ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 57 din 20 iunie 2007

Pe scurt

Această ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru protejarea naturii în România, având ca scop conservarea și utilizarea durabilă a patrimoniului natural. Ea transpune legislația europeană în domeniu pentru a asigura protecția habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice.

Ce reglementează

• Asigurarea diversității biologice prin conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice pe teritoriul României.
• Menținerea sau restabilirea într-o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale și a speciilor din flora și fauna sălbatică.
• Constituirea, organizarea și dezvoltarea rețelei naționale de arii naturale protejate, precum și regimul acesteia.
• Măsurile pentru protecția și conservarea speciilor de animale și plante sălbatice periclitate, vulnerabile, endemice și/sau rare, precum și a formațiunilor geomorfologice și peisagistice de interes ecologic, științific, estetic, cultural-istoric și de altă natură.

Cui îi privește

• Autoritățile publice responsabile cu implementarea legislației privind protecția naturii.
• Orice persoană sau entitate ale cărei activități pot afecta habitatele naturale, flora și fauna sălbatică din România.

Puncte cheie

• Scopul principal este garantarea conservării și utilizării durabile a patrimoniului natural, considerat un obiectiv de interes public major.
• Nu reglementează parcurile și grădinile publice sau private de agrement, rezervațiile semincere agricole și silvice cu scop productiv, grădinile botanice, grădinile zoologice, colecțiile muzeistice sau zonele de protecție specială (sanitară, hidrologică), cu excepția cazurilor în care acestea conțin elemente cu valoare de patrimoniu natural.
• Definește "conservarea" ca ansamblul de măsuri pentru menținerea sau refacerea habitatelor naturale și a populațiilor de specii de faună și floră sălbatice într-o stare favorabilă.
• Definește "starea de conservare a unui habitat natural" ca fiind favorabilă atunci când arealul său natural și suprafețele pe care le acoperă sunt stabile sau în creștere, are structura și funcțiile specifice necesare menținerii pe termen lung, iar speciile caracteristice se află într-o stare de conservare favorabilă.