Surse oficialelegislatie.just.ro · EUR-Lex
Europaius
Română
ČeštinaDeutschFrançaisEspañolPolskiItalianoNederlandsÖsterreichBelgiquePortuguêsSvenskaDanskSuomiSlovenčinaIrelandMagyarEestiLietuviųLatviešuSlovenščinaHrvatskiΚύπροςMaltiΕλληνικάLuxembourgБългарски
Română

LEGE nr. 312 din 4 decembrie 2015

Pe scurt

Această lege stabilește reguli și proceduri pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, având ca scop menținerea stabilității financiare. De asemenea, modifică și completează alte acte normative din domeniul financiar.

Ce reglementează

  • Reguli și proceduri pentru redresarea instituțiilor financiare.
  • Reguli și proceduri pentru rezoluția instituțiilor financiare.
  • Definiții clare ale termenilor specifici utilizați în domeniul financiar, cum ar fi "rezoluție", "instituție de credit" și "firmă de investiții".
  • Rolul Băncii Naționale a României și al Autorității de Supraveghere Financiară în aplicarea legii.

Cui îi privește

  • Instituțiile de credit și firmele de investiții, persoane juridice române.
  • Instituțiile financiare, societățile financiare holding și sucursalele instituțiilor de credit și firmelor de investiții din state terțe stabilite în România.

Puncte cheie

  • Legea definește "rezoluția" ca aplicarea unui instrument de rezoluție pentru atingerea obiectivelor prevăzute la art. 178.
  • O "instituție de credit" este definită conform art. 4 alin. (1) pct. 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
  • O "firmă de investiții" este o firmă supusă unei cerințe de capital inițial de 730.000 euro sau echivalentul în lei.
  • "Funcțiile critice" sunt activități a căror întrerupere poate duce la perturbări grave pentru economia reală sau stabilitatea financiară.
Textul legii
Textul legii

LEGE nr. 312 din 4 decembrie 2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul finan

ciar Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 920 din 11 decembrie 2015 Parlamentul României adoptă prezenta lege. Titlul I Domeniu de aplicare, definiții și autorități Articolul 1

(1)Prezenta lege stabilește reguli și proceduri privind redresarea și rezoluția următoarelor categorii de entități:
  1. a)instituții de credit și firme de investiții, persoane juridice române; ...
  2. b)instituții financiare, persoane juridice române, care sunt filiale ale unei instituții de credit, ale unei firme de investiții ori ale uneia dintre societățile prevăzute la lit.
  3. c)sau
  4. d)și care sunt acoperite de supravegherea la nivel consolidat a întreprinderii-mamă în conformitate cu art. 6-17 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012; ...
  5. c)societăți financiare holding, societăți financiare holding mixte și societăți financiare holding cu activitate mixtă, persoane juridice române; ...
  6. d)societăți financiare holding-mamă din România, societăți financiare holding-mamă din Uniunea Europeană, societăți financiare holding mixte-mamă din România, societăți financiare holding mixte-mamă din Uniunea Europeană, persoane juridice române; ...
  7. e)sucursale stabilite pe teritoriul României ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții din state terțe. ...
(2)În exercitarea competențelor sale decurgând din prezenta lege în relație cu o entitate prevăzută la alin.
(1), Banca Națională a României are în vedere natura activității desfășurate, structura acționariatului, forma juridică, profilul de risc, dimensiunea, statutul juridic și gradul de interconectare al acesteia cu alte instituții sau cu sistemul financiar în general, extinderea și complexitatea activității acesteia, calitatea de membră a unui sistem instituțional de protecție care îndeplinește cerințele prevăzute la art. 113 alin.
(7)din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau a altor sisteme de sprijin reciproc prevăzute la art. 113 alin.
(6)din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și măsura în care entitatea furnizează servicii sau activități de investiții astfel cum acestea sunt definite potrivit prevederilor legislației privind piața de capital ce transpun art. 4 alin.
(1)pct. 2 din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE.
(3)În exercitarea competențelor sale decurgând din prezenta lege în relație cu o entitate prevăzută la alin.
(1), Autoritatea de Supraveghere Financiară are în vedere natura activității desfășurate, structura acționariatului, forma juridică, profilul de risc, dimensiunea, statutul juridic și gradul de interconectare al acesteia cu alte instituții sau cu sistemul financiar în general, extinderea și complexitatea activității acesteia, calitatea de membră a unui sistem instituțional de protecție sau a altor sisteme de sprijin reciproc prevăzute la art. 113 alin.
(7)din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și măsura în care entitățile menționate la alin.
(1)lit. a) sau e), aflate în sfera de competență a Autorității de Supraveghere Financiară, furnizează servicii sau activități de investiții prevăzute la alin.
(2). Articolul 2
(1)În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
  1. rezoluție - aplicarea unui instrument de rezoluție pentru scopul atingerii unuia sau mai multora dintre obiectivele rezoluției prevăzute la art. 178; ...
  2. instituție de credit - instituția de credit definită la art. 4 alin.
(1)pct. 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, fără a include entitățile prevăzute la art. 1 alin.
(5)din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, ori, după caz, legislația altui stat membru care transpune prevederile art. 2 alin.
(5)din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE; ... 3. firmă de investiții - o firmă de investiții astfel cum este definită la art. 4 alin.
(1)pct. 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, supusă unei cerințe de capital inițial reprezentând echivalentul în lei a 730.000 euro sau prevăzută de legislația altui stat membru care transpune prevederile art. 28 alin.
(2)din Directiva 2013/36/UE; ... 4. sistem instituțional de protecție - aranjamentul care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 113 alin.
(7)din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; ...
  1. obiectivele rezoluției - obiectivele prevăzute la art. 178; ...
  2. autoritate de rezoluție - autoritatea desemnată de un stat membru ca autoritatea împuternicită să aplice instrumente de rezoluție și să exercite competențe de rezoluție; ...
  3. instrument de rezoluție - un instrument prevăzut la art. 216; ...
  4. competență de rezoluție - o competență prevăzută la art. 383-422; ...
  5. autoritate competentă - autoritatea competentă conform definiției de la art. 4 alin.
(1)pct. 40 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, inclusiv Banca Centrală Europeană în exercitarea competențelor specifice conferite prin Regulamentul (UE) nr. 1.024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit; ... 10. ministere competente - ministerele de finanțe sau alte ministere din statele membre, responsabile pentru deciziile economice, financiare și bugetare la nivel național în conformitate cu competențele naționale, desemnate de statele membre pentru exercitarea funcțiilor ministerului competent potrivit legislației naționale a statelor membre care transpune prevederile art. 3 alin.
(5)din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1.093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului; ...
  1. instituție - o instituție de credit sau o firmă de investiții; ...
  2. organ de conducere al unei instituții de credit - organul sau organele de administrare și de conducere ale unei instituții de credit stabilite potrivit actelor constitutive, în conformitate cu prevederile Legii societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, ori, după caz, în conformitate cu legislația altui stat membru care transpune prevederile art. 3 alin.
(1)pct. 7 din Directiva 2013/36/UE, împuternicit/ împuternicite să stabilească strategia, obiectivele și orientarea generală a instituției de credit, care supraveghează și monitorizează procesul decizional de conducere și care include/includ persoanele care conduc în mod efectiv activitatea instituției de credit; ... 13. conducere superioară - persoanele fizice care exercită funcții de conducere în cadrul unei instituții și care sunt împuternicite cu activitatea de conducere curentă a instituției și răspund de modul de îndeplinire a acesteia față de organul de conducere, potrivit legislației naționale, ori, după caz, conducerea superioară conform legislației altui stat membru care transpune prevederile art. 3 alin.
(1)pct. 9 din Directiva 2013/36/UE; ...
  1. grup - o întreprindere-mamă și filialele acesteia; ...
  2. grup transfrontalier - un grup format din entități stabilite în mai multe state membre; ...
  3. sprijin financiar public extraordinar - ajutorul de stat în înțelesul art. 107 alin.
(1)din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene sau orice alt sprijin financiar public acordat la nivel supranațional, care, dacă ar fi fost acordat la nivel național ar fi constituit ajutor de stat, destinat păstrării sau restabilirii viabilității, lichidității sau solvabilității unei instituții, unei entități prevăzute la art. 1 alin.
(1)lit. b),
  1. c)sau
  2. d)sau unui grup din care acestea fac parte; ... 17. asigurarea de lichiditate în situații de urgență - furnizarea de lichiditate de către banca centrală din bani ai băncii centrale sau orice altă formă de asistență care poate conduce la creșterea volumului de bani ai băncii centrale, unei instituții financiare solvabile sau unui grup de instituții financiare solvabile, care se confruntă cu probleme temporare de lichiditate, fără ca o astfel de operațiune să fie parte componentă a politicii monetare; ... 18. criză sistemică - o perturbare a sistemului financiar care poate să conducă la consecințe negative grave pentru piața internă și economia reală și care poate fi generată de oricare dintre tipurile de intermediari financiari, piețe și infrastructuri, întrucât oricare dintre aceștia poate fi de importanță sistemică într-o anumită măsură; ... 19. entitate din grup - o persoană juridică care face parte dintr-un grup; ... 20. plan de redresare - un plan elaborat și actualizat de o instituție în conformitate cu art. 13-19; ... 21. plan de redresare a grupului - un plan elaborat și actualizat în conformitate cu art. 27-35; ... 22. sucursală semnificativă - o sucursală ce poate fi considerată semnificativă potrivit prevederilor art. 173^1, 210^1 și 210^2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, ori, după caz, potrivit legislației altui stat membru care transpune prevederile art. 51 alin.
(1)din Directiva 2013/36/UE; ...
  1. funcții critice - activități, servicii sau operațiuni a căror întrerupere poate conduce, în unul sau mai multe state membre, la perturbări în furnizarea unor servicii esențiale pentru economia reală sau la perturbarea stabilității financiare date fiind dimensiunea, cota de piață, interconexiunile interne și externe, complexitatea instituției sau grupului sau derularea de către instituție sau grup de activități transfrontaliere; are relevanță în special capacitatea de substituire a acestor activități, servicii sau operațiuni; ...
  2. linii de activitate de bază - liniile de activitate și serviciile asociate care reprezintă importante surse de venit, de profit sau de valoare a francizei pentru o instituție sau pentru grupul de care aparține; ...
  3. condiții de declanșare a procedurii de rezoluție - condițiile prevăzute la art. 180 alin.
(1); ... 26. acțiune de rezoluție - decizia de a supune o instituție sau o entitate la care se face referire la art. 1 alin.
(1)lit. b),
  1. c)sau
  2. d)rezoluției în conformitate cu art. 180-182 sau art. 183-187, aplicarea unui instrument de rezoluție sau exercitarea uneia sau mai multor competențe de rezoluție; ... 27. plan de rezoluție - un plan întocmit pentru o instituție în conformitate cu art. 49-56; ... 28. rezoluția grupului - oricare dintre următoarele:
  3. a)adoptarea unei acțiuni de rezoluție la nivelul întreprinderii-mamă sau al unei instituții care face obiectul supravegherii consolidate; ...
  4. b)coordonarea aplicării instrumentelor de rezoluție și a exercitării competențelor de rezoluție de către autoritățile de rezoluție în raport cu entitățile din grup care îndeplinesc condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție; ... ... 29. plan de rezoluție a grupului - un plan de rezoluție întocmit pentru un grup în conformitate cu art. 58-83; ... 30. autoritate de rezoluție la nivel de grup - autoritatea de rezoluție din statul membru în care se află supraveghetorul consolidant; ... 31. schemă de rezoluție a grupului - planul întocmit pentru scopuri legate de rezoluția grupului în conformitate cu art. 473-497; ... 32. colegiu de rezoluție - colegiul instituit în conformitate cu art. 458-463 în vederea îndeplinirii sarcinilor prevăzute la art. 458; ... 33. procedură de insolvență - procedura de insolvență colectivă care implică ridicarea parțială sau integrală a dreptului de administrare a unui debitor și numirea unui lichidator sau a unui administrator, aplicabilă în mod normal instituțiilor în temeiul dreptului intern și care este fie specifică instituțiilor în cauză, fie aplicabilă în general oricărei persoane fizice ori juridice; în România cadrul legal al procedurii de insolvență este reglementat de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, respectiv de Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice; ... 34. instrumente de datorie în sensul art. 383 alin.
(1)lit.
  1. g)și
  2. j)- obligațiuni și alte forme de datorii transferabile, instrumente care creează sau recunosc o datorie și instrumente care dau dreptul de a achiziționa instrumente de datorie; ... 35. cerințe privind fondurile proprii - cerințele prevăzute la art. 92-98 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; ... 36. colegiu de supraveghere - colegiul instituit la inițiativa supraveghetorului consolidant, cu scopul de a facilita coordonarea activităților de supraveghere și fundamentarea de decizii comune cu privire la cerințele prudențiale specifice unei instituții și schimbul de informații în cadrul colegiului, cu respectarea cerințelor referitoare la păstrarea secretului profesional și a dreptului Uniunii Europene și pentru a asigura, atunci când este cazul, o coordonare și o colaborare adecvată cu autoritățile competente relevante din state terțe, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor relevante din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, ori, după caz, colegiul instituit potrivit legislației altui stat membru care transpune prevederile art. 116 din Directiva 2013/36/UE; ... 37. cadrul UE privind ajutorul de stat - cadrul legal instituit prin art. 107, 108 și 109 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, regulamente și alte acte ale Uniunii Europene, inclusiv ghiduri, comunicări și înștiințări efectuate sau adoptate în temeiul art. 108 alin.
(4)sau al art. 109 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene; ... 38. lichidare - valorificarea activelor unei instituții sau ale unei entități la care se face referire la art. 1 alin.
(1)lit. b), c) sau d); ...
  1. instrument de separare a activelor - mecanismul prin care o autoritate de rezoluție transferă active, drepturi sau obligații ale unei instituții supuse rezoluției către un vehicul de administrare a activelor în conformitate cu art. 268-280; ...
  2. vehicul de administrare a activelor - persoana juridică care îndeplinește cerințele prevăzute la art. 269; ...
  3. instrument de recapitalizare internă - mecanismul prin care o autoritate de rezoluție exercită competențele de reducere a valorii sau de conversie a datoriilor unei instituții supuse rezoluției în conformitate cu art. 281-284; ...
  4. instrument de vânzare a afacerii - mecanismul prin care o autoritate de rezoluție transferă acțiuni sau alte instrumente de proprietate, emise de o instituție supusă rezoluției, sau active, drepturi sau obligații ale unei instituții supuse rezoluției către un cumpărător care nu este instituție-punte, conform art. 223-235; ...
  5. instituție-punte - o persoană juridică ce îndeplinește cerințele prevăzute la art. 240; ...
  6. instrumentul instituției-punte - mecanismul prin care o autoritate de rezoluție transferă acțiuni sau alte instrumente de proprietate, emise de o instituție supusă rezoluției, sau active, drepturi sau obligații ale unei instituții supuse rezoluției către o instituție-punte, conform art. 239-250; ...
  7. instrumente de proprietate - acțiuni și alte instrumente de capital care conferă drept de proprietate, instrumente care sunt convertibile în sau dau dreptul de a achiziționa acțiuni sau alte instrumente de capital și instrumente reprezentând interese în acțiuni sau în alte instrumente de capital care conferă drepturi de proprietate; ...
  8. acționari - deținători de acțiuni sau de alte instrumente de proprietate; ...
  9. competență de transfer - competența de a transfera acțiuni, alte instrumente de proprietate, instrumente de datorie, active, drepturi sau obligații sau orice combinație a acestora, de la o instituție supusă rezoluției către un destinatar, potrivit art. 383 alin.
(1)lit. c) sau d); ... 48. contraparte centrală - contraparte centrală în sensul prevăzut la art. 2 pct.
(1)din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții; ...
  1. instrument financiar derivat - instrumentul prevăzut la art. 2 pct. 5 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012; ...
  2. competență de reducere a valorii sau de conversie - competența specificată la art. 359 și art. 383 alin.
(1)lit. e)-i); ...
  1. obligație garantată - datorie pentru care dreptul creditorului la plată sau la altă formă de executare a obligației este asigurat printr-un privilegiu, gaj ori alt contract de garanție reală sau prin orice alt mijloc de garantare, indiferent de forma juridică în care se constituie garanția, inclusiv datorii care rezultă din tranzacții repo sau din alte contracte de garanție cu transfer de proprietate; ...
  2. sumă agregată - suma totală cu care autoritatea de rezoluție a determinat că trebuie reduse sau convertite datoriile eligibile, conform art. 311; ...
  3. instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază - instrumentele de capital care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 28 alin.
(1)-
(4), art. 29 alin.
(1)-
(5)sau art. 31 alin.
(1)din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; ... 54. instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar - instrumentele de capital care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 52 alin.
(1)din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; ...
  1. instrumente de fonduri proprii de nivel 2 - instrumentele de capital sau împrumuturi subordonate care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 63 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; ...
  2. datorii eligibile - datoriile și instrumentele de capital ale unei instituții sau entități prevăzute la art. 1 alin.
(1)lit. b), c) sau d), care nu se califică drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau instrumente de fonduri proprii de nivel 2, care nu sunt excluse din sfera aplicării instrumentului de recapitalizare internă conform art. 286; ...
  1. schemă de garantare a depozitelor - schemă de garantare a depozitelor oficial recunoscută pe teritoriul României potrivit dispozițiilor legislației privind schemele de garantare a depozitelor ori, după caz, schemă de garantare a depozitelor oficial recunoscută pe teritoriul altui stat membru în conformitate cu legislația națională care transpune prevederile art. 4 din Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind schemele de garantare a depozitelor; ...
  2. instrumente de capital relevante potrivit prevederilor art. 281-382 - instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar și instrumente de fonduri proprii de nivel 2; ...
  3. rată de conversie - factorul care determină numărul de acțiuni sau alte instrumente de proprietate în care o datorie dintr-o anumită clasă va fi transformată, cu referință fie la un singur instrument din clasa în discuție, fie la o unitate valorică specificată dintr-o creanță; ...
  4. creditor afectat - un creditor a cărui creanță este legată de un element de datorie redus sau convertit în acțiuni sau alte instrumente de proprietate, ca urmare a exercitării competenței de reducere a valorii sau de conversie în contextul instrumentului de recapitalizare internă; ...
  5. acționar afectat - un deținător de instrumente de proprietate ale cărui instrumente au fost anulate în urma aplicării măsurilor prevăzute la art. 383 alin.
(1)lit. h); ...
  1. autoritate responsabilă cu determinarea - autoritatea din România desemnată potrivit art. 373-374, care are atribuții în realizarea determinărilor prevăzute la art. 360, respectiv autoritatea dintr-un alt stat membru desemnată potrivit legislației naționale a acestuia care transpune art. 61 din Directiva 2014/59/UE, și care este responsabilă cu determinarea de la art.
  2. alin.
(3)din Directiva 2014/59/UE; ...
  1. instituție-mamă relevantă - o instituție-mamă dintr-un stat membru, o instituție-mamă din Uniunea Europeană, o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă, o societate financiară holding cu activitate mixtă, o societate financiară holding-mamă dintr-un stat membru, o societate financiară holding-mamă din Uniunea Europeană, o societate financiară holding mixtă-mamă dintr-un stat membru sau o societate financiară holding mixtă-mamă din Uniunea Europeană, asupra căreia se aplică instrumentul de recapitalizare internă; ...
  2. destinatar - o entitate căreia îi sunt transferate acțiuni, alte instrumente de proprietate, instrumente de datorie, active, drepturi sau alte obligații sau orice combinație a acestora, de la o instituție supusă rezoluției; ...
  3. zi lucrătoare - orice zi, alta decât sâmbăta, duminica sau o altă zi în care este sărbătoare legală în statul membru relevant; ...
  4. drept de încetare - dreptul de a denunța un contract, dreptul de a accelera executarea, de a stinge ori de a compensa obligații sau dreptul care rezultă din orice clauză cu efect similar în baza căreia se pot suspenda, modifica sau stinge obligații ale uneia dintre părțile la contract sau dintr-o clauză care împiedică nașterea unei obligații în temeiul contractului, obligație care ar fi existat în absența acesteia; ...
  5. instituție supusă rezoluției - o instituție, o instituție financiară, o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă, o societate financiară holding cu activitate mixtă, o societate financiară holding-mamă dintr-un stat membru, o societate financiară holding-mamă din Uniunea Europeană, o societate financiară holding mixtă-mamă dintr-un stat membru sau o societate financiară holding mixtă-mamă din Uniunea Europeană, asupra căreia se aplică acțiuni de rezoluție; ...
  6. filială din Uniune - o instituție stabilită într-un stat membru care este filială a unei instituții sau întreprinderi-mamă dintr-un stat terț; ...
  7. întreprindere-mamă din Uniunea Europeană - o instituție-mamă din Uniunea Europeană, o societate financiară holding-mamă din Uniunea Europeană, o societate financiară holding mixtă-mamă din Uniunea Europeană; ...
  8. instituție dintr-un stat terț - o entitate cu sediul într-un stat terț care, dacă ar fi fost stabilită într-un stat membru, ar fi fost o instituție; ...
  9. întreprindere-mamă dintr-un stat terț - o instituție-mamă, o societate financiară holding-mamă, o societate financiară holding mixtă-mamă dintr-un stat terț; ...
  10. proceduri de rezoluție dintr-un stat terț - proceduri stabilite de legislația unui stat terț cu scopul de a gestiona situația unei instituții sau întreprinderi-mamă dintr-un stat terț, aflate în dificultate majoră, care sunt comparabile, din punctul de vedere al obiectivelor și rezultatelor anticipate, cu acțiunile de rezoluție din Directiva 2014/59/UE; ...
  11. sucursală în Uniune - o sucursală, stabilită într-un stat membru, a unei instituții dintr-un stat terț; ...
  12. sucursală în România - o sucursală stabilită în România a unei instituții dintr-un stat terț; ...
  13. autoritate relevantă dintr-un stat terț - autoritatea dintr-un stat terț cu competențe similare celor exercitate potrivit Directivei 2014/59/UE de autoritatea de rezoluție sau autoritatea competentă; ...
  14. mecanism de finanțare a grupului - mecanismul sau mecanismele de finanțare ale statului membru în care este autoritatea de rezoluție a grupului; ...
  15. tranzacție back-to-back - o tranzacție între două entități din grup efectuată cu scopul de a transfera, total sau parțial, riscul generat de o altă tranzacție efectuată de una dintre entitățile respective cu o terță parte; ...
  16. garanție intragrup - un contract prin care o entitate din grup garantează obligațiile unei alte entități din grup față de o terță parte; ...
  17. obligațiune garantată - obligațiunea care respectă criteriile prevăzute la art. 85 alin.
(6)din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare și societățile de administrare a investițiilor, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 10/2015, ori, după caz, instrumentul prevăzut în legislația altui stat membru care transpune prevederile art. 52 alin.
(4)din Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM); ... 80. contract de garanție financiară cu transfer de proprietate - contractul prevăzut la art. 2 alin.
(1)lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 9/2004 privind unele contracte de garanție financiară, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 222/2004, cu modificările și completările ulterioare, ori, după caz, prevăzut de legislația altui stat membru care transpune prevederile art. 2 alin.
(1)lit. b) din Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iunie 2002 privind contractele de garanție financiară; ... 81. acord de compensare - orice înțelegere sau clauză potrivit căreia mai multe creanțe sau obligații pot fi transformate într-o singură creanță netă, inclusiv acordurile de compensare cu exigibilitate imediată potrivit cărora, la producerea unui eveniment determinat (oricum și oriunde ar fi definit acesta), obligațiile părților devin imediat exigibile sau sunt stinse și sunt, în oricare dintre cazuri, transformate sau înlocuite de o singură creanță netă; sunt asimilate acordului de compensare expresiile: "clauze de compensare cu exigibilitate imediată" definite la art. 2 alin.
(1)lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 9/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 222/2004, cu modificările și completările ulterioare, ori, după caz, prevăzute de legislația altui stat membru care transpune prevederile art. 2 alin.
(1)lit.
  1. n)pct. (
  2. i)din Directiva 2002/47/CE, și "compensările", astfel cum sunt definite la art. 2 alin.
(1)pct. 11 din Legea nr. 253/2004 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și în sistemele de decontare a operațiunilor cu instrumente financiare, cu modificările și completările ulterioare, ori, după caz, prevăzute de legislația altui stat membru care transpune prevederile art. 2 lit.
  1. k)din Directiva 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare; ... 82. acord de compensare reciprocă - orice înțelegere sau clauză prin care două sau mai multe creanțe sau obligații existente între instituția supusă rezoluției și o contrapartidă se sting reciproc; ... 83. contracte financiare - cel puțin următoarele contracte și acorduri:
  2. a)contracte pe titluri de valoare, inclusiv contracte de cumpărare, vânzare sau împrumut de titluri de valoare, grupuri sau indici de titluri de valoare ori opțiuni pe un titlu de valoare, grup sau indice de titluri de valoare ori tranzacții repo sau reverse repo implicând orice astfel de titluri de valoare, grupuri sau indici de titluri de valoare; ...
  3. b)contracte pe mărfuri, inclusiv contracte de cumpărare, vânzare sau împrumut de mărfuri, grupuri sau indici de mărfuri pentru livrări viitoare ori opțiuni pe o marfă, un grup sau un indice de mărfuri ori tranzacții repo sau reverse repo implicând orice astfel de mărfuri, grupuri sau indici de mărfuri; ...
  4. c)contractele futures și forward, inclusiv contractele (altele decât cele pe mărfuri) privind cumpărarea, vânzarea sau transferul de mărfuri sau bunuri de orice natură, de servicii, drepturi sau interese contra unui anumit preț, la un anumit moment în viitor; ...
  5. d)contracte swap, inclusiv swapuri și opțiuni pe rata dobânzii; acorduri pe cursul valutar la vedere sau de alt tip pe piața valutară; swapuri pe valută, pe indici ai acțiunilor sau pe acțiuni, pe indici ai datoriei sau pe datorii, pe indici ai mărfurilor sau pe mărfuri, condiții meteorologice; emisii sau inflație ori swapuri pe randamentul total, pe marja de credit sau swapuri pe riscul de credit sau orice acord sau tranzacție similară care face obiectul unor tranzacționări repetate pe piețele swapurilor sau ale instrumentelor financiare derivate; ...
  6. e)acorduri de împrumut interbancar în cazul cărora împrumutul se acordă pe o perioadă de maximum trei luni; ...
  7. f)acorduri-cadru referitoare la toate tipurile de contracte sau acorduri prevăzute la lit. a)-e); ... ... 84. măsură de prevenire a crizelor - exercitarea competențelor pentru înlăturarea directă a deficiențelor sau a obstacolelor din calea posibilității de redresare conform art. 25, exercitarea competențelor pentru înlăturarea directă a deficiențelor sau a obstacolelor din calea posibilității de soluționare conform art. 92-98 sau art. 99-116, aplicarea măsurilor de intervenție timpurie potrivit art. 149-151, numirea unui administrator temporar conform art. 153-161 sau exercitarea competenței de reducere a valorii sau de conversie conform art. 358-367; ... 85. măsură de gestionare a crizelor - o acțiune de rezoluție sau numirea unui administrator special conform art. 194-200 ori a unei persoane conform art. 331 sau 420; ... 86. capacitate de redresare - capacitatea unei instituții de a-și restabili poziția financiară după o deteriorare semnificativă a acesteia; ... 87. investitor - orice persoană care a încredințat fonduri bănești sau instrumente financiare unei firme de investiții, în scopul prestării de servicii de investiții financiare, ori, după caz, investitorul în înțelesul legislației altui stat membru care transpune art. 1 pct. 4 din Directiva 97/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 martie 1997 privind sistemele de compensare pentru investitori; ... 88. autoritate națională macroprudențială desemnată - autoritate însărcinată cu realizarea politicii macroprudențiale la care se referă Recomandarea B1 din Recomandările Comitetului European pentru Risc Sistemic nr. ESRB/2011/3 privind mandatul macroprudențial al autorităților naționale; ... 89. microîntreprinderi, întreprinderi mici și mijlocii - întreprinderi care respectă criteriul referitor la cifra de afaceri anuală netă prevăzut la art. 3 alin.
(1)lit. b) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările și completările ulterioare, ori, după caz, microîntreprinderile și întreprinderile micii și mijlocii așa cum sunt acestea încadrate în alte state membre potrivit criteriului referitor la cifra de afaceri prevăzut la art. 2 alin.
(1)din anexa la Recomandarea Comisiei 2003/361/CE din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii; ... 90. piață reglementată - piața astfel cum este definită potrivit prevederilor legislației privind piața de capital ce transpun art. 4 alin.
(1)pct. 21 din Directiva 2014/65/UE; ...
  1. structură care exercită funcția de rezoluție - organizare structurală din cadrul Băncii Naționale a României, incluzând structuri de guvernanță și linii de raportare distincte, care asigură îndeplinirea atribuțiilor de rezoluție ale Băncii Naționale a României conform prezentei legi; ...
  2. structură care exercită funcția de supraveghere - organizare structurală din cadrul Băncii Naționale a României, incluzând structuri de guvernanță și linii de raportare distincte, care asigură îndeplinirea atribuțiilor de supraveghere ale Băncii Naționale a României, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și prezentei legi. ...
(2)În aplicarea prezentei legi, termenii și expresiile:
  1. a)instituție financiară, filială, întreprindere-mamă, bază consolidată, societate financiară holding, societate financiară holding mixtă, societate holding cu activitate mixtă, societate financiară holding-mamă dintr-un stat membru, societate financiară holding-mamă din Uniunea Europeană, societate financiară holding mixtă-mamă dintr-un stat membru, societate financiară holding mixtă-mamă din Uniunea Europeană, sucursală, supraveghetor consolidant, fonduri proprii, instituție-mamă dintr-un stat membru, instituție-mamă din Uniunea Europeană au înțelesul prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 575/2013; ...
  2. b)deponent, depozit eligibil și depozit acoperit au înțelesul prevăzut de legislația privind schemele de garantare a depozitelor ori, după caz, de legislația altui stat membru care transpune Directiva 2014/49/UE; ...
  3. c)organ de conducere al unei firme de investiții reprezintă organul de administrare și de conducere al unei firme de investiții stabilit potrivit actelor constitutive, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, ori, după caz, în conformitate cu legislația altui stat membru care transpune prevederile art. 3 alin.
(1)pct. 7 din Directiva 2013/36/UE, împuternicit să stabilească strategia, obiectivele și orientarea generală a firmei de investiții, care supraveghează și monitorizează procesul decizional de conducere și care include persoanele care conduc în mod efectiv activitatea firmei de investiții. ... Articolul 3
(1)Banca Națională a României este autoritatea de rezoluție pentru:
  1. a)instituțiile de credit, persoane juridice române; ...
  2. b)sucursalele din România ale instituțiilor de credit din state terțe; ...
  3. c)entitățile prevăzute la art. 1 alin.
(1)lit. b), c) sau d), care fac parte dintr-un grup supus supravegherii pe bază consolidată, a cărui societate-mamă este o instituție de credit sau care, în cazul în care societatea-mamă este o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă, include și o instituție de credit. ...
(2)Autoritatea de Supraveghere Financiară este autoritatea de rezoluție pentru:
  1. a)firmele de investiții, persoane juridice române; ...
  2. b)sucursalele din România ale firmelor de investiții din state terțe; ...
  3. c)entitățile prevăzute la art. 1 alin.
(1)lit. b), c) sau d), care fac parte dintr-un grup supus supravegherii pe bază consolidată, a cărui societate-mamă este o firmă de investiții sau care, în cazul în care societatea-mamă este o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă, nu include și o instituție de credit. ...
(3)Banca Națională a României informează Autoritatea bancară europeană, înființată prin Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei, cu privire la autoritățile de rezoluție desemnate potrivit alin.
(1)și
(2), precum și cu privire la funcțiile și responsabilitățile ce revin fiecăreia și notifică acesteia și Comisiei Europene motivele segregării responsabilităților de rezoluția la nivel național.
(4)Banca Națională a României și Autoritatea de Supraveghere Financiară încheie acorduri scrise de coordonare și cooperare în vederea exercitării competențelor ce le revin potrivit prezentei legi. Articolul 4
(1)Banca Națională a României este autoritate competentă potrivit art. 4 alin.
(1)din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, și autoritate de rezoluție potrivit art. 3 din prezenta lege, sens în care:
  1. a)asigură, în cadrul organizării sale interne, independența operațională și evitarea conflictului de interese între structura care exercită funcția de rezoluție potrivit prezentei legi și structura care exercită funcția de supraveghere conform Regulamentului (UE) nr. 575/2013, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, și prezentei legi, precum și între structura care exercită funcția de rezoluție și structurile care exercită alte funcții conform statutului sau altor dispoziții legale; ...
  2. b)se asigură că dispune de resursele și capacitatea operațională necesare, inclusiv de personal cu experiență, pentru a aplica acțiunile de rezoluție și că este în măsură să își exercite competențele cu rapiditatea și flexibilitatea necesare în vederea atingerii obiectivelor rezoluției; ...
  3. c)stabilește pentru personalul implicat în exercitarea funcției de rezoluție, în temeiul prezentei legi, linii distincte de raportare și separare structurală față de personalul ce exercită sarcini de supraveghere în temeiul Regulamentului (UE) nr. 575/2013, al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, și al prezentei legi ori față de personalul implicat în exercitarea altor funcții ale Băncii Naționale a României; ...
  4. d)adoptă și publică, pentru scopul prezentului articol, acele norme interne relevante necesare, inclusiv cele privind secretul profesional și schimbul de informații între structurile responsabile cu diferitele funcții exercitate potrivit legii; ...
  5. e)stabilește proceduri pentru ca structurile și persoanele care exercită, în numele Băncii Naționale a României, funcția de supraveghere și, respectiv, pe cea de rezoluție, să coopereze îndeaproape la pregătirea, planificarea și aplicarea deciziilor de rezoluție; ...
  6. f)are în vedere orientările și recomandările emise de către Autoritatea bancară europeană în domeniul redresării și rezoluției, în conformitate cu dispozițiile art. 16 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010. ...
(2)Autoritatea de Supraveghere Financiară este autoritate competentă potrivit art. 4^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, și autoritate de rezoluție potrivit art. 3 alin.
(2), sens în care:
  1. a)asigură, în cadrul organizării sale interne, independența operațională și evitarea conflictului de interese între structura care exercită funcția de rezoluție potrivit prezentei legi și structura care exercită funcția de supraveghere, conform Regulamentului (UE) nr. 575/2013, Legii nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, și prezentei legi, precum și între structura care exercită funcția de rezoluție și structurile care exercită alte funcții conform statutului sau altor dispoziții legale; ...
  2. b)se asigură că dispune de resursele și capacitatea operațională necesare, inclusiv de personal cu experiență, pentru a aplica acțiunile de rezoluție și că este în măsură să își exercite competențele cu rapiditatea și flexibilitatea necesare în vederea atingerii obiectivelor rezoluției; ...
  3. c)stabilește pentru personalul implicat în exercitarea funcției de rezoluție în temeiul prezentei legi linii distincte de raportare și separare structurală față de personalul ce exercită sarcini de supraveghere, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 575/2013, al Legii nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, și al prezentei legi, sau față de personalul implicat în exercitarea altor funcții ale Autorității de Supraveghere Financiară; ...
  4. d)adoptă și publică, pentru scopul prezentului articol, acele norme interne relevante necesare, inclusiv cele privind secretul profesional și schimbul de informații între structurile responsabile cu diferitele funcții exercitate potrivit legii; ...
  5. e)stabilește proceduri pentru ca structurile și persoanele care exercită, în numele Autorității de Supraveghere Financiară, funcția de supraveghere și, respectiv, pe cea de rezoluție să coopereze îndeaproape la pregătirea, planificarea și aplicarea deciziilor de rezoluție. ... Articolul 5 Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, este autoritatea de contact pentru asigurarea cooperării și coordonării cu autoritățile relevante din celelalte state membre și informează Autoritatea bancară europeană în acest sens. Articolul 6
(1)Ministerul Finanțelor Publice este responsabil cu exercitarea în România a funcțiilor ministerului competent potrivit prezentei legi.
(2)Banca Națională a României și Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autorități de rezoluție, informează Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de minister competent, în legătură cu toate deciziile adoptate în temeiul prezentei legi, iar, în cazul acelor decizii care au impact fiscal direct sau implicații sistemice, obțin aprobarea Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de minister competent, înainte de implementarea deciziei, potrivit protocolului încheiat între aceste autorități, potrivit prevederilor prezentei legi. Articolul 7
(1)Deciziile adoptate de Banca Națională a României sau, după caz, de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în baza prezentei legi iau în considerare impactul potențial asupra tuturor statelor membre în care instituția de credit, firma de investiții sau grupul își desfășoară activitatea, astfel încât să fie reduse la minimum efectele negative socioeconomice și asupra stabilității financiare în statele membre respective.
(2)Instrumentele de rezoluție ocrotesc interesul public de apărare a stabilității financiare și se aplică atunci când sunt necesare pentru atingerea obiectivelor rezoluției, respectiv când instituția nu poate fi lichidată în conformitate cu procedura obișnuită de insolvență, deoarece acest lucru ar putea destabiliza sistemul financiar. Articolul 8 Dispozițiile art. 25 alin.
(3)și
(4)din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României sunt aplicabile în mod corespunzător în ceea ce privește regimul răspunderii autorității de rezoluție, a personalului său și a oricărei persoane care acționează conform legii sub controlul acestei autorități pentru exercitarea atribuțiilor prevăzute de prezenta lege. Titlul II Pregătirea Capitolul I Planificarea redresării și a rezoluției Secţiunea 1 Dispoziții generale Articolul 9
(1)Instituțiile de credit care dețin o pondere importantă în sistemul financiar național elaborează propriile planuri de redresare în conformitate cu art. 13-48 și fac obiectul unor planuri de rezoluție individuale în conformitate cu art. 49-84.
(2)În aplicarea prevederilor prezentului articol se consideră că o instituție de credit are o pondere importantă în sistemul financiar național dacă îndeplinește oricare dintre următoarele condiții:
  1. a)valoarea totală a activelor sale depășește 30 miliarde euro; ...
  2. b)ponderea activelor totale în produsul intern brut al României depășește 20%, cu excepția cazului în care valoarea activelor totale este sub 5 miliarde euro. ... Articolul 10
(1)Prin excepție de la dispozițiile art. 13-84, având în vedere elementele prevăzute la art. 1 alin.
(2), precum și evaluarea impactului pe care situația de dificultate majoră a unei instituții de credit și lichidarea sa ulterioară prin procedurile de insolvență l-ar putea avea asupra piețelor financiare, asupra altor instituții, asupra condițiilor de finanțare și asupra economiei per ansamblu, precum și potențialele efecte negative semnificative generate de situația de dificultate majoră a instituției de credit, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă și autoritate de rezoluție, poate stabili cerințe simplificate privind planul de redresare și planul de rezoluție al respectivei entități, în ceea ce privește: a) conținutul și detaliile planurilor de redresare și de rezoluție prevăzute la art. 13-84; ... b) data până la care primele planuri de redresare și de rezoluție vor fi elaborate și frecvența de actualizare a acestor planuri, care poate fi mai mică decât cea prevăzută la art. 14, 33, 54 și 66; ... c) conținutul și nivelul de detaliere a informațiilor solicitate instituțiilor de credit, în conformitate cu art. 17 alin.
(1)lit. a) și b), art. 57 alin.
(1), art. 60 și secțiunile A și B din anexa care face parte integrantă din prezenta lege; ... d) nivelul de detaliere a informațiilor necesare evaluării posibilității de soluționare prevăzute la art. 85-91 și în secțiunea C din anexă. ...
(2)Evaluarea de la alin.
(1)se va realiza de către Banca Națională a României, dacă este cazul, după consultarea cu autoritatea națională macroprudențială desemnată din România.
(3)Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă și, după caz, de autoritate de rezoluție, poate impune în orice moment unei instituții de credit căreia i-au fost aplicate cerințe simplificate, potrivit alin.
(1), trecerea la aplicarea integrală a cerințelor prevăzute la art. 13-84, cu stabilirea și comunicarea termenului de conformare a instituției de credit la noile cerințe.
(4)Aplicarea cerințelor simplificate, prevăzute la alin.
(1), nu afectează competențele Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă și, după caz, de autoritate de rezoluție, de a dispune măsuri de prevenire a crizelor sau măsuri de gestionare a crizelor. Articolul 11
(1)Cu respectarea dispozițiilor art. 9 și ale alin.
(2)al prezentului articol, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă sau, după caz, de autoritate de rezoluție, poate excepta următoarele categorii de entități:
  1. a)cooperativele de credit dintr-o rețea cooperatistă de credit ce beneficiază potrivit legislației naționale de exceptare de la aplicarea unor cerințe prudențiale în conformitate cu art. 10 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, de la aplicarea cerințelor prevăzute la art. 13-48 și, după caz, art. 49-84; ...
  2. b)instituții care sunt membre ale unui sistem instituțional de protecție, de la aplicarea cerințelor prevăzute la art. 13-48. ...
(2)În cazul prevăzut la alin.
(1):
  1. a)cerințele prevăzute la art. 13-48 și, după caz, art. 49- 84 se aplică la nivel consolidat rețelei formate din casa centrală și cooperativele de credit afiliate la aceasta care respectă condițiile prevăzute la art. 10 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; ...
  2. b)sistemul instituțional de protecție va respecta cerințele prevăzute la art. 13-48, în cooperare cu fiecare dintre instituțiile care beneficiază de exceptare. ...
(3)În aplicarea cerințelor art. 13-48 entităților prevăzute la alin.
(1), în cazul unei rețele cooperatiste de credit orice trimitere la un grup se consideră a fi făcută la casa centrală împreună cu cooperativele de credit afiliate acesteia în înțelesul art. 10 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și cu filialele acestora, iar orice trimitere la întreprinderi-mamă sau la instituții de credit care fac obiectul supravegherii consolidate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, se consideră a fi făcută la casa centrală. Articolul 12 Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție și autoritate competentă, comunică Autorității bancare europene modul de aplicare a art. 9, art. 10 alin.
(1)și art.
  1. Secţiunea a 2-a Planificarea redresării 2.
  2. Dispoziții generale privind planurile de redresare ... Articolul 13
(1)Fiecare instituție de credit, persoană juridică română, care nu face parte dintr-un grup supus supravegherii consolidate, potrivit art. 176, 181 și 192 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, sau legislației altui stat membru care transpune prevederile art. 111 și 112 din Directiva 2013/36/UE, elaborează și menține un plan de redresare care prevede măsuri ce trebuie luate de entitate pentru restabilirea poziției sale financiare în cazul deteriorării semnificative a acesteia.
(2)Planurile de redresare sunt considerate parte integrantă a cadrului formal de administrare a activității instituit de instituția de credit potrivit art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare. Articolul 14 Instituțiile de credit actualizează planurile de redresare cel puțin anual sau, la solicitarea Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă, cu o frecvență mai mare și, în orice caz, după orice modificare a structurii organizatorice sau juridice, ori a activității sau situației financiare a instituției de credit care ar putea avea impact semnificativ asupra planurilor de redresare sau ar impune modificarea acestora. Articolul 15 La elaborarea planurilor de redresare, instituțiile de credit nu trebuie să se bazeze în niciun fel pe accesul la sprijin financiar public extraordinar. Articolul 16 Instituțiile de credit includ în planul de redresare, dacă este cazul, o analiză a situațiilor în care pot solicita, în condițiile prevăzute în plan, accesul la facilitățile oferite de banca centrală și identifică activele care pot fi calificate drept garanții reale. Articolul 17
(1)Fără a aduce atingere dispozițiilor din art. 9-84, planurile de redresare trebuie să includă:
  1. a)informațiile prevăzute în secțiunea A din anexă; ...
  2. b)măsuri ce pot fi luate de către instituția de credit atunci când sunt întrunite condițiile pentru intervenția timpurie prevăzute de art. 149-151; ...
  3. c)condiții și proceduri adecvate pentru a garanta aplicarea măsurilor de redresare în timp util, precum și o gamă largă de opțiuni de redresare. ...
(2)Planurile de redresare trebuie să fie elaborate luând în considerare o serie de scenarii de criză financiară și macroeconomică majoră, relevante pentru caracteristicile specifice ale instituției de credit, inclusiv evenimente sistemice, scenarii de criză specifice persoanelor juridice considerate individual, precum și grupurilor în ansamblul lor. Articolul 18 Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, poate solicita unei instituții de credit să păstreze evidențe detaliate ale contractelor financiare la care este parte. Articolul 19 Organul de conducere al instituției de credit evaluează și aprobă planul de redresare înainte de transmiterea acestuia către Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă. Articolul 20
(1)Instituțiile de credit supuse obligației de întocmire a planurilor de redresare în temeiul art. 13, 27 și 29 trebuie să transmită planurile de redresare Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă, pentru a fi evaluate.
(2)Instituțiile de credit trebuie să demonstreze de o manieră satisfăcătoare pentru Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, că planurile de redresare îndeplinesc criteriile de la art. 21. Articolul 21 În termen de șase luni de la primirea planului de redresare, după consultarea autorităților competente din statele membre în care sunt situate sucursale semnificative ale instituției de credit, în situația în care planul de redresare este relevant pentru respectiva sucursală, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, analizează planul de redresare și evaluează în ce măsură acesta respectă cerințele prevăzute la art. 13-19 și următoarele criterii:
  1. a)punerea în aplicare a aranjamentelor propuse în planul de redresare este, în mod rezonabil, probabil să asigure păstrarea sau restabilirea viabilității și poziției financiare a instituției de credit sau, după caz, a grupului, ținând cont de măsurile premergătoare pe care entitatea le-a întreprins sau a planificat să le întreprindă; ...
  2. b)implementarea planului și a opțiunilor de redresare identificate în acesta este, în mod rezonabil, probabil să fie realizată rapid și eficient în situații de criză financiară, cu evitarea la maximum a efectelor negative semnificative asupra sistemului financiar, inclusiv în scenarii în care și alte instituții ar trebui să implementeze planuri de redresare în aceeași perioadă. ... Articolul 22 La evaluarea caracterului adecvat al planului de redresare potrivit art. 21, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, ia în considerare gradul în care structura de capital și de finanțare a instituției de credit corespunde complexității structurii organizatorice și profilului de risc al acesteia. Articolul 23
(1)Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de supraveghere transmite planul de redresare structurii care exercită funcția de rezoluție.
(2)Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de rezoluție evaluează planul de redresare în scopul identificării acelor măsuri pe care acesta le conține, ce pot avea impact negativ asupra posibilității de soluționare a instituției de credit, și poate face recomandări referitoare la aceste aspecte structurii care exercită funcția de supraveghere. Articolul 24
(1)În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, apreciază că planul de redresare prezintă deficiențe majore sau că există obstacole semnificative în calea implementării planului, aceasta comunică instituției de credit și, dacă este cazul, întreprinderii-mamă din grup rezultatul evaluării și solicită instituției de credit prezentarea, în termen de două luni de la comunicare, a unui plan revizuit care să conțină soluții pentru înlăturarea deficiențelor sau depășirea obstacolelor.
(2)Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, poate prelungi cu o lună termenul prevăzut la alin.
(1), la solicitarea instituției de credit.
(3)Înainte de a solicita unei instituții de credit să depună un plan de redresare revizuit potrivit alin.
(1), Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, solicită opinia instituției de credit referitoare la o astfel de cerință.
(4)În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, apreciază că deficiențele și obstacolele nu au fost soluționate în mod corespunzător prin planul revizuit, aceasta poate impune instituției de credit modificări punctuale asupra planului. Articolul 25
(1)În cazul în care instituția de credit nu prezintă un plan de redresare revizuit sau Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, stabilește că planul de redresare revizuit nu rezolvă problema deficiențelor sau obstacolelor potențiale identificate în cadrul evaluării inițiale și că nici nu este posibilă rezolvarea prin impunerea unor modificări punctuale ale planului, Banca Națională a României solicită instituției de credit să identifice, într-o perioadă rezonabilă, modificări pe care le poate aduce activității sale economice pentru a înlătura respectivele deficiențe sau depăși respectivele obstacole din calea implementării planului de redresare.
(2)Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, stabilește durata perioadei prevăzute la alin.
(1), de la caz la caz, în funcție de situația entității și natura deficiențelor identificate.
(3)În cazul în care instituția de credit nu identifică, în termenul stabilit de Banca Națională a României potrivit alin.
(2), modificări pe care le poate aduce activității sale economice sau în cazul în care Banca Națională a României estimează că acțiunile propuse de instituția de credit nu ar soluționa în mod adecvat deficiențele sau obstacolele, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, poate impune instituției de credit una sau mai multe dintre măsurile prevăzute la alin.
(4)și/sau orice altă măsură pe care o consideră necesară și proporțională, ținând cont de gravitatea deficiențelor sau amplitudinea obstacolelor și de efectul măsurilor respective asupra activității instituției de credit.
(4)Fără a aduce atingere art. 226 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, poate impune instituției de credit una sau mai multe din următoarele măsuri:
  1. a)reducerea profilului de risc al instituției de credit, inclusiv reducerea riscului de lichiditate; ...
  2. b)aplicarea de măsuri de recapitalizare promptă; ...
  3. c)revizuirea strategiei și structurii instituției de credit; ...
  4. d)modificarea strategiei de finanțare, pentru îmbunătățirea rezistenței la șoc a liniilor de activitate de bază și a funcțiilor critice; ...
  5. e)modificarea structurii de administrare a instituției de credit. ... Articolul 26
(1)Măsurile impuse instituțiilor de credit de Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, conform art. 25 alin.
(4), trebuie să fie proporționale cu gravitatea deficiențelor și amplitudinea obstacolelor supuse remedierii.
(2)Decizia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă, însoțită de motivarea acesteia, se comunică în scris instituției de credit și poate fi contestată în condițiile prevăzute la art. 275-277 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare. 2.2. Planuri de redresare la nivel de grup ... Articolul 27
(1)Întreprinderile-mamă din Uniunea Europeană care au sediul în România și pentru care Banca Națională a României este supraveghetor consolidant elaborează și transmit Băncii Naționale a României un plan de redresare a grupului în ansamblul său.
(2)Întreprinderea-mamă asigură că în planul de redresare a grupului sunt specificate măsurile a căror aplicare poate fi impusă la nivelul întreprinderii-mamă înseși și la nivelul fiecărei filiale în parte.
(3)Întreprinderea-mamă actualizează planurile de redresare cu respectarea dispozițiilor art. 14. Articolul 28 Prevederile art. 27 se aplică în mod corespunzător și întreprinderilor-mamă din Uniunea Europeană care au sediul în România și pentru care supraveghetor consolidant este o autoritate competentă dintr-un alt stat membru. Articolul 29 În cazul în care Banca Națională a României este supraveghetor consolidant pentru întreprinderile-mamă din Uniunea Europeană care nu au sediul în România, Banca Națională a României poate solicita autorității competente din statul membru în care întreprinderea-mamă își are sediul să îi ceară acesteia elaborarea și transmiterea către Banca Națională a României a unui plan de redresare a grupului, cu îndeplinirea cerințelor art. 27 alin.
(2)și
(3). Articolul 30 În cazurile prevăzute la art. 41-47, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, poate solicita instituțiilor de credit, persoane juridice române, filiale ale unei întreprinderi-mamă din Uniunea Europeană supravegheate de alt supraveghetor consolidant, să elaboreze și să îi transmită planuri de redresare individuale. Articolul 31
(1)Cu respectarea cerințelor de păstrare a confidențialității prevăzute în prezenta lege, Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, transmite planurile de redresare a grupului:
  1. a)autorităților competente relevante prevăzute la art. 184 și 185^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare; ...
  2. b)autorităților competente din statele membre în care sunt situate sucursale semnificative, în măsura în care planul de redresare este relevant pentru respectivele sucursale; ...
  3. c)celorlalte autorități de rezoluție ale filialelor. ...
(2)Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de supraveghere transmite planurile de redresare a grupului structurii care exercită funcția de rezoluție. Articolul 32
(1)La elaborarea planului de redresare a grupului, întreprinderea-mamă urmărește stabilizarea în situații de criză a grupului în ansamblu sau a oricărei instituții din grup, astfel încât să soluționeze sau să elimine cauzele perturbărilor și să restabilească poziția financiară a grupului sau a instituției în cauză, ținând seama în același timp de poziția financiară a altor entități ale grupului.
(2)Întreprinderea-mamă include în planul de redresare a grupului aranjamente menite să asigure coordonarea și consecvența măsurilor care se întreprind la nivelul întreprinderii-mamă, la nivelul entităților prevăzute la art. 1 alin.
(1)lit. c) și d), precum și a celor care se iau la nivelul filialelor și, dacă este cazul, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, la nivelul sucursalelor semnificative. Articolul 33 Planul de redresare a grupului și orice plan de redresare individual elaborat de o filială trebuie să includă elementele prevăzute la art. 13-19, inclusiv o gamă de opțiuni de redresare care identifică măsurile ce pot fi întreprinse pe fiecare scenariu de criză prevăzut la art. 17 alin.
(2)și, dacă este cazul, aranjamentele privind sprijinul financiar intragrup, adoptate potrivit acordului privind sprijinul financiar intragrup, încheiat potrivit prevederilor art. 117-
  1. Articolul 34 Întreprinderea-mamă identifică în planul de redresare a grupului, pentru fiecare scenariu de criză, eventualele obstacole în calea punerii în aplicare a măsurilor de redresare în cadrul grupului, inclusiv la nivelul fiecărei entități, și eventualele obstacole majore de natură juridică sau practică aflate în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării de datorii ori restituirii de active în cadrul grupului. Articolul 35 Organul de conducere al întreprinderii-mamă ce elaborează planul de redresare al grupului în temeiul art. 27, 28 sau 29, după caz, evaluează și aprobă planul de redresare a grupului înainte de transmiterea acestuia către Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, sau, după caz, supraveghetorului consolidant din alt stat membru. 2.
  2. Evaluarea planurilor de redresare a grupului ... Articolul 36
(1)Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, împreună cu autoritățile competente ale filialelor, în urma unei consultări cu autoritățile competente prevăzute la art. 185^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, și împreună cu autoritățile competente ale sucursalelor semnificative, în măsura în care planul de redresare a grupului este relevant pentru sucursalele semnificative, examinează planul și evaluează măsura în care acesta îndeplinește cerințele și criteriile prevăzute la art. 20-35.
(2)Evaluarea prevăzută la alin.
(1)se efectuează conform procedurii stabilite la art. 20 - 26 și dispozițiilor art. 37-40 și ține seama de impactul potențial al măsurilor de redresare asupra stabilității financiare în toate statele membre în care grupul operează. Articolul 37
(1)Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, depune toate diligențele pentru a adopta o decizie comună împreună cu autoritățile competente ale filialelor, într-un termen de patru luni de la data transmiterii planului de redresare a grupului, în conformitate cu prevederile art. 31, cu privire la:
  1. a)examinarea și evaluarea planului de redresare a grupului; ...
  2. b)necesitatea elaborării unor planuri de redresare pe bază individuală pentru instituțiile care fac parte din grup; ...
  3. c)aplicarea măsurilor prevăzute la art. 24 și 25. ...
(2)Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, poate solicita Autorității bancare europene acordarea de asistență potrivit art. 31 lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, în vederea ajungerii la o decizie comună, în sensul prevederilor alin.
(1). Articolul 38
(1)În absența unei decizii comune luate în termenul de patru luni prevăzut la art. 37 alin.
(1), de către autoritățile competente, cu privire la examinarea și evaluarea planului de redresare a grupului sau cu privire la orice măsuri pe care întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană trebuie să le ia potrivit art. 24 și 25, Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, adoptă propria decizie, ținând cont de opiniile și rezervele celorlalte autorități competente, exprimate în termenul de patru luni prevăzut, și notifică decizia întreprinderii-mamă din Uniunea Europeană și celorlalte autorități competente ale filialelor.
(2)Dacă, în termenul de patru luni, oricare dintre autoritățile competente prevăzute la art. 37 se adresează Autorității bancare europene în conformitate cu prevederile art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 în legătură cu evaluarea planurilor de redresare și cu implementarea măsurilor prevăzute la art. 25 alin.
(4)lit. a), b) și d), Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, își amână decizia și așteaptă decizia pe care Autoritatea bancară europeană o poate lua în conformitate cu prevederile art. 19 alin.
(3)din același regulament.
(3)Perioada de patru luni se consideră perioada de conciliere în sensul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.
(4)Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, ține cont la adoptarea propriei decizii de decizia Autorității bancare europene exprimată în termen de o lună.
(5)După expirarea termenului de patru luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună, Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, nu se mai poate adresa Autorității bancare europene în legătură cu evaluarea planurilor de redresare și cu implementarea măsurilor prevăzute la art. 25 alin.
(4)lit. a), b) și d).
(6)În absența unei decizii a Autorității bancare europene în termen de o lună, se aplică decizia Băncii Naționale a României, în calitate de supraveghetor consolidant. Articolul 39 Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, împreună cu autoritățile competente care nu s-au adresat Autorității bancare europene potrivit art. 38 alin.
(2)poate ajunge la o decizie comună cu privire la un plan de redresare la nivel de grup, care vizează entitățile din grup aflate sub jurisdicția respectivelor autorități. Articolul 40 Decizia comună prevăzută la art. 37 și 39 sau decizia adoptată în absența deciziei comune, prevăzută la art. 38, este recunoscută ca definitivă și este aplicată de autoritățile competente din statele membre vizate. 2.4. Planuri de redresare la nivel de grup în situația în care Banca Națională a României este autoritate competentă la nivel individual ... Articolul 41
(1)Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, împreună cu supraveghetorul consolidant, în urma unei consultări cu autoritățile competente prevăzute la art. 185^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, și împreună cu autoritățile competente ale sucursalelor semnificative, în măsura în care planul de redresare a grupului este relevant pentru sucursalele semnificative, analizează planul de redresare a grupului transmis de supraveghetorul consolidant și evaluează măsura în care acesta îndeplinește cerințele și criteriile prevăzute la art. 20-35 din perspectiva instituțiilor de credit supravegheate de aceasta.
(2)Evaluarea prevăzută la alin.
(1)ține seama de potențialul impact al măsurilor de redresare asupra stabilității financiare din România. Articolul 42 Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, depune toate diligențele pentru adoptarea, într-un termen de patru luni de la data trimiterii planului de redresare a grupului de către supraveghetorul consolidant, a deciziei comune similare celei prevăzute la art. 37, sens în care poate solicita Autorității bancare europene acordarea de asistență în conformitate cu prevederile art. 31 lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010. Articolul 43 În absența unei decizii comune a autorităților competente în termenul de patru luni prevăzut la art. 42 cu privire la necesitatea elaborării planului de redresare individual pentru instituțiile de credit aflate sub jurisdicția autorităților competente respective sau cu privire la aplicarea, la nivel de filială, a măsurilor prevăzute la art. 24 și 25, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, adoptă propria decizie. Articolul 44
(1)Dacă, în termenul de patru luni prevăzut la art. 42, oricare dintre autoritățile competente implicate potrivit aceluiași articol se adresează Autorității bancare europene în conformitate cu prevederile art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 în legătură cu evaluarea planurilor de redresare și cu implementarea măsurilor prevăzute la art. 25 alin.
(4)lit. a), b) și d), Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, își amână decizia și așteaptă decizia pe care Autoritatea bancară europeană o poate lua în conformitate cu prevederile art. 19 alin.
(3)din același regulament.
(2)Perioada de patru luni se consideră perioada de conciliere în sensul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.
(3)Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia Autorității bancare europene exprimată în termen de o lună.
(4)După expirarea termenului de patru luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, nu se mai poate adresa Autorității bancare europene în legătură cu evaluarea planurilor de redresare și cu implementarea măsurilor prevăzute la art. 25 alin.
(4)lit. a), b) și d).
(5)În absența unei decizii a Autorității bancare europene în termen de o lună, se aplică decizia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual. Articolul 45 Dacă Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, nu s-a adresat Autorității bancare europene într-un mod similar celui prevăzut la art. 44, aceasta poate ajunge, împreună cu celelalte autorități competente care nu s-au adresat Autorității bancare europene, la o decizie comună cu privire la un plan de redresare la nivel de grup care vizează entitățile din grup aflate sub jurisdicția sa. Articolul 46 Decizia comună prevăzută la art. 42 și 45 sau decizia adoptată în absența deciziei comune, prevăzută la art. 43, este recunoscută ca definitivă și este aplicată în mod corespunzător. Articolul 47 Banca Națională a României, în cazul unei sucursale semnificative din România, în măsura în care planul de redresare a grupului este relevant pentru sucursala respectivă, cooperează cu supraveghetorul consolidant și cu celelalte autorități competente implicate, în procesul de analiză și de evaluare a planului de redresare a grupului transmis de supraveghetorul consolidant. 2.5. Indicatorii planului de redresare ... Articolul 48
(1)În aplicarea prevederilor art. 13-47, instituțiile de credit stabilesc și includ în planurile de redresare o serie de indicatori calitativi sau cantitativi legați de poziția financiară a instituției de credit, care pot fi monitorizați cu ușurință și care precizează momentele la care trebuie întreprinse măsurile prevăzute în plan.
(2)Instituțiile de credit stabilesc indicatorii astfel încât să demonstreze Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, că dispun de aranjamente adecvate pentru monitorizarea periodică a indicatorilor.
(3)Indicatorii de la alin.
(1)sunt agreați de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, atunci când evaluează planurile de redresare în conformitate cu art. 20-26 și art. 41-47.
(4)Fără a aduce atingere alin.
(1), dacă organul de conducere al instituției de credit consideră că acest lucru este adecvat în condițiile date, o instituție de credit poate să ia măsuri pe baza planului său de redresare chiar dacă indicatorul relevant nu a fost atins sau să nu ia astfel de măsuri chiar dacă indicatorul relevant este atins.
(5)Decizia de a lua sau nu o măsură prevăzută în planul de redresare este notificată fără întârziere Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual. Secţiunea a 3-a Planificarea rezoluției 3.1. Dispoziții generale privind planurile de rezoluție ... Articolul 49
(1)Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, elaborează un plan de rezoluție pentru fiecare instituție de credit persoană juridică română, care nu face parte dintr-un grup supus supravegherii consolidate, în conformitate cu prevederile art. 176, 181 și 192 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, sau legislației altui stat membru care transpune prevederile art. 111 și 112 din Directiva 2013/36/UE. Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de rezoluție elaborează planul de rezoluție după consultarea structurii care exercită funcția de supraveghere.
(2)Banca Națională României, în calitate de autoritate de rezoluție se consultă și cu autoritățile de rezoluție din jurisdicțiile în care sunt situate sucursale semnificative ale instituției de credit, în situația în care planul de rezoluție este relevant pentru respectivele sucursale.
(3)Planul de rezoluție prevede acțiunile de rezoluție pe care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, le poate întreprinde atunci când instituția de credit îndeplinește condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție.
(4)Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, comunică informațiile prevăzute la art. 55 lit. a) instituției de credit în cauză. Articolul 50 Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, identifică în planul de rezoluție obstacolele majore în calea posibilității de soluționare, în sensul art. 85 alin.
(3), a entității și, dacă este necesar și proporțional, măsurile relevante pentru eliminarea obstacolelor, în conformitate cu art. 85-116. Articolul 51
(1)La elaborarea planului de rezoluție, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, trebuie să ia în considerare scenarii relevante, inclusiv posibilitatea ca situația de dificultate majoră a instituției de credit să se datoreze unor circumstanțe individuale sau să survină pe fondul unei instabilități financiare extinse sau al unor evenimente sistemice.
(2)La elaborarea planului de rezoluție, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu trebuie să prezume oricare dintre următoarele:
  1. a)sprijin financiar public extraordinar, cu excepția utilizării mecanismelor de finanțare instituite în conformitate cu art. 531-535; ...
  2. b)asigurarea de lichiditate în situații de urgență din partea băncii centrale; ...
  3. c)asigurarea de lichiditate din partea băncii centrale oferită cu garanții, rate ale dobânzilor sau durate nonstandard. ... Articolul 52 Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, include în planul de rezoluție o analiză a modalității și momentului în care instituția de credit poate solicita, în condițiile prevăzute în plan, accesul la facilitățile oferite de banca centrală și identifică activele care pot fi calificate drept garanții reale. Articolul 53 La solicitarea Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, instituția de credit furnizează asistență la elaborarea și actualizarea planului de rezoluție. Articolul 54
(1)Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, reevaluează și, dacă este cazul, actualizează planurile de rezoluție cel puțin anual și după orice modificare semnificativă a structurii organizatorice sau juridice, a activității sau a poziției financiare a instituției de credit care ar putea avea, în opinia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, un impact semnificativ asupra eficacității planurilor de rezoluție sau care ar impune o modificare a acestora.
(2)În aplicarea prevederilor alin.
(1), instituțiile de credit informează prompt Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, asupra oricărei modificări care ar putea impune o reevaluare sau o actualizare a planurilor. Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de supraveghere informează prompt structura care exercită funcția de rezoluție asupra oricărei modificări care ar putea impune o reevaluare sau o actualizare a planurilor. Articolul 55 Fără a aduce atingere art. 9-12, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, prevede în planul de rezoluție opțiuni de aplicare a instrumentelor de rezoluție și de exercitare a competențelor de rezoluție prevăzute la art. 177-456 și include următoarele elemente pentru care stabilește valori concrete atunci când, în opinia sa, este adecvat și posibil:
  1. a)un rezumat al principalelor elemente ale planului; ...
  2. b)un rezumat al modificărilor importante survenite în cadrul instituției de credit de la ultima actualizare a planului de rezoluție; ...
  3. c)o prezentare a modalității în care funcțiile critice și liniile de activitate de bază ar putea fi separate de alte funcții, fundamentată din punct de vedere juridic și economic, pentru asigurarea continuității acestora în caz de dificultate majoră a instituției de credit; ...
  4. d)o estimare a calendarului punerii în aplicare a fiecărui aspect important al planului; ...
  5. e)o descriere detaliată a evaluării posibilității de soluționare a entității, în sensul art. 85 alin.
(3), efectuată conform art. 50 și art. 85-87; ... f) o descriere a oricăror măsuri necesare conform prevederilor art. 92-98 pentru a aborda sau a înlătura obstacolele din calea posibilității de soluționare, în sensul art. 85 alin.
(3), identificate în urma evaluării efectuate conform art. 85-87; ...
  1. g)o descriere a procedurii de stabilire a valorii și posibilității de vânzare a funcțiilor critice, a liniilor de activitate de bază și a activelor instituției de credit; ...
  2. h)o descriere detaliată a măsurilor destinate asigurării faptului că informațiile solicitate conform art. 57 sunt actualizate și puse la dispoziția Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, în orice moment; ...
  3. i)prezentarea modului în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, consideră ca ar putea fi finanțate opțiunile de rezoluție, fără ca instituția de credit să recurgă la sprijin financiar public extraordinar, cu excepția utilizării mecanismelor de finanțare instituite conform art. 531-535, ori la asigurarea de lichiditate în situații de urgență din partea băncii centrale ori la asigurarea de lichiditate din partea băncii centrale oferită cu garanții, rate ale dobânzilor sau durate nonstandard; ...
  4. j)o descriere detaliată a diferitelor strategii de rezoluție care ar putea fi aplicate în funcție de scenariile posibile și termenele aplicabile; ...
  5. k)o descriere a relațiilor de interdependență critice; ...
  6. l)o descriere a opțiunilor care ar permite menținerea accesului la serviciile de plăți și de compensare și la alte infrastructuri, precum și o evaluare a portabilității pozițiilor clienților; ...
  7. m)o analiză a impactului planului asupra angajaților instituției de credit, inclusiv o evaluare a oricăror costuri asociate și o descriere a procedurilor de consultare în cursul procesului de rezoluție a personalului, a organizației patronale și a organizației angajaților, după caz; ...
  8. n)un plan de comunicare cu mass-media și cu publicul; ...
  9. o)cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile necesare în temeiul art. 296 și termenul în care trebuie să se ajungă la acest nivel, dacă este cazul; ...
  10. p)cerința minimă de fonduri proprii și instrumente contractuale de recapitalizare internă, în temeiul art. 296, și, după caz, termenul în care trebuie să se ajungă la acest nivel; ...
  11. q)o descriere a operațiunilor și a sistemelor esențiale pentru a menține funcționarea continuă a proceselor operaționale ale instituției de credit; ...
  12. r)după caz, orice opinie exprimată de instituția de credit cu privire la planul de rezoluție. ... Articolul 56
(1)Fără a aduce atingere art. 18, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate solicita instituțiilor de credit și entităților prevăzute la art. 1 alin.
(1)lit. b),
  1. c)sau
  2. d)din jurisdicția sa să păstreze evidențe detaliate ale contractelor financiare la care acestea sunt parte și poate stabili termenul în care trebuie realizate evidențele respective, care se comunică acestora.
(2)Termenul prevăzut la alin.
(1)poate fi diferit în funcție de tipurile de contracte financiare definite la art. 2 pct. 83, aceleași termene fiind aplicate tuturor instituțiilor de credit și entităților prevăzute la art. 1 alin.
(1)lit. b)-d), aflate în jurisdicția sa. Articolul 57
(1)La solicitarea Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, fiecare instituție de credit persoană juridică română:
  1. a)cooperează la elaborarea planului de rezoluție atât cât este necesar, conform solicitării autorității de rezoluție; ...
  2. b)furnizează toate informațiile necesare elaborării și punerii în aplicare a planului de rezoluție, inclusiv informațiile și analizele prevăzute în secțiunea B a anexei. ...
(2)Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de supraveghere cooperează cu structura care exercită funcția de rezoluție, pentru a verifica în ce măsură informațiile prevăzute la alin.
(1)sunt deja disponibile. Banca Națională a României se asigură că, în situația în care aceste informații sunt disponibile, structura care exercită funcția de supraveghere le transmite structurii care exercită funcția de rezoluție. 3.2. Planificarea rezoluției la nivel de grup ... Articolul 58
(1)Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, împreună cu autoritățile de rezoluție ale filialelor din grup și în urma consultării cu autoritățile de rezoluție din jurisdicțiile unde sunt sucursale semnificative, în măsura în care planul este relevant pentru acestea, elaborează planuri de rezoluție a grupului.
(2)Planul de rezoluție a grupului este destinat rezoluției grupului în ansamblul său, fie prin rezoluție la nivelul întreprinderii-mamă din Uniunea Europeană cu sediul în România, fie prin separare și rezoluție a filialelor, și cuprinde măsurile necesare pentru rezoluția:
  1. a)întreprinderii-mamă din Uniunea Europeană cu sediul în România; ...
  2. b)filialelor ce fac parte din grup și au sediul în Uniunea Europeană; ...
  3. c)entităților prevăzute la art. 1 alin.
(1)lit.
  1. c)și d); ...
  2. d)filialelor ce fac parte din grup și au sediul în afara Uniunii Europene, cu respectarea dispozițiilor art. 512-529. ... Articolul 59 În cazul în care Banca Națională a României este autoritate de rezoluție la nivelul unui grup a cărui întreprindere-mamă din Uniunea Europeană nu are sediul în România, Banca Națională a României cooperează strâns cu autoritatea de rezoluție din statul membru în care întreprinderea-mamă își are sediul în vederea elaborării planurilor de rezoluție a grupului. Articolul 60 Planul de rezoluție a grupului se elaborează pe baza informațiilor furnizate conform art. 57. Articolul 61
(1)Planul de rezoluție la nivel de grup va avea în vedere următoarele: a) stabilirea acțiunilor de rezoluție care urmează a fi întreprinse în relație cu entitățile din grup, prin intermediul acțiunilor de rezoluție luate cu privire la entitățile prevăzute la art. 1 alin.
(1)lit. b),
  1. c)și d), la întreprinderea-mamă și la instituțiile-filiale, și prin intermediul unor acțiuni de rezoluție coordonate referitoare la instituțiile-filiale, potrivit scenariilor prevăzute la art. 51; ...
  2. b)examinarea măsurii în care instrumentele și competențele de rezoluție pot fi aplicate, respectiv exercitate în mod coordonat în cazul entităților din grup cu sediul în Uniunea Europeană, inclusiv a măsurilor vizând facilitarea achiziționării de către o terță parte a grupului ca întreg, a unor linii de activitate separate sau a unor activități realizate fie de mai multe entități din grup, fie doar de unele dintre acestea, și identificarea eventualelor obstacole din calea unei rezoluții coordonate; ...
  3. c)identificarea, în cazul în care grupul include entități constituite în state terțe, a modalităților adecvate de cooperare și de coordonare cu autoritățile relevante ale respectivelor state terțe și a implicațiilor pentru rezoluția la nivelul Uniunii Europene; ...
  4. d)identificarea măsurilor necesare, inclusiv separarea din punct de vedere juridic și economic a anumitor funcții sau linii de activitate, pentru a facilita rezoluția grupului, în situațiile în care sunt îndeplinite condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție; ...
  5. e)stabilirea oricăror măsuri suplimentare, care nu sunt prevăzute în prezenta lege și pe care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, intenționează să le aplice pentru rezoluția grupului; ...
  6. f)identificarea modului în care ar putea fi finanțate acțiunile de rezoluție a grupului și, în cazurile în care este necesară utilizarea mecanismelor de finanțare, definirea principiilor de partajare a responsabilității pentru respectiva finanțare între sursele de finanțare din diferite state membre. Planul nu trebuie să se bazeze pe sprijin financiar public extraordinar, în afara utilizării mecanismelor de finanțare instituite conform art. 531-535 și, după caz, a mecanismelor de finanțare instituite de alte state membre potrivit art. 100 din Directiva 2014/59/UE ori pe asigurarea de lichiditate în situații de urgență din partea băncii centrale ori pe asigurarea de lichiditate din partea băncii centrale oferită cu garanții, rate ale dobânzilor sau durate nonstandard. ...
(2)Principiile pe baza cărora este elaborat planul au în vedere partajarea responsabilității pe baza unor criterii obiective și echilibrate, luând în considerare prevederile art. 560 și impactul asupra stabilității financiare în toate statele membre implicate. Articolul 62 Evaluarea posibilității de soluționare a grupului potrivit art. 88-91 se realizează concomitent cu elaborarea și actualizarea planului de rezoluție a grupului conform art. 58-61 și art. 63, incluzând în plan o descriere detaliată a evaluării realizate. Articolul 63 Planul de rezoluție a grupului nu trebuie să aibă un impact disproporționat asupra niciunui stat membru în care operează grupul. Articolul 64
(1)Întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană cu sediul în România transmite Băncii Naționale României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup orice informații solicitate de aceasta conform art. 57, referitoare la respectiva întreprindere-mamă din Uniunea Europeană, și, dacă este necesar, la fiecare dintre entitățile din grup, inclusiv cele prevăzute la art. 1 alin.
(1)lit. c) și d).
(2)Întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană cu sediul în România elaborează și transmite către autoritatea de rezoluție la nivel de grup, inclusiv în situațiile în care aceasta este o autoritate de rezoluție dintr-un alt stat membru, informațiile solicitate conform art. 57, referitoare la întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană, și, dacă este necesar, la fiecare dintre entitățile care fac parte din grup, inclusiv cele prevăzute la art. 1 alin.
(1)lit. c) și d).
(3)În cazul întreprinderii-mamă din Uniunea Europeană care nu are sediul în România, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, solicită autorității de rezoluție din statul membru în care întreprinderea-mamă își are sediul transmiterea către Banca Națională a României a informațiilor similare celor prevăzute de art. 57, referitoare la respectiva întreprinderea-mamă, și, dacă este necesar, la fiecare dintre entitățile care fac parte din grup, inclusiv cele prevăzute la art. 1 alin.
(1)lit. c) și d).
(4)Cu respectarea cerințelor de păstrare a confidențialității prevăzute de prezenta lege, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, transmite informațiile prevăzute la alin.
(1)către:
  1. a)Autoritatea bancară europeană; ...
  2. b)autoritățile de rezoluție ale filialelor; ...
  3. c)autoritățile de rezoluție din jurisdicțiile unde sunt sucursale semnificative, în măsura în care planul de rezoluție este relevant pentru sucursalele semnificative; ...
  4. d)autoritățile competente relevante prevăzute la art. 184 și 185^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare; ...
  5. e)autoritățile de rezoluție din statele membre în care își au sediul entitățile prevăzute la art. 1 alin.
(1)lit.
  1. c)și
  2. d)din Directiva 2014/59/UE. ...
(5)Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, transmite Autorității bancare europene toate informațiile relevante pentru rolul său referitor la planurile de rezoluție a grupului, iar autorităților prevăzute la alin.
(4)lit. b)-d) cel puțin toate informațiile relevante pentru filiala sau sucursala semnificativă din jurisdicția fiecărei autorități.
(6)Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, poate transmite informațiile referitoare la filiale din state terțe numai cu consimțământul autorității de supraveghere sau al autorității de rezoluție relevante din respectivul stat terț. Articolul 65
(1)Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, împreună cu autoritățile de rezoluție prevăzute la art. 64 alin.
(4), după consultarea cu autoritățile competente relevante, inclusiv cu autoritățile competente din statele membre în care sunt situate sucursale semnificative, elaborează și actualizează în cadrul colegiilor de rezoluție planul de rezoluție a grupului.
(2)Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, poate, cu respectarea cerințelor de păstrare a confidențialității prevăzute de art. 527-529, să implice în elaborarea și actualizarea planurilor de rezoluție a grupului autorități de rezoluție din state terțe în care sunt situate filiale sau societăți financiare holding din grup ori sucursale semnificative, în sensul art. 210^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare. Articolul 66 Planul de rezoluție a grupului este revizuit și, după caz, actualizat cel puțin o dată pe an, precum și după orice modificare a structurii juridice sau organizatorice, a activității sau a poziției financiare a grupului, inclusiv a oricărei entități din grup, care ar putea avea, în opinia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup și a celorlalte autorități implicate, un impact semnificativ asupra planului sau ar impune modificarea sa. Articolul 67 Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, adoptă împreună cu autoritățile de rezoluție ale filialelor, printr-o decizie comună, planul de rezoluție a grupului, în termen de patru luni de la transmiterea către acestea a informațiilor prevăzute la art. 64 alin.
(4). Banca Națională a României poate solicita sprijinul Autorității bancare europene pentru adoptarea unei decizii comune. Articolul 68 În absența unei decizii comune a autorităților de rezoluție în termenul de patru luni prevăzut la art. 67, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, adoptă propria decizie cu privire la planul de rezoluție a grupului, solid argumentată și ținând cont de opiniile și rezervele celorlalte autorități de rezoluție, și notifică decizia adoptată întreprinderii-mamă din Uniunea Europeană. Articolul 69
(1)Dacă, în termenul de patru luni prevăzut la art. 67, oricare dintre celelalte autorități de rezoluție se adresează Autorității bancare europene în conformitate cu prevederile art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, își amână decizia și așteaptă decizia pe care Autoritatea bancară europeană o poate lua în conformitate cu prevederile art. 19 alin.
(3)din același regulament.
(2)Perioada de patru luni este considerată perioadă de conciliere în sensul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.
(3)Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, ține cont la adoptarea propriei decizii de decizia Autorității bancare europene, exprimată în termen de o lună.
(4)După expirarea termenului de patru luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, nu se mai poate adresa Autorității bancare europene în vederea ajungerii la un acord cu privire la planul de rezoluție la nivel de grup.
(5)În absența unei decizii a Autorității bancare europene în termen de o lună, se aplică decizia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup. Articolul 70 Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, poate ajunge la o decizie comună referitoare la un plan de rezoluție la nivel de grup care vizează entitățile din grup aflate sub jurisdicția sa, împreună cu autoritățile de rezoluție care nu s-au adresat Autorității bancare europene în acest sens, potrivit art. 69 alin.
(1). Articolul 71 Decizia comună prevăzută la art. 67 și 70 sau decizia adoptată în absența deciziei comune, prevăzută la art. 68, este recunoscută ca definitivă și este aplicată de celelalte autorități de rezoluție vizate. Articolul 72 Dacă sunt luate decizii comune în temeiul art. 67 și 70 și dacă o autoritate de rezoluție consideră că motivul dezacordului privind planul de rezoluție a grupului, în privința căruia s-a solicitat asistență Autorității bancare europene, afectează responsabilitățile fiscale ale statului membru respectiv, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, în urma notificării primite de la autoritatea de rezoluție în cauză, informează Autoritatea bancară europeană asupra acestei situații și reevaluează planul de rezoluție a grupului, inclusiv cerințele minime privind fondurile proprii și datorii eligibile. Articolul 73 Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, transmite autorităților competente relevante planul de rezoluție al grupului, precum și orice modificări aduse acestuia. 3.3. Planificarea rezoluției la nivel de grup în cazul în care Banca Națională a României este autoritate de rezoluție la nivel individual ... Articolul 74
(1)Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, elaborează, împreună cu autoritatea de rezoluție la nivel de grup și cu celelalte autorități de rezoluție implicate, planuri de rezoluție a grupului, în urma consultării cu autoritățile de rezoluție din jurisdicțiile unde sunt sucursale semnificative, în măsura în care planul este relevant pentru acestea.
(2)Prevederile art. 58 alin.
(2)se aplică în mod corespunzător. Articolul 75 În cazul unei sucursale semnificative din România, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, cooperează cu autoritatea de rezoluție la nivel de grup și cu celelalte autorități de rezoluție implicate, în vederea elaborării planurilor de rezoluție a grupului, în măsura în care planul este relevant pentru respectiva sucursală. Articolul 76 Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, participă la elaborarea și actualizarea planului de rezoluție a grupului în cadrul colegiilor de rezoluție. Articolul 77 Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, adoptă împreună cu celelalte autorități din colegiul de rezoluție, printr-o decizie comună, planul de rezoluție a grupului, în termen de patru luni de la transmiterea către acestea, de către autoritatea de rezoluție la nivel de grup, a informațiilor furnizate de întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană, în mod similar celor prevăzute la art. 64 alin.
(4). Banca Națională a României poate solicita sprijinul Autorității bancare europene pentru adoptarea unei decizii comune. Articolul 78
(1)În absența unei decizii comune a autorităților de rezoluție în termenul de patru luni prevăzut la art. 77, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, ia propria decizie și elaborează și actualizează un plan de rezoluție pentru entitățile aflate în jurisdicția sa.
(2)Decizia trebuie să fie temeinic motivată, să prezinte motivele dezacordului cu planul de rezoluție a grupului propus și să ia în considerare opiniile și rezervele celorlalte autorități competente și ale celorlalte autorități de rezoluție.
(3)Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, notifică decizia sa celorlalți membri ai colegiului de rezoluție. Articolul 79
(1)Cu respectarea prevederilor art. 82, dacă în termenul de patru luni prevăzut la art. 77, oricare dintre autoritățile de rezoluție implicate se adresează Autorității bancare europene pentru acordarea de asistență, în conformitate cu prevederile art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, își amână decizia și așteaptă decizia pe care Autoritatea bancară europeană o poate lua în conformitate cu prevederile art. 19 alin.
(3)din același regulament.
(2)Perioada de patru luni se consideră perioada de conciliere în sensul Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010.
(3)Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia Autorității bancare europene exprimată în termen de o lună.
(4)După expirarea termenului de patru luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, nu se mai poate adresa Autorității bancare europene.
(5)În absența unei decizii a Autorității bancare europene se aplică decizia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual. Articolul 80 Dacă Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, nu s-a adresat Autorității bancare europene într-un mod similar celui prevăzut la art. 79, aceasta poate ajunge la o decizie comună cu autoritatea de rezoluție la nivel de grup și cu autoritățile de rezoluție care nu s-au adresat Autorității bancare europene conform art. 79, cu privire la un plan de rezoluție la nivel de grup care vizează entitățile din grup aflate sub jurisdicția sa. Articolul 81 Decizia comună prevăzută la art. 77 și 80 sau decizia adoptată în absența deciziei comune, prevăzută la art. 78, este recunoscută ca definitivă și este aplicată în mod corespunzător. Articolul 82 În cazul în care este solicitat sprijinul Autorității bancare europene în vederea ajungerii la un acord în conformitate cu prevederile art. 19 alin.
(3)din Regulamentul (CE) nr. 1.093/2010, cu privire la luarea unei decizii comune privind planurile de rezoluție la nivel de grup, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, analizează dacă aspectul care face obiectul dezacordului poate afecta în orice mod responsabilitățile fiscale ale României. Articolul 83 În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, consideră că motivul dezacordului privind planurile de rezoluție a grupului, în privința căruia s-a solicitat asistență Autorității bancare europene, afectează responsabilitățile fiscale ale României, aceasta informează Autoritatea bancară europeană asupra acestei situații și solicită autorității de rezoluție la nivel de grup reevaluarea planului de rezoluție a grupului, inclusiv a cerințelor minime privind fondurile proprii și datorii eligibile. Articolul 84 Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, transmite autorităților competente relevante planul de rezoluție, precum și orice modificări aduse acestuia. Capitolul II Posibilitatea de soluționare Secţiunea 1 Dispoziții generale privind posibilitatea de soluționare a unei instituții de credit Articolul 85
(1)Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, după consultarea autorităților de rezoluție din jurisdicțiile în care își au sediul sucursale semnificative, în măsura în care posibilitatea de soluționare este relevantă pentru sucursalele semnificative, evaluează măsura în care soluționarea unei instituții de credit ce nu face parte dintr-un grup este posibilă, în sensul alin.
(3), fără să se bazeze pe oricare dintre următoarele:
  1. a)sprijin financiar public extraordinar, cu excepția mecanismelor de finanțare instituite în conformitate cu art. 531-535; ...
  2. b)asigurarea de lichiditate în situații de urgență din partea băncii centrale; ...
  3. c)asigurarea de lichiditate din partea băncii centrale oferită cu garanții, rate ale dobânzilor sau durate nonstandard. ...
(2)Banca Națională a României se asigură că evaluarea prevăzută la alin.
(1)se realizează după consultarea, de către structura care exercită funcția de rezoluție, a structurii care exercită funcția de supraveghere.
(3)Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, consideră că soluționarea unei instituții de credit este posibilă dacă este fezabil și credibil, în opinia acesteia, fie să lichideze instituția de credit prin procedura de insolvență, fie să remedieze situația instituției de credit prin aplicarea de instrumente de rezoluție și exercitarea de competențe de rezoluție, cu evitarea pe cât posibil a oricăror efecte negative semnificative asupra sistemului financiar național, al altor state membre sau al Uniunii Europene, inclusiv în caz de instabilitate financiară mai extinsă sau de evenimente la scara întregului sistem, și cu scopul asigurării continuității funcțiilor critice ale instituției de credit.
(4)Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, notifică Autoritatea bancară europeană în timp util ori de câte ori consideră că soluționarea unei instituții de credit nu este posibilă. Articolul 86 Pentru a evalua posibilitatea de soluționare prevăzută la art. 85, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, examinează cel puțin elementele prevăzute în secțiunea C din anexă. Articolul 87 Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, evaluează posibilitatea de soluționare în temeiul art. 85 și 86 concomitent și în scopul elaborării și actualizării planului de rezoluție în conformitate cu art. 49-56. Secţiunea a 2-a Posibilitatea de soluționare a unui grup 2.1. Evaluarea posibilității de soluționare a unui grup în cazul în care Banca Națională a României este autoritate de rezoluție la nivel de grup ... Articolul 88
(1)Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, împreună cu autoritățile de rezoluție ale filialelor, după consultarea autorităților competente ale filialelor și autorităților de rezoluție din jurisdicțiile în care își au sediul sucursale semnificative, în măsura în care este relevant pentru sucursalele semnificative respective, evaluează măsura în care soluționarea grupului este posibilă, în sensul alin.
(3), fără să se prezume oricare dintre următoarele:
  1. a)sprijin financiar public extraordinar, cu excepția mecanismelor de finanțare instituite în conformitate cu prevederile art. 531-535 și, după caz, a mecanismelor de finanțare instituite de alte state membre în conformitate cu prevederile art. 100 din Directiva 2014/59/UE; ...
  2. b)asigurarea de lichiditate în situații de urgență din partea băncii centrale; ...
  3. c)asigurarea de lichiditate din partea băncii centrale oferită cu garanții, rate ale dobânzilor sau durate nonstandard. ...
(2)Banca Națională a României se asigură că evaluarea prevăzută la alin.
(1)se realizează după consultarea structurii care exercită funcția de supraveghere.
(3)Se consideră că soluționarea unui grup este posibilă dacă autoritățile de rezoluție consideră că este fezabil și credibil fie să lichideze entități din grup prin procedura de insolvență, fie să remedieze situația aplicând entităților din grup instrumente și competențe de rezoluție, cu evitarea, pe cât posibil, a efectelor negative considerate de către autoritățile de rezoluție ca fiind semnificative asupra sistemelor financiare ale statelor membre în care sunt situate entitățile din grup, ale altor state membre sau al Uniunii Europene, inclusiv în situații de instabilitate financiară mai extinsă sau de evenimente la scara întregului sistem, și cu scopul asigurării continuității funcțiilor critice îndeplinite de entitățile din grup, în cazul în care acestea pot fi ușor separate în timp util sau pe alte căi.
(4)Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, notifică Autoritatea bancară europeană în timp util ori de câte ori consideră că soluționarea unui grup nu este posibilă.
(5)Evaluarea posibilității de soluționare a unui grup este analizată în cadrul colegiilor de rezoluție prevăzute la art. 458-463. Articolul 89 Pentru evaluarea posibilității de soluționare a grupului prevăzute la art. 88, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, examinează cel puțin elementele prevăzute în secțiunea C din anexă. Articolul 90
(1)Evaluarea posibilității de soluționare a grupului în temeiul art. 88 și 89 se realizează concomitent și în scopul elaborării și actualizării planului de rezoluție a grupului în conformitate cu prevederile art. 58-63.
(2)Evaluarea se realizează în cadrul procedurii decizionale prevăzute la art. 64-
  1. 2.
  2. Posibilitatea de soluționare a unui grup în cazul în care Banca Națională a României este autoritate de rezoluție la nivel individual ... Articolul 91
(1)Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, împreună cu autoritatea de rezoluție la nivel de grup și cu autoritățile de rezoluție ale celorlalte filiale, după consultarea supraveghetorului consolidant, autorităților competente ale celorlalte filiale și autorităților de rezoluție din jurisdicțiile în care își au sediul sucursale semnificative, în măsura în care este relevant pentru sucursalele semnificative respective, evaluează, în mod similar celor prevăzute la art. 88-90, măsura în care soluționarea unui grup este posibilă.
(2)Banca Națională a României se asigură că evaluarea prevăzută la alin.
(1)se realizează de către structura care exercită funcția de rezoluție după consultarea structurii care exercită funcția de supraveghere. Secţiunea a 3-a Competența de a aborda sau de a înlătura obstacole din calea posibilităților de soluționare 3.1. Dispoziții generale ... Articolul 92
(1)Dacă în urma evaluării posibilității de soluționare a instituției de credit, efectuată în conformitate cu prevederile art. 85-91, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, apreciază că există obstacole semnificative în calea posibilității de soluționare a instituției de credit, va notifica aceste constatări în scris instituției de credit și autorităților de rezoluție din jurisdicțiile în care sunt situate sucursale semnificative.
(2)Banca Națională a României se asigură că evaluarea prevăzută la alin.
(1)se realizează după consultarea structurii care exercită funcția de supraveghere și, în situația în care structura care exercită funcția de rezoluție constată existența unor obstacole semnificative în calea posibilității de soluționare a instituției de credit, va notifica aceste constatări în scris structurii care exercită funcția de supraveghere. Articolul 93 Cerința ca Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, să elaboreze planul de rezoluție și cea potrivit căreia autoritățile de rezoluție relevante urmăresc să ajungă la o decizie comună cu privire la planul de rezoluție a grupului prevăzute la art. 49 și, respectiv, la art. 67 și 77 se suspendă ca urmare a notificării prevăzute la art. 92, până când măsurile de reducere sau de înlăturare a obstacolelor semnificative din calea posibilității de soluționare au fost acceptate de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, potrivit art. 94 sau au fost decise de aceasta în temeiul art. 95. Articolul 94
(1)În termen de patru luni de la data primirii notificării în conformitate cu prevederile art. 92, instituția de credit transmite Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, propuneri de măsuri având ca scop gestionarea sau înlăturarea obstacolelor semnificative precizate în notificare.
(2)Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, evaluează eficacitatea măsurilor propuse pentru gestionarea sau înlăturarea obstacolelor semnificative în cauză.
(3)Banca Națională a României se asigură că evaluarea prevăzută la alin.
(2)se realizează după consultarea de către structura care exercită funcția de rezoluție a structurii care exercită funcția de supraveghere. Articolul 95
(1)Dacă Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, apreciază că măsurile propuse de instituția de credit în conformitate cu prevederile art. 94 nu asigură reducerea sau înlăturarea obstacolelor în cauză, va impune acesteia, fie prin intermediul structurii care exercită funcția de rezoluție, fie prin intermediul structurii care, exercită funcția de supraveghere, măsuri alternative cu același scop și va notifica respectivele măsuri în scris instituției de credit, care, în termen de o lună de la primirea notificării, propune un plan de conformare la acestea.
(2)Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, însoțește notificarea măsurilor alternative de argumentele pentru care măsurile propuse de instituția de credit nu sunt considerate eficace pentru înlăturarea obstacolelor din calea posibilității de soluționare și de prezentarea modului în care măsurile alternative propuse sunt proporționale pentru îndepărtarea acestor obstacole.
(3)La stabilirea măsurilor alternative, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ține cont de amenințarea pentru stabilitatea financiară reprezentată de aceste obstacole în calea soluționării și de efectul măsurilor asupra activității instituției de credit, stabilității acesteia și a capacității sale de a contribui la economie. Articolul 96 În sensul art. 95, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate lua oricare dintre următoarele măsuri:
  1. a)să solicite instituției de credit revizuirea oricăror acorduri de finanțare intragrup sau examinarea motivelor pentru absența acestora, încheierea unor contracte de servicii - fie intragrup, fie cu părți terțe - vizând asigurarea desfășurării funcțiilor critice ale instituției de credit; ...
  2. b)să solicite instituției de credit limitarea expunerilor sale individuale și agregate maxime; ...
  3. c)să impună cerințe suplimentare de informare specifice sau periodice, relevante pentru procedura de rezoluție; ...
  4. d)să solicite instituției de credit renunțarea la anumite active; ...
  5. e)să solicite instituției de credit limitarea sau încetarea anumitor activități derulate sau propuse; ...
  6. f)să limiteze sau să împiedice crearea de noi linii de activitate, dezvoltarea celor existente, vânzarea de produse noi sau vânzarea produselor existente; ...
  7. g)să solicite modificări în structura juridică sau operațională a instituției de credit sau a oricărei entități din grup, fie în mod direct, fie în mod indirect sub controlul instituției de credit, respectiv al entității, pentru a reduce complexitatea și a garanta astfel posibilitatea separării, din punct de vedere juridic și operațional, a funcțiilor critice de alte funcții la aplicarea instrumentelor de rezoluție; ...
  8. h)să solicite instituției de credit sau întreprinderii-mamă înființarea unei societăți financiare holding-mamă în România sau a unei societăți financiare holding-mamă în Uniunea Europeană; ...
  9. i)să solicite instituției de credit sau entităților prevăzute la art. 1 alin.
(1)lit. b),
  1. c)sau
  2. d)să emită datorii eligibile pentru a îndeplini cerințele prevăzute la art. 296-310; ...
  3. j)să solicite instituției de credit sau entităților prevăzute la art. 1 alin.
(1)lit. b),
  1. c)sau
  2. d)să adopte alte măsuri pentru a îndeplini cerința minimă pentru fondurile proprii și datoriile eligibile potrivit art. 296-310, inclusiv să încerce să renegocieze orice datorie eligibilă și orice instrument suplimentar de nivel 1 sau instrument de nivel 2 pe care l-a emis, pentru a se asigura că orice decizie a Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, de a reduce valoarea sau a converti datoria ori instrumentul în cauză poate fi aplicată potrivit legislației din jurisdicția care îl reglementează; ...
  3. k)în cazul în care instituția de credit este filială a unei societăți financiare holding cu activitate mixtă, poate solicita societății financiare holding cu activitate mixtă înființarea unei societăți financiare holding separate pentru a controla instituția de credit, dacă acest aranjament este necesar pentru a facilita rezoluția instituției de credit și pentru a evita eventualele efecte negative ale aplicării instrumentelor de rezoluție și competențelor prevăzute la art. 177-456 asupra părții nefinanciare a grupului. ... Articolul 97 Decizia luată conform art. 92 sau 95 trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
  4. a)să fie susținută de o expunere a motivelor care au stat la baza evaluării sau a constatării în cauză; ...
  5. b)să indice modul în care respectiva evaluare sau constatare respectă cerința privind aplicarea proporțională prevăzută la art. 95; ...
  6. c)să poată fi contestată cu respectarea prevederilor art. 274-277 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare. ... Articolul 98
(1)Anterior identificării oricăreia dintre măsurile la care se face referire la art. 95, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, după consultarea, dacă este cazul, a autorității naționale macroprudențiale desemnate din România, ia în considerare, în mod corespunzător, efectul potențial al măsurilor respective asupra instituției de credit respective, asupra pieței interne de servicii financiare, asupra stabilității financiare din alte state membre și din Uniunea Europeană în ansamblu.
(2)Banca Națională a României se asigură că activitatea prevăzută la alin.
(1)se realizează după consultarea de către structura care exercită funcția de rezoluție a structurii care exercită funcția de supraveghere. 3.2. Competența de a aborda sau de a înlătura obstacole din calea posibilităților de soluționare în cazul unui grup, în situația în care Banca Națională a României este autoritate de rezoluție la nivel de grup ... Articolul 99 Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, împreună cu autoritățile de rezoluție ale filialelor, după consultarea cu colegiul de supraveghere și cu autoritățile de rezoluție din jurisdicțiile în care sunt situate sucursalele semnificative, în măsura în care este relevant pentru sucursalele semnificative, analizează evaluarea prevăzută la art. 88-90 în cadrul colegiului de rezoluție și iau toate măsurile rezonabile pentru a ajunge la o decizie comună cu privire la aplicarea măsurilor identificate conform art. 95 asupra instituțiilor care fac parte din grup. Articolul 100
(1)Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, împreună cu Autoritatea bancară europeană, conform art. 25 alin.
(1)din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, întocmesc și prezintă un raport întreprinderii-mamă din Uniunea Europeană și autorităților de rezoluție ale filialelor pentru a fi transmis filialelor, precum și autorităților de rezoluție din jurisdicțiile în care sunt situate sucursale semnificative.
(2)Banca Națională a României se asigură că raportul prevăzut la alin.
(1)este întocmit cu consultarea de către structura care exercită funcția de rezoluție a structurii care exercită funcția de supraveghere.
(3)Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, consultă anterior definitivării raportului celelalte autorități competente relevante. Raportul include o analiză a obstacolelor considerate de Banca Națională a României ca fiind semnificative în aplicarea eficace a instrumentelor de rezoluție și a exercitării competențelor de rezoluție în raport cu grupul.
(4)Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, se asigură de includerea în cadrul raportului a impactului măsurilor asupra modelului economic al instituției de credit și recomandarea de măsuri proporționale și specifice care, în opinia acesteia, sunt necesare sau adecvate pentru a îndepărta aceste obstacole. Articolul 101
(1)În termen de patru luni de la data primirii raportului, întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană cu sediul în România poate prezenta observații și poate propune Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, măsuri alternative de eliminare a obstacolelor identificate în raport.
(2)Prevederile alin.
(1)sunt aplicate și în situația în care autoritatea de rezoluție la nivel de grup este o autoritate din alt stat me

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.