condiţii vătămătoare sau periculoase, se retine o cota de 15-40%, stabilită potrivit legii, în raport cu cuantumul veniturilor şi cu îndatoririle condamnatului pentru întreţinerea altor persoane, care se vărsa la bugetul statului. În cazul condamnatului minor, limitele reţinerii se reduc la jumătate; ...
b)drepturile de asigurări sociale se stabilesc în procentele legale aplicate la venitul net cuvenit condamnatului, după reţinerea cotei prevăzute la lit. a); ...
c)durata executării pedepsei nu se considera vechime în munca; ...
d)nu se poate schimba locul de muncă la cererea condamnatului, decît prin hotărârea instanţei de judecată; ...
e)condamnatul nu poate fi promovat; ...
f)condamnatul nu poate ocupa funcţii de conducere, iar în raport cu fapta săvârşită nu poate ocupa funcţii care implica exerciţiul autorităţii de stat, funcţii instructiv-educative ori de gestiune. ... Pe durata executării pedepsei, condamnatului i se interzice dreptul electoral de a fi ales.Instanţa poate dispune ca cel condamnat să respecte şi una sau mai multe din obligaţiile prevăzute în art. 86^3.Pedeapsa se executa la locul de muncă în baza mandatului de executare a pedepsei.Pe timpul executării pedepsei în unitatea în care cel condamnat îşi desfăşoară activitatea la data aplicării pedepsei, contractul de muncă se suspenda.În cazul executării pedepsei într-o alta unitate decît cea în care îşi desfăşura activitatea condamnatul la data aplicării pedepsei, contractul de muncă încheiat încetează. Pedeapsa se executa fără a se încheia contract de muncă.Dispoziţiile alin. 6 se aplică în mod corespunzător şi în cazul condamnatului care nu desfăşoară o activitate la data aplicării pedepsei.În cazul în care cel condamnat la executarea pedepsei la locul de muncă a devenit militar în termen în cursul judecaţii sau după rămînerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedeapsa se executa la locul de muncă, după trecerea în rezerva a acestuia.Revocarea executării pedepsei la locul de muncă + Articolul 86^9Dacă după rămînerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus executarea pedepsei la locul de muncă, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune, înainte de începerea executării pedepsei sau în timpul executării acesteia, instanţa revoca executarea pedepsei la locul de muncă. Pedeapsa se aplică potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. 1 şi 2 sau, după caz, ale art. 40.Dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpa, instanţa poate dispune şi pentru aceasta infracţiune executarea pedepsei la locul de muncă. În acest caz, revocarea nu mai are loc şi pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracţiuni.Dacă condamnatul se sustrage de la prestarea activităţii în cadrul unităţii sau nu-şi îndeplineşte în mod corespunzător îndatoririle ce-i revin la locul de muncă ori nu respecta măsurile de supraveghere sau obligaţiile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanţa poate să revoce executarea pedepsei la locul de muncă, dispunind executarea pedepsei într-un loc de deţinere.Când condamnatul nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacităţii de muncă, instanţa revoca executarea pedepsei la locul de muncă şi, ţinând seama de împrejurările care au determinat incapacitatea de muncă şi dispoziţiile art. 72, dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei chiar dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 81 sau 86^1.Dacă executarea pedepsei la locul de muncă se revoca potrivit alin. 1 sau 3, pedeapsa aplicată sau, după caz, restul de pedeapsa rămas neexecutat se executa într-un loc de deţinere.Anularea executării pedepsei la locul de muncă + Articolul 86^10Dacă cel condamnat mai săvârşeşte o infracţiune până la rămînerea definitivă a hotărârii şi aceasta se descoperă mai înainte ca pedeapsa sa fi fost executată la locul de muncă sau considerată executată, instanţa, dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 86^7, anulează executarea pedepsei la locul de muncă.Anularea se dispune şi în cazul în care hotărârea de condamnare pentru infracţiunea descoperită ulterior se pronunţa după ce pedeapsa a fost executată la locul de muncă sau considerată ca executată. Pedeapsa se stabileşte, după caz, potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni sau recidiva.La scăderea pedepsei executate în întregime sau în parte, ori, după caz, la contopirea pedepselor, se aplică dispoziţiile privitoare la pedeapsa închisorii, fără a se tine seama dacă una din pedepse se executa la locul de muncă. Pedeapsa astfel stabilită se executa într-un loc de deţinere.Încetarea executării pedepsei + Articolul 86^11Dacă cel condamnat a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei, a dat dovezi temeinice de îndreptare, a avut o buna conduita, a fost disciplinat şi stăruitor în munca, instanţa poate dispune încetarea executării pedepsei la locul de muncă, la cererea conducerii unităţii unde condamnatul îşi desfăşoară activitatea sau a condamnatului.Pedeapsa se considera executată dacă în intervalul de timp de la încetarea executării pedepsei la locul de muncă şi până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a savirsit din nou o infracţiune. Dacă în acelaşi interval condamnatul a comis din nou o infracţiune, instanţa poate dispune revocarea încetării executării pedepsei la locul de muncă, dispoziţiile art. 61 şi 86^10 alin. 3 fiind aplicabile în mod corespunzător. + Secţiunea IV Calculul pedepselorDurata executării + Articolul 87Durata executării pedepsei închisorii se socoteşte din ziua în care condamnatul începe să execute hotărârea definitivă de condamnare.Ziua în care începe executarea pedepsei şi ziua în care încetează se socotesc în durata executării.Timpul în care condamnatul, în cursul executării pedepsei, se afla bolnav în spital, intră în durata executării, afară de cazul în care şi-a provocat în mod voit boala, iar aceasta împrejurare se constata în cursul executării pedepsei.În durata executării pedepsei închisorii la locul de muncă nu intra timpul în care condamnatul lipseşte de la locul de muncă.Computarea reţinerii şi a arestării preventive + Articolul 88Timpul reţinerii şi al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunţate. Scăderea se face şi atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat, în acelaşi timp ori în mod separat, pentru mai multe infracţiuni concurente, chiar dacă a fost scos de sub urmărire, s-a încetat urmărirea penală sau a fost achitat ori s-a încetat procesul penal pentru fapta care a determinat reţinerea sau arestarea preventivă.Scăderea reţinerii şi a arestării preventive se face şi în caz de condamnare la amenda, prin înlăturarea în totul sau în parte a executării amenzii.Computarea privaţiunii de libertate executată în afară tarii + Articolul 89În cazul infracţiunilor săvârşite în condiţiile art. 4, 5 sau 6, partea din pedeapsa, precum şi reţinerea şi arestarea preventivă executate în afară teritoriului tarii se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeaşi infracţiune de instanţele române. + Titlul IV ÎNLOCUIREA RĂSPUNDERII PENALECondiţiile înlocuirii + Articolul 90Instanţa poate dispune înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea care atrage o sancţiune cu caracter administrativ, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de cel mult un an sau amenda ori s-au savirsit infracţiunile prevăzute în art. 208, 213, 215 alin. 1, art. 215^1 alin. 1, art. 217 alin. 1, art. 219 alin. 1, dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 100.000 lei sau infracţiunea prevăzută în art. 249, dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 500.000 lei; ...
b)fapta, în conţinutul ei concret şi în împrejurările în care a fost săvârşită, prezintă un grad de pericol social redus şi nu a produs urmări grave; ...
c)paguba pricinuită prin infracţiune a fost integral reparată până la pronunţarea hotărârii; ...
d)din atitudinea făptuitorului după săvârşirea infracţiunii rezultă ca acesta regreta fapta; ...
e)sunt suficiente date ca făptuitorul poate fi îndreptat fără a i se aplică o pedeapsă. ... Înlocuirea răspunderii penale nu se poate dispune dacă făptuitorul a mai fost anterior condamnat sau i s-au mai aplicat de doua ori sancţiuni cu caracter administrativ. Condamnarea se considera inexistenta în situaţiile prevăzute în art. 38.Sancţiunile cu caracter administrativ + Articolul 91Când instanţa dispune înlocuirea răspunderii penale, aplica una din următoarele sancţiuni cu caracter administrativ:
a)mustrarea; ...
b)mustrarea cu avertisment; ...
c)amenda de la 100.000 lei la 1.000.000 lei. ... + Articolul 92Abrogat. + Articolul 93Abrogat. + Articolul 94Abrogat. + Articolul 95Abrogat. + Articolul 96Abrogat. + Articolul 97Abrogat.Înlocuirea în caz de pluralitate de infractori sau de infracţiuni + Articolul 98În caz de participaţie, înlocuirea răspunderii penale poate avea loc numai pentru acei făptuitori faţă de care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în prezentul titlu.Înlocuirea răspunderii penale poate fi dispusă şi în cazul concursului de infracţiuni, dacă pentru fiecare infracţiune aflată în concurs sunt îndeplinite condiţiile de înlocuire a răspunderii penale. + Titlul V MINORITATEALimitele răspunderii penale + Articolul 99Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal.Minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani răspunde penal, numai dacă se dovedeşte ca a savirsit fapta cu discernământ.Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal.Consecinţele răspunderii penale + Articolul 100Faţa de minorul care răspunde penal se poate lua o măsura educativă ori i se poate aplica o pedeapsă. La alegerea sancţiunii se tine seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de starea fizica, de dezvoltarea intelectuală şi morala, de comportarea lui, de condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit şi de orice alte elemente de natura sa caracterizeze persoana minorului.Pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază ca luarea unei măsuri educative nu este suficienta pentru îndreptarea minorului.Măsurile educative + Articolul 101Măsurile educative care se pot lua faţă de minor sunt:
a)mustrarea; ...
b)libertatea supravegheată; ...
c)internarea într-un centru de reeducare; ...
d)internarea într-un institut medical-educativ. ... Mustrarea + Articolul 102Măsura educativă a mustrării consta în dojenirea minorului, în arătarea pericolului social al faptei săvârşite, în sfătuirea minorului să se poarte în asa fel încât sa dea dovadă de îndreptare, atrăgându-i-se totodată atenţia ca dacă va savirsi din nou o infracţiune, se va lua faţă de el o măsura mai severă sau i se va aplica o pedeapsă.Libertatea supravegheată + Articolul 103Măsura educativă a libertăţii supravegheate consta în lăsarea minorului în libertate pe timp de un an, sub supraveghere deosebită. Supravegherea poate fi încredinţată, după caz, părinţilor minorului, celui care l-a înfiat sau tutorelui. Dacă aceştia nu pot asigura supravegherea în condiţii satisfăcătoare, instanţa dispune încredinţarea supravegherii minorului, pe acelaşi interval de timp, unei persoane de încredere, de preferinta unei rude mai apropiate, la cererea acesteia, ori unei instituţii legal însărcinate cu supravegherea minorilor.Instanţa pune în vedere, celui căruia i s-a încredinţat supravegherea, îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptării lui. De asemenea, i se pune în vedere ca are obligaţia sa înştiinţeze instanţa de îndată, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a savirsit din nou o faptă prevăzută de legea penală.Instanţa poate să impună minorului respectarea uneia sau mai multora din următoarele obligaţii:
a)sa nu frecventeze anumite locuri stabilite; ...
b)sa nu între în legătură cu anumite persoane; ...
c)sa presteze o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public fixată de instanţa, cu o durată între 50 şi 200 de ore, de maximum 3 ore pe zi, după programul de şcoala, în zilele nelucrătoare şi în vacanta. ... Instanţa atrage atenţia minorului asupra consecinţelor comportării sale.După luarea măsurii libertăţii supravegheate, instanţa încunoştinţează şcoala unde minorul învaţă sau unitatea la care este angajat şi, după caz, instituţia la care prestează activitatea stabilită de instanţa.Dacă înăuntrul termenului prevăzut în alin. 1 minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele, ori săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală, instanţa revoca libertatea supravegheată şi ia faţă de minor măsura internării într-un centru de reeducare. Dacă fapta prevăzută de legea penală constituie infracţiune, instanţa ia măsura internării sau aplica o pedeapsă.Termenul de un an prevăzut în alin. 1 curge de la data punerii în executare a libertăţii supravegheate.Internarea într-un centru de reeducare + Articolul 104Măsura educativă a internării într-un centru de reeducare se ia în scopul reeducării minorului, căruia i se asigura posibilitatea de a dobîndi învăţătura necesară şi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile sale.Măsura internării se ia faţă de minorul în privinta căruia celelalte măsuri educative sunt neîndestulătoare.Internarea într-un institut medical-educativ + Articolul 105Măsura internării într-un institut medical-educativ se ia faţă de minorul care, din cauza stării sale fizice sau psihice, are nevoie de un tratament medical şi de un regim special de educaţie.Durata măsurilor + Articolul 106Măsurile prevăzute în art. 104 şi 105 se iau pe timp nedeterminat, însă nu pot dura decît până la împlinirea virstei de 18 ani. Măsura prevăzută în art. 105 trebuie să fie ridicată de îndată ce a dispărut cauza care a impus luarea acesteia. Instanţa, dispunind ridicarea măsurii prevăzute în art. 105, poate, dacă este cazul, sa ia faţă de minor măsura internării într-un centru de reeducare.La data când minorul devine major, instanţa poate dispune prelungirea internării pe o durată de cel mult 2 ani, dacă aceasta este necesară pentru realizarea scopului internării.Liberarea minorului înainte de a deveni major + Articolul 107Dacă a trecut cel puţin un an de la data internării în centrul de reeducare şi minorul a dat dovezi temeinice de îndreptare, de sârguinţa la învăţătura şi la însuşirea pregătirii profesionale, se poate dispune liberarea acestuia înainte de a deveni major.Revocarea liberării sau internării minorului + Articolul 108Dacă în perioada liberării acordate potrivit articolului precedent, minorul are o purtare necorespunzătoare, se poate dispune revocarea liberării.Dacă în perioada internării într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ ori a liberării înainte de a deveni major, minorul săvârşeşte din nou o infracţiune pentru care se apreciază ca este cazul sa i se aplice pedeapsa închisorii, instanţa revoca internarea. În cazul când nu este necesară o pedeapsă, se menţine măsura internării şi se revoca liberarea.Pedepsele pentru minori + Articolul 109Pedepsele ce se pot aplica minorului sunt închisoarea sau amenda prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită. Limitele pedepselor se reduc la jumătate. În urma reducerii, în nici un caz minimul pedepsei nu va depăşi 5 ani.Când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţa, se aplică minorului închisoarea de la 5 la 20 de ani.Pedepsele complimentare nu se aplică minorului.Condamnările pronunţate pentru fapte săvârşite în timpul minorităţii nu atrag incapacităţi sau decăderi.Suspendarea condiţionată a executării pedepsei + Articolul 110În caz de suspendare condiţionată a executării pedepsei aplicate minorului, termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii, la care se adauga un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, fixat de instanţa. Dacă pedeapsa aplicată este amenda, termenul de încercare este de 6 luni.Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control + Articolul 110^1O dată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii aplicate minorului în condiţiile art. 110, instanţa poate dispune, pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea virstei de 18 ani, încredinţarea supravegherii minorului unei persoane sau instituţii din cele arătate în art. 103, putind stabili, totodată, pentru minor una sau mai multe obligaţii dintre cele prevăzute în art. 103 alin. 3, iar după împlinirea virstei de 18 ani, respectarea de către acesta a măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor prevăzute în art. 86^3.Dispoziţiile art. 81 alin. 3 şi 4, art. 82 alin. 3, art. 83, 84 şi 86 se aplică în mod corespunzător.Sustragerea minorului de la îndeplinirea obligaţiilor prevăzute în art. 103 alin. 3 poate atrage revocarea suspendării condiţionate. În cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor stabilite de instanţa, potrivit art. 86^3, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 86^4 alin. 2.Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător şi în caz de liberare condiţionată a minorului. + Titlul VI MĂSURILE DE SIGURANTA + Capitolul 1 DISPOZIŢII GENERALEScopul măsurilor de siguranţă + Articolul 111Măsurile de siguranţă au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preintimpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală.Măsurile de siguranţă se iau faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.Măsurile de siguranţă se pot lua chiar dacă făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă, cu excepţia măsurii prevăzute în art. 112 lit. d).Felurile măsurilor de siguranţă + Articolul 112Măsurile de siguranţă sunt:
a)obligarea la tratament medical; ...
b)internarea medicală; ...
c)interzicerea de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o alta ocupaţie; ...
d)interzicerea de a se afla în anumite localităţi; ...
e)expulzarea străinilor; ...
f)confiscarea specială. ... + Capitolul 2 REGIMUL MĂSURILOR DE SIGURANTAObligarea la tratament medical + Articolul 113Dacă făptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanţe, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat a se prezenta în mod regulat la tratament medical până la însănătoşire.Când persoana faţă de care s-a luat această măsură nu se prezintă regulat la tratament, se poate dispune internarea medicală.Dacă persoana obligată la tratament este condamnata la pedeapsa detenţiunii pe viaţa sau la pedeapsa închisorii, tratamentul se efectuează şi în timpul executării pedepsei.Măsura obligării la tratament medical poate fi luată în mod provizoriu şi în cursul urmăririi penale sau al judecaţii.Internarea medicală + Articolul 114Când făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman şi se afla într-o stare care prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-un institut medical de specialitate, până la însănătoşire.Aceasta măsura poate fi luată în mod provizoriu şi în cursul urmăririi penale sau al judecaţii.Interzicerea unei funcţii sau profesii + Articolul 115Când făptuitorul a savirsit fapta datorită incapacităţii, nepregătirii sau altor cauze care îl fac impropriu pentru ocuparea unei anumite funcţii, ori pentru exercitarea unei profesii, meserii sau altei ocupaţii, se poate lua măsura interzicerii de a ocupa acea funcţie sau de a exercita acea profesie, meserie ori ocupaţie.Aceasta măsura poate fi revocată la cerere, după trecerea unui termen de cel puţin un an, dacă se constată că temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O noua cerere nu se poate face decît după trecerea unui termen de cel puţin un an de la data respingerii cererii anterioare.Interzicerea de a se afla în anumite localităţi + Articolul 116Când persoana condamnata la pedeapsa închisorii de cel puţin un an a mai fost condamnata pentru alte infracţiuni, dacă instanţa constata ca prezenta acesteia în localitatea unde a savirsit infracţiunea sau în alte localităţi constituie un pericol grav pentru societate, poate lua faţă de aceasta persoana măsura interzicerii de a se afla în acea localitate sau în alte localităţi anume determinate prin hotărârea de condamnare.Condiţia ca făptuitorul sa fi fost condamnat anterior pentru alte infracţiuni nu se cere, când se pronunţa o condamnare mai mare de 5 ani.Aceasta măsura poate fi luată pe o durată până la 5 ani şi poate fi prelungită dacă pericolul social subzistă. Prelungirea nu poate depăşi durata măsurii luate iniţial.În cazul infracţiunilor de furt, tilharie, specula, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, cerşetorie, prostituţie, viol, relaţii sexuale între persoane de acelaşi sex şi perversiune sexuală, măsura de siguranţă poate fi luată oricare ar fi pedeapsa aplicată, durata sau cuantumul acesteia şi chiar dacă făptuitorul nu a mai fost condamnat anterior pentru alte infracţiuni.Măsura de siguranţă poate fi revocată la cerere sau din oficiu, după trecerea unui termen de cel puţin un an, dar numai dacă temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O noua cerere nu se poate face decît după trecerea unui termen de cel puţin un an de la data respingerii cererii anterioare.Expulzarea + Articolul 117Cetăţeanului străin care a comis o infracţiune i se poate interzice rămînerea pe teritoriul tarii.Dispoziţia alineatului precedent se aplică şi persoanei fără cetăţenie care nu are domiciliu în ţara.În cazul în care expulzarea însoţeşte pedeapsa închisorii, aducerea la îndeplinire a expulzării are loc după executarea pedepsei.Persoanele prevăzute în prezentul articol nu vor fi expulzate dacă exista motive serioase de a se crede ca risca să fie supuse la tortura în statul în care urmează a fi expulzate.Confiscarea specială + Articolul 118Sunt supuse confiscării speciale:
a)lucrurile produse prin fapta prevăzută de legea penală; ...
b)lucrurile care au servit sau care au fost destinate se servească la săvârşirea unei infracţiuni, dacă sunt ale infractorului; ...
c)lucrurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei infracţiuni sau pentru a rasplati pe infractor; ...
d)lucrurile dobîndite în mod vadit prin săvârşirea infracţiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia; ...
e)lucrurile deţinute în contra dispoziţiilor legale. ... + Titlul VII CAUZELE CARE INLATURA RĂSPUNDEREA PENALĂ SAU CONSECINŢELE CONDAMNĂRII + Capitolul 1 AMNISTIA ŞI GRAŢIEREAEfectele amnistiei + Articolul 119Amnistia inlatura răspunderea penală pentru fapta săvârşită. Dacă intervine după condamnare, ea inlatura şi executarea pedepsei pronunţate, precum şi celelalte consecinţe ale condamnării. Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie.Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă, măsurilor educative şi asupra drepturilor persoanei vătămate.Efectele graţierii + Articolul 120Graţierea are ca efect înlăturarea, în totul sau în parte, a executării pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai uşoară.Graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiţionat. În acest caz, partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunţate de instanţa se reduce în mod corespunzător. Dacă suspendarea condiţionată este revocată sau anulată, se executa numai partea de pedeapsa rămasă negraţiată.Graţierea nu are efecte asupra pedepselor complimentare, afară de cazul când se dispune altfel prin actul de graţiere.Graţierea nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi măsurilor educative. + Capitolul 2 PRESCRIPŢIAPrescripţia răspunderii penale + Articolul 121Prescripţia inlatura răspunderea penală.Prescripţia nu inlatura răspunderea penală în cazul infracţiunilor contra păcii şi omenirii.Termenele de prescripţie a răspunderii penale + Articolul 122Termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt:
a)15 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţa sau pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani; ...
b)10 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 15 ani; ...
c)8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani; ...
d)5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani; ...
e)3 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda. ... Termenele arătate în prezentul articol se socotesc de la data săvârşirii infracţiunii. În cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii, iar în cazul infracţiunilor continuate, de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni.Întreruperea cursului prescripţiei + Articolul 123Cursul termenului prescripţiei prevăzute în art. 122 se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfăşurarea procesului penal.După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie.Întreruperea cursului prescripţiei produce efecte faţă de toţi participanţii la infracţiune, chiar dacă actul de întrerupere priveşte numai pe unii dintre ei.Prescripţia specială + Articolul 124Prescripţia inlatura răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut în art. 122 este depăşit cu încă jumătate.Prescripţia executării pedepsei + Articolul 125Prescripţia inlatura executarea pedepsei principale.Prescripţia nu inlatura executarea pedepselor principale pronunţate pentru infracţiunile contra păcii şi omenirii.Termenele de prescripţie a executării pedepsei + Articolul 126Termenele de prescripţie a executării pedepsei sunt:
a)20 de ani, când pedeapsa care urmează a fi executată este detenţiunea pe viaţa sau închisoarea mai mare de 15 ani; ...
b)5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea; ...
c)3 ani, în cazul când pedeapsa este amenda. ... Termenul de prescripţie a executării sancţiunilor cu caracter administrativ prevăzute în art. 18^1 şi în art. 91 este de un an.Termenele arătate în alin. 1 se socotesc de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă, iar cele arătate în alin. 2 curg de la rămînerea definitivă a hotărârii sau, după caz, de la data când poate fi pusă în executare, potrivit legii, ordonanţa prin care s-a aplicat sancţiunea.În cazul revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei, a suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau, după caz, a executării pedepsei la locul de muncă, termenul de prescripţie începe să curgă de la data când hotărârea de revocare a rămas definitivă.Măsurile de siguranţă nu se prescriu.Întreruperea cursului prescripţiei executării + Articolul 127Cursul termenului prescripţiei prevăzute în art. 126 se întrerupe prin începerea executării pedepsei sau prin săvârşirea din nou a unei infracţiuni.Sustragerea de la executare, după începerea executării pedepsei, face să curgă un nou termen de prescripţie de la data sustragerii.Suspendarea cursului prescripţiei + Articolul 128Cursul termenului prescripţiei prevăzute în art. 122 este suspendat pe timpul cît o dispoziţie legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedica punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal.Cursul termenului prescripţiei prevăzute în art. 126 este suspendat în cazurile şi condiţiile prevăzute în Codul de procedură penală.Prescripţia îşi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.Termenele de prescripţie pentru minori + Articolul 129Termenele de prescripţie a răspunderii penale şi a executării pedepsei se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârşirii infracţiunii erau minori.Prescripţia executării pedepsei care a înlocuit pedeapsa detenţiunii pe viaţa + Articolul 130Executarea pedepsei închisorii, atunci când aceasta înlocuieşte pedeapsa detenţiunii pe viaţa, se prescrie în 20 de ani. Termenul de prescripţie curge de la rămînerea definitivă a hotărârii de condamnare la detenţiunea pe viaţa. + Capitolul 3 LIPSA PLINGERII PREALABILE ŞI ÎMPĂCAREA PĂRŢILORLipsa plingerii prealabile + Articolul 131În cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa acestei plângeri inlatura răspunderea penală.Retragerea plingerii prealabile, de asemenea, inlatura răspunderea penală.Fapta care a adus vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală, chiar dacă plîngerea prealabilă s-a făcut sau se menţine numai de către una dintre ele.Fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanţilor la săvârşirea ei, chiar dacă plîngerea prealabilă s-a făcut sau se menţine cu privire numai la unul dintre ei.În cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrînsa, acţiunea penală se pune în mişcare şi din oficiu.Împăcarea părţilor + Articolul 132Împăcarea părţilor în cazurile prevăzute de lege inlatura răspunderea penală şi stinge şi acţiunea civilă.Împăcarea este personală şi produce efecte numai dacă intervine până la rămînerea definitivă a hotărârii.Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu împăcarea se face numai de reprezentanţii lor legali. Cei cu capacitate de exerciţiu restrînsa se pot împacă cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de lege. Împăcarea produce efecte şi în cazul în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu. + Capitolul 4 REABILITAREAEfectele reabilitării + Articolul 133Reabilitarea face sa înceteze decăderile şi interdicţiile, precum şi incapacităţile care rezultă din condamnare.Reabilitarea nu are ca urmare obligaţia de reintegrare în funcţia din care infractorul a fost scos în urma condamnării ori de rechemare în cadrele permanente ale forţelor armate sau de redare a gradului militar pierdut.De asemenea, reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă, cu excepţia celei prevăzute în art. 112 lit. d).Reabilitarea de drept + Articolul 134Reabilitarea are loc de drept în cazul condamnării la amenda sau la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a savirsit nici o alta infracţiune.Reabilitarea judecătorească + Articolul 135Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanţa judecătorească:
a)în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an până la 5 ani, după trecerea unui termen de 4 ani, la care se adauga jumătate din durata pedepsei pronunţate; ...
b)în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani până la 10 ani, după trecerea unui termen de 5 ani, la care se adauga jumătate din durata pedepsei pronunţate; ...
c)în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, după trecerea unui termen de 7 ani, la care se adauga jumătate din durata pedepsei pronunţate; ...
d)în cazul pedepsei detenţiunii pe viaţa comutate sau înlocuite cu pedeapsa închisorii, după trecerea unui termen de 7 ani, la care se adauga jumătate din durata pedepsei cu închisoare. ... Procurorul general poate dispune, în cazuri excepţionale, reducerea termenelor prevăzute în acest articol.Calculul termenului de reabilitare + Articolul 136Termenele prevăzute în art. 134 şi 135 se socotesc de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.Pentru cei condamnaţi la pedeapsa cu amendă termenul curge din momentul în care amenda a fost achitată sau executarea ei s-a stins în alt mod.În caz de graţiere totală sau de graţiere a restului de pedeapsa, termenul curge de la data actului de graţiere.Condiţiile reabilitării judecătoreşti + Articolul 137Cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întruneşte următoarele condiţii:
a)nu a suferit o noua condamnare în intervalul prevăzut în art. 135; ...
b)îşi are asigurata existenta prin munca sau prin alte mijloace oneste, precum şi în cazul când are vârsta de a fi pensionat sau este incapabil de muncă; ...
c)a avut o buna conduita; ...
d)a achitat în întregime cheltuielile de judecată şi despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat, afară de cazul când partea vătămată a renunţat la despăgubiri, sau când instanţa constata ca cel condamnat şi-a îndeplinit în mod regulat obligaţiile privitoare la dispoziţiile civile din hotărârea de condamnare. ... Când instanţa constata că nu este îndeplinită condiţia de la lit. d), dar aceasta nu se datoreşte relei-voinţe a condamnatului, poate dispune reabilitarea.Reînnoirea cererii de reabilitare + Articolul 138În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate face o noua cerere decît după un termen de 3 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, după un termen de 2 ani în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani şi după un termen de un an în celelalte cazuri; aceste termene se socotesc de la data respingerii cererii.Condiţiile arătate în art. 137 trebuie să fie îndeplinite şi pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere.Când respingerea cererii se bazează pe lipsa de forme, ea poate fi reînnoită potrivit dispoziţiilor Codului de procedura penală.Anularea reabilitării + Articolul 139Reabilitarea judecătorească va fi anulată când după acordarea ei s-a descoperit ca cel reabilitat mai suferise o alta condamnare, care dacă ar fi fost cunoscută, ducea la respingerea cererii de reabilitare. + Titlul VIII ÎNŢELESUL UNOR TERMENI SAU EXPRESII ÎN LEGEA PENALĂDispoziţii generale + Articolul 140Ori de cîte ori legea penală foloseşte un termen sau o expresie din cele arătate în prezentul titlu, înţelesul acestora este cel prevăzut în articolele următoare, afară de cazul când legea penală dispune altfel.Legea penală + Articolul 141Prin "lege penală" se înţelege orice dispoziţie cu caracter penal cuprinsă în legi sau decrete.Teritoriul + Articolul 142Prin termenul "teritoriu" din expresiile "teritoriul României" şi "teritoriul tarii" se înţelege întinderea de pământ şi apele cuprinse între frontiere, cu subsolul şi spaţiul aerian, precum şi marea teritorială cu solul, subsolul şi spaţiul aerian ale acesteia.Infracţiunea săvârşită pe teritoriul tarii + Articolul 143Prin "infracţiune săvârşită pe teritoriul tarii" se înţelege orice infracţiune comisă pe teritoriul arătat în art. 142 sau pe o nava ori o aeronava română.Infracţiunea se considera săvârşită pe teritoriul tarii şi atunci când pe acest teritoriu ori pe o nava sau aeronava română s-a efectuat numai un act de executare ori s-a produs rezultatul infracţiunii.Săvârşirea unei infracţiuni + Articolul 144Prin "săvârşirea unei infracţiuni" sau "comiterea unei infracţiuni" se înţelege săvârşirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativa, precum şi participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice.Public + Articolul 145Prin termenul "public" se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.Consecinţe deosebit de grave + Articolul 146Prin "consecinţe deosebit de grave" se înţelege o paguba materială mai mare de 50.000.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice.Funcţionar public şi funcţionar + Articolul 147Prin "funcţionar public" se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natura, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145.Prin "funcţionar" se înţelege persoana menţionată în alin. 1, precum şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decît cele prevăzute în acel alineat. + Articolul 148Abrogat.Rude apropiate + Articolul 149"Rude apropiate" sunt ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin înfiere, potrivit legii, astfel de rude.Dispoziţiile din legea penală privitoare la rude apropiate, în limitele prevăzute de alineatul precedent, se aplică în caz de înfiere cu efecte depline, persoanei înfiate cît şi descendenţilor acesteia şi în raport cu rudele fireşti, iar în caz de înfiere cu efecte restrânse, înfiatului cît şi descendenţilor acestuia şi în raport cu rudele înfietorului.Secrete de stat şi înscrisuri oficiale + Articolul 150"Secrete de stat" sunt documentele şi datele care prezintă în mod vadit acest caracter, precum şi cele declarate sau calificate astfel prin hotărâre a Guvernului."Înscris oficial" este orice înscris care emana de la o unitate din cele la care se referă art. 145 sau care aparţine unei asemenea unităţi.Arme + Articolul 151"Arme" sunt instrumentele, piesele sau dispozitivele astfel declarate prin dispoziţii legale.Sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natura a putea fi folosite ca arme şi care au fost întrebuinţate pentru atac.Fapta săvârşită în public + Articolul 152Fapta se considera săvârşită "în public" atunci când a fost comisă:
a)într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezenta nici o persoană; ...
b)în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de faţa doua sau mai multe persoane; ...
c)în loc neaccesibil publicului, cu intenţia însă ca fapta să fie auzită sau văzută şi dacă acest rezultat s-a produs faţă de doua sau mai multe persoane; ...
d)într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor care pot fi considerate ca au caracter de familie, datorită naturii relaţiilor dintre persoanele participante; ...
e)prin orice mijloace cu privire la care făptuitorul şi-a data seama ca fapta ar putea ajunge la cunoştinţa publicului. ... Timp de război + Articolul 153"Timp de război" este intervalul de timp de la data declarării mobilizării sau de la începerea operaţiilor de război până la data trecerii armatei la starea de pace.Calculul timpului + Articolul 154La calcularea timpului ziua se socoteşte de 24 de ore şi saptamina de 7 zile. Luna şi anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care au început să curgă. + Partea SPECIALĂ + Titlul I INFRACŢIUNI CONTRA SIGURANŢEI STATULUITrădarea + Articolul 155Fapta cetăţeanului român sau a persoanei fără cetăţenie, domiciliata pe teritoriul statului român, de a intră în legătură cu o putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenta statului, prin acţiuni de provocare de război contra tarii sau de înlesnire a ocupaţiei militare străine, ori de subminare economică sau politica a statului, ori de aservire faţă de o putere străină, sau de ajutare a unei puteri străine pentru desfăşurarea unei activităţi duşmănoase împotriva siguranţei statului, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţa sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.Trădarea prin ajutarea inamicului + Articolul 156Fapta cetăţeanului român sau a persoanei fără cetăţenie domiciliata pe teritoriul statului român, care, în timp de război:
a)preda teritorii, oraşe, poziţii de apărare, depozite ori instalaţii ale forţelor armate române sau care servesc apărării; ...
b)preda nave, aeronave, maşini, aparate, armament sau orice alte materiale care pot sluji purtării războiului; ...
c)procura duşmanului oameni, valori şi materiale de orice fel; ...
d)trece de partea inamicului sau efectuează alte acţiuni care sunt de natura sa favorizeze activitatea duşmanului ori sa slăbească puterea de lupta a forţelor armate române sau a armatelor aliate, ... se pedepseşte cu detenţiune pe viaţa sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează cetăţeanul român sau persoana fără cetăţenie domiciliata pe teritoriul statului român, care, în timp de război, lupta sau face parte din formaţii de lupta împotriva statului român sau a aliaţilor săi.Trădarea prin transmitere de secrete + Articolul 157Transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora, precum şi procurarea de documente sau date ce constituie secrete de stat, ori deţinerea de asemenea documente de către acei care nu au calitatea de a le cunoaşte, în scopul transmiterii lor unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora, săvârşite de un cetăţean român sau de o persoană fără cetăţenie domiciliata pe teritoriul statului român, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţa sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.Aceleaşi fapte, dacă privesc alte documente sau date care prin caracterul şi importanţa lor fac ca fapta săvârşită sa pericliteze siguranţa statului, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.Acţiunile duşmănoase contra statului + Articolul 158Faptele prevăzute în art. 155 şi în art. 156, săvârşite de un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie care nu domiciliază pe teritoriul statului român, se pedepsesc cu detenţiune pe viaţa sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.Spionajul + Articolul 159Faptele prevăzute în art. 157, săvârşite de un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie care nu domiciliază pe teritoriul statului român, se pedepsesc cu detenţiune pe viaţa sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.Atentatul care pune în pericol siguranţa statului + Articolul 160Atentatul savirsit contra vieţii, integrităţii corporale ori sănătăţii unei persoane care îndeplineşte o activitate importanţa de stat sau alta activitate publică importanţa, în împrejurări care fac ca fapta sa pună în pericol siguranţa statului, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţa sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.Atentatul contra unei colectivităţi + Articolul 161Atentatul savirsit contra unei colectivităţi prin otrăviri în masa, provocare de epidemii sau prin orice alt mijloc, de natura sa slăbească puterea de stat, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţa sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.Subminarea puterii de stat + Articolul 162Acţiunea armata de natura sa slăbească puterea de stat se pedepseşte cu detenţiune pe viaţa sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.Orice alte acţiuni violenţe săvârşite de mai multe persoane împreună, de natura sa atragă aceleaşi urmări, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.Actele de diversiune + Articolul 163Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, în întregime sau în parte, prin explozii, incendii sau în orice alt mod, a uzinelor, instalaţiilor industriale, maşinilor, căilor de comunicaţie, mijloacelor de transport, mijloacelor de telecomunicaţie, construcţiilor, produselor industriale sau agricole, ori a altor bunuri, dacă fapta este de natura sa aducă în orice mod atingere siguranţei statului, se pedepsesc cu detenţiune pe viaţa sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. + Articolul 164Abrogat.Subminarea economiei naţionale + Articolul 165Fapta de a folosi o unitate din cele la care se referă art. 145, ori de a împiedica activitatea normală a acesteia, dacă fapta este de natura sa submineze economia naţionala, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă fapta prevăzută în alineatul precedent a produs pagube importante economiei naţionale, pedeapsa este detenţiunea pe viaţa sau închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.Propaganda în favoarea statului totalitar + Articolul 166Propaganda în vederea instaurării unui stat totalitar, săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.Propaganda consta în raspindirea, în mod sistematic, sau în apologia unor idei, concepţii sau doctrine cu intenţia de a convinge şi de a atrage noi adepţi.Acţiuni împotriva ordinii constituţionale + Articolul 166^1Iniţierea, organizarea, săvârşirea sau sprijinirea de acţiuni care pot pune în pericol sub orice formă ordinea constituţională, caracterul naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil al statului român se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.Fapta de a indemna publicul la săvârşirea faptelor prevăzute în alin. 1 se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.Dacă fapta prevăzută în alin. 2 a avut ca urmare săvârşirea infracţiunii la care s-a îndemnat, pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru acea infracţiune.Întreprinderea oricărei acţiuni pentru schimbarea prin violenta a ordinii constituţionale se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.Complotul + Articolul 167Iniţierea sau constituirea unei asociaţii sau grupări în scopul săvârşirii vreuneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 155-163, 165 şi 166^1, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asociaţii sau grupări se pedepseşte cu detenţiune pe viaţa sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.Pedeapsa pentru complot nu poate fi mai mare decît sancţiunea prevăzută de lege pentru cea mai grava dintre infracţiunile care intră în scopul asociaţiei sau grupării.Dacă faptele prevăzute în alin. 1 au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică regulile de la concursul de infracţiuni.Nu se pedepseşte persoana care, săvârşind fapta prevăzută în alin. 1 sau 3, o denunta mai înainte de a fi fost descoperită.Compromiterea unor interese de stat + Articolul 168Distrugerea, alterarea ori ascunderea unui document sau înscris în care sunt stabilite drepturi ale statului român în raport cu o putere străină, dacă fapta este de natura a compromite interesele de stat, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.Comunicarea de informaţii false + Articolul 168^1Comunicarea sau raspindirea, prin orice mijloace, de ştiri, date sau informaţii false ori de documente falsificate, dacă fapta este de natura sa aducă atingere siguranţei statului sau relaţiilor internaţionale ale României, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.Divulgarea secretului care periclitează siguranţa statului + Articolul 169Divulgarea unor documente sau a unor date care constituie secrete de stat ori a altor documente sau date, de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă fapta este de natura sa pună în pericol siguranţa statului, se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.Deţinerea în afară îndatoririlor de serviciu a unui document ce constituie secret de stat, dacă fapta este de natura sa pună în pericol siguranţa statului, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.Cu pedeapsa prevăzută în alin. 2 se sancţionează deţinerea în afară îndatoririlor de serviciu a altor documente în vederea divulgării, dacă fapta este de natura sa pună în pericol siguranţa statului.Dacă faptele prevăzute în alineatele precedente sunt săvârşite de orice altă persoană, pedeapsa este închisoarea de la unu la 7 ani.Nedenunţarea + Articolul 170Omisiunea de a denunta de îndată săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 155-163, 165, 166^1 şi 167 se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.Omisiunea de a denunta, săvârşită de soţ sau de o ruda apropiată, nu se pedepseşte.Nu se pedepseşte persoana care mai înainte de a se fi început urmărirea penală pentru infracţiunea nedenunţată, încunoştinţează autorităţile competente despre acea infracţiune sau care, chiar după ce s-a început urmărirea penală ori după ce vinovaţii au fost descoperiţi, a înlesnit arestarea acestora.Infracţiuni contra reprezentantului unui stat străin + Articolul 171Infracţiunile contra vieţii, integrităţii corporale, sănătăţii, libertăţii sau demnităţii, săvârşite împotriva reprezentantului unui stat străin, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită, al carei maxim se sporeşte cu 2 ani.Acţiunea penală se pune în mişcare la dorinţa exprimată de guvernul străin.Unele cauze de nepedepsire sau de reducere a pedepsei + Articolul 172Participantul la infracţiunile prevăzute în prezentul titlu nu se pedepseşte, dacă denunta în timp util săvârşirea infracţiunii, astfel ca să fie împiedicată consumarea ei, sau dacă împiedica el însuşi consumarea infracţiunii şi apoi o denunta.Participantul care, după ce urmărirea penală a început ori infractorii au fost descoperiţi, înlesneşte arestarea acestora, se sancţionează cu o pedeapsă ale carei limite se reduc la jumătate.Sancţionarea tentativei, tăinuirii şi favorizării + Articolul 173Tentativa infracţiunilor prevăzute în prezentul titlu se pedepseşte.Se considera tentativa şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea comiterii infracţiunilor prevăzute în art. 156, 157, 159-163, 165, 166, 166^1 şi art. 158 raportat la infracţiunea de trădare prin ajutarea inamicului.Tăinuirea şi favorizarea privitoare la infracţiunile din acest titlu se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani.Pedeapsa aplicată tăinuitorului sau favorizatorului nu poate fi mai mare decît pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.Tăinuirea şi favorizarea săvârşite de soţ sau de o ruda apropiată în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 155-163, 165, 166^1 şi 167 se pedepsesc. Limitele pedepsei prevăzute în alin. 3 se reduc la jumătate, iar în cazul celorlalte infracţiuni tăinuirea şi favorizarea nu se pedepsesc. + Titlul II INFRACŢIUNI CONTRA PERSOANEI + Capitolul 1 INFRACŢIUNI CONTRA VIEŢII, INTEGRITĂŢII CORPORALE ŞI SĂNĂTĂŢII + Secţiunea I OmucidereaOmorul + Articolul 174Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.Tentativa se pedepseşte.Omorul calificat + Articolul 175Omorul savirsit în vreuna din următoarele împrejurări:
a)cu premeditare; ...
b)din interes material; ...
c)asupra soţului sau unei rude apropiate; ...
d)profitind de starea de neputinţă a victimei de a se apara; ...
e)prin mijloace ce pun în pericol viaţa mai multor persoane; ...
f)în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei; ...
g)pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmărire sau arestare, ori de la executarea unei pedepse; ...
h)pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei infracţiuni; ...
i)în public, ... se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.Tentativa se pedepseşte.Omorul deosebit de grav + Articolul 176Omorul savirsit în vreuna din următoarele împrejurări:
a)prin cruzimi; ...
b)asupra a doua sau mai multor persoane; ...
c)de către o persoană care a mai savirsit un omor; ...
d)pentru a savirsi sau a ascunde săvârşirea unei tilharii sau piraterii; ...
e)asupra unei femei gravide; ...
f)asupra unui magistrat, poliţist, jandarm ori asupra unui militar, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora, ... se pedepseşte cu detenţiune pe viaţa sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.Tentativa se pedepseşte.Pruncuciderea + Articolul 177Uciderea copilului nou-născut, săvârşită imediat după naştere de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naştere, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.Uciderea din culpa + Articolul 178Uciderea din culpa a unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.Uciderea din culpa ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activităţi, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.Când uciderea din culpa a unei persoane este săvârşită de un conducător de vehicul cu tracţiune mecanică, având în singe o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală sau care se afla în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la 5 ani la 15 ani.Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează fapta săvârşită din culpa, de orice altă persoană în exerciţiul profesiei sau meseriei şi care se afla în stare de ebrietate.Dacă prin fapta săvârşită s-a cauzat moartea a doua sau mai multor persoane, la maximul pedepselor prevăzute în alineatele precedente se poate adauga un spor până la 3 ani.Determinarea sau înlesnirea sinuciderii + Articolul 179Fapta de a determina sau de a înlesni sinuciderea unei persoane, dacă sinuciderea sau încercarea de sinucidere a avut loc, se pedepseşte cu închi

🔗 Către sursa oficială

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.