PLANUL DE MANAGEMENT din 27 mai 2016

PLANUL DE MANAGEMENT din 27 mai 2016 al Sitului Natura 2000 ROSCI0329 Oltul Superior Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 590 bis din 3 august 2016 Notă ... Aprobat prin Ordinul nr. 995 din 27 mai 2016, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 3 august 2016 CUPRINS 1. INTRODUCERE 1.1. Scurtă descriere a planului de management ... 1.2. Scurtă descriere a ariei naturale protejate ... 1.3. Cadrul legal referitor la aria naturală protejată și la elaborarea planului de management ... 1.4. Procesul de elaborare a planului de management ... 1.5. Istoricul revizuirilor și modificărilor planului de management ... 1.6. Procedura de modificare și actualizare a planului de management ... 1.7. Procedura de implementare a planului de management ... ... 2. DESCRIEREA ARIEI NATURALE PROTEJATE 2.1. Informații Generale 2.1.1. Localizarea ariei naturale protejate ... 2.1.2. Limitele ariei naturale protejate ... 2.1.3. Suprapuneri cu alte arii naturale protejate ... ... 2.2. Mediul Abiotic 2.2.1. Geomorfologie ... 2.2.2. Geologie ... 2.2.3. Hidrologie ... 2.2.4. Clima ... 2.2.5. Soluri/subsoluri ... ... 2.3. Mediul Biotic 2.3.1. Ecosisteme ... 2.3.2. Fauna de interes conservativ ... ... 2.4. Informații socio-economice, impacturi și amenințări 2.4.1. Informații Socio-economice și Culturale ... 2.4.2. Managementul apelor ... 2.4.3. Impacturi ... ... ... 3. EVALUAREA STĂRII DE CONSERVARE A SPECIILOR ȘI HABITATELOR 87 3.1. Evaluarea stării de conservare a speciilor de interes conservativ 3.1.1. Evaluarea la nivel național ... 3.1.2. Evaluarea stării de conservare a speciilor la nivelul sitului ROSCI0329 Oltul SuperiorГ ... ... ... 4. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE PLANULUI DE MANAGEMENT 4.1. Scopul planului de management ... 4.2. Obiective generale, specifice și activități 4.2.1. Obiectiv general ... ... ... 5. PLANUL DE ACTIVITĂȚI ... 6. PLANUL DE MONITORIZARE A ACTIVITĂȚILOR ... 7. BIBLIOGRAFIE ȘI REFERINȚE ... Anexe Anexa nr. 1 la Planul de management Anexa nr. 2 la Planul de management Anexa nr. 3 la Planul de management Anexa nr. 4 la Planul de management Anexa nr. 5 la Planul de management Anexa nr. 6 la Planul de management Anexa nr. 7 la Planul de management Anexa nr. 8 la Planul de management Anexa nr. 9 la Planul de management Anexa nr. 10 la Planul de management Anexa nr. 11 la Planul de management Anexa nr. 12 la Planul de management Anexa nr. 13 la Planul de management Anexa nr. 14 la Planul de management Anexa nr. 15 la Planul de management Anexa nr. 16 la Planul de management Anexa nr. 17 la Planul de management Anexa nr. 18 la Planul de management Anexa nr. 19 la Planul de management Anexa nr. 20 la Planul de management Anexa nr. 21 la Planul de management Anexa nr. 22 la Planul de management Anexa nr. 23 la Planul de management Anexa nr. 24 la Planul de management Anexa nr. 25 la Planul de management Anexa nr. 26 la Planul de management Anexa nr. 27 la Planul de management Anexa nr. 28 la Planul de management Anexa nr. 29 la Planul de management Anexa nr. 30 la Planul de management 1. INTRODUCERE 1.1. Scurtă descriere a planului de management Planul de management al ariei protejate naturale ROSCI0329 Oltul Superior este documentul oficial care stabilește cadrul general de desfășurare al acțiunilor promovate pentru îndeplinirea obiectivelor ariei naturale protejate, el urmând să stea la baza activităților custodelui ariei și al autorității administrației publice locale din spațiul analizat. Planul de management este un cadru stabil de integrare a problemelor de conservare a biodiversității și de protecție a mediului natural cu cele care vizează promovarea unor activități economice, în conformitate cu capacitatea de suport a teritoriului precum: turismul, agricultura, gestionarea resurselor de apă. De asemenea, planul de management al ariei protejate naturale ROSCI0329 Oltul Superior este un instrument de dialog între autoritățile administrației publice locale care gestionează resursele teritoriale ale acestui spațiu: Consiliul Județean Covasna, Agenția pentru Protecția Mediului Covasna, Agenția pentru Protecția Mediului Brașov, Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală Olt, Direcția pentru Agricultură a județului Covasna, Direcția pentru Agricultură a județului Brașov, Garda Națională de Mediu - Comisariatul Județean Covasna, Garda Națională de Mediu - Comisariatul Județean Brașov, Direcția Silvică Covasna, Direcția Silvică Brașov, Primăriile locale. Acțiunile din planul de management ROSCI0329 Oltul Superior au fost formulate ținând cont de starea actuală a relațiilor dintre componentele mediului natural din aria protejată naturale și de amenințările specifice teritoriului: riscuri naturale, activități și amenajări antropice. Planul de management reprezintă un document ce coordonează și reglementează folosirea resurselor din spațiul sitului Natura 2000 ROSCI0329 Oltul Superior, precum și construcția și gestionarea amenajărilor necesare susținerii comunităților umane, care pot avea un impact asupra stabilității habitatelor și populațiilor speciilor de interes conservativ, conform legislației. Planul de management urmărește de asemenea să creeze un cadru optim pentru informarea publicului și autorităților locale pentru a obține colaborarea continuă a acestora. Acest document corelează și sintetizează informațiile cunoscute referitoare la aria naturală protejată ROSCI0329 Oltul Superior, precum aspecte ale mediului abiotic și biotic, caracteristicile activităților antropice sau conflictele existente, stabilește direcțiile majore și obiectivele de management ale ariei protejate, planifică activitățile și stabilește resursele necesare pentru îndeplinirea acestora pentru următorii 5 ani. Scopul planului de management este acela de a promova un model de gestiune a capitalului natural care să permită conservarea diversității biologice și a celorlalte valori ale mediului natural din situl de interes comunitar ROSCI0329 Oltul Superior, integrând activități antropice tradiționale care să nu afecteze stabilitatea speciilor de interes conservativ și a habitatelor naturale. De asemenea, prin prevederile planului de management se oferă publicului posibilități de recreere și turism și se încurajează activitățile științifice și educaționale. Obiectivele planului de management al ariei naturale protejate ROSCI0329 Oltul Superior vizează:

1. a)Conservarea populațiilor de mamifere, nevertebrate și pești de interes conservativ și a habitatelor acestora; ...
2. b)Managementul elementelor cadrului biotic și abiotic astfel încât să se păstreze calitatea habitatelor naturale; ...
3. c)Stimularea cercetării științifice în scopul anticipării evoluțiilor teritoriului analizat; ...
4. d)Promovarea educației ecologice, a informării, conștientizării și a consultării publicului în scopul formării unei atitudini favorabile a comunităților locale din vecinătate, a factorilor de decizie implicați în gestionarea teritoriului și a turiștilor, față de valorile ariei naturale protejate; ...
5. e)Monitorizarea continuă a activităților cu potențial impact semnificativ asupra mediului, precum și a acelora care pot determina un impact cumulativ. ... ... 1.2. Scurtă descriere a ariei naturale protejate Aria naturală protejată ROSCI0329 Oltul Superior reprezintă un sit de importanță comunitară și face parte din rețeaua europeană Natura 2000. ROSCI0329 Oltul Superior a fost desemnat prin Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1.964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, cu modificările și completările ulterioare. În conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare, situl de importanță comunitară este relevant pentru protecția speciilor de interes comunitar reprezentative în regiunile biogeografice în care există. Scopul ariei protejate naturale ROSCI0329 Oltul Superior este de a proteja și conserva speciile de mamifere, nevertebrate și pești de interes conservativ pentru care situl a fost instituit. Aria naturală protejată ROSCI0329 Oltul Superior se află în județul Covasna și județul Brașov, în cadrul Depresiunii Brașov ca unitate de relief majoră, respectiv în Depresiunea Bârsei, compartimentul vestic al Depresiunii Brașov și Depresiunea Sfântu Gheorghe, compartimentul central-nordic al Depresiunii Brașov. Aria naturală protejată ROSCI0329 Oltul Superior se suprapune cu următoarele arii naturale protejate: ROSPA0082 Munții Bodoc - Baraolt, ROSPA0027 Dealurile Homoroadelor și ROSPA0037 Dumbrăvița - Rotbav - Măgura Codlei. ROSCI0329 Oltul Superior are o suprafață de 1508 ha. Mediul abiotic al ariei naturale protejate este specific reliefului depresionar, cu altitudini de 500 - 600 m, temperaturi medii anuale de 8,1°C și cu o distribuție majoritară a solurilor aluviale. Elementele biotice de interes conservativ sunt reprezentate de specii de mamifere Castor fiber, Lutra lutra, pești Pelecus cultratus, Rhodeus sericeus amarus, Barbus meridionalis, Gobio uranoscopus, Gobio kessleri, Misgurnus fossilis, Cobitis taenia, Sabanejewia aurata, Cottus gobio, Aspius aspius și nevertebrate Euphydryas aurinia. Principala activitate economică din proximitate este agricultura, reprezentată atât de activitățile de cultura plantelor, cât și de creșterea animalelor. Obiectivele de gestiune ale ROSCI0329 Oltul Superior sunt:
6. a)garantarea și menținerea condițiilor de habitat necesare conservării diversității biologice și a elementelor abiotice importante pentru echilibrul ecologic, inclusiv prin intervenție antropică; ...
7. b)asigurarea stării de conservare favorabile pentru habitatul și speciile de interes conservativ pentru care situl a fost constituit; ...
8. c)stimularea activităților de cercetare și supraveghere continuă a mediului paralel cu gestiunea durabilă a resurselor; ...
9. d)delimitarea unor sectoare limitate pentru turism ecologic și educarea publicului, pentru a nu perturba speciile de interes comunitar; ...
10. e)eliminarea și prevenirea tuturor exploatărilor sau ocupărilor incompatibile cu obiectivele ariei naturale protejate; ... ... 1.3. Cadrul legal referitor la aria naturală protejată și la elaborarea planului de management Planul de management al sitului Natura 2000 ROSCI0329 Oltul Superior s-a realizat în conformitate cu cadrul legislativ în vigoare, respectiv: ● Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare; ● Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările și completările ulterioare; ● Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1.964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, cu modificările și completările ulterioare; ● Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate; ● Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare; ● Legea nr. 101/2011 pentru prevenirea și sancționarea unor fapte privind degradarea mediului, republicată; Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare; ● Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 139/2005 privind administrarea pădurilor din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 38/2006, cu modificările și completările ulterioare; ● Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1.540/2011 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind termenele, modalitățile și perioadele de colectare, scoatere și transport al materialului lemnos, cu modificările și completările ulterioare; ● Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, cu modificările și completările ulterioare; ● Legea nr. 100/2010 privind împădurirea terenurilor degradate; ● Legea nr. 407/2006 vânătorii și a protecției fondului cinegetic, cu modificările și completările ulterioare; ● Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 317/2009, cu modificările și completările ulterioare; ● Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale și ministrului mediului și pădurilor nr. 159/1.266/2011 privind aprobarea condițiilor de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentului de practicare a pescuitului recreativ/sportiv și modelelor permiselor de pescuit recreativ/sportiv în ariile naturale protejate. ● Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare; ● Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, cu modificările și completările ulterioare; ... 1.4. Procesul de elaborare a planului de management Elaborarea planului de management al ariei naturale protejate ROSCI0329 Oltul Superior s-a realizat în cadrul proiectului "Managementul adecvat al ariilor naturale protejate Munții Bodoc-Baraolt, Dealul Ciocaș-Dealul Vițelului, Tinovul Apa Roșie, Tinovul Apa Lină-Honcsok, Oltul Superior, Râul Negru, Ciomad-Balvanyoș și Mestecănișul de la Reci", finanțat prin Programul Operațional Sectorial Mediu, Axa Prioritară 4 - Implementarea Sistemelor Adecvate de Management pentru Protecția Naturii, coordonat de Consiliul Județean Covasna și realizat de S.C. MULTIDIMENSION S.R.L. Etapele parcurse în scopul elaborării Planului de Management au fost: realizarea studiilor științifice de inventariere, evaluare și cartare a speciilor de mamifere, nevertebrate și pești de interes comunitar, evaluarea stării de conservare, a presiunilor și amenințărilor și propunerea de măsuri de conservare. De asemenea, s-a evaluat impactul antropic asupra ariei naturale protejate și s-au organizat întâlniri de consultare publică a factorilor interesați și a comunităților locale cu privire la planul de management. S-au respectat toate cerințele prevăzute de legislația în vigoare cu privire la procedura de evaluare de mediu, s-au obținut avizele favorabile de la custodele ariei naturale protejate, de la autoritatea competentă pentru protecția mediului, s-au elaborat anunțurile publice pentru diseminare în mass media înainte de evaluarea finală realizată de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor. Elaborarea Planului de management se realizează în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare și se aprobă prin ordin al autorității publice centrale pentru protecția mediului, cu avizul autorităților publice centrale interesate. ... 1.5. Istoricul revizuirilor și modificărilor planului de management Prezentul plan de management reprezintă prima versiune a Planului de Management al ariei naturale protejate ROSCI0329 Oltul Superior. ... 1.6. Procedura de modificare și actualizare a planului de management Modificarea și actualizarea planului se va face potrivit reglementărilor legale în domeniu și au scopul de a completa gradul de cunoaștere al ariei naturale protejate. Revizuirea Planului de management se va face la 5 ani de la aprobarea lui sau ori de câte ori intervin schimbări majore în obiectivele de management. Planul de management se bazează pe principiile managementului adaptabil pentru a putea permite modificarea cu ușurință a prevederilor în cazul impunerii modificărilor. Situațiile care ar putea impune adaptarea planului sunt următoarele:
11. a)Identificarea unor noi nișe funcționale ecologice. ...
12. b)Fenomene naturale imprevizibile care ar putea aduce schimbări ce impun adoptarea de măsuri cum ar fi refacerea ecologică. ...
13. c)Modificări semnificative în impactul activităților antropice asupra elementelor de interes conservativ. ...
14. d)Vulnerabilizarea unor resurse și servicii naturale cheie în aria protejată din cauza exploatării necontrolate ori diversificării factorilor ce accentuează epuizarea ori degradarea lor. ...
15. e)Implementarea/efectuarea anumitor activități care pot duce la efecte nedorite. ...
16. f)Noi amenințări care pot interveni în atingerea anumitor obiective. ... Acolo unde se impun modificări ale planului, se vor aplica următoarele proceduri:
17. a)Autoritatea Competentă pentru Protecția Mediului trebuie să aprobe orice schimbare a obiectivelor principale de management. În astfel de cazuri, propunerile de revizuire înaintate vor fi supuse consultării publice. ...
18. b)Custodele ariei protejate poate aproba schimbările de prioritate și acțiunile legate de conservarea speciilor și habitatelor. ... ... 1.7. Procedura de implementare a planului de management Aria naturală protejată nu este atribuită în custodie, responsabilitatea managementului ariei naturale protejate revine Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, prin instituțiile sale teritoriale. Implementarea planului de management se realizează prin acțiuni programate în planurile de lucru anuale. În elaborarea acestor planuri echipa de implementare va lua în considerare condițiile actuale, obiectivele și acțiunile planului de management și resursele de management disponibile. Pentru atingerea obiectivelor planului de management, custodele va lua în considerare acolo unde este necesar completarea bugetului prin cereri de obținere a finanțărilor externe pentru proiecte și prin susținerea din partea comunităților locale în pregătirea ofertelor de finanțare. Se vor monitoriza activitățile desfășurate de persoanele fizice și juridice în interiorul ariei naturale protejate și activitățile efectuate sub responsabilitatea celorlalte instituții/organizații, pentru a se asigura că acestea corespund cerințelor planului de management și nu încalcă obiectivele acestuia. În astfel de cazuri custodele joacă un rol important în menținerea parteneriatelor cu acele instituții/organizații și în definirea modului în care își desfășoară aceștia activitățile cu impact direct sau indirect asupra ariei naturale protejate ROSCI0329 Oltul Superior. ... ... 2. DESCRIEREA ARIEI NATURALE PROTEJATE 2.1. Informații Generale 2.1.1. Localizarea ariei naturale protejate Aria naturală protejată ROSCI0329 Oltul Superior se află localizată în cadrul Depresiunii Brașov ca unitate de relief majoră, respectiv în Depresiunea Bârsei compartimentul vestic al Depresiunii Brașov și Depresiunea Sfântu Gheorghe compartimentul central - nordic al Depresiunii Brașov în cadrul unităților administrative teritoriale: Baraolt, Aita Mare, Bixad, Arcuș, Belin, Hăghig, Vâlcele, Malnaș, Ilieni, Chichiș, Micfalău, Bățani, Ghidfalău, Bodoc, Sfântu Gheorghe, Racoș, Prejmer, Augustin, Apața, Ormeniș, Măieruș, Feldioara, Codlea, Hărman, Hălchiu, Dumbrăvița. Relieful este de tip depresionar, având o altitudine medie de 500 m. Din punct de vedere al localizării geografice, aria naturală protejată ROSCI0329 Oltul Superior se află la 45°54'40" latitudine nordică și 25°35'50" longitudine estică. Accesul în aria naturală protejată ROSCI0329 Oltul Superior se face pe următoarele drumuri: Drum Județean 112, Drum Județean 112C, Drum Județean 121A, Drum Județean 122, Drum Județean 122B, Drum Județean 122B, Drum Județean 131, Drum Județean 131B, Drum Național 13 - E60 și Drum Național 13E. Harta localizării ariei naturale protejate se regăsește în Anexa nr. 1 la Planul de management. ... 2.1.2. Limitele ariei naturale protejate Suprafața sit-ului Natura 2000 ROSCI0329 Oltul Superior este de 1508 ha, fiind reprezentată în cea mai mare parte de cursul râului Olt și malurile acestuia alături de Pârâul Homorod, pe porțiunea de curgere dintre localitatea Bixad din județul Covasna și localitatea Racoș din județul Brașov. Limita nordică Limita ariei naturale protejate ROSCI0329 Oltul Superior este reprezentată în nord de drumul județean DJ 131J, acesta fiind punctul de intrare a râului Olt în sit. Limita vestică Limita vestică a ariei naturale protejate ROSCI0329 Oltul Superior se poate aproxima urmărind direcția de curgere a râului Olt, între localitățile Feldioara și Racoș, trecând prin dreptul localităților Rotbav, Măieruș, Apața, Ormeniș, Micloșoara, Augustin, fiind foarte aproape și în unele locuri intersectând drumurile: Drum național 13E, Drum Județean 103E, Drum Național 13, Drum Județean 131, Drum Județean 131B, Drum Județean 131C. Limita sudică Limita sudică a ariei naturale protejate ROSCI0329 Oltul Superior urmărește direcția de curgere a râului Olt din dreptul intravilanului localităților Podul Oltului și Lunca Câlnicului, intersectează Drum Județean 112 și se întrerupe până în dreptul localității Feldioara, unde limita sudică a sitului poate fi reprezentată de cursul pârâului Homorod, începând din dreptul lacurilor piscicole de la Dumbrăvița. Limita estică La est, aria naturală protejată ROSCI0329 Oltul Superior se învecinează cu Drumul Național 12 până în dreptul localității Malnaș, urmărind limita munților Bodoc în lungul depresiunilor Bixad și Prejmer. Din dreptul localității Malnaș, sit-ul urmărește la est direcția de curgere a râului Olt prin dreptul localităților Olteni, Bodoc, Zoltan și Ghidfalău până în apropierea localității Sfântu Gheorghe, fiind întrerupt în această localitate și continuând în dreptul localităților Chilieni și Ilieni. Harta limitelor ariei naturale protejate se regăsește în Anexa nr. 2 la Planul de management. ... 2.1.3. Suprapuneri cu alte arii naturale protejate Aria naturală protejată ROSCI0329 Oltul Superior se suprapune cu următoarele arii naturale protejate: ROSPA0082 Munții Bodoc - Baraolt, ROSPA0027 Dealurile Homoroadelor și ROSPA0037 Dumbrăvița - Rotbav - Măgura Codlei. Suprapunerea este pe o suprafață de 188,70 ha pentru ROSPA0082 Munții Bodoc - Baraolt, respectiv 12,51% din suprafața totală. ROSPA0027 Dealurile Homoroadelor se suprapune pe o suprafață de 83,61 ha reprezentând 5,54% iar ROSPA0037 Dumbrăvița - Rotbav - Măgura Codlei pe o suprafață de 311,84 ha reprezentând 20,67%. Planul de management va ține cont, în procesul de elaborare de măsurile specifice de protecție pentru speciile de păsări pentru care ariile de protecție specială avifaunistică a fost declarată. Harta suprapunerilor cu alte arii naturale protejate se regăsește în Anexa nr. 3 la Planul de management. ... ... 2.2. Mediul Abiotic 2.2.1. Geomorfologie Situl de Importanță comunitară ROSCI0329 Oltul Superior se suprapune în mare parte peste Lunca Oltului, care traversează în prima secțiune Depresiunea Brașovului - în partea central-nordică peste subunitatea Depresiunea Sfântu Gheorghe și în partea vestică peste Depresiunea Bârsei. În ultima secțiune a ariei protejate, lunca Oltului traversează zona Carpaților de Curbură, reprezentată prin subunitățile Depresiunea Baraolt și Munții Perșani. Depresiunea Brașov reprezintă un areal de discontinuitate, situată în zona de curbură a Carpaților. Această arie depresionară s-a format pe un sistem de falii longitudinale și transversale, rezultând astfel promontorii montane care o compartimentează în subunități. Depresiunea Brașov este o depresiune tectono-erozivă, factorul tectonic având o influență majoră în conturarea acestei depresiuni. S-a dezvoltat la sfârșitul pliocenului și în cuaternar printr-o subsidență activă, în relief impunându-se șesul mlăștinos. Relieful este materializat prin câmpuri întinse, uniforme, fragmentate de movile naturale care constituie adevărați martori de eroziune. Depresiunea reprezintă o mare cuvetă formată dintr-o câmpie aluvionară întinsă, cu o ușoară înclinare spre partea centrală către râurile Olt și Râul Negru. Masivele montane din nordul acestei depresiuni, pătrund în cadrul acesteia, determinând compartimentarea Depresiunii Brașovului în trei părți: compartimentul vestic, reprezentat de Depresiunea Bârsei, compartimentul central, reprezentat de depresiunea Sfântu Gheorghe și compartimentul estic, respectiv Depresiunea Târgu Secuiesc. Sectorul estic al sitului ROSCI0329 Oltul Superior a fost delimitat în zona de luncă a Oltului, începând de la localitatea Bixad și până în dreptul localității Podu Oltului în cadrul Depresiunii Sfântu Gheorghe. Sectorul vestic al sitului ROSCI0329 Oltul Superior se suprapune luncii Oltului, din dreptul localității Feldioara și până în dreptul localității Racoș, fiind completat de arealul delimitat în lunca râului Homorod, afluent pe stânga al Oltului, sectorul cuprins între localitățile Feldioara și Dumbrăvița. Acest sector al ariei protejate analizate se suprapune Depresiunii Bârsei, în timp ce partea nordică este inclusă în cadrul Depresiunii Baraolt și al Munților Perșani, respectiv Defileului de la Racoș. Depresiunea Bârsei, are o lungime de peste 70 km, fiind formată din golfurile Zărnești, Râșnov, Vlădeni, Măieruș, precum și din câmpurile joase ale Bârsei, Bodului și Feldioarei Depresiunea Sfântu Gheorghe include în partea de nord câmpia piemontană Șesul Frumos, în sud Piemontul Săcele, iar în partea centrală cuprinde Câmpul Calnicului. Altitudinea medie a depresiuni este de 530 - 560 m cele mai reduse valori întâlnindu-se în partea centrală, în lungul Oltului. Relieful prezintă o dispunere concentrică, succedându-se piemonturile și glacisurile, câmpurile largi, care ocupă cea mai mare suprafață și șesul aluvial în partea centrală. Piemonturile reprezintă partea cea mai înaltă și cea mai fragmentată a acestei depresiuni, cele mai dezvoltate fiind în compartimentul vestic și sud- vestic. În ceea ce privește câmpurile, acestea ocupă partea centrală, constituind forma de relief caracteristică a depresiunii. Sunt predominante câmpiile aluviale, respectiv câmpiile de acumulare, de subsidență și de divagare. Pe suprafața acestora sunt prezenți martorii de eroziune, cum ar fi: Dealul Lat, Dealul Lempeș, Dealul Duboica, prezenți în special în Câmpul Bîrsei și culoarul de la Reci. Cea mai joasă parte din această depresiune este formată de lunca inundabilă a Oltului și a afluenților acestuia, cu lățimi variabile. Acestea pot ajunge la 4 km lățime în Depresiunea Bârsei. Depresiunea Baraoltului reprezintă o unitate teritorială a Carpaților de Curbură, delimitată la nord și nord-est de aparatele vulcanice ale Masivului Harghita, la est și sud-est de Munții Baraolt iar la vest și nord vest de Munții Perșani. Din punct de vedere geologic, depresiunea Baraoltului este reprezentată de Bazinul Baraoltului iar din punct de vedere geografic, Depresiunea Baraoltului reprezintă un compartiment al Depresiunii Brașovului. Munții Perșani prezintă o structură petrografică complexă. Sunt alcătuiți din roci sedimentare cretacice, metamorfice ce alcătuiesc suportul celor sedimentare și vulcanice, reprezentate de bazaltele cuaternare de la Racoș. Sectorul nordic al sitului analizat se suprapune Defileului de la Racoș, unitate componentă a grupei central-nordice a Munților Perșani. Defileul de Racoș a fost creat de râul Olt, prin străpungerea unui complex de roci de origine și duritate diferite. În acest sector, valea se adâncește cu 100-200 m, fiind încadrată de o serie de culmi ce ating înălțimi de 700-800 m. În timpul acestei evoluții, râul Olt a spălat cuvertura de sedimente pentru ca ulterior, în momentul contactului cu rocile dure, să creeze acest defileu, materializat prin alternanța strâmtorilor și micilor depresiuni. În ceea ce privește originea acestui defileu, unele studiile realizate au evidențiat că este o vale antecedentă, în timp ce altele îl consideră a fi rezultatul unei captări. ... 2.2.2. Geologie Din punct de vedere geologic, fundamentul Depresiunii Baraolt este reprezentat structural de orogenul Carpaților Orientali, materializat prin structurile cutate și șariate ale Pânzei de Ceahlău. Peste aceste structuri s-au depus treptat depozitele de molasă pliocene și pleistocene. Studiile geologice au evidențiat faptul că aceste formațiuni depozitate în medii lacustre și fluvio- lacustre au format inițial structuri orizontale care, treptat, au fost antrenate în mișcările desfășurate în lungul faliilor. În urma acestor mișcări au rezultat porțiuni cu structuri monoclinale, înclinate fie spre zonele coborâte ale fundamentului, dar și spre marginea depresiunii. Sectorul estic al sitului desfășurat în cadrul Depresiunii Sfântu Gheorghe, între localitățile Podu Oltului și Malnaș se caracterizează prin prezența depozitelor cuaternare aparținând Holocenului Superior, alcătuite din pietrișuri, nisipuri și nisipuri argiloase. Pe suprafețe restrânse apar și depozite loessoide aparținând și Holocenului Inferior. Între aceste depozite, pe partea dreaptă a râului Olt, sunt prezente pietrișuri, nisipuri și depozitele loessoide, aparținând Pleistocenului Superior. Amonte de localitatea Bodoc, Lunca Oltului se îngustează, depozitele cuaternare holocene, alcătuite din pietrișuri, nisipuri, argile și prafuri nisipoase argiloase intrând în contact în partea vestică cu formațiunile Cretacicului Inferior specifice Munților Baraolt, alcătuite din gresii, marne, marnocalcare și brecii, aparținând Stratelor de Sinaia și Stratelor de Carhaga. Insular apar roci magmatice - magmatite cuaternare și neogene, reprezentate de roci vulcanice alcaline. În partea estică, depozitele cuaternare intră în contact cu depozitele cretacicului inferior specifice Munților Bodoc, alcătuite din gresii și marne - Seria flișului de Bodoc, argile cu blocuri, gresii, conglomerate, precum și din gresii calcaroase, șisturi marnoase, marnocalcare - Strate de Bistra. Sectorul vestic al ROSCI0329 Oltul Superior desfășurat în cadrul Depresiunii Bârsei și Defileului de la Racoș prezintă o serie de particularități litologice. Între localitățile Dumbrăvița și Feldioara, predomină depozitele cuaternare aparținând Holocenului Superior, formate din pietrișuri, nisipuri și nisipuri argiloase. Pe malul stâng al râului Homorod, aceste depozite intră în contact cu o fâșie îngustă de argile și nisipuri aparținând Pleistocenului Mediu, care le desparte de pietrișurile, nisipurile și depozitele loessoide specifice Pleistocenului Superior. Înaintând spre nord, până în dreptul localității Augustin, sunt prezente depozitele cuaternare aparținând Holocenului Superior, formate din pietrișuri și nisipuri argiloase. Spre unitățile montane limitrofe, aceste depozite intră în contact cu depozitele pleistocene formate din argile, nisipuri, marne diatomite, aglomerate bazaltice. Insular, apar și depozite pliocene levantine, alcătuite din nisipuri, marne și lignit. În dreptul localității Ormeniș, pe versanții estici ai munților Perșani, apar depozite aparținând Cretacicului Inferior, reprezentate de gresii, marne, marnocalcare, brecii - Strate de Sinaia, Strate de Carhaga. Sectorul suprapus Defileului Oltului de la Racoș aparține Munților Perșani, caracterizat prin prezența unui mozaic litologic. Predomină gresiile calcaroase, marnele și breciile aparținând Cretacicului Inferior - Apțian, însoțite de argile cu blocuri, șisturi, klippe sedimentare. În amonte de localitatea Racoșul de Jos apar o serie de depozite aparținând Triasicului, reprezentate de călcare noduloase, călcare masive și în plăci, precum și călcare marnoase în plăci. Acestea sunt completate de roci aparținând Jurasicului Mediu precum călcare grezoase. Magmatitele mezozoice sunt prezente în acest areal, formate din peridotite. Harta pantelor se regăsește în Anexa nr. 5 la Planul de management Harta expoziției versanților se regăsește în Anexa nr. 6 la Planul de management Harta fragmentării reliefului se regăsește în Anexa nr. 7 la Planul de management Harta geologică se regăsește în Anexa nr. 8 la Planul de management. ... 2.2.3. Hidrologie Culegându-și izvoarele din Carpații Orientali, Oltul străbate în drumul său spre vărsare forme variate de relief, drenând o serie de depresiuni și masive muntoase dintre cele mai înalte din România. Datorită varietății mari a surselor de alimentare, respectiv a suprapunerii favorabile a lor în timp, Oltul are un regim hidrologic compensat, bine echilibrat. Profilul longitudinal al Oltului se distinge printr-o serie de trepte, defilee, praguri, cu multiple posibilități de amenajări hidroenergetice. În funcție de elementele caracteristice cursului său, de morfologia văii care se lărgește în multiple depresiuni pe care le drenează râul, se pot distinge trei sectoare caracteristice: Oltul superior până la Racoș, Oltul mijlociu de la Racoș la Râmnicu-Vâlcea și Oltul inferior până la vărsare. Râul se formează la contactul dintre masivul calcaros al Hașmașului Mare 1793 m cu cristalinul masivului Sipoșului 1566 m, de la altitudinea de 1280 m. După primirea micilor săi afluenți - Mediașul și Sipoșul, trece prin localitatea minieră Bălan, în amontele căreia se află un mic lac de acumulare, care acoperă nevoile de apă ale centrului industrial. De la Sândominic, Oltul pătrunde în Depresiunea Ciucului, compartimentată în trei bazinete: Ciucul de Sus, Ciucul Mijlociu și Ciucul de Jos, separate prin îngustările de la Racu - Jigodin. În bazinetele Ciucului Superior și Mijlociu se dezvoltă o rețea dendritică vastă, care tinde spre cursul sinuos al Oltului încadrat de zone mlăștinoase eutrofe. Panta râului scade rapid de la circa 25 m/km din zona de izvoare, la circa 2,5 m/km pe fundul depresiunii. Asemenea frânturi de pantă se observă și la ieșirea pâraielor afluente din munți, din care cauză, la bordura bazinetelor se formează un șir de conuri de dejecție și glacisuri care înconjoară toată depresiunea. Ele sunt umplute complet cu ape de infiltrații din râuri, dând naștere la numeroase izvoare și cursuri mici parazitare. Afluenții din dreapta vin din Munții Harghitei - 1801 m, care de fapt închid depresiunea spre Podișul Transilvaniei. Primul afluent din dreapta, Lunca Mare sau Vasaraia, suprafață 54 kmp; lungime 15 km, cu afluentul său Sadocuț, își are obârșia în regiunea șisturilor cristaline din Munții Ciucului, iar restul afluenților - Lunca cu Rața, suprafață 38 kmp; lungime 12 km, Loc cu Groapa Apei, suprafață 62 kmp; lungime 12 km- și Silasul, Varul, Segheșul, Beta sau Borvizul, Capolnașul, Techera cu dimensiuni mai mici, în jur de 12 - 26 kmp și lungimi până la 11 km - din zona piroclastitelor Harghitei. Afluenții din stânga au dimensiuni apreciabile. Ei traversează regiuni montane, cu pante mari, constituite din roci eruptive, șisturi cristaline și șisturi negre de vârsta cretacic inferior. Primii, Galcuțul, Sedlocul, Baboslacul, Agrișul și Cadul au dimensiuni relativ mici, cu bazine până la 20 - 25 kmp și lungimi până la 10 - 12 km. Urmează apoi o serie de pâraie, care o dată ajunse în depresiuni, divaghează în mai multe direcții, cum este Pârâul Racului suprafață 133 kmp; lungime 17 km cu Frumoasa, care are un curs secundar spre Frumoasa Delnița, suprafață 36 kmp; lungime 16 km. După primirea câtorva afluenți mai mici, ca Pustnicul, suprafață 24 kmp; lungime 14 km, Șumuleul și Fitodul suprafață 41 kmp; lungime 10 km, Oltul pătrunde în zona de îngustare dintre Depresiunea Ciucului Mijlociu și Inferior de la Jigodin. Îngustarea este cauzată de un promontoriu alcătuit din șisturi de vârsta Cretacic Inferior, care se prelungește spre vest, fiind închisă în partea opusă de roci eruptive. În Depresiunea Ciucului inferior, panta longitudinală a Oltului scade până la Defileul de la Tușnad, ajungând la valori de 1,0 - 1,2 m/km, ceea ce duce și la despletirile dintre Sâncrăieni și Tușnad. Din dreapta sosesc câteva pâraie cu bazine sub 23 kmp, cum sunt Valea Mare, Chendereș, Merilor, Chereș, Pârâul Mare și Mitaci, iar din stânga Oltul primește pe cel mai mare afluent din cadrul acestui sector, Fișagul suprafață 161 kmp; lungime 22 km. Tot din această regiune sunt colectați de către Olt, Cozmeniul și Pârâul Tușnadului suprafață 38 kmp; lungime 13 km, ultimul izvorăște de pe versantul nordic al căldării vulcanice a Ciomatului, care adăpostește Lacul Sfânta Ana. Oltul părăsește Depresiunea Ciucului străbătând pitorescul defileu de la Tușnad, unde și-a săpat în roci eruptive o vale intercolinară îngustă, cu pante longitudinale până la 3 - 4 m/km. După scăparea din încleștarea defileului, râul pătrunde în depresiunea Brașovului, domolindu-și din nou cursul, cu pante în jur de 1,5 m/km în aval de Sfântu Gheorghe. În cuprinsul sectorului depresionar, Oltul face o cotitură amplă pe calapodul sudic al Munților Baraoltului, fiind împins spre nord atât de mișcările tectonice actuale cât și de conul de dejecție al Târlungului - Bârsa. Depresiunea Brașovului reprezintă cea mai întinsă depresiune plană din masa de orogen a Carpaților Răsăriteni, cu pante line pe toată întinderea, cu excepția zonei unde se face contactul cu munții. Ea se divide în Depresiunea Trei Scaune, drenată de Râul Negru, și Depresiunea Bârsei legate între ele prin coridorul larg de circa 10 km de Reci. Fundul depresiunii, umplut cu depozite pliocene și cuaternare de origine fluvio - lacustră - în general permeabile, este încadrat în cea mai mare parte de flișul cretacic median și intern din cadrul segmentului curburii carpatice. Rețeaua hidrografică în aceste condiții are caracter convergent, dominând trei bazine aferente Oltului: Râul Negru, Ghimbașelul și Bârsa. În cursurile lor inferioare, aceste sisteme străbat câmpii largi de divagare, alimentate dinspre zona piemontană din abundență cu ape de infiltrație provenite în mod preponderent din râurile montane care le străbat. Prin urmare, zona centrală de câmpie suferă de exces de umiditate, apele freatice fiind aproape de suprafață. În aceste condiții, râurile și Oltul au o alimentare subterană bogată care reprezintă 35 până la 45% din scurgerea anuală totală. În aval de defileul de la Tușnad, Oltul primește câțiva afluenți mai mici, veniți dinspre Munții Baraoltului, cum sunt Câlnicul, Valea Crișului, Arcușul, Debrenul, Sânbrazii, Ilienii și Baciul. În dreptul satului Lunca Calnacului se varsă în Olt cel mai mare afluent din cursul său superior-Râul Negru. După primirea din stânga a Văii Negre suprafață 42 kmp; lungime 11 km și a Canalului Morii suprafață 61 kmp; lungime 19 km, în Olt se varsă Ghimbășelul sau Ghimbavul suprafață 434,5 kmp; lungime 49,8 km, care izvorăște de sub poalele nordice ale masivului Bucegi. După ce trece pe lângă Brașov și Ghimbav, râul primește din dreapta apele Timișului, canalizate și derivate din cursul inițial la Dârste. Cursul vechi se folosește pentru decongestionări la ape mari și ca colector pentru canalele de desecare. Ghimbășelul se varsă în Olt la Bod. Pe malul stâng, în dreptul localității Bod, a existat un câmp vast, cu exces de umiditate și frecvent inundat de Ghimbășel. Pentru a preveni inundarea unor zone din cursul Ghimbășelului în amonte de Bod, valea râului a fost îndiguită construindu-se un canal de derivație spre stânga, în direcția cursului inferior al Bârsei. Canalul Ghimbășel - Olt este însă izolat printr-un dig de apărare de Bârsa pentru a evita eventualele suprapuneri de viituri. Între canalul de descărcare Ghimbășel și Olt, se întinde sistemul de desecare al Bodului, care apară o suprafață de 3000 ha de excesul de umiditate. Ghimbășelul este totodată și artera de descărcare a apelor uzate ale Brașovului, Râșnovului și Ghimbavului. Partea vestică a Depresiunii Bârsei este drenată de două sisteme, legate între ele în mod artificial, cel al Bârsei și al Vulcăniței - Hamaradia. Bârsa, cu o suprafață de 530 kmp; lungime 66 km își are obârșia la capătul estic al Munților Făgărașului, sub Vârful Comisul - 1883 m, de la altitudinea de circa 1600 m. Săpându-și o vale prăpăstioasă în șisturi cristaline, cu pante de 40- 50 m/km, ajunge la poalele nordice ale masivului calcaros de vârsta jurasică ale Pietrei Craiului, de unde se deplasează spre golful depresiunii Bârsei, pentru a ieși în câmpia proprie de divagare. În aval de Zărnești, panta medie a cursului scade la 5 m/km. Dintre afluenții montani îi amintim pe Bârsa lui Bucur suprafață 32 kmp; lungime 12 km și Bârsa Fierului din stânga suprafață 49 kmp; lungime 14 km, iar din dreapta râul Turcului sau Moeciul suprafață 200 kmp; lungime 25 km, organizat între masivele Bucegi și Piatra Craiului și Sohodolul suprafață 39 kmp; lungime 11 km. Mai în aval, o parte din apele sale sunt captate printr-o priză de apă spre Vulcănița bazinul Homorod, pentru alimentarea cu apa industrială a Uzinelor de produse chimice de la Codlea. Bazinul hidrografic Homorodul Perșanilor cu suprafață 322 kmp; lungime 35 km este cel mai mare sistem de pe flancul estic al Munților Perșani. În cursul superior, colectează din stânga pe Popilnica, Hamaradia suprafață 23 kmp; lungime 10 km, Valea Caselor și Homorodul Vechi. Din dreapta primește mai întâi câteva pâraie mici Geamăna, Auriu, iar în Depresiune confluează cu Vulcănița suprafață 113 kmp; lungime 25 km, pârâu submontan care este alimentat prin priza de la Tohan și din apele Bârsei. Mai în aval, Oltul pătrunde în culoarul Măieruș și Depresiunea Baraoltului. În acest sector primește afluenți mai mici veniți dinspre Perșani, cum sunt: Crizbavul suprafață 45 kmp; lungime 20 km, Hotarul, Măierușul, Bozomul, Valea Lungă, Remețea pe stânga, iar din dreapta, dinspre Munții Baraoltului, pe Vâlcele suprafață 33 kmp; lungime 10 km, Haghigul, Iarașul, Corlațul, Belinul Mic și Belinul Mare, Aita suprafață 133 kmp; lungime 22 km, după care primește pe ultimii săi afluenți mai mari, sosiți dinspre eruptivul Harghitei: Baraoltul și Vârghișul. Baraoltul, cu o suprafață de suprafață 206 km2; lungime 29,8 km izvorăște de sub Vârful Cucu al masivului Harghitei 1558 m, tăindu-și o vale adâncă în rocile andezitice, mai ales piroclastice. În amonte de comuna Baraolt se găsesc renumitele izvoare carbogazoase de la Biborțeni. Panta longitudinală a râului atinge 30 m/km în medie. Vârghișul, suprafață 512 kmp; lungime 40,1 km își are obârșia pe versantul sudic al Harghitei - 1801 m, de la altitudinea de 840 m din zona unui larg podiș vulcanic. În aval, râul și-a adâncit valea în extremitatea sudică a podișului de piroclastite, dezgolind chiar epigenetic spre sud formațiunile miocene și cretacice. Pe linia lor de contact Vârghișul și-a format o vale îngustă sub forma de chei - Cheile Varghișului. Dintre afluenții mai importanți ai râului se evidențiază, mai ales, cei din stânga cum sunt Holoșagul suprafață 23 kmp; lungime 8 km, care se varsă în recipient în depresiunea Vlahiței, Chiruiul suprafață 76 kmp; lungime 16 km și Cormosul suprafață 23 kmp; lungime 28,8 km. Caracteristicile regimului hidrologic sunt determinate în bazinul superior al Oltului prin intermediul mai multor posturi hidrometrice situate atât pe cursul principal al râului cât și pe afluenții acestuia. Primele observații în acest areal au început destul de devreme, 1898 la Feldioara, șirul de date acumulate oferind posibilitatea unei bune prelucrări statistico-matematice a acestora. Harta hidrologică-harta limitelor bazinelor hidrografice, apelor curgătoare și stătătoare și a amenajărilor hidrotehnice se regăsește în Anexa nr. 9 la Planul de management ... 2.2.4. Clima În cadrul ROSCI0329 Oltul Superior, parametrii climatici variază funcție de localizarea în cadrul compartimentelor Depresiunii Brașovului. Datele climatice de la cele două stații principale localizate în cadrul depresiunii Brașov, reprezentative pentru arealul ocupat de situl analizat - stațiile meteorologice Sfântu Gheorghe și Brașov, au fost coroborate cu datele climatice înregistrate la stația meteorologică Baraolt. Temperatura medie anuală înregistrează valori egale la stația Brașov și Baraolt, în timp ce valoarea înregistrată la stația Sfântu Gheorghe este mai mică, dar nesemnificativ. Cele mai ridicate temperaturi medii lunare multianuale se înregistrează în luna iulie, înregistrându-se diferențe spațiale în distribuția acestora. Cele mai ridicate temperaturi sunt înregistrate la stația Sfântu Gheorghe și Baraolt 18,1°C, respectiv 18,4°C, în timp ce la stația Brașov valoarea acesteia este de 17,8°C. Cantitatea anuală de precipitații variază de la 551,1 mm la stația Sfântu Gheorghe, la 595 mm la stația Brașov. În partea nordică a arealului, altitudinea mai redusă a masivelor limitrofe, coroborată cu predominarea pantelor sudice se reflectă în variația cantității de precipitații, mai scăzută comparativ cu zona sudică. ... 2.2.5. Soluri/subsoluri În cadrul sectorului delimitat în cadrul Depresiunii Sfântu Gheorghe, potențialul edafic este caracterizat de prezența solurilor aluviale. Clasa protisolurilor, cu textură variată, fără schelet, situate în lungul văii Oltului. Acestea intră în contact cu gleiosoluri aparținând clasei hidrisolurilor, cu gleizare relictă pe depozite fluviatile și fluvio- lacustre recente și cu faeoziomuri din clasa cernisolurilor, având structură luto-nisipoasă și luto-argiloasă. În cadrul sectorului vestic din cadrul Depresiunii Bârsei, situl se caracterizează prin prezența solurilor gleiosoluri din clasa hidrisolurilor dezvoltate pe depozite fluviatile și fluvio- lacustre recente, cu structură argiloasă, fără schelet. Eutricambosolurile din clasa cambisoluri, prezente pe depozite fluviatile și fluvio-lacustre, sunt predominante în arealul localității Dumbrăvița și Satu Nou, intrând în contact cu luvosolurile albice - Clasa luvisoluri în extremitatea vestică. Predomină și în acest sector aluviosolurile, inclusiv aluviosoluri entice frecvent gleizate, cu textura variată, fără schelet. Pe anumite sectoare, acestea intră în contact cu preluvosoluri tipice și erodate din clasa luvisoluri, cu textură lutoasă și luto-argiloasă. Gleiosolurile molice apar insular. În Defileul Oltului de la Racoș își mai fac apariție, pe lângă o serie de tipuri de soluri enumerate, rendzinele și eutricambosolurile rendzinice clasa cambisoluri, alături de luvosoluri. Harta solurilor se regăsește în Anexa nr. 10 la Planul de management. ... ... 2.3. Mediul Biotic 2.3.1. Ecosisteme În cadrul ariei naturale protejate ROSCI0329 Oltul Superior se regăsesc următoarele categorii de ecosisteme, cu ponderi diferite în cadrul suprafeței sitului Natura 2000. 1. Ecosisteme agricole - reprezentate de spațiile de producție sub forma terenurilor arabile ... 2. Ecosisteme de pajiști - caracterizate de vegetația de pășune ... 3. Ecosisteme de zonă umedă - spațiile din proximitatea zonelor acvatice cu vegetație și faună specifică ... 4. Ecosisteme acvatice - reprezentate de cursul Râului Olt și afluenții specifici. ... 5. Ecosisteme antropice - caracterizate de spațiile construite și infrastructura de transport ... 6. Ecosisteme forestiere - caracterizate de vegetația de pădure și biotopul specific. ... Tabelul nr. 1 Distribuția suprafețelor ecosistemelor din aria naturală protejată În ceea ce privește distribuția speciilor de interes comunitar în cadrul tipurilor de ecosisteme, speciile Castor fiber, Lutra lutra și speciile de pești sunt specii caracteristice ecosistemului acvatic. Speciile de nevertebrate ocupă ecosistemele de pajiști. Harta ecosistemelor se regăsește în Anexa nr. 11 la Planul de management ... 2.3.2. Fauna de interes conservativ Speciile de faună pentru care aria naturală a fost declarată sunt prezentate în tabelul nr. 2 Tabelul nr. 2 Lista speciilor de interes comunitar din aria naturală protejată ROSCI0329 Oltul Superior ... 2.3.4.1. Ihtiofaună Pelecus cultratus Pelecus cultratus are corpul alungit, mult comprimat lateral; înălțimea maximă reprezintă 21 - 27% din lungimea corpului fără caudală, iar grosimea 35 - 47% din înălțime. O carenă ventrală foarte ascuțită, lipsită de solzi, se întinde de sub operculi până la anală. Profilul dorsal al corpului este, la majoritatea exemplarelor, o linie aproape orizontală, de la bot până la inserția caudalei; mai rar, profilul este ușor convex. Lungimea capului formează 18,5 - 21,5% din cea a corpului. Ochii sunt foarte mari, situați în jumătatea anterioară a capului; diametrul lor reprezentând 23 - 28% din lungimea capului. Este o specie foarte bună înotătoare. Trăiește în fluvii și râuri de șes, precum și în multe lacuri mari interioare; frecvent și în limanurile și lacurile litorale, precum și în părțile îndulcite ale mărilor. În bălțile de inundație ale Dunării pătrunde primăvara, iar după reproducere se reîntoarce în Dunăre; prea puține exemplare rămân și iarna în bălți. În lacul Razelm se întâlnește tot anul, deci pare sedentar. Unele exemplare rămân în permanență în râuri. Reproducerea are loc în lunile aprilie - iunie. O femelă depune între 10.000 și 60.000 boabe de icre. Icrele sunt semipelagice. Hrana este alcătuită din plancton, mai ales tineretul, nevertebrate bentonice, insecte aeriene și pești de dimensiuni reduse. Aria naturală protejată nu reprezintă pentru Pelecus cultratus - sabița zonă caracteristică, aceasta se găsește în Dunăre și în zona de vărsare a afluenților mari - nu a fost capturată. Rhodeus sericeus amarus Specia are corpul înalt și puternic comprimat lateral, înălțimea maximă formează 31-42% din lungimea corpului fără caudală, iar grosimea 34-45% din înălțime. Spinarea înaintea dorsalei este slab comprimată lateral; spinarea în urma dorsalei și abdomenului sunt rotunjite. Profilul dorsal este convex, urcând puternic de la vârful botului până la inserția dorsalei; în urma dorsalei profilul coboară puternic. Profilul ventral este asemănător celui dorsal. Capul este comprimat lateral, lungimea sa reprezintă 19,5 - 27% din cea a capului. Ochii sunt situați în jumătatea anterioară a capului; diametrul lor reprezintă 25 - 30% din lungimea capului și 56 - 82% din spațiul interorbitar. Gura este mică, subterminală, semilunară; deschiderea ajunge până sub nări, iar mandibula se inserează sub jumătatea anterioară a ochiului. Rhodeus sericeus amarus este o specie care trăiește exclusiv în ape dulci. Preferă apele stătătoare sau încete, de aceea în râuri se întâlnește mai ales în brațele laterale, dar este destul de frecvent și în plin curent, până aproape de zona montană a râurilor. Răspândirea acestei specii este strâns legată de prezența lamelibranhiatelor Unio sau Anodonta. Nu întreprinde migrații. Reproducerea are loc de la sfârșitul lunii aprilie până în luna august. Reproducerea are loc în porții, fiecare femelă depunând icrele de mai multe ori în decursul unui sezon. Icrele sunt depuse în cavitatea branhială a lamelibranhiatelor din genurile Unio și Anodonta. Rhodeus sericeus amarus - boarța a fost capturată în partea ascendentă a râului, între Feldioara și Racoș în număr mare: cu un total de 198 ex./ 25 mp x 3 stații - 26,8% din total fiind exemplare. capturate în campania 4. La nivel de stații frecvența de apariție a fost de 50% - în 3 stații. Față de numărul de exemplare de pești capturat prin electronarcoză, numărul de exemplare existent pe suprafața pescuită este apreciat ca fiind dublu, adică 528 ex/100 mp. Barbus meridionalis Specia are dimensiuni mijlocii, corp alungit și rotund; abdomen rotunjit, cap mare, ochi mici, bot lung și proeminent, preorbitare alungite, gura inferioară semilunară, buze cărnoase, în special cea inferioară care este divizată, buzele neacoperite de o placă cornoasă, două perechi de mustăți, una mai scurtă la vârful botului alta mai lungă la colțurile gurii, peduncul caudal comprimat lateral, caudala adânc scobită, solzi cu striuri divergente pe partea vizibilă, linie laterală completă slab arcuită și dispusă pe mijlocul pedunculului caudal, solzii de la baza analei nu sunt lățiți, dinți faringieni pe 3 rânduri, ascutiți, îndoiți la vârf, fără suprafața masticatoare, cu o excavație la baza coroanei, intestine scurt, peritoneu incolor sau castaniu. Trăiește exclusiv în râurile și pâraiele din regiunea de munte și partea superioară a regiunii colinare; în majoritatea râurilor care izvorăsc din zone de podiș sau deal lipsește chiar din cursul lor superior care este rapid. Trăiește atât în râuri pietroase, rapide și reci, cât și unele pâraie mai nămoloase, care vara se încălzesc puternic, însă numai la munte. Arată preferință mai ales pentru porțiunile cu curent puternic și fund pietros. Nu sunt cunoscute migrații. Reproducerea are loc primăvara, prelungindu-se uneori până spre sfârșitul verii. Se hrănește în primul rând cu nevertebrate acvatice bentonice: tendipede, efemeroptere, trichoptere, gamaride, ologichete și mai rar cu vegetale sau cu detritus. Barbus meridionalis - mreana vânătă a fost capturată pe toată lungimea râului - Bixad- Podul Olt, Feldioara, Racoș: cu un număr total de 233 exemplare / 25 mp x 13 stații. La nivel de campanii frecvența de apariție a fost de 100% - a fost prins în toate campaniile. La nivel de stații frecvența de apariție a fost de 93% - în 13 stații din totalul de 14. Populația de Barbus meridionalis în aria naturală protejată prezintă 143 ex/100 mp. Gobio uranoscopus Corpul și pedunculul caudal groase și cilindrice. Mustățile lungi depășesc preopercularul; la îmbinarea celor două buze există câte o prelungire posterioară destul de puternică, ce se aseamănă cu o a doua pereche de mustăți. Anusul este mai apropiat de înotătoarea anală decât de înotătoarele ventrale. Pieptul și istmul sunt complet acoperite de solzi. Coloritul în general este întunecat. Fața dorsală este cenușie-verzuie sau brună bătând în roșcat, cu solzii de pe spate având o margine neagră. În spatele dorsalei există 2 - 3 pete negricioase mari care dau un aspect brăzdat. Pe laturile corpului există 7 - 10 pete mari rotunde, uneori alungite. Fața ventrală este albă - gălbuie. Ajunge la o lungime maximă fără caudală de 10,5 cm, iar cu caudală de 12,3 cm. Pedunculul caudal gros și cilindric, grosimea sa măsurată în partea anterioară, la marginea posterioară a analei depășește înălțimea. Trăiește în râuri de munte și deal, localizându- se în zona vadurilor și repezișurilor, unde apa are o viteză de 70 - 115 cm/s iar substratul este predominant bolovănos. Există cazuri în care această specie ajunge și spre zonele de șes, dar poate fi găsit doar în sectoarele cu repezișuri. Deși în anumite repezișuri se întâlnesc mulți indivizi, nu formează însă adevărate cârduri. Reproducerea are loc în perioada mai - iunie, perioadă în care icrele sunt depuse pe pietre. Hrana constă din perifiton și nevertebrate reofile. Gobio uranoscopus - porcușor de vad a fost capturat pe ramura descendentă a râului Olt, între Bixad și Podul Olt: cu un număr total de 14 exemplare / 25 mp x 5 stații - 1,0% din total capturate. La nivel de campanii frecvența de apariție a fost de 100% - a fost prinsă în toate campaniile. La nivel de stații frecvența de apariție a fost de 35% - în 5 stații din totalul de 14. Față de numărul de exemplare de pești capturat prin electronarcoză, numărul de exemplare existent pe suprafața pescuită este apreciat ca fiind dublu, adică 23 ex/100 mp. Gobio kessleri Corpul scund și gros sau relativ înalt și slab comprimat lateral. Pedunculul caudal gros și cilindric, grosimea sa în general mai mare decât înălțimea minimă. Ochii de mărime foarte variabilă, în general apreciabil mai mici decât spațiul interorbitar. Solzii laterali totdeauna simțitor mai înalți decât lungi. Mustățile de lungime variabilă. Pietul și istmul nu au solzi. Solzii spatelui sunt prevăzuți cu striuri epiteliale în relief. Anusul este situat mai aproape de baza ventralelor decât de inserția analei. Trăiește în cursul mijlociu al râurilor mari din partea inferioară a zonei scobarului până în zona crapului; în unele râuri mici de șes trăiește în zona cleanului. În porțiunile de râu cu o viteză a apei de 45-65 cm/s, puțin adânci, cu fund nisipos, indivizii speciei sunt numeroși, trăiesc în cârduri mari de până la câteva sute de exemplare. Puietul formează cârduri mari, care stau în apa mai înceată. Reproducerea are loc în luna iunie. Hrana constă mai ales din diatomee, mai apoi din nevertebrate. Gobio kessleri - porcușorul de nisip a fost capturat în partea ascendentă a râului, între Feldioara și Racoș în număr mare: un total de 144 de exemplare / 25 mp x 5 stații - 19,5% din total ex. capturate în campania 4. La nivel de stații frecvența de apariție a fost de 83%. Față de numărul de exemplare de pești capturat prin electronarcoză, numărul de exemplare existent pe suprafața pescuită este apreciat ca fiind dublu, adică 230 ex/100 mp. Misgurnus fossilis Corpul alungit și gros, de înălțime aproape uniformă; înălțimea maximă reprezintă 11,5 - 14,3% din lungimea corpului fără caudală, iar grosimea 61 - 81% din înălțime. Profilul dorsal și cel ventral aproape orizontale. Capul gros, slab comprimat lateral, lungimea lui reprezintă 15,8 - 18,4% din cea a corpului. Spațiul interorbitar este slab convex. Nările sunt mai apropiate de ochi decât de vârful botului. Dintre cele trei perechi de mustăți propriu-zise, perechea a 3-a este cea mai lungă. Pedunculul caudal este comprimat lateral, îndeosebi în partea posterioară. Marginile superioară și inferioară ale pedunculului caudal sunt îngustate și formează câte o carenă adipoasă. Inserția dorsalei și cea a ventralelor sunt situate la același nivel. Solzii sunt mici, dar foarte evidenți, imbricați. Linia laterală este foarte greu vizibilă. Specia este dulcicolă de apă stătătoare sau lent curgătoare, răspândită în bălți până în zona de coline mai rară în râurile de șes. În râuri se localizează în porțiunile mâloase și în brațele laterale. Preferă substratul mâlos și cu vegetație. Având posibilitatea respirației aeriene - intestinală este foarte rezistentă la lipsa de oxigen în apă. În caz de secare a apei în care trăiește rezistă mult timp în mâl; se înfundă în mâl și iarna sau în perioadele cu temperaturi ridicate. Nu întreprinde migrații propriu-zise; primăvara în perioada de reproducere este mult mai mobil decât în restul anului. Când este scos din apă scoate un sunet caracteristic. Este o specie sensibilă la schimbările de presiune atmosferică; înaintea furtunilor urcă la suprafața apei. Perioada de reproducere durează din luna martie până în luna iunie; femela depune 10000 - 150000 boabe de icre, pe vegetația acvatică. Icrele sunt lipicioase, aderând la vegetație. Hrana constă din detritus organic, vegetație acvatică, crustacee, larve de insecte, moluște. Misgurnus fossilis - țipar a fost capturat în partea ascendentă a râului, între Feldioara și Racoș în număr mic: 1 exemplar / 25 mp x 1 stație - 0,13% din totalul de exemplare capturate în campania 4. La nivel de stații frecvența de apariție a fost de 16,6%. Față de numărul de exemplare de pești capturat prin electronarcoză, numărul de exemplare existent pe suprafața pescuită este apreciat ca fiind dublu, adică 8 ex/100 mp. Cobitis taenia Înălțimea maximă reprezintă 11,6 - 18,4% din lungimea corpului fără caudală, grosimea 55 - 78% din înălțime. Profilele dorsal și ventral aproape orizontale. Spinul suborbitar este situat înaintea și sub jumătatea anterioară a ochiului, cele două ramuri ale spinului moderat divergente, ramura scurtă are cam jumătatea lungimii ramurii lungi. Cele două jumătăți ale buzei inferioare sunt subdivizate de câteva brazde, în general puțin adânci, în câte 3 - 4 lobi. Pedunculul caudal are în partea sa posterioară, o carenă dorsală și una ventrală, ultima mai dezvoltată. Inserția ventralei este situată puțin în urma celei a dorsalei. Caudala trunchiată sau ușor scobită, pectoralele și ventralele rotunjite. La femele radia a treia a pectoralei este mai lungă; la masculi radia a doua, care este îngroșată, iar la baza primei radii există solzul lui Canestrini. Solzii sunt imbricați, subovali, cu zona focală mică și excentrică. Linia laterală scurtă, în general nu depășește pectorala. Pata neagră de la baza caudalei este verticală. Corpul este comprimat lateral. Spinul suborbitar nu este ascuns sub piele. Fondul este alb-gălbui. Petele dorsale mici, dreptunghiulare sau rotunjite, apropiate, în număr variabil - 13 - 24. Pigmentația laterală a corpului constă din 4 zone. Capul are pete mărunte și o dungă oblică, de la ceafă până la gură. Femelele pot atinge 11,5 cm lungime totală iar masculii 9,3 cm. Trăiește în ape lent curgătoare, cu fund nisipos, argilos, mâlos, mai rar pietros, cât și în ape stătătoare, evitând însă în general pe cele cu mult mâl; în bălți se întâlnește mai ales pe fund tare, nisipos sau argilos. Adesea se îngroapă complet în mâl sau nisip; după hrană umblă mai mult noaptea. Peștele scos din apă scoate un sunet particular. Suplinește într-o oarecare măsură lipsa de oxigen din apă cu respirația intestinală. Reproducerea are loc din luna aprilie până în luna iunie, atât în apă stătătoare, cât și cea curgătoare; icrele sunt adezive. Hrana constă din nevertebrate și alge. Cobitis taenia - zvârluga a fost capturată pe toată lungimea râului - Bixad, Podul Olt, Feldioara, Racoș: cu un număr total de 11 + 12 exemplare / 25 mp x 7 stații - 0,8% + 1,6% din totalul capturat. La nivel de campanii frecvența de apariție a fost de 100% - a fost prinsă în toate campaniile. La nivel de stații frecvența de apariție a fost de 35% - în 5 stații din totalul de 14 + 33% - în 2 stații din totalul de 6. Față de numărul de exemplare de pești capturat prin electronarcoză, numărul de exemplare existent pe suprafața pescuită este apreciat ca fiind dublu, adică 26 ex./100 mp. Sabanejewia aurata Corpul de înălțime variabilă, moderat comprimat lateral; 5 - 20 de pete dorsale, 5 - 17 laterale; mărimea și talia petelor laterale este foarte variabilă; septul din lungul musculaturii laterale nu este vizibil prin transparența tegumentului, sau slab vizibil, dar niciodată nu apare ca o dungă longitudinală neagră și niciodată petele laterale nu se contopesc cu acest sept. La baza caudalei o pată dorsală și alta ventrală, mici; pata dorsală este verticală. Există o creastă adipoasă dorsală, uneori și una ventrală. Fondul este alb-gălbui, uneori bătând în auriu. Trăiește în ape dulci curgătoare din zona montană până la șes. Preferă substratul de pietriș cu nisip dar se întâlnește și în porțiunile exclusiv nisipoase. Unele subspecii au preferință și pentru substrat bolovănos. Hrana constă din diatomee și nevertebrate. În râurile nisipoase în cea mai mare parte a timpului se îngroapă în nisip. Evită râurile sau sectoarele cu nămol. Sabanejewia aurata - dunăriță, bulgărică, a fost capturată pe ramura descendentă a râului Olt, între Bixad și Podul Olt: cu un număr total de 132 exemplare / 25 mp x 11 stații - 9,6% din totalul capturat. La nivel de campanii frecvența de apariție a fost de 100% - a fost prins în toate campaniile. La nivel de stații frecvența de apariție a fost de 78% - în 11 stații din totalul de 14. Față de numărul de exemplare de pești capturat prin electronarcoză, numărul de exemplare existent pe suprafața pescuită este apreciat ca fiind dublu, adică 96 ex/100 mp. Cottus gobio Capul deprimat dorsoventral, pe preopercular și subopercular există cel mult țepi. Tegumentul nud sau cu țepi mărunți în lungul liniei laterale; linia laterală rectilinie cu orificii mici. Radia internă a ventralei doar cu puțin mai scurtă decât radia vecină, totdeauna mai lungă decât jumătatea acesteia. Linia laterală, completă, ajunge până la caudală. Dinții lipsesc pe palatin, sunt prezenți pe prevomer. Partea dorsală a corpului este brună-cafenie, cu pete marmorate, bătând uneori în roșcat, mai rar cenușiu-închis. Fața ventrală este galbenă-deschis sau albă. În jumătatea posterioară a corpului, 3-4 dungi transversale întunecate, uneori aproape negre. Trăiește exclusiv în apele dulci, reci de munte, în general în râuri și pârâuri, rar în lacuri de munte. Stă sub pietre, în locurile cu apă mai puțin adâncă și relative înceată, adesea spre mal sau în brațele laterale. Este un pește puțin mobil, strict sedentar, nu întreprinde migrații. Perioada de reproducere este în martie-aprilie. Masculii păzesc ponta până la eclozare. Alevinii sunt la început semipelagici. Hrana constă din larve de insecte, amfipode, icre și puiet de pește. Cottus gobio - zglăvoc nu prezintă în aria naturală protejată zone caracteristice, zglăvocul se găsește mult în amonte în zona păstrăvului, zona sitului fiind zona cleanului urmată de zona mrenei vânete. Cottus gobio nu a fost capturat. Aspius aspius Corpul alungit, puțin comprimat lateral; înălțimea maximă reprezintă la adulți 23 - 28% din lungimea corpului fără caudală, iar grosimea 40 - 57% din înălțime. Profilul dorsal al capului urcă lin dar imediat în spatele capului profilul se înalță brusc, formând un fel de cocoașă. Ochii sunt mici, depărtați și privesc lateral și înainte, sunt situați în jumătatea anterioară a capului. Fruntea este aproape plană. Gura este mare, terminală și oblică în sus, se întinde până sub partea anterioară sau până sub mijlocul ochiului. Buzele sunt subțiri și continue. Inserția dorsalei este situată mai aproape de baza caudalei decât de de vârful botului. Spațiul predorsal reprezintă 51 - 55% din lungimea corpului. Solzii subțiri, dar bine fixați, cu striuri evidente, acoperă istmul în întregime. Spatele este măsliniu-închis, ceva mai jos vânăt, flancurile argintii, fața ventrală albă. Dorsala și caudala sunt cenușii, ventralele și anala incolore sau palid roșietice, pectoralele incolore. În mod obișnuit atinge lungimea de 30 - 40 cm, maximul fiind de 80 cm. Trăiește în Dunăre și râurile de șes până în zona colinară, cât și în bălți mari și lacuri dulci sau salmastre, mai rar în părțile îndulcite ale mării. Este o specie răpitoare diurnă. Hrana constă din plancton la alevini, urmează apoi o fază scurtă de hrănire cu nevertebrate după care se trece la hrana pe bază de pește, în special obleți. O bună parte din exemplarele din Dunăre intră pentru reproducere în bălți și se retrag la scăderea apelor; altele rămân în Dunăre, iar altele sunt sedentare în bălți. În râuri urcă înspre amonte în perioada de reproducere, care are loc în martie - aprilie. Depun icrele pe substrat dur, atât în apă curgătoare cât și în bălți. Aspius aspius - avat are zona caracteristică de la Ilieni în jos, avatul preferă apele mai adânci, și cu un volum de apă suficient. Acesta nu a fost capturat. Nu se exclude prezența avatului în zonă. Ramura ascendentă a Oltului în aval de Ilieni, este zona caracteristica pentru avat. ... 2.3.4.2. Mamifere Castor fiber Castorul este cel mai mare rozător din Europa, cu corpul greoi și îndesat, picioarele scurte, urechile mici, ascunse în blană. Coada este glabră cu excepția rădăcinii, solzoasă, aplatizată dorso-ventral în formă de paletă și foarte lată de 12-15 cm. Palmură la degetele membrului posterior. Culoarea blănii de la cenușiu negricios la brun închis. Densitatea pilozității ventrale aproape dublă față de cea dorsală - caracter de specie semiacvatică. Există glande anale și prepuțiale care se deschid într-o pseudo-cloacă și care secteră o pastă grăsoasă, numită castoreum. Acesta este uns pe blană cu gheara dublă a degetului II posterior specializat și face blana hidrofugă. Castoreum-ul are miros de mosc și este folosit pentru marcarea teritoriului. Craniu: bazioccipitalul prezintă o depresiune caracteristică, care formează o fosă; crestele sagitală și lambdoidală foarte bine dezvoltate; incisivii sunt de culoare castanie pe fața anterioară. Date biometrice: cap + corp = 67-92 cm; coada: 22-34 cm; lungimea condilo-bazală = 13,0-15,0 cm; greutate: 9-30 kg. Prezența apei curgătoare - râuri, canale de irigații sau stagnante - lacuri, mlaștini este o cerință vitală a speciei. Caută ape cu adâncimea de cca 1,5 m care nu îngheață iarna până la fund și nu seacă vara și cu diferite esențe lemnoase de mal: salcie, plop, frasin, mesteacăn, arin. Sunt preferate cursurile de apă înconjurate de pădure și cu lăstăriș de mal, dar specia poate fi întâlnită și în ape din zone agricole sau suburbane dacă nu este deranjată. Habitatul urcă până la 500 m altitudine. Suprafața potențială ocupată de Castor fiber în porțiunea de râu Bixad-Podu Oltului este estimată la un poligon de 49.8 kmp însă reprezentată exclusiv de zonele umede din cadrul acestui perimetru, iar populația este estimată la un număr de 204 indivizi. Lutra lutra Din cele zece subspecii ale vidrei europene, din întreaga zonă palearctică, pentru teritoriul României există numai subspecia nominată - Lutra lutra Linnaeus, 1758. Este un mustelid cu talie relativ mare, cu corpul lung, subțire și sinuos, acoperit cu blană foarte deasă, iar coada lungă și rotundă, îngroșată la bază și subțire la vârf. Prezintă adaptări pentru viața acvatică: capul turtit, cu botul scurt și truncheat, fără o regiune distinctă a gâtului, rinariumul negru, iar nările cu valvule. Vibrizele foarte lungi și stufoase, de culoare gălbuie, grupul celor genale - inferioare atingând 80 mm lungime, fiind mai lungi decât cele supralabiale. Ochii mici, urechile scurte și rotunjite, abia vizibile din blană, cu marginea superioară îndoită și cu ambele suprafețe acoperite cu peri deși, dar scurți. Membrele sunt foarte scurte, cu tălpile late și cu membrane interdigitale dezvoltate, pentru înot. Ghearele neretractile, scurte de numai 8 mm lungime și de culoare alb-gălbuie. Pe tălpile anterioare există o perniță mare, cu slabă lobare în trei și o altă perniță - carpală, rotundă, situată posterior. Pe tălpile posterioare este golașă o singură perniță mare, de formă neregulată, cea posterioară fiind acoperită cu peri. Blana cu perii lânoși atât de deși, încât rămân uscați și la intrarea animalului în apă; cei de contur se udă, dar la ieșirea pe mal și scuturarea animalului se zvântă imediat; aceștia din urmă ating iarna 20 mm lungime, în afara stratului gros de 10 mm, alcătuit de perii lânoși. Aceste lungimi ale perilor sunt atât pe spate cât și pe abdomen, mai scurți devenind pe membre și la vârful cozii. Blana de vară are perii mai scurți. Culoarea blănii prezintă largi variații individuale, dar în general apare uniform cafenie până spre baza cozii, unde devine ceva mai închisă; pe piept, culoarea este mai deschisă, spre cenușie. Ca habitat preferă lacurile și heleșteele, râurile și orice curs de apă mărginit de vegetație înaltă și chiar zonele de coastă, în general toate mediile acvatice care permit scufundări și găsirea hranei. Preferința vidrei pentru astfel de habitate o face vulnerabilă la poluarea apelor dar și la deranjul produs activitățile turistice. Suprafața potențială ocupată de Lutra lutra în porțiunea de râu Bixad-Podu Oltului este estimată la un poligon de 2.9 kmp însă reprezentată exclusiv de zonele umede din cadrul acestui perimetru, ia populația la un număr de aproximativ 11 indivizi. ... 2.3.4.3. Nevertebrate Euphydryas aurinia Face parte din Ordinul Lepidoptera - fluturi, Suprafamilia Papilionoidea, Familia Nymphalidae, Subfamilia Nymphalinae, Tribul Melitaeini, Genul Euphydryas. Capul este negru, acoperit cu peri roșcați. Antenele sunt negre, inelate cu alb. Pe partea dorsală este neagră, pe partea ventrală roșcată. Toracele este negru, acoperit cu peri roșcați pe partea anterioară. Aripile au culoarea roșcată, cu dungi transversale negre. Regiunea marginală este formată din două benzi, una externă neagră și continuă, și una internă. Regiunea submarginală este formată și ea din două benzi. Banda externă neagră, delimitează petele roșcate lunulare din regiunea marginală. Banda internă foarte lată și de culoare cărămizie este formată din pete triunghiulare. Regiunea antemarginală cuprinde o bandă transversală cărămizie. Regiunea mediană cuprinde o bandă neagră externă de forma literei S și o bandă roșcată internă. Abdomenul pe partea dorsală este negru, iar pe partea ventrală se găsesc peri albicioși și roșcați. Specia prezintă dimorfism sexual. Masculul are anvergura aripilor de 17-19 mm, culoarea de bază a părții superioare a aripilor fiind galben-brun iar suprafața celulei și banda postdiscală fiind brun-roșcate. Banda de pe aripile posterioare este cu pete negre, rareori cu margine deschisă la culoare. Femela este în general puțin mai mare decât masculul. Ouăle sunt depuse în grămezi pe partea inferioară a frunzelor, în trei sau patru straturi. Acestea sunt de culoare gălbuie, când sunt depuse, și se transformă în gri închis înainte de a ecloza. Acest stadiu durează între 3-4 săptămâni. După eclozare larvele elaborează o țesătura mătăsoasă, unind frunzele între ele, unde trăiesc și se hrănesc. În stadiile mai dezvoltate ale larvei, țesătura poate fi mai evidentă pe planta gazdă. Larvele ies adesea la soare, crescându-și temperatura corpului pentru a ajuta digestia. Pupa este de culoare albă, cu semne în amestec cu alb, maro și portocaliu. Acest stadiu durează între 2-4 săptămâni, în funcție de temperatură. Adulții apar la mijlocul lui mai, până la sfârșitul lui iunie. Exista doar o generație pe an. Fragmentarea și degradarea habitatelor acestei specii face imposibilă refacerea populațiilor de Euphydryas aurinia. Caracteristica de bază pe care trebuie să o aibă habitatele acestei specii este insolația. Zonele însorite sunt vitale pentru dezvoltarea stadiilor premature în special larvare. Euphydryas aurinia este o specie nectarivoră. În cele mai multe țări din nordul și centrul Europei, monofagă, specializată pe Succissa pratensis - Dipsacaceae în timp ce în părțile sudice ale arealului folosește mai multe specii: Knautia arvensis, Scabiosa columbaria, Cephalaria leucantha - Dipsacaceae dar și Lonicera implexa, Lonicera etrusca - Caprifoliaceae. Larva se hrănește cu speciile: Succisa pratensis și specii ale genurilor: Digitalis, Plantago, Veronica, Geranium, Sambucus, Gentiana, Valeriana, Lonicera, Filipendula, Spiraea, Viburnum. De asemenea, este necesară prezența în habitat a acestor specii gazdă pentru depunerea ouălor. Populează fânețe și pajiști mezofile, dar în special în fânețe umede cu Succisa pratensis din zona montană și deluroasă. Ideal este ca habitatul să fie un mozaic de petice cu vegetație scurtă și înaltă, până la sfârșitul pășunatului acolo unde acesta se practică, pentru a asigura sursa de hrană speciei Euphydryas aurinia pe toată durata ciclului de viață. Perioada de zbor: de la mijlocul lui mai - până la sfârșitul lui iunie. Exista doar o generație pe an. Figura 1 Durata stadiilor de dezvoltare ale speciei Euphydryas aurinia Hibernează în stadiul de larvă. Pe parcursul cercetărilor specia nu a fost semnalată, fiind identificate doar habitatele potențiale pentru aceasta. Extinderea culturilor agricole, utilizarea pesticidelor au fost cele mai frecvente presiuni identificate în teren. ... ... 2.4. Informații socio-economice, impacturi și amenințări 2.4.1. Informații Socio-economice și Culturale 2.4.1.1. Comunitățile locale și factorii interesați ROSCI0329 Oltul Superior are o configurație preponderent liniară, desfășurându-se în lungul cursului râului Olt și al afluentului său Ciucaș, iar numărul de localități pe al căror teritoriu se delimitează este ridicat. Astfel, situl include suprafețe din unitățile administrativ teritoriale Apața, Augustin, Codlea, Dumbrăvița, Feldioara, Hălchiu, Hărman, Măieruș, Ormeniș, Prejmer și Racoș din județul Brașov și Baraolt, Aita Mare, Bățani, Hăghig, Ilieni, Sfântu Gheorghe și Chichiș din județul Covasna. Localitățile din proximitate sunt: Sfântu Gheorghe, Chilieni, Coșeni, Căpeni, Micloșoara, Aita Mare, Belin, Bodoc, Olteni, Ghidfalău, Zoltan, Hăghig, Ilieni, Dobolii de Jos, Micfalău, Bixad, Malnaș, Malnaș-Băi, Apața, Dumbrăvița, Feldioara, Colonia Reconstrucția, Rotbav, Satu Nou, Podu Oltului, Măieruș, Arini, Ormeniș, Augustin, Lunca Câlnicului și Racoș. Au fost scoase în evidență localitățile al căror intravilan se găsește în proximitatea imediată a ariei protejate. Populația totală a Unităților Administrativ Teritoriale cu teritoriu inclus sau aflat în proximitatea ROSCI 0329 Oltul Superior numără 140523 de persoane conform recensământului populației și locuințelor realizat în 2011. Comparativ cu 2002, populația din arealul analizat s-a diminuat cu 4,69%. Municipiile Sfântu Gheorghe și Codlea, împreună cu orașul Baraolt sunt singurele centre urbane, grupând 86386 de locuitori - 61,48% din totalul populației. Important este că în intervalul 2002-2011, populația urbană s-a redus cu 9,54% - 9113 locuitori, în timp ce populația rurală a crescut cu 4,23% - 2195 locuitori. Explicațiile se leagă atât de migrația internațională, de cea internă, dinspre oraș spre sat, dar și de natalitatea mai redusă în mediul urban. Creșterea populației în mediul rural ar putea să determine o presiune suplimentară la adresa resurselor din aria protejată, în condițiile deteriorării activității economice. Harta unităților administrativ teritoriale și a localităților se regăsește în Anexa nr. 23 la Planul de management. Tabelul nr. 3 Unitățile administrativ teritoriale cu teritoriu inclus sau aflat în proximitatea ROSCI 0329 Oltul Superior Analiza categoriilor de vârstă ale populației indică situații diferențiate, unitățile Administrativ Teritoriale din județul Brașov fiind mai bine echilibrate în ceea ce privește categoriile tinere. Municipiul Sfântu Gheorghe are o situație mai problematică, cu debutul unui trend de îmbătrânire demografică. În spațiul rural sunt însă prezente o serie de comune cu o bază a piramidei vârstelor bine reprezentată cu categorii tinere de vârstă, cum sunt de exemplu Augustin, Apața, Măieruș, dar și comune cu situație problematică, cum ar fi de exemplu comuna Chichiș. Structura etnică a populației este diferențiată la nivelul spațiului analizat între Unitățile Administrativ Teritoriale din județul Brașov și cele din județul Covasna. Astfel, județul Covasna prezintă un profil multicultural, în care ponderea cea mai mare - 75,33% revine populației maghiare - de altfel la nivelul întregului județ statistica este similară. În județul Brașov ponderea populației majoritare este la fel de importantă - 74,01%, dar aceasta este de origine română. Alături de români și maghiari, se află în romi, germani, ucrainieni, ceangăi, ucrainieni, turci, bulgari, evrei, polonezi, armeni și alte etnii. Se remarcă totodată cifrele mari atribuite unor persoane cu mențiunea "informație indisponibilă", care poate fi determinat de reticența de a da un răspuns tranșant sau absența de la domiciliu în perioada realizării recensământului. În unele Unități Administrativ Teritoriale populația locuiește în mod compact în localități cu profil etnic omogen. Legat de aspectele economice, unitățile administrativ teritoriale din spațiul analizat au un profil complex, mai ales dată fiind atât prezența unor localități importante, din categoria municipii și orașe - Sfântu Gheorghe, Codlea și Baraolt, a unor ramuri industriale, dar și a unui extins spațiu rural. În spațiul rural, activitățile agricole, respectiv cultura plantelor - cartof în principal, dar și cereale, sfeclă de zahăr, legume, creșterea animalelor - ovine și bovine îndeosebi, alături de care se adaugă exploatarea lemnului, rămân cele de bază. Sfântu Gheorghe și alte localități din județul Covasna au dezvoltat o industrie textilă în sistem lohn cu un rol socio-economic extrem de important, absorbind o parte din forța de muncă indisponibilizată prin desființarea unor fabrici - IMASA, Fabrica de Țigarete din Sfântu- Gheorghe. Tot în Sfântu Gheorghe se află cel mai important furnizor de servicii de web hosting din România - ROMARG SRL, însă activitatea acestui agent economic presupune un număr de angajați redus. La Codlea, compania Rolem, subsidiară a Mercedez-Benz, realizează produse din lemn, în timp ce cea mai mare parte a fostelor capacități importante de producție - Fabrica de coloranți Colorem, Mecanica Codlea, Fabrica de mobilă Măgura Codlei, Țesătoria, Întreprinderea Forestieră de Exploatare și Transport IFET fie nu mai există, fie sunt degradate. La Baraolt activitatea de exploatare a cărbunelui a început în 1832. În prezent se mai exploatează lignit și agregate minerale - pietriș, nisip există unități de prelucrare a lemnului, a cauciucului și a laptelui și se îmbuteliază apă minerală de către compania Bibco în satul Biborțeni inclus în teritoriul unității administrativ-teritorială Baraolt. Complexul piscicol Dumbrăvița reprezintă atât o arie protejată de rang internațional - sit Ramsar, dar și o atracție pentru pescuitul sportiv. La Feldioara există o filială a Companiei Naționale a Uraniului S.A. București, Platforma Feldioara Uzinele "R" și "E" care prelucrează și rafinează minereul de uraniu din țară. La Hălchiu a fost inaugurată în 2011 de către Olympus Dairy Industry o fabrică de lactate de la Hălchiu, în baza unei investiții de 55 de milioane de euro. La Măieruș S.C. Conalcri S.R.L. realizează mobilier. La Prejmer funcționează un parc industrial unde s-au localizat 19 companii între care - componente auto Autoliv, produse din oțel Schmolz-Bickenbach România S.R.L., ambalaje din carton Ansor Prod S.R.L, Eldon, scule profesionale UNIOR-TEPID S.R.L., componente auto GJM Components S.R.L, puncte de lucru ale DHL și Cargus. În comuna Racoș se mai exploatează bazalt doar de către S.C.Olhib S.R.L. Cele mai importante zăcăminte de lignit se găsesc în bazinul carbonifer Baraolt. Aici au funcționat minele Baraolt I Est, Baraolt II Est, Cariera Bodoș, Racoș Sud, iar în apropiere de municipiul Sf. Gheorghe, cariera Valea Crișului. Cu excepția carierei Racoș, activitatea de exploatare a resurselor de cărbune în minele și carierele din județul Covasna este oprită, acestea aflându-se în programe de reconstrucție ecologică. Exploatarea andezitelor se face în carierele de pe Valea Oltului, situate între Bixad și Malnaș-Băi. În aceste cariere se exploatează andezite bazaltice de culori variate. Un zăcământ de argilă mai important se află la Bodoc, de unde se exploatează argilă folosită la fabricarea cărămizilor cca. 100.000 t/an, de către S.C Siceram S.R.L. Zăcăminte de nisip și pietriș - se exploatează în cariera de la Zoltan, cariera Olteni, balastierele de la Ghidfalău, Chilieni, Coșeni, Araci, Baraolt, Comandău, Sfântu Gheorghe, Bodoc. Din enumerarea activităților economice de mai sus se pot desprinde mai multe concluzii. În primul rând se observă amplitudinea și diversificarea activităților economice din sfera industrială, atât în timp istoric, cât și în prezent. Acest lucru este valabil mai ales pentru localitățile din județul Brașov. Se mai remarcă declinul unor activități industriale cu importante riscuri de mediu asociate - exploatare cărbune și roci utile și dezvoltarea unora cu un impact mai redus - componente auto, producția de mobilă, industrie ușoară, și altele asemenea, fapt de natură a reduce suplimentar presiunea asupra mediului în situl comunitar. Tabelul nr. 4 Aspecte demografie ale comunităților locale aferente ariei naturale protejate Tabelul nr. 5 Situația numărului de clădiri din cadrul unităților administrativ teritoriale aflate pe teritoriul sit-urilor vizate Tabelul nr. 6 Tabelul centralizator al celor mai importanți factori interesați, care se manifestă și se implică cu privire la ariile naturale protejate ... 2.4.1.2. Utilizarea terenurilor Harta utilizării terenurilor se regăsește în Anexa nr. 24 la Planul de management Tabelul nr. 6 Identificarea formelor de folosință a terenului la nivelul unităților administrativ teritoriale care se suprapun ROSCI0329 Oltul Superior Tabelul nr. 7 Identificarea formelor de folosință a terenului din sit, conform claselor Corine Land Cover ... 2.4.1.3. Situația juridică a terenurilor Harta tipurilor de proprietate se regăsește în Anexa nr. 25 la Planul de management Tabelul nr. 8 Identificarea formelor de proprietate asupra terenurilor ... 2.4.1.4. Administratori și gestionari Tabelul nr. 9 Identificarea regimului de administrare Tabelul nr. 10 Gestionarii fondurilor de vânătoare din sau în vecinătatea în ROSCI0329 Oltul Superior ... 2.4.1.5. Infrastructură și construcții Harta obiectivelor de infrastructură și construcții se regăsește în Anexa nr. 26 la Planul de management. Tabelul nr. 11 Infrastructura rutieră aflată În ROSCI0329 Oltul Superior sau În vecinătatea acestuia ... 2.4.1.6. Patrimoniu cultural Patrimoniul cultural este unul semnificativ, rezultat din într-o evoluție istorică complexă, marcată de împletirea a trei forțe culturale majore - românii, maghiarii și germanii, de o poziție geografică strategică și de o bogăție de resurse naturale remarcabilă. Pe teritoriul județului Brașov multe dintre obiective sunt legate de cultura germană, remarcându-se bisericile evanghelice fortificate din centrul localităților, în timp ce în județul Covasna, pe lângă bisericile reformate, romano-catolice, unitariene, sunt extrem de interesante conacele și casele de patrimoniu. Harta obiectivelor turistice se regăsește în Anexa nr. 27 la Planul de management. Tabelul nr. 12 Lista monumentelor istorice a unităților admnistrativ teritoriale din județul Brașov pe al căror teritoriu se află ROSCI0329 Oltul Superior Tabelul nr. 13 Lista monumentelor istorice a unităților admnistrativ teritoriale din județul Covasna pe al căror teritoriu se află ROSCI0329 Oltul Superior ... 2.4.1.7. Peisajul Teritoriul foarte mare ocupat de această arie protejată a permis identificarea unui număr însemnat de categorii de peisaje, aflate în diferite stadii de conservare. Existența unui număr mare de centre urbane și rurale în proximitatea acestui sit determină dominanța peisajelor antropice și antropizate în interiorul său, în timp ce peisajele naturale determinate de particularitățile fizico- geografice sunt prezente în special în arealele din proximitate. Astfel, în cadrul sitului ROSCI0329 Oltul Superior au fost identificate următoarele categorii majore de peisaje: peisaje naturale, determinate de factorii fizico- geografici, peisaje antropizate și peisaje antropice, în care influența factorului antropic a fost foarte mare. Peisajele naturale induse de relieful structural și petrografic, în care intervenția antropică este absentă sau nesemnificativă, se regăsesc în zonele limitrofe sitului. Astfel au fost delimitate următoarele subcategorii: – peisajul culmilor montane, individualizat pe culmile montane din cadrul munților Perșani, Baraolt și Bodoc. Munții sunt alcătuiți în general din roci sedimentare - cretacice, metamorfice și vulcanice cum ar fi bazaltele de la Racoș. ... – peisajul Defileului de la Racoș, individualizat în cadrul munților Perșani, în care valea se adâncește cu până la 200 metri. Este caracterizat prin prezența strâmtorilor și a micilor depresiuni, induse de un mozaic litologic - gresiile calcaroase, marnele și breciile aparținând Cretacicului Inferior, argile cu blocuri, șisturi, klippe sedimentare. ... – peisajul determinat de zonele depresionare, caracterizează o mare parte din teritoriul analizat, deoarece sitului ROSCI0329 Oltul Superior este localizat în cea mai mare parte în cadrul depresiunii Sfântu Gheorghe și Depresiunii Bârsei din cadrul Depresiunii Brașov, Depresiunea Baraolt. Depresiunea Brașov este o depresiune tectono- erozivă, în care factorul tectonic a avut o influență majoră în cadul conturării acestei depresiuni. Acest peisaj depresionar se caracterizează prin câmpuri întinse, fragmentate uneori de movile naturale - martori de eroziune. ... – peisaj de luncă, în lungul râului Olt, precum și în lungul râului Ciucaș - afluent pe partea stângă. Influența antropică în cadrul luncilor este ridicată și își pune amprenta asupra caracteristicilor actuale. Lunca Oltului induce un peisaj dominat de forme ale reliefului fluviatil create în urma acțiunilor de eroziune, transport și acumulare. În albia minoră a râului Olt s-a dezvoltat un sistem de meandre largi, cu pantă redusă ce imprimă peisajului aspecte caracteristice. ... – la contactul unităților montane cu zona depresionară se individualizează o nouă categorie de peisaj, respectiv peisajul glacisurilor și piemonturilor. ... – un alt tip de peisaj delimitat în proximitatea sitului analizat este peisajul teraselor, create de râul Olt de-a lungul timpului. ... În ceea ce privește distribuția și fizionomia principalelor formații vegetale, au fost identificate o serie de peisaje situate în proximitatea sitului. Peisajele forestiere sunt delimitate în cadrul unităților montane limitrofe ariei protejate. Suprafețele forestiere sunt reprezentate de păduri de foiase, conifere și de amestec. Acestea sunt încadrate la peisaje naturale deoarece reprezintă un indicator important în ceea ce privește evaluarea gradului de naturalitate dintr-un teritoriu, deși numeroase suprafețe sunt plantate de către om. Aceste peisaje sunt completate de peisajul zăvoaielor de luncă, reprezentate de specii higrofile, adaptate la substrat. În ceea ce privește peisajele antropice și antropizate, în delimitarea acestora s-au utilizat două criterii: criteriul economic și criteriul socio- demografic. Peisajele agricole induse de modul de utilizare a terenurilor sunt cele mai numeroase în cadrul sitului analizat. Caracteristicile reliefului, cele pedologice și climatice, coroborate cu prezența localităților au constituit factori de favorabilitate în intensificarea agriculturii. În cadrul acestei categorii sunt dominante peisajele terenurilor arabile - cultivate închise, delimitate în proximitatea sitului. Acest mod de utilizare a terenurilor reprezintă și o presiune accentuată asupra habitatelor și speciilor protejate în cadrul sitului. Pe lângă acestea, s-au individualizat și peisajele agropastorale, în special în zonele rurale unde sunt dominante activitățile de creșterea animalelor. De asemenea, o notă distinctă o dau peisajul pajiștilor umede, distribuite în special în sectorul vestic din cadrul arealului, importante din punct de vedere al conservării biodiversității. Aceste peisaje agricole sunt completate de peisajele industriale. Prezența numeroaselor centre urbane - Baraolt, Sfântu Gheorghe situate în proximitatea sitului ROSCI0329 Oltul Superior a permis delimitarea acestei categorii de peisaje, cu impact major asupra conservării biodiversității. Aceste peisaje se remarcă prin prezența unui peisaj industrial rezidual, existența carierelor de exploatare, balastiere, industria prelucrătoare, industria alimentară și altele asemenea cu preponderență în orașul Sfântu Gheorghe. În ceea ce privește criteriul socio- demografic, pe baza parametrilor reprezentați de mărimea demografică a așezărilor rurale, caracteristicile morfostructurale și funcționale, au fost identificate și prioritizate următoarele tipuri de peisaje: – peisajul centrelor urbane - peisajul urban, determinat de prezența în proximitatea sitului a orașelor Sfântu Gheorghe și Baraolt. ... – peisajul satelor mici ex: Coșeni ... – peisajul satelor mijlocii, populație între 500 și 1000 de locuitori ex: Arini ... – peisajul satelor mari și foarte mari peste 1000 locuitori; ex: Ghidfalău, Dumbrăvița, Măieruș. ... ... ... 2.4.2. Managementul apelor Managementul apelor și a lucrărilor hidrotehnice este asigurat de către Administrația Națională "Apele Române" prin Administrația Bazinală de Apă Olt și respectiv Sistemul de Gospodărire a Apelor din județele Covasna și Brașov, cu scopul de asigura sănătatea și siguranța populației, din considerente de interes/utilitate publică, inclusiv de ordin social sau economic, în conformitate cu legislația în vigoare. Orice plan/proiect/activitate implementat pe teritoriul ariei naturale protejate, sau care ar putea afecta aria natural protejată, se realizează numai cu avizul administratorului ariei naturale protejate în conformitate cu legislația în vigoare. Administrația Națională "Apele Române" prin Administrația Bazinală de Apă Olt, respectiv Sistemul de Gospodărire a Apelor Brașov, administrează și întreține următoarele lucrări și construcții hidrotehnice existente pe raza județului Brașov, care se află amplasate în zona ariei naturale protejate ROSCI0329 Oltul Superior: – Digurile de pe malul stâng al Râului Olt, în lungime totală de 82,13 km, realizate în anul 1982, prin lucrarea de investiții "Combaterea inundațiilor pe Râul Olt și afluenții Sânpetru- Racoș"; ... – Digul de pe malul stâng și malul drept al pârâului Vulcănița, în lungime totală de 13,68 km, realizate în anul 1973, prin lucrarea de investiții "Îndiguire Vulcănița" la Hălchiu- Feldioara. ... – Digul de pe malul stâng și malul drept al pârâului Hamaradea, în lungime totală de 5,64 km, realizată în anul 1973 prin lucrarea de investiții "Îndiguire Hamaradea la Dumbrăvița". ... – Digurile de pe malul stâng și malul drept al pârâului Homorod-Ciucaș în lungime totală de 5,98 km, realizate în anul 1973, prin lucrarea de investiții "Îndiguire Homorod- Ciucaș" la Hălchiu-Satu Nou. ... Pentru reducerea pagubelor materiale și de vieți umane în caz de inundații/dezastre, Administrația Bazinală de Apă Olt, Sistemul de Gospodărire a Apelor Brașov intenționează realizarea de lucrări hidrotehnice și apărări de maluri în interiorul ariei naturale protejate ROSCI0329 Oltul Superior, astfel: apărări de mal pe o lungime totala de 80,26 km din care 54,92 km se află în interiorul ariei naturale protejate ROSCI0329 Oltul Superior, regularizări de albii pe o lungime de 8,95 km din care 2,50 km se află în interiorul ariei naturale protejate ROSCI0329 Oltul Superior și diguri în lungime de 4,68 km din care 0,27 km se află în interiorul ariei naturale protejate ROSCI0329 Oltul Superior. ... 2.4.3. Impacturi 2.4.3.1. Presiuni - impacturi trecute și prezente ROSCI0329 Oltul Superior are o configurație preponderent liniară, desfășurându-se în lungul cursului râului Olt și al afluentului său Homorod. Numărul de localități cu care se învecinează ROSCI0329 este foarte ridicat și include suprafețe din unitățile administrativ teritoriale Apața, Augustin, Codlea, Dumbrăvița, Feldioara, Hălchiu, Hărman, Măieruș, Ormeniș, Prejmer și Racoș din județul Brașov și Baraolt, Aita Mare, Bățani, Hăghig, Ilieni, Sfântu Gheorghe și Chichiș din județul Covasna. Unitățile administrativ teritoriale din spațiul analizat au un profil complex, mai ales dată fiind atât prezența unor localități importante, din categoria municipii și orașe - Sf. Gheorghe, Codlea și Baraolt, a unor ramuri industriale, dar și a unui extins spațiu rural. În spațiul rural, activitățile agricole, respectiv cultura plantelor - cereale, cartof, sfeclă de zahăr, legume, creșterea animalelor, ovine și bovine îndeosebi, alături de care se adaugă exploatarea lemnului, rămân cele de bază. Deși zona nu prezintă un risc major din partea prădătorilor - carnivore mari, numărul de câini arondați stânelor este în unele cazuri excesiv, determinând o presiune crescută asupra faunei sălbatice. ROSCI0329 Oltul Superior se extinde într-o măsură importantă în lungul cursului Oltului, 42% dintre habitatele prezente fiind de tipul râuri și lacuri. Dat fiind faptul că în zonă sunt comunități umane de dimensiuni mari - Sfântu Gheorghe, Brașov, Codlea, Baraolt alături de numeroase altele de dimensiuni mai reduse, o amenințare importantă este cea legată de poluare. De asemenea, lucrările hidrotehnice cum sunt îndepărtarea periodică a vegetației, refacerea integrității și a etanșeității digurilor, amplasarea de elemente de protecție, reprofilarea digurilor, și altele asemenea realizate în scopul protecției împotriva inundațiilor sau pentru a obține alte beneficii au un impact major asupra habitatelor. Toate acestea implică distrugerea adăposturilor de castor și vidră. Exploatarea resurselor naturale atât în interiorul sitului cât și în apropierea acestuia reprezintă un factor perturbator local cu impact semnificativ asupra ariei protejate în ansamblul ei. Un zăcământ de argilă mai important se află la Bodoc, de unde se exploatează argilă folosită la fabricarea cărămizilor, cca. 100.000 t/an. Zăcăminte de nisip și pietriș se exploatează în cariera de la Zoltan, cariera Olteni, balastierele de la Ghidfalău, Chilieni, Coșeni, Araci, Baraolt, Comandău, Sfântu Gheorghe, Bodoc. Utilizarea terenurilor agricole pentru construcția de parcuri fotovoltaice Micloșoara, Feldioara este o presiune relativ recentă care determină modificarea structurii de folosință a terenurilor, crește suprafața construită. Harta impacturilor se regăsește în Anexa nr. 28 la Planul de management. ... 2.4.3.2. Amenințări - impacturi viitoare previzibile Principalele amenințări semnalate în arealul analizat se referă la: – intervențiile realizate pentru gospodărirea apelor, inclusiv pentru apărarea împotriva inundațiilor care pot contribui la degradarea habitatelor speciilor ocrotite în special ale castorului. Astfel, asigurarea secțiunii de scurgere a apelor, precum și lucrările de menținere a funcționalității digurilor presupun uneori afectarea calității habitatelor castorului. Lucrările de decolmatare, incendierea vegetației pe diguri, îndepărtarea vegetației lemnoase din albie, distrugerea galeriilor reprezintă printre cele mai frecvente intervenții ce pot afecta stabilitatea speciilor protejate. ... – activitățile de creștere a animalelor, care se constituie într-o amenințare importantă în special din cauza numărului ridicat de câini, ce pot deveni un prădător important pentru castor și vidră, dar și din cauza creșterii riscului de apariție a incendiilor de vegetație și de degradare a calității vegetației prin suprapășunat; ... – activitățile agricole desfășurate în proximitatea ariei protejate, care prin practicile necorespunzătoare pot deveni o amenințare pentru speciile protejate - incendierea miriștilor, chimizare, mecanizare, și altele asemenea.; ... – depozitarea necontrolată a deșeurilor reprezintă o amenințare în special în zone ce prezintă accesibilitate ridicată prin drumuri comunale ori județene, mai ales în proximitatea intravilanului localităților. ... – existența Uzinei de Prelucrare Minereuri Uranifere la Feldioara prezintă un risc datorită posibilității producerii unor scurgeri ... – evacuarea apelor uzate menajere neepurate sau insuficient epurate, în condițiile în care majoritatea localităților rurale nu sunt racordate decât parțial la sisteme de canalizare ori la stații de epurare. ... – accidente la stațiile de epurare ale orașelor, comunelor - Brașov, Sf. Gheorghe, Feldioara ... – speciile invazive și bolile, reprezintă o amenințare importantă pentru ecosistemele acvatice, în condițiile în care zonele umede reprezintă medii cu propagare foarte rapidă a acestora. ... – activitățile de pescuit, care afectează habitatele speciilor ocrotite prin depozitarea deșeurilor și deranjarea liniștii habitatelor. ... – traficul rutier, are influență asupra arealului, prin poluarea aerului și creșterea riscului de accidente. ... – braconajul, inclusiv la speciile de interes conservativ. ... – lucrările hidrotehnice din cadrul albiilor: regularizări, epurări, consolidarea malurilor ce întrerup conectivitatea laterală a corpurilor de apă cu luncile inundabile și zonele de reproducere. ... – sărăturarea solurilor din luncile râului și a afluenților mari, unde apele subterane sunt la 3-5 m adâncime, iar solurile au textura medie. ... Pentru nevertebratele conservate în acest areal, o amenințare importantă este legată de abandonarea unor pășuni și fânețe prin neefectuarea de lucrări de cosire și îndepărtare a vegetației forestiere. Harta amenințărilor potențiale se regăsește în Anexa nr. 29 la Planul de management. Presiuni actuale și amenințări potențiale caracteristice speciilor evaluate Nevertebrate Tabelul nr. 14 Evaluarea presiunilor actuale asupra speciei Euphydryas aurinia Tabelul nr. 15 Evaluarea amenințărilor viitoare/potențiale asupra speciei Euphydryas aurinia Mamifere Tabelul nr. 16 Evaluarea presiunilor actuale asupra speciei Castor fiber și Lutra lutra în ROSCI0329 Oltul Superior Tabelul nr. 17 Evaluarea amenințărilor viitoare/potențiale asupra speciei Castor fiber și Lutra lutra În ROSCI0329 Oltul Superior Ihtiofaună Tabelul nr. 18 Evaluarea presiunilor actuale asupra speciilor de ihtiofaună din ROSCI0329 Oltul Superior Tabelul nr. 19 Evaluarea amenințărilor viitoare/potențiale asupra speciilor de ihtiofaună În ROSCI0329 Oltul Superior ... ... ... ... 3. EVALUAREA STĂRII DE CONSERVARE A SPECIILOR ȘI HABITATELOR 3.1. Evaluarea stării de conservare a speciilor de interes conservativ 3.1.1. Evaluarea la nivel național Mamifere Lutra lutra În România vidra are o largă răspândire pe lângă toate apele bogate în pește dar abundența ei este scăzută. Efectivul total pe teritoriul României a fost estimat la 3000 de exemplare, considerându-se că acesta prezintă o tendință de declin, deși în anumite regiuni de exp. bazinul Tisei s-a înregistrat o ușoară ameliorare ca urmare a scăderii cererilor de blană și a încetării utilizării unora dintre poluanții folosiți în trecut de exp. DDT. Cu toate acestea, nu există studii extensive sau pe termen lung care să monitorizeze situația la nivel național a populațiilor speciei Lutra lutra. Starea de conservare la nivel național a speciei Lutra lutra este favorabilă. Castor fiber În România, specia Castor fiber prezintă o stare de conservare favorabilă pe toată aria sa de repartiție spațială. Nevertebrate Euphydryas aurinia Euphydryas aurinia are o stare de conservare nefavorabil neadecvată la nivelul ariei sale de răspândire națională. Ihtiofaună Pelecus cultratus Specia Pelecus cultratus prezintă o stare de conservare nefavorabil neadecvată la nivelul ariei sale de răspândire națională. Rhodeus sericeus amarus Specia Rhodeus sericeus amarus prezintă o stare de conservare nefavorabil neadecvată la nivelul ariei sale de răspândire națională. Barbus meridionalis Specia Barbus meridionalis prezintă o stare de conservare nefavorabil neadecvată la nivelul ariei sale de răspândire națională. Gobio uranoscopus Specia Gobio uranoscopus prezintă o stare de conservare nefavorabil neadecvată la nivelul ariei sale de răspândire națională Gobio kessleri Specia Gobio kessleri prezintă o stare de conservare nefavorabil neadecvată la nivelul ariei sale de răspândire națională. Misgurnus fossilis Specia Misgurnus fossilis prezintă o stare de conservare nefavorabil neadecvată la nivelul ariei sale de răspândire națională. Cobitis taenia Specia Cobitis taenia prezintă o stare de conservare nefavorabil neadecvată la nivelul ariei sale de răspândire națională. Sabanejewia aurata Specia Sabanejewia aurata prezintă o stare de conservare nefavorabil neadecvată la nivelul ariei sale de răspândire națională. Cottus gobio Specia Cottus gobio prezintă o stare de conservare favorabilă la nivelul ariei sale de răspândire națională. Aspius aspius Specia Aspius aspius prezintă o stare de conservare nefavorabil neadecvată la nivelul ariei sale de răspândire națională. ... 3.1.2. Evaluarea stării de conservare a speciilor la nivelul sitului ROSCI0329 Oltul Superior Mamifere Castor fiber Harta distribuției speciei Castor fiber se regăsește în Anexa nr. 21 la Planul de management. Tabelul nr. 20 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al populației speciei Tabelul nr. 21 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al habitatului speciei Tabelul nr. 22 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al perspectivelor speciei Tabelul nr. 23 Evaluarea globală a speciei Lutra lutra Harta distribuției speciei Lutra lutra se regăsește în Anexa nr. 22 la Planul de management. Tabelul nr. 24 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al populației Tabelul nr. 25 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al habitatului speciei Tabelul nr. 26 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al perspectivelor speciei Tabelul nr. 27 Evaluarea globală a speciei Pești Aspius aspius Harta distribuției speciei Aspius aspius se regăsește în Anexa nr. 12 la Planul de management Tabelul nr. 28 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al populației speciei Tabelul nr. 29 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al habitatului speciei Aspius aspius Tabelul nr. 30 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al perspectivelor speciei Aspius aspius Tabelul nr. 31 Evaluarea globală a speciei Aspius aspius Barbus meridionalis Harta distribuției speciei Barbus meridionalis se regăsește în Anexa nr. 15 la Planul de management Tabelul nr. 32 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al populației speciei Tabelul nr. 33 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al habitatului speciei Barbus meridionalis Tabelul nr. 34 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al perspectivelor speciei Barbus meridionalis Tabelul nr. 35 Evaluarea globală a speciei Barbus meridionalis Cobitis taenia Harta distribuției speciei Cobitis taenia se regăsește în Anexa nr. 16 la Planul de management Tabelul nr. 36 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al populației speciei Cobitis taenia Tabelul nr. 37 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al habitatului speciei Cobitis taenia Tabelul nr. 38 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al perspectivelor speciei Cobitis taenia Tabelul nr. 39 Evaluarea globală a speciei Cobitis taenia Cottus gobio Tabelul nr. 40 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al populației speciei Cottus gobio Tabelul nr. 41 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al habitatului speciei Cottus gobio Tabelul nr. 42 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al perspectivelor speciei Cottus gobio Tabelul nr. 43 Evaluarea globală a speciei Cottus gobio Gobio kessleri Harta distribuției speciei Gobio kessleri se regăsește în Anexa nr. 18 la Planul de management Tabelul nr. 44 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al populației speciei Gobio kessleri Tabelul nr. 45 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al habitatului speciei Gobio kessleri Tabelul nr. 46 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al perspectivelor speciei Gobio kessleri Tabelul nr. 47 Evaluarea globală a speciei Gobio kessleri Gobio uranoscopus Harta distribuției speciei Gobio uranoscopus se regăsește în Anexa nr. 17 la Planul de management Tabelul nr. 48 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al populației speciei Gobio uranoscopus Tabelul nr. 49 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al habitatului speciei Gobio uranoscopus Tabelul nr. 50 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al perspectivelor speciei Gobio uranoscopus Tabelul nr. 51 Evaluarea globală a speciei Gobio uranoscopus Misgurnus fossilis Harta distribuției speciei Misgurnus fossilis se regăsește în Anexa nr. 13 la Planul de management Tabelul nr. 52 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al populației speciei Tabelul nr. 53 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al habitatului speciei Tabelul nr. 54 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al perspectivelor speciei Tabelul nr. 55 Evaluarea globală a speciei Misgurnus fossilis Pelecus cultratus Tabelul nr. 56 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al populației speciei Tabelul nr. 57 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al habitatului speciei Tabelul nr. 58 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al perspectivelor speciei Tabelul nr. 59 Evaluarea globală a speciei Pelecus cultratus Rodeus sericeus amarus Harta distribuției speciei Rhodeus sericeus se regăsește în Anexa nr. 14 la Planul de management Tabelul nr. 60 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al populației speciei Tabelul nr. 61 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al habitatului speciei Tabelul nr. 62 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al perspectivelor speciei Rhodeus sericeus amarus Tabelul nr. 63 Evaluarea globală a speciei Rhodeus sericeus amarus Sabanejewia aurata Harta distribuției speciei Sabanejewia aurata se regăsește în Anexa nr. 19 la Planul de management Tabelul nr. 64 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al populației speciei Tabelul nr. 65 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al habitatului speciei Tabelul nr. 66 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al perspectivelor speciei Tabelul nr. 67 Evaluarea globală a speciei Sabanejewia aurata Nevertebrate Euphydryas aurinia Harta distribuției speciei Euphrydyas aurinia se regăsește în Anexa nr. 20 la Planul de management Tabelul nr. 68 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al populației speciei Tabelul nr. 69 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al habitatului speciei Tabelul nr. 70 Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al perspectivelor speciei Tabelul nr. 71 Evaluarea globală a speciei ... ... ... 4. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE PLANULUI DE MANAGEMENT 4.1. Scopul planului de management Scopul planului de management este promovarea unui model de gestiune a capitalului natural care să permită o dezvoltare durabilă a comunităților umane, conservarea speciilor de interes comunitar, a diversității biologice și a celorlalte valori ale mediului natural din aria naturală protejată ROSCI0329 Oltul Superior, integrând activități antropice care să nu depășească capacitatea de suport a teritoriului. ... 4.2. Obiective generale, specifice și activități 4.2.1. Obiectiv general Obiectivul general al planului de management vizează atingerea și menținerea unui statut de conservare favorabil al speciilor de mamifere, pești și nevertebrate, asigurarea unei gestionări durabile a resurselor naturale și conservarea peisajului actual prin integrarea și încurajarea activităților antropice tradiționale. 4.2.1.1. Obiective specifice Obiectivele specifice ale planului de management sunt:
19. a)Atingerea sau menținerea unui statut favorabil de conservare pentru speciile de interes comunitar - mamifere: Lutra lutra, Castor fiber, pești: Pelecus cultratus, Rhodeus sericeus amarus, Barbus meridionalis, Gobio uranoscopus, Gobio kessleri, Misgurnus fossilis, Cobitis taenia, Sabanejewia aurata, Cottus gobio, Aspius aspius și nevertebrate: Euphydryas aurinia; ...
20. b)Încurajarea comunităților locale în vederea dezvoltării unor activități economice care, prin utilizarea durabilă a resurselor, să le aducă beneficii și să contribuie la reducerea presiunii asupra elementelor protejate, promovând împreună cu comunitățile locale valorile culturale și tradiționale; ...
21. c)Stimularea cercetării științifice în scopul anticipării evoluțiilor teritoriului analizat și promovarea activităților durabile de exploatare a resurselor teritoriale și eliminarea celor susceptibile a avea un impact negativ asupra mediului, biodiversității și geodiversității; ...
22. d)Promovarea educației ecologice, a informării, conștientizării și a consultării publicului în scopul formării unei atitudini favorabile a comunităților locale din vecinătate, a factorilor de decizie implicați în gestionarea teritoriului și a turiștilor, față de valorile ariei protejate; ...
23. e)Asigurarea oportunităților pentru ca turismul și recreerea să se desfășoare în conformitate cu imperativele de conservare a patrimoniului natural. ... ... 4.2.1.2. Activități Obiectivele specifice ale Planului de Management sunt transpuse în activități prin intermediului Planului de activități: Tema Protejarea și managementul biodiversității și a peisajului A1. Realizarea planului de monitorizare a populațiilor speciilor de interes conservativ din ROSCI0329 Oltul Superior, cu prioritate a acelora de interes comunitar. A2. Monitorizarea stării de conservare a populațiilor speciilor de mamifere, pești și nevertebrate de interes comunitar din ROSCI0329 Oltul Superior pe baza planului de monitorizare. A3. Evaluarea necesității modificării limitelor ROSCI0329 Oltul Superior în vederea creșterii eficienței managementului ariei protejate, inclusiv realizarea corecțiilor identificate ca fiind necesare. A4. Actualizarea inventarului de specii de floră și faună sălbatică și integrarea informațiilor în baze de date geospațiale. A5. Continuarea activităților de cartare a speciilor de interes conservativ, cu privire specială asupra speciilor de interes comunitar și național. A6. Evaluarea serviciilor ecosistemice aferente ROSCI0329 Oltul Superior. A7. Promovarea de măsuri de refacere a habitatelor degradate din cauza a diferite hazarde naturale ori intervenții antropice. A8. Inventarierea și protecția elementelor abiotice ce prezintă interes conservativ. A9. Monitorizarea continuă a incidenței speciilor invazive și a bolilor asupra habitatelor și speciilor din ROSCI0329 Oltul Superior și intervenția rapidă pentru limitarea efectelor negative ale acestora. A10. Inventarierea și delimitarea unor zone de liniște pentru speciile de interes conservativ în arealele în care acestea nu intră în conflict cu măsurile de apărare împotriva inundațiilor. A11. Monitorizarea continuă a populațiilor speciilor de interes conservativ și promovarea de soluții fundamentate pentru prevenirea și /sau limitarea conflictelor cu gestionarii de resurse naturale și proprietarii de terenuri, implicit prin relocarea acestora. A12. Evaluarea continuă a pagubelor generate de către speciile de interes conservativ infrastructurilor existente, precum și diferitelor tipuri de utilizări ale terenurilor. Tema Controlul amenințărilor antropice asupra resurselor și serviciilor ecosistemice B1. Menținerea gestionării durabile a resurselor naturale, cu prioritate a solurilor, a resurselor forestiere și a celor de apă prin monitorizarea implementării corespunzătoare a planurilor, politicilor și strategiilor sectoriale aprobate. B2. Includerea în activitățile de asigurare a secțiunii de scurgere și de gestionare a infrastructurilor hidrotehnice a preocupării pentru menținerea habitatelor speciilor de interes comunitar, în special de către gestionarul resurselor de apă. B3. Monitorizarea utilizării arealului ROSCI0329 Oltul Superior pentru activități de creștere a animalelor și asigurarea unui management controlat al zonelor de pășunat și cosit, funcție de cerințele de habitat ale speciilor de interes comunitar. B4. Promovarea, cu prioritate, a măsurilor de prevenire a efectelor negative asupra resurselor naturale prin monitorizarea respectării legislației de mediu pentru toate activitățile antropice ce pot avea efecte negative asupra ROSCI0329 Oltul Superior. B5. Monitorizarea recoltării resurselor naturale din interiorul și proximitatea ROSCI0329 Oltul Superior. B6. Promovarea de măsuri pentru limitarea cantității de ape uzate menajere neepurate deversate în cursurile de apă de către comunitățile umane din proximitatea ROSCI0329 Oltul Superior. B7. Monitorizarea zonelor cu vulnerabilitate la depozitarea necontrolată a deșeurilor și aplicarea de sancțiuni în scopul eliminării acestor practicii în interiorul ROSCI0329 Oltul Superior. B8. Evaluarea oportunității promovării unor măsuri de reconstrucție ecologică care să vizeze refacerea relațiilor hidrologice inițiale din ROSCI0329 Oltul Superior. B9. Asigurarea integrării și implementării măsurilor de protecție și conservare în amenajamentele silvice, schemele de gestionare a bazinelor hidrografice, planurile urbanistice generale și în toate planurile, proiectele și activitățile promovate pe teritoriul ROSCI0329 Oltul Superior. B10. Monitorizarea și actualizarea permanentă a informațiilor cu privire la presiunile și amenințările viitoare asupra ROSCI0329 Oltul Superior. Tema Educație și comunicare C1. Îmbunătățirea comunicării între custode, instituții interesate de managementul ariei protejate și comunitățile locale. C2. Realizarea unei strategii pentru promovarea educației ecologice. C3. Promovarea de evenimente educaționale pentru toate categoriile de vârstă în comunitățile umane din ROSCI0329 Oltul Superior. C4. Realizarea de materiale de informare și conștientizare privind elementele ocrotite în cadrul ROSCI0329 Oltul Superior C5. Semnalizarea ariei protejate prin intermediul panourilor de informare și avertizare. C6. Promovarea ariei protejate prin intermediul internetului - webpage, facebook, și altele asemenea. C7. Încurajarea activităților de voluntariat pentru eficientizarea managementului ROSCI0329 Oltul Superior. C8. Promovarea în mass-media a beneficiilor rezultate din statutul de sit Natura 2000 al ROSCI0329 Oltul Superior. Tema Managementul vizitatorilor și al recreerii D1. Realizarea strategiei vizitare a ROSCI0329 Oltul Superior. D2. Inventarierea obiectivelor turistice de interes din proximitatea ROSCI0329 Oltul Superior. D3. Amenajarea infrastructurilor de vizitare pentru accesul în zona ROSCI0329 Oltul Superior - puncte de belvedere, punct de informare, trasee tematice, trasee marcate, locuri de fotografiere, și altele asemenea. D4. Colaborare cu factorii interesați pentru asigurarea salubrității zonelor turistice identificate. D5. Monitorizarea activităților turistice și de vizitare din ROSCI0329 Oltul Superior. D6. Încurajarea comunităților locale în promovarea turismului. Tema Promovarea cercetării E1. Realizarea unui plan de cercetare științifică care să contribuie la creșterea gradului de organizare al activităților științifice din ROSCI0329 Oltul Superior. E2. Încheierea de protocoale cu unitățile de învățământ și cercetare științifică interesate de susținerea de activități de cercetare în arealul ROSCI0329 Oltul Superior. E3. Avizarea activităților științifice promovate în ROSCI0329 Oltul Superior cu asigurarea caracterului noninvaziv și nonagresiv al acestora în raport cu factorii de mediu. E4. Dezvoltarea unei baze de date cu rezultate științifice obținute în urma cercetărilor realizate. F. Administrarea și managementul efectiv al ariei naturale protejate ROSCI0329 Oltul Superior F1. Adaptarea continuă a activităților de management la realitățile ecologice, sociale și economice F2. Îmbunătățirea managementului ariei protejate prin creșterea ratei de absorbție de fonduri din surse naționale și internaționale, altele decât cele din bugetul custodelui F3. Dezvoltarea de colaborări cu persoane fizice și juridice în vederea eficientizării aplicării măsurilor din planul de management. F4. Elaborarea planurilor de lucru anuale pentru implementarea planului de management. F5. Evaluarea anuală a performanței implementării planului de management. F6. Participarea la schimburi de experiență naționale și internaționale, cursuri de perfecționare, conferințe, workshopuri, întâlniri de lucru pentru creșterea eficienței procesului de management și pentru îmbunătățirea capacității de management a personalului. F7. Revizuirea planului de management. F8. Asigurarea logisticii necesare pentru administrarea eficientă a ariei naturale protejate F9. Asigurarea personalului necesar desfășurării activității de management. ... ... ... ... 5. PLANUL DE ACTIVITĂȚI ... 6. PLANUL DE MONITORIZARE A ACTIVITĂȚILOR Monitorizarea acțiunilor propuse prin prezentul plan de management integrat se realizează de către toți factorii implicați direct, interesați și cu responsabilități în administrarea ariei naturale protejate ROSCI0329 Oltul Superior. Scopul monitorizării acțiunilor este acela de