Ordin nr. 5.866 din 26 septembrie 2012

Despre ce este acest act?

Acest ordin aprobă programele școlare pentru Limba și literatura italiană maternă destinate elevilor de clasa a IX-a și a X-a din învățământul liceal, începând cu anul școlar 2012-2013.

Pentru cine: Elevii de clasa a IX-a și a X-a care studiază Limba și literatura italiană maternă în învățământul liceal; Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, inspectoratele școlare și conducerile unităților de învățământ implicate.

Date esențiale

Țara: România
Domeniul de drept: Dreptul educației
Articole: 5
Sursa: MultiLegalPile/
Text preluat la: 2026-07-07
Explicație actualizată la: 2026-07-08

Ce reglementează acest act?

Aprobarea programelor școlare de Limba și literatura italiană maternă pentru clasa a IX-a.
Aprobarea programelor școlare de Limba și literatura italiană maternă pentru clasa a X-a.
Aplicarea acestor programe școlare începând cu anul școlar 2012-2013.
Rolul instituțiilor în implementarea prevederilor ordinului.

Pe cine privește acest act?

Elevii de clasa a IX-a și a X-a care studiază Limba și literatura italiană maternă în învățământul liceal.
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, inspectoratele școlare și conducerile unităților de învățământ implicate.

Care sunt punctele cheie?

Programele școlare aprobate se aplică începând cu anul școlar 2012-2013.
Curriculumul vizează dezvoltarea competențelor esențiale de comunicare orală și scrisă, cunoașterea limbii materne și a patrimoniului cultural italian.
Structura programelor include competențe generale, valori și atitudini, competențe specifice și conținuturi, sugestii metodologice și evaluare.
Competențele generale sunt comune pentru clasele a IX-a - a XII-a și se axează pe asimilarea cunoștințelor de cultură și literatură italiană.

Dreptul educației

Ordin nr. 5.913 din 12 noiembrie 2009

Metodologie din 30 mai 2017

Hotărâre nr. 935 din 8 decembrie 2016

Ordin nr. 4.617 din 22 iunie 2020

Metodologie din 31 august 2007

Decizia nr. 235 din 2 iunie 2020

Norme metodologice din 30 noiembrie 2004

Hotărâre nr. 44 din 3 februarie 2016

Dreptul educației

Textul legii

Cuprins (5)

Articolul 1
Articolul 2
Articolul 3
Articolul 4
Articolul 5

ORDIN nr. 5.866 din 26 septembrie 2012 privind aprobarea programelor şcolare de Limba şi literatura italiană maternă pentru clasele a IX-a şi a X-a Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 744 din 5 noiembrie 2012 În baza prevederilor art. 65 alin. (4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 22 alin (6) din Hotărârea Guvernului nr. 536/2011 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare, ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului emite prezentul ordin

Articolul 1

Se aprobă Programa şcolară de Limba şi literatura italiană maternă pentru clasa a IX-a, învăţământ liceal, prevăzută în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezentul ordin.

Articolul 2

Se aprobă Programa şcolară de Limba şi literatura italiană maternă pentru clasa a X-a, învăţământ liceal, prevăzută în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentul ordin.

Articolul 3

Programele şcolare aprobate se aplică începând cu anul şcolar 2012-2013.

Articolul 4

Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 5

Direcţia generală educaţie şi învăţare pe tot parcursul vieţii, Direcţia generală învăţământ în limbile minorităţilor, relaţia cu parlamentul şi partenerii sociali, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, inspectoratele şcolare şi conducerile unităţilor de învăţământ implicate duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, Ecaterina Andronescu Bucureşti, 26 septembrie 2012.

Nr. 5.866.

Anexa 1 PROGRAMĂ ŞCOLARĂ Limba şi literatura italiană maternă Clasa a IX-a NOTĂ DE PREZENTARE Curriculumul de Limba şi literatura italiană maternă destinat studierii acestei discipline de către elevii aparţinând minorităţii italiene care învaţă în şcoli cu predare în limba română contribuie la formarea şi dezvoltarea progresivă la elevi a competenţelor esenţiale ale comunicării orale şi scrise, permite cunoaşterea de către aceştia a limbii materne şi a patrimoniului spiritual şi cultural al minorităţii italiene, oferind o punte spre interculturalitate, spre o bună cunoaştere reciprocă între populaţia majoritară şi minorităţile naţionale din spaţiul geografic românesc.

Studiul limbii şi literaturii materne la clasele cu predare în limba română reprezintă, alături de studiul limbii şi literaturii române şi de cel al studiului unei limbi moderne, o componentă esenţială a ariei curriculare Limbă şi comunicare, ce garantează elevului accesul la cultura comunicaţională şi literară de bază.

Curriculumul de limba şi literatura italiană maternă îşi propune, prin obiectivele sale, dezvoltarea progresivă la elevi a competenţelor esenţiale ale comunicării orale şi scrise. În acest scop, în elaborarea prezentului curriculum s-a avut în vedere modelul comunicativ-funcţional, model care vizează dezvoltarea integrată a capacităţilor de receptare orală, de producere de mesaje orale, respectiv de receptare a mesajului scris ("lectura") şi de producere de mesaje scrise. Acestea reprezintă competenţele generale ale disciplinei Limba şi literatura maternă italiană pe parcursul şcolarităţii obligatorii, cărora li se adaugă, în mod special, pentru situaţia concretă a studierii limbii şi literaturii materne în şcoli cu predare în limba română, o componentă valoric-atitudinală având rolul de a favoriza formarea unor comportamente specifice comunicării în mediile multiculturale.

În structurarea prezentului curriculum s-au avut în vedere următoarele criterii:

-prezentarea comunicării drept competenţă esenţială;

-echilibrarea raportului dintre comunicarea orală şi cea scrisă;

-formularea competenţelor specifice, astfel încât să precizeze rezultatele aşteptate ale învăţării la sfârşitul anului de studiu;

-indicarea, pentru fiecare dintre competenţele specifice, a unor forme de prezentare ale conţinuturilor, care să orienteze predarea-învăţarea;

-flexibilitatea în adaptarea conţinuturilor la nivelul de dezvoltare a clasei şi la interesele elevilor;

-abordarea textului literar/nonliterar atât ca scop în sine, cât şi ca suport/pretext pentru comunicare.

În acest context, prezentul curriculum urmăreşte practica raţională a limbii (prin dezvoltarea competenţelor de receptare şi producere, elevul fiind capabil, în limitele cunoştinţelor dobândite, să decodifice şi să producă, atât oral, cât şi în scris, mesaje corecte şi adecvate din punct de vedere funcţional şi comunicativ), formarea şi dezvoltarea de competenţe de comunicare şi interacţiune şi dezvoltarea unor tehnici de lucru (elevul fiind capabil să utilizeze strategii şi tehnici de lucru pentru a valorifica cunoştinţe şi deprinderi achiziţionate prin studiul altor discipline, dintr-o perspectivă transcurriculară).

Corelarea dintre domeniile de competenţă-cheie şi competenţele generale Competenţele-cheie reprezintă un pachet multifuncţional şi transferabil de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini de care au nevoie toţi indivizii pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, incluziunea socială şi găsirea unui loc de muncă. Acestea trebuie să se dezvolte până la sfârşitul educaţiei obligatorii şi trebuie să acţioneze ca fundament pentru învăţare, ca parte a educaţiei pe tot parcursul vieţii.

Cele 8 domenii ale competenţelor-cheie sunt:

1.Comunicarea în limba maternă;

2.Comunicare în limbi străine;

3.Competenţe în matematică şi competenţe elementare în ştiinţe şi tehnologie;

4.Competenţe în utilizarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţie;

5.Competenţe pentru a învăţa să înveţi;

6.Competenţe de relaţionare interpersonală şi competenţe civice;

7.Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat;

8.Sensibilizare culturală şi exprimare artistică.

Curriculumul de faţă construieşte competenţe de comunicare derivate dintr-un consens larg, european, şi contribuie la dezvoltarea de competenţe-cheie în 4 din cele 8 domenii de competenţe-cheie identificate la nivel european:

2.Comunicare în limbi străine;

5.Competenţe pentru a învăţa să înveţi;

6.Competenţe de relaţionare interpersonală şi competenţe civice;

8.Sensibilizare culturală şi exprimare artistică.

Structura programei este următoarea:

-competenţele generale, pentru parcursul învăţământului liceal. Competenţele generale sunt definite ca ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi care se formează pe durata şcolarităţii. Competenţele formulate în prezentul curriculum atestă orientarea spre praxis a acestuia şi ar trebui să inducă un comportament dinamic, atât la profesori, cât şi la elevi, în sensul că sarcinile de comunicare, atinse prin activităţi, dezvoltă competenţa de comunicare în şi prin schimbul verbal, atât în codul scris, cât şi în codul oral al limbii. Competenţele generale sunt comune pentru clasele a IX-a - a XII-a. La nivelul ciclului liceal, parcursul formativ se va centra pe asimilarea cunoştinţelor de cultură şi de literatură italiană integrată în ambientul istoric în care diferitele fenomene literare au apărut;

-valori şi atitudini (ce urmează a fi formate pe întreg parcursul şcolar);

-competenţe specifice (derivate din competenţele generale şi care se formează pe durata unui an de studiu) şi conţinuturi.

Exemplele de activităţi de învăţare se vor regăsi în secţiunea intitulată "Sugestii metodologice". Această corelare constituie pivotul curriculumului, care accentuează latura sa pragmatică: devine astfel transparent nu numai ce se învaţă, ci şi, mai ales, de ce se învaţă anumite conţinuturi;

-conţinuturile învăţării pentru cele 4 domenii: Lectură, Practica raţională şi funcţională a limbii, Elemente de construcţie a comunicării, Literatura şi cultura italiană;

-sugestii metodologice conţinând exemple de activităţi de învăţare;

-evaluarea.

COMPETENŢE GENERALE VALORI ŞI ATITUDINI COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI 1. Receptarea mesajelor transmise oral în diferite situaţii de comunicare Competenţe specifice Conţinuturi 1.1. Recunoaşterea sensului unui mesaj, reprezentată - Texte audiate de diferite tipuri, de un răspuns verbal sau nonverbal de informare generală

-Monologul

-Dialogul 1.2. Identificarea de secvenţe de dialog, de naraţiune şi de descriere dintr-un mesaj oral, sesizând natura formală sau informală a acestuia 1.3. Reperarea de categorii semantice, integrate - Conversaţii/înregistrări audio/ mai apoi în structuri lexicale proprii video sau citite cu glas tare de către profesor

-Situaţii de comunicare pe teme cotidiene concrete

-Texte literare 1.4. Recunoaşterea abaterilor de la normele limbii literare într-un mesaj audiat 1.5. Conştientizarea sensului unui mesaj nou prin raportare la propria experienţă 2. Producerea de mesaje orale Competenţe specifice Conţinuturi 2.1. Participarea la interacţiuni verbale, utilizând - Conversaţii pe teme de interes formule conversaţionale adecvate situaţiei de general, de istorie, cultură şi comunicare literatură

-Dialoguri 2.2. Emiterea de mesaje orale coerente - Descrieri cu suport verbal şi/sau imagini 2.3. Selectarea de elemente de lexic adecvate - Actele de vorbire necesare situaţiilor de comunicare realizării acestor competenţe

-Descrieri de persoane, personaje, spaţii, situaţii

-Povestiri 2.4. Adecvarea vorbirii la diferite situaţii de - Formule de salut, de adresare, de comunicare în funcţie de partenerul de dialog permisiune, de scuze, de iniţiere, menţinere şi încheiere a unui dialog, de nuanţare a exprimării 2.5. Emiterea de mesaje orale corecte din punct de - Conversaţii cu unul sau mai mulţi vedere gramatical şi nuanţate din punct de interlocutori pe teme din viaţa vedere lexical cotidiană, din elementele de istorie, cultură şi literatură studiate 3. Receptarea mesajelor transmise în scris în diferite situaţii de comunicare (lectură) Competenţe specifice Conţinuturi 3.1. Reperarea unor informaţii esenţiale dintr-un - Texte literare de diverse tipuri: text, deosebind între elementele de ansamblu şi narativ, descriptiv, dramatic cele de detaliu şi transferându-le într-un text lacunar, într-un tabel sau diagramă

-Texte nonliterare

-Texte lacunare

-Tabele/diagrame 3.2. Identificarea modalităţilor specifice de - Texte narative, descriptive, organizare a textului narativ dramatice 3.3. Recunoaşterea procedeelor de expresivitate - Texte lirice în textul literar (comentarii) 3.4. Utilizarea unui lexic diversificat recurgând - Sinonime, antonime, familii de la categoriile semantice studiate cuvinte, cuvinte polisemantice, expresii idiomatice 3.5. Identificarea de secvenţe narative, descriptive - Texte literare reprezentative şi dialogate dintr-un text narativ, organizându- le ulterior în funcţie de o cerinţă specifică 3.6. Identificarea valorii etice şi culturale într-un - Moduri de expunere: monologul, text prin exprimarea impresiilor şi dialogul, descrierea, naraţiunea, preferinţelor expunerea, informarea 4. Producerea de mesaje scrise Competenţe specifice Conţinuturi 4.1. Redactarea de texte funcţionale şi de rezumate - Texte uzuale, scrisori, instrucţiuni

-Note şi fişe de lectură

-Formulare tipizate 4.2. Redactarea de mesaje pe o anumită temă, - Planul simplu de idei urmărind un plan dat - Pagini de jurnal personal

-Povestiri

-Descrieri 4.3. Realizarea de texte, ţinând seamă de părţile - Texte narative scurte însoţite de componente ale unei compuneri, respectând o ilustraţie/un şir de ilustraţii/ categoriile semantice şi regulile gramaticale secvenţe cinematografice studiate - Rezumatul 4.4. Redarea în scris a unor informaţii receptate - Comentarea unor secvenţe textuale prin lectură 5. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare Competenţe specifice Conţinuturi 5.1. Transformarea mesajelor din vorbire directă în - Opinii (înregistrări audio) vorbire indirectă - Dialoguri (înregistrate sau interpretate)

-Prospecte, instrucţiuni

-Texte de informare generală 5.2. Utilizarea dicţionarului bilingv şi explicativ - Tehnici de utilizare a dicţiona- pentru traducerea unor texte funcţionale din rului bilingv şi explicativ limba italiană în limba română - Texte funcţionale 5.3. Sintetizarea sub formă de schemă/note a - Note conţinutului unui mesaj oral/scris 5.4. Traducerea unor texte scurte din domenii de - Fragmente/Texte literare de interes utilizând dicţionarul dificultate medie

-Comentarii (înregistrări audio/video) 5.5. Traducerea unor replici-cheie din filme - Filme CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII 1. LECTURĂ Cartea (actualizare) - obiect cultural: titlul, autorul, cuprinsul, aşezarea în pagină, rolul ilustraţiilor. Anexele cărţii. Tipuri de cărţi*1). --------- *1) Elementele scrise cu caractere aldine reprezintă elementele noi în cadrul conţinuturilor învăţării.

Teoria literară: Destinatarul mesajului. Structura textului narativ. Naraţiunea. Descrierea (descrierea obiectivă; descrierea subiectivă). Dialogul. Personajul: caracterizare - portretul fizic şi portretul moral. Structura prozodică (rimă, ritm, suprarimă, vers, strofă, vers liber). Figurile de stil: Personificarea. Comparaţia. Enumeraţia. Repetiţia. Epitetul. Antiteza. Metafora. Aliteraţia. Alegoria. Pleonasmul. Denotaţie. Conotaţie. Sensul de bază. Sensul figurat. Genuri şi specii. Genuri: epic, liric (sonetul şi canţoneta).

Textul: Texte literare aparţinând diverselor genuri şi specii. Texte nonliterare funcţionale.

2.PRACTICA RAŢIONALĂ ŞI FUNCŢIONALĂ A LIMBII 2.1. COMUNICARE ORALĂ Situaţia de comunicare. Convergenţa ideilor în jurul unei teme. Acomodarea limbajului la scopul comunicării şi la parametrii situaţiei de comunicare.

Structurarea textului oral:

a)Organizarea logico-semantică a mesajului: raportul dintre ideea principală şi ideea secundară. Adecvarea elementelor nonverbale la mesaj. Modalităţi de argumentare ...

b)Organizarea formală a mesajului: selectarea cuvintelor; organizarea propoziţiei şi a frazei; progresia în textul oral monologat şi dialogat. Paralelismul între elementele verbale şi nonverbale în context ...

c)Textul dialogat/monologat. Monologul expozitiv şi demonstrativ. Dialogul informal şi formal. Modalităţi de exprimare a opiniilor. Argumentarea ...

Se recomandă ca elevii, folosindu-şi deprinderile de exprimare orală, să poată realiza următoarele acte de vorbire:

1.a iniţia, menţine şi încheia un schimb verbal;

2.a situa în timp şi a povesti la trecut;

3.a descrie şi a compara locuri, situaţii, obiecte, persoane, idei;

4.a face promisiuni, ipoteze, previziuni pentru viitor;

5.a cere ceva şi a da sfaturi unei persoane în mod politicos;

6.a susţine în mod argumentat un schimb verbal direct;

7.a-şi exprima opiniile personale sau atitudini;

8.a susţine un proiect;

9.a folosi în mod adecvat stilul formal/informal;

10.a solicita şi a furniza explicaţii şi justificări;

11.a formula judecăţi critice.

2.2. COMUNICARE SCRISĂ Organizarea textului scris. Părţile componente ale unei compuneri: introducerea, cuprinsul, încheierea Organizarea unui text propriu (rezumat, caracterizare de personaj) Ortografia şi punctuaţia. Scrierea corectă a cuvintelor. Consoanele duble, diftongi, triftongi, apostroful, trunchierea Contexte de realizare:

a)Scrierea funcţională: scrisoarea, invitaţia. Fişa de lectură. Completarea unor formulare tipizate. Analiza. Comentariul ...

b)Scrierea imaginativă (compuneri libere). Compuneri după un plan dat ...

c)Scrierea despre textul literar sau nonliterar. Povestirea scrisă a unor fragmente din text. Comentarea unor secvenţe. Semnificaţia titlului. Personajul literar. Rezumatul unui text informaţional ...

3.ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII I. Fonetică şi ortografie (actualizare) aspecte fonetice specifice limbii italiene: pronunţarea vocalelor, a consoanelor (consoanele s şi z; consoanele duble), grupurile gli, gn, sce, sci, ce, ci, ge, gi, ghe, ghi, diftongii şi triftongii; eliziunea şi apostroful (reluare); dicţionarul şi accentul cuvintelor, utilizarea dicţionarului bilingv.

II. Lexic (actualizare) Mijloace de îmbogăţire a lexicului: derivarea cu sufixe şi prefixe; familii de cuvinte; expresii idiomatice, cuvinte compuse, regionalisme, arhaisme, neologisme Sinonime, antonime, cuvinte polisemantice Sensul denotativ şi sensul conotativ al cuvintelor Caracteristici esenţiale ale limbii italiene în secolele al XII-lea - al XIV-lea III. Gramatică Articolul: hotărât, nehotărât şi partitiv (reluare); folosirea articolului cu numele proprii de persoane şi geografice (reluare) Substantivul: formarea femininului (reluare); formarea pluralului (reluare); substantive defective; substantive cu două forme de plural (reluare); substantive colective; substantive invariabile; substantive defective de singular/plural; substantive compuse; substantive derivate cu un sufix diminutival peiorativ etc.

Adjectivul: formarea femininului adjectivelor calificative (reluare); poziţia adjectivului calificativ; adjectivul demonstrativ; adjectivul posesiv şi omiterea articolului în cazul posesivelor care însoţesc substantive indicând înrudirea; adjectivul nehotărât; gradele de comparaţie forme sintetice (reluare) Numeralul: cardinal (reluare), ordinal (formarea); folosirea numeralului ordinal (exprimarea secolelor); distributiv; colectiv, multiplicativ Pronumele personal în acuzativ cu şi fără prepoziţie (reluare); pronumele în dativ cu şi fără prepoziţie (reluare); pronumele relativ che, chi, cui, îl/la quale, i/le quali, cui versus quale; locul pronumelor combinate în grupurile verbale, propoziţia asertivă şi imperativă; pronumele de politeţe; pronumele demonstrativ; particulele pronominale ci, ne; pronumele posesiv (reluare); pronumele interogative; pronumele nehotărâte Verbul: indicativul prezent al verbelor regulate şi neregulate (reluare); perfectul compus al verbelor regulate şi neregulate (reluare); imperfectul verbelor regulate şi neregulate (reluare); perfectul simplu al verbelor regulate şi neregulate (reluare şi aprofundare); viitorul simplu şi viitorul anterior (reluare); condiţionalul prezent şi trecut; folosirea condiţionalului; modul imperativ (tu, noi, voi); folosirea imperativului cu pronumele de politeţe; conjunctivul prezent şi trecut (reluare); conjunctivul imperfect şi trapassato; concordanţa timpurilor la modul indicativ (reluare); concordanţa timpurilor la modul conjunctiv; propoziţia ipotetică; verbele frazeologice (cominciare, iniziare, finire, smettere) (reluare); verbe tranzitive şi intranzitive (alegerea auxiliarului); forma activă, pasivă şi reflexivă; verbele modale (dovere, potere, volere); verbele impersonale; verbe defective Adverbul: formarea adverbelor din adjective cu sufixul "-mente" (reluare); adverbele de loc şi de timp (reluare); adverbe de îndoială; adverbe de mod; adverbe interogative; adverbe de evaluare; locuţiuni adverbiale; particulele adverbiale ci, vi, ne; gradele adverbului; poziţia adverbului Conjuncţia: conjuncţiile coordonatoare (reluare); conjuncţia subordonatoare; locuţiuni conjuncţionale Prepoziţia: folosirea prepoziţiilor; prepoziţii articulate (reluare); locuţiuni prepoziţionale Interjecţia: interjecţii proprii (care exprimă uimirea, bucuria, ameninţarea, îndemnul, regretul, indignarea): ah, eh, ih, oh, ahi, beh, uffa, ahime (reluare); interjecţii improprii: bravo, coraggio, avanti, via, su, forza, guai, peccato; locuţiuni

Sintaxa: Propoziţia simplă; Părţi principale de propoziţie (Subiectul; Predicatul); Părţi secundare de propoziţie (Atributul; Complementul obiect direct şi indirect; Complemente circumstanţiale: de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop, concesie, opoziţie Tipuri de frază: asertivă, interogativă (directă şi indirectă), exclamativă, emfatică, impersonală Sintaxa frazei: Propoziţia simplă; Propoziţia principală; Propoziţia secundară subordonată (Propoziţia completivă directă şi indirectă); Propoziţia circumstanţială concesivă 4. LITERATURA ŞI CULTURA ITALIANĂ Texte recomandate:

Testo poetico "Amore e poesia" Bernart de Ventadorn "Amor e un desio che ven da core" Iacopo da Lentini "La splendiente luce quando apare" Chiaro Davanzati "Îl cantico di Frate Sole" San Francesco d'Assisi "La mia malinconia e tanta e tale" Cecco Angiolieri "S'i' fosse foco..." Cecco Angiolieri "Al cor gentil rempaira sempre amore" Guido Guinizelli "Tanto gentile e tanto onesta pare" Dante Alighieri Canto V dell'Inferno, "La Divina Commedia" Dante Alighieri Canto XXVI dell'Inferno, "La Divina Commedia" Dante Alighieri "Solo et pensoso" Francesco Petrarca "Erano i capei d'oro a l'aura sparso" Francesco Petrarca "Chiare, fresche e dolci acque" Francesco Petrarca Testo narrativo "Federigo degli Alberighi" (V giornata, IX novella, II Decameron) Giovanni Boccaccio "Lisabetta da Messina" (IV giornata, V novella, II Decameron) Giovanni Boccaccio "Griselda" (X giornata, X novella, II Decameron) Giovanni Boccaccio Teme recomandate:

-Universul personal: gusturi şi preferinţe, activităţi şcolare şi în afara şcolii, familia, prietenia, sentimente şi emoţii, sănătatea, jocul, timpul liber, vacanţa

-Universul adolescenţei: stiluri de viaţă

-Mediul înconjurător: viaţa la ţară şi oraş, natura (plante, animale, locuri şi peisaje), ecologie

-Progres şi schimbare: obiecte şi ustensile domestice, ocupaţii şi profesiuni, invenţii şi descoperiri

-Relaţii interpersonale: relaţii între tineri, corespondenţă şi schimburi între şcoli, călătorii

-Oameni şi locuri: aspecte ale vieţii citadine, obiective turistice şi culturale, personalităţi importante

-Obiceiuri şi tradiţii: mâncăruri specifice sărbătorilor tradiţionale, activităţi specifice sărbătorilor tradiţionale (reluare şi îmbogăţire)

-Incursiuni în lumea artei: personaje îndrăgite din cărţi şi filme

-Universul cultural italian: trecut şi prezent

-Societatea informaţională şi mijloace de comunicare moderne: comunicarea nonverbală, publicitate şi anunţuri în presă, radioul şi televiziunea, internetul

-Elemente culturale ale spaţiului italian: Referinţe istorice. Începuturile literaturii italiene. Evul Mediu, Începuturile Renaşterii - principalele etape şi răspândirea modelului renascentist (secolul al XII-lea, al XIII-lea, al XIV-lea, al XV-lea) Sugestii metodologice Proiectarea activităţii didactice şi elaborarea de manuale şcolare alternative trebuie să fie precedate de lectura integrală a programei şcolare şi de urmărirea logicii interne a acesteia. Activităţile de învăţare şi strategiile de lucru propuse de cadrele didactice trebuie să ţină seama de experienţa elevilor la această vârstă şi să permită valorizarea pozitivă a acesteia.

Centrarea pe elev, ca subiect al activităţii instructiv-educative, presupune respectarea unor exigenţe ale învăţării durabile, aşa cum sunt:

-utilizarea unor metode active care pot contribui la dezvoltarea capacităţii de comunicare, de manifestare a spiritului critic, tolerant, deschis şi creativ;

-exersarea lucrului în echipă, a cooperării şi/sau a competiţiei;

-realizarea unor activităţi diverse de receptare şi producere de mesaje orale şi scrise, care să dea posibilitatea tuturor elevilor de a participa la propria învăţare;

-integrarea, în predare-învăţare-evaluare, a elementelor de conţinut din cele 3 domenii ale disciplinei (lectură, practica raţională şi funcţională a limbii, elemente de construcţie a comunicării), pentru a le oferi elevilor motivaţii pentru învăţare şi un demers coerent integrator al formării capacităţilor de comunicare.

Pentru atingerea competenţelor generale se pot aplica următoarele activităţi de învăţare:

1.Receptarea mesajelor transmise oral în diferite situaţii de comunicare 1.1. - executare de operaţii/răspunsuri verbale/nonverbale la comenzi 1.2. - exerciţii de identificare a unor modalităţi specifice de intrare în dialog

-exerciţii de sesizare a unor argumente şi contraargumente dintr-un mesaj oral

-exerciţii de identificare a punctelor principale ale dialogului: intenţie, parteneri, situaţie de comunicare

-exerciţii de diferenţiere a naturii formale sau informale a dialogului 1.3. - exerciţii de sesizare a relaţiilor de sinonimie, antonimie şi polisemie într-o comunicare orală

-exerciţii de integrare a sinonimelor şi antonimelor în contexte date 1.4. - exerciţii de identificare a formei corecte a cuvintelor

-exerciţii de sesizare a acordurilor gramaticale 1.5. - exerciţii de asociere a mesajului receptat cu informaţii anterioare sau cu imagini 2. Producerea de mesaje orale 2.1. - activităţi în perechi, dialog, grup

-simulare 2.2. - exerciţii de relaţionare a ideilor principale cu ideile secundare

-exerciţii de construire a unui discurs oral 2.3. - exerciţii de comparare a sensurilor unor cuvinte în contexte diferite

-exerciţii de folosire a sinonimelor, antonimelor şi a cuvintelor polisemice în contexte diferite

-exerciţii de construire a unor familii lexicale 2.4. - exerciţii de exprimare şi argumentare a opiniei

-joc de rol 2.5. - exerciţii de folosire corectă a părţilor de vorbire învăţate

-exerciţii de construire a unui monolog sau a unui dialog

-exerciţii de descriere a unor obiecte, fenomene sau persoane

-exerciţii de construire a unor naraţiuni simple

-exerciţii simple de folosire expresivă a limbii 2.6. - exerciţii de conversaţie cu unul sau mai mulţi interlocutori

-joc de rol

-dramatizări 3. Receptarea mesajelor transmise în scris în diferite situaţii de comunicare 3.1. - activităţi de completare de tabele, exerciţii cu alegere multiplă, răspunsuri la întrebări 3.2. - exerciţii de identificare a structurii textului narativ 3.3. - exerciţii de identificare a structurii textului poetic

-exerciţii de identificare a unor procedee de expresivitate artistică (epitet, comparaţie, metaforă, repetiţie, enumeraţie, antiteză) 3.4. - exerciţii de sesizare a schimbării semnificaţiei unor cuvinte în funcţie de context

-exerciţii de stabilire a relaţiilor de sinonimie, antonimie şi polisemie într-un text dat 3.5. - exerciţii de identificare a secvenţelor într-un text narativ

-exerciţii de evidenţiere a diferenţelor dintre o descriere şi un dialog

-exerciţii de structurare a unui text în secvenţe distincte în funcţie de tipul acestuia (rezumat, caracterizare de personaj, analiză etc.) 3.6. - exerciţii de identificare a mesajului unui text 4. Producerea de mesaje scrise 4.1. - redactare de mesaje, instrucţiuni

-completare de texte lacunare

-redactare de scrisori în registru familiar 4.2. - exerciţii de construire a unor scurte povestiri

-exerciţii de redactare a unor texte descriptive

-exerciţii de caracterizare a personajelor 4.3. - exerciţii de folosire a sinonimelor în scopul evitării repetiţiilor

-exerciţii de diferenţiere a semnificaţiei sinonimelor în contexte diferite

-exerciţii de folosire corectă a părţilor de vorbire flexibile şi neflexibile

-exerciţii de folosire corectă a formelor verbale în raport cu cronologia faptelor relatate

-exerciţii de folosire a conectorilor adecvaţi

-exerciţii de folosire a unor construcţii verbale specifice pentru a spori expresivitatea comunicării 4.4. - luare de notiţe

-exerciţii de rezumare, substituire, transformare, comparaţie, analiză.

EVALUAREA Evaluarea formativă curentă este implicită demersului didactic în orele de limbă maternă italiană, permiţând atât profesorului, cât şi elevului:

-să stabilească nivelul de achiziţie a competenţelor şi a cunoştinţelor;

-să identifice lacunele şi cauzele lor;

-să regleze procesul de predare/învăţare.

Pentru a se realiza o evaluare completă a învăţării este necesar să se aibă în vedere evaluarea proceselor de învăţare, a competenţelor achiziţionate, a progresului realizat, a produselor activităţii şi a învăţării elevilor. Metodele şi instrumentele tradiţionale de evaluare nu pot acoperi toată această paletă de rezultate şcolare care trebuie evaluate. În aceste condiţii, pentru a putea obţine cât mai multe date relevante privind învăţarea, este necesar ca pentru evaluare profesorii să facă apel şi la metode şi instrumente complementare de evaluare.

Pentru evaluarea achiziţiilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi) elevilor, a competenţelor lor de comunicare şi inter-relaţionare, la limba maternă se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente:

-observarea sistematică (pe baza unei fişe de observare);

-tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării;

-proiectul;

-portofoliul;

-autoevaluarea.

PROIECTUL Proiectul este o activitate complexă de învăţare care se pretează foarte bine a fi folosită şi ca instrument de evaluare, atât formativă, cât şi sumativă. Proiectul este o activitate individuală şi/sau în grup, dar sunt de preferat proiectele de grup deoarece încurajează cooperarea şi dezvoltă competenţe de lucru în echipă. Un avantaj important al proiectului este că dă posibilitatea elevilor de a lucra în ritm propriu, de a-şi folosi mai bine stilul propriu de învăţare şi permite învăţarea şi de la colegi.

Proiectul pune elevii în situaţia de a lua decizii, de a comunică şi negocia, de a lucra şi învăţa în cooperare, de a realiza activităţi în mod independent, de a împărtăşi celorlalţi cele realizate/învăţate, într-un cuvânt, îi ajută să participe direct la propria formare.

Metoda proiectului presupune lucrul pe grupe şi necesită pregătirea profesorului şi a elevilor în ideea lucrului în echipă, prin cooperare, atât în clasă, cât şi în afara clasei.

Grupul poate fi alcătuit din două până la zece persoane în funcţie de mărimea clasei, natura obiectivelor şi experienţa participanţilor, dar un număr de 4-5 participanţi reprezintă mărimea ideală pentru grupurile care au de îndeplinit obiective precise. Cu cât creşte numărul membrilor, cu atât scade posibilitatea participării efective la toate activităţile a fiecăruia, dar poate creşte complexitatea obiectivelor urmărite. Proiectele realizate de grupuri mari sunt de asemenea greu de monitorizat.

Proiectul este o activitate complexă care îi solicită pe elevi:

-să facă o cercetare (investigaţie);

-să realizeze proiectul propriu-zis (inclusiv un produs care urmează a fi prezentat: dosar tematic, ghid, pliant, ziar, afiş publicitar, carte, film, expoziţie, corespondenţă, spectacol/serbare etc.);

-să elaboreze raportul final;

-să facă prezentarea publică a proiectului.

Etapele realizării unui proiect sunt:

1.alegerea temei;

2.planificarea activităţii:

-stabilirea obiectivelor proiectului;

-alegerea subiectului în cadrul temei proiectului de către fiecare elev/grup;

-distribuirea responsabilităţilor în cadrul grupului;

-identificarea surselor de informare (manuale, proiecte mai vechi, cărţi de la bibliotecă, presă, persoane specializate în domeniul respectiv, instituţii, organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale);

3.cercetarea propriu-zisă;

4.realizarea materialelor;

5.prezentarea rezultatelor cercetării şi/sau a materialelor create;

6.evaluarea (cercetării în ansamblu, a modului de lucru, a produsului realizat).

Deşi proiectul presupune un grad înalt de implicare a elevului în propria formare, aceasta nu are drept consecinţă non-angajarea profesorului. Dacă elevii urmează să îşi conceptualizeze, să îndeplinească şi să prezinte eficient proiectele, atunci ei au nevoie de orientare, consiliere şi monitorizare discretă în toate fazele activităţii. Profesorul rămâne aşadar un factor esenţial al procesului, mai ales dacă proiectul este folosit şi ca instrument de evaluare a rezultatelor şcolare.

Sarcinile profesorului vizează organizarea activităţii, consilierea (dă sugestii privind surse sau proceduri) şi încurajarea participării elevilor. Este esenţială neimplicarea sa în activitatea propriu-zisă a grupurilor de elevi (lăsând grupul să lucreze singur în cea mai mare parte a timpului), intervenţia sa fiind minimă şi doar atunci când este absolut necesară. Luarea de decizii pentru rezolvarea pe cont propriu de către elevi a dificultăţilor întâmpinate constituie o parte importantă a învăţării prin proiect. Este însă la fel de important să se evite ca elevii să fie puşi în situaţia de a avea eşecuri majore, întrucât eşecul are o importantă influenţă negativă asupra învăţării. Asigurarea şi evidenţierea succesului (chiar dacă este vorba de succese mici sau parţiale!) fiecăruia dintre elevi este una dintre sarcinile importante ale profesorului.

Este foarte important ca instrucţiunile emise de profesor să fie clare, specifice şi să conţină şi o limită de timp pentru îndeplinirea obiectivelor. Este foarte eficient să se scrie instrucţiunile pe tablă, foi de hârtie şi să se precizeze rolurile în grup (de exemplu: secretar - scrie ideile emise de participanţi; mediator - asigură participarea tuturor membrilor grupului la discuţii; cronometror - urmăreşte încadrarea în limitele de timp stabilite; raportor - prezintă întregii clase concluziile grupului).

Esenţa proiectului constă:

1.într-un scop concret care să permită folosirea limbii străine pentru comunicare în contexte autentice;

2.într-o responsabilitate comună a elevilor şi a profesorului în planificare şi execuţie;

3.într-o sarcină concretă în care activităţile lingvistice şi activităţile practice (scrisul, tipărirea, pictarea, decuparea etc.) se întrepătrund;

4.într-o utilizare autonomă a unor mijloace auxiliare (costume, computer, aparat foto, microfon, cameră de luat vederi, dicţionare, scrisori, creioane, foarfece etc.);

5.în dobândirea unei experienţe concrete, practice extinsă dincolo de clasă.

Evaluarea cu ajutorul proiectului Elevii pot fi notaţi pentru modul de lucru, pentru modul de prezentare şi/sau pentru produsul realizat.

Activitatea în proiect a elevilor poate fi evaluată pe 5 dimensiuni:

1.operarea cu fapte, concepte, deprinderi rezultate din învăţare (dacă cerinţa este ca elevii să îşi elaboreze proiectul pe baza cunoştinţelor şi înţelegerii dobândite în şcoală, ei au ocazia astfel să îşi selecteze şi să decidă ce date, fapte, concepte, deprinderi doresc să includă în proiect);

2.competenţele de comunicare - se pot urmări toate categoriile de competenţe de comunicare atât pe perioada elaborării proiectului, cât şi la prezentarea acestuia (proiectele oferă elevilor ocazii de comunicare cu un public mai larg: cu profesorii, cu alţi adulţi şi colegi într-un efort de colaborare şi, nu în ultimul rând, cu ei înşişi);

3.calitatea muncii (sunt examinate în mod obişnuit inovaţia şi imaginaţia, judecata şi tehnica estetică, execuţia şi realizarea, dezvoltarea unui proiect pentru a pune în lumină un anumit concept);

4.reflecţia (capacitatea de a se distanţa faţă de propria lucrare, de a avea permanent în vedere obiectivele propuse, de a evalua progresul făcut şi de a face rectificările necesare). Elevul ajunge cu timpul să interiorizeze aceste practici astfel încât ajunge la performanţa de a-şi aprecia singur munca. În plus, când elevul continuă să creeze într-un anumit gen, se familiarizează cu criteriile acestuia şi învaţă progresiv să gândească în acel domeniu;

5.produsul proiectului - în măsura în care se face evaluarea competenţelor elevului aşa cum sunt ele materializate în produs, şi nu a aspectelor proiectului nerelevante pentru învăţarea care se doreşte a fi evaluată.

Evaluatorul este interesat şi de alte două aspecte: profilul individual al elevului (ceea ce evidenţiază proiectul în domeniul capacităţilor cognitive şi al stilului de învăţare ale elevului) şi, respectiv, modul în care elevul s-a implicat în comunicarea şi cooperarea nu numai cu alţi elevi, dar şi cu profesori, experţi din exterior, precum şi folosirea judicioasă de către acesta a diferitelor resurse (bibliotecă, internet).

Experienţa a arătat că proiectele pot servi foarte bine mai multor scopuri: ele angajează elevii pe o perioadă de timp semnificativă, determinându-i să conceapă schiţe, să le revizuiască şi să reflecteze asupra lor; pe baza lor se dezvoltă relaţii interpersonale, cooperare; oferă oportunităţi de comunicare şi utilizare a limbii moderne în contexte autentice; oferă o ucenicie pentru tipul de muncă ce va fi desfăşurată după încheierea şcolii; permit elevilor să îşi descopere "punctele forte" şi să le pună în valoare: mobilizează un sentiment al implicării, generând o puternică motivaţie interioară; şi, probabil, lucrul cel mai important, constituie un cadru propice în care elevii pot demonstra înţelegerea şi competenţele dobândite prin parcurgerea curriculum-ului şcolar.

PORTOFOLIUL EUROPEAN AL LIMBILOR MODERNE Este un document sau o culegere structurată de documente în care fiecare titular (elev/persoană care studiază limbi străine) poate să reunească de-a lungul anilor şi să prezinte într-un mod sistematic calificativele, rezultatele şi experienţele pe care le-a dobândit în învăţarea limbilor, precum şi eşantioane din lucrări personale. Ca exemplu ar putea fi luat "Portofoliul European al Limbilor", EQUALS - ALTE La baza acestui portofoliu se află două obiective majore: ● motivarea elevului (celui care învaţă) prin recunoaşterea eforturilor sale şi diversificarea studierii limbilor la toate nivelurile de-a lungul întregii vieţi; ● prezentarea competenţelor lingvistice şi culturale dobândite (achiziţionate).

Conceput ca un document personal în care elevul poate să înscrie calificativele şi experienţele sale lingvistice, portofoliul conţine 3 părţi: ● un paşaport (carnet) care atestă calificările formale naţionale; ● o biografie lingvistică ce descrie competenţele atinse în domeniul limbilor străine şi experienţa de învăţare. Se utilizează scări de evaluare şi autoevaluare care se regăsesc în cadrul european comun de referinţă; ● un dosar care conţine alte materiale cu privire la procesul de învăţare, obiectivele fixate de titular, "carnetul de bord", cu notaţiile privind experienţele de învăţare, eşantioane din lucrări personale şi/sau documente. "Portofoliul European al Limbilor" ar putea fi folosit ca model pentru elaborarea portofoliilor elevilor. În acest caz, dosarul care ar face parte din portofoliul lingvistic al elevului ar putea conţine documente cum ar fi: ● o listă cu texte literare sau de altă natură citite într-o limbă străină (sub formă imprimată sau electronică); ● o listă de texte prezentate audiovizual, ascultate/văzute (emisiuni de radio/TV, filme, casete audiovideo, CD-ROM-uri etc.); ● interviuri scrise sau pe casetă audio, integrale ori secvenţe; ● răspunsuri la chestionare, interviuri; ● proiecte/părţi de proiecte realizate; ● traduceri; ● fotografii, ilustraţii, pliante, afişe publicitare, colaje, machete, desene, caricaturi (reproduceri/creaţii personale); ● texte literare (poezii, fragmente de proză); ● lucrări scrise curente/teste; ● compuneri/creaţii literare personale; ● contribuţii personale la reviste şcolare; ● extrase din presă şi articole redactate pe o temă dată; ● corespondenţă care implică utilizarea unei limbi străine.

Portofoliul se realizează prin acumularea în timp, pe parcursul şcolarităţii, a acelor documente considerate relevante pentru competenţele deţinute şi pentru progresul înregistrat de elev.

Dosarul va prezenta la început o listă cu documentele existente, organizată fie tematic, fie tematic şi cronologic. Documentele dosarului se acumulează fie la cererea profesorului, fie la dorinţa elevului (care va include acele documente pe care le consideră ca fiind semnificative pentru propriul progres) şi vor fi alese astfel încât să arate etapele în evoluţia elevului.

Portofoliul permite elevului: ● să îşi pună în evidenţă achiziţiile lingvistice; ● să îşi planifice învăţarea; ● să îşi monitorizeze progresul; ● să ia parte activ la propriul proces de învăţare.

Portofoliul permite profesorului: ● să înţeleagă mai bine obiectivele şi nevoile elevului; ● să negocieze obiectivele învăţării şi să stimuleze motivaţia; ● să programeze învăţarea; ● să evalueze progresul şi să propună măsuri şi acţiuni de remediere unde (şi dacă) este nevoie; ● să evalueze activitatea elevului în ansamblul ei.

Profesorul poate proiecta un portofoliu în raport cu obiectivele/competenţele din Curriculumul naţional şi cu situaţia în care îl va utiliza. Perioada de realizare a portofoliului de către elev va fi mai îndelungată şi îi va fi adusă la cunoştinţă.

Anexa 2 PROGRAMĂ ŞCOLARĂ Limba şi literatura italiană maternă Clasa a X-a NOTĂ DE PREZENTARE Curriculumul de Limba şi literatura italiană maternă destinat studierii acestei discipline de către elevii aparţinând etniei italiene care învaţă în şcoli cu predare în limba română contribuie la formarea şi dezvoltarea progresivă la elevi a competenţelor esenţiale ale comunicării orale şi scrise, permite cunoaşterea de către aceştia a limbii materne şi a patrimoniului spiritual şi cultural al minorităţii italiene, oferind o punte spre interculturalitate, spre o bună cunoaştere reciprocă între populaţia majoritară şi minorităţile naţionale din spaţiul geografic românesc.

Curriculumul de limba şi literatura maternă italiană îşi propune, prin obiectivele sale, dezvoltarea progresivă la elevi a competenţelor esenţiale ale comunicării orale şi scrise. În acest scop, în elaborarea prezentului curriculum s-a avut în vedere modelul comunicativ-funcţional, model care vizează dezvoltarea integrată a capacităţilor de receptare orală, de producere de mesaje orale, respectiv de receptare a mesajului scris ("lectura") şi de producere de mesaje scrise. Acestea reprezintă competenţele generale ale disciplinei Limba şi literatura italiană maternă pe parcursul şcolarităţii obligatorii, cărora li se adaugă, în mod special, pentru situaţia concretă a studierii limbii şi literaturii materne în şcoli cu predare în limba română, o componentă valoric-atitudinală având rolul de a favoriza formarea unor comportamente specifice comunicării în mediile multiculturale.

În structurarea prezentului curriculum s-au avut în vedere următoarele criterii:

-prezentarea comunicării drept competenţă esenţială;

-echilibrarea raportului între comunicarea orală şi cea scrisă;

-formularea competenţelor specifice astfel încât să precizeze rezultatele aşteptate ale învăţării la sfârşitul anului de studiu;

-indicarea, pentru fiecare dintre competenţele specifice, a unor forme de prezentare ale conţinuturilor, care să orienteze predarea-învăţarea;

-flexibilitatea în adaptarea conţinuturilor la nivelul de dezvoltare a clasei şi la interesele copiilor.

Corelarea dintre domeniile de competenţă-cheie şi competenţele generale Competenţele-cheie reprezintă un pachet multifuncţional, transferabil de cunoştinţe, abilitaţi şi atitudini de care au nevoie toţi indivizii pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, incluziunea socială şi găsirea unui loc de muncă. Acestea trebuie să se dezvolte până la sfârşitul educaţiei obligatorii şi trebuie să acţioneze ca fundament pentru învăţare, ca parte a educaţiei pe tot parcursul vieţii.

Cele 8 domenii ale competenţelor-cheie sunt:

1.Comunicarea în limba maternă;

2.Comunicare în limbi străine;

3.Competenţe în matematică şi competenţe elementare în ştiinţe şi tehnologie;

4.Competenţe în utilizarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţie;

5.Competenţe pentru a învăţa să înveţi;

6.Competenţe de relaţionare interpersonală şi competenţe civice;

7.Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat;

8.Sensibilizare culturală şi exprimare artistică.

Curriculumul de faţă construieşte competenţe de comunicare derivate dintr-un consens larg, european şi contribuie la dezvoltarea de competenţe-cheie în 4 din cele 8 domenii de competenţe-cheie identificate la nivel european:

2.Comunicare în limbi străine;

5.Competenţe pentru a învăţa să înveţi;

6.Competenţe de relaţionare interpersonală şi competenţe civice;

8.Sensibilizare culturală şi exprimare artistică.

Structura programei este următoarea:

-competenţele generale, pentru parcursul învăţământului liceal. Competenţele generale sunt definite ca ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi care se formează pe durata şcolarităţii. Competenţele formulate în prezentul curriculum atestă orientarea spre praxis a acestuia şi ar trebui să inducă un comportament dinamic, atât la profesori, cât şi la elev, în sensul că sarcinile de comunicare, atinse prin activităţi, dezvoltă competenţa de comunicare în şi prin schimbul verbal, atât în codul scris, cât şi în codul oral al limbii. Competenţele generale sunt comune pentru clasele a IX-a-a XII-a. La nivelul ciclului liceal parcursul formativ se va centra pe asimilarea cunoştinţelor de cultură şi de literatură italiană, integrată în ambientul istoric în care diferitele fenomene literare au apărut.

-valori şi atitudini (ce urmează a fi formate pe întreg parcursul şcolar);

-competenţe specifice (derivate din competenţele generale şi care se formează pe durata unui an de studiu) şi conţinuturi. Exemplele de activităţi de învăţare se vor regăsi în secţiunea intitulată "Sugestii metodologice". Această corelare constituie pivotul curriculumului, care accentuează latura sa pragmatică: devine astfel transparent nu numai ce se învaţă, ci şi, mai ales, de ce se învaţă anumite conţinuturi;

-conţinuturile învăţării, pentru cele 4 domenii: Lectură, Practica raţională şi funcţională a limbii, Elemente de construcţie a comunicării, Literatura şi cultura italiană;

-sugestii metodologice conţinând exemple de activităţi de învăţare;

-evaluarea.

COMPETENŢE GENERALE VALORI ŞI ATITUDINI COMPETENŢE SPECIFICE ŞI FORME DE PREZENTARE ALE CONŢINUTURILOR 1. Receptarea mesajelor transmise oral în diferite situaţii de comunicare Competenţe specifice Conţinuturi 1.1. Recunoaşterea sensului unui mesaj, reprezen- - Texte audiate de diferite tipuri, de tată de un răspuns verbal sau nonverbal informare generală

-Monologul

-Dialogul

-Paragrafe/Texte descriptive şi narative 1.2. Identificarea de secvenţe de dialog, de naraţiune şi de descriere dintr-un mesaj oral, sesizând natura formală sau informală a acestuia 1.3. Reperarea de categorii semantice, integrate - Conversaţii/Înregistrări audio/ mai apoi în structuri lexicale proprii video sau citite cu glas tare de către profesor

-Situaţii de comunicare pe teme cotidiene concrete

-Texte literare.

1.4. Recunoaşterea abaterilor de la normele limbii literare într-un mesaj audiat 1.5. Conştientizarea sensului unui mesaj nou prin raportare la propria experienţă.

2.Producerea de mesaje orale Competenţe specifice Conţinuturi 2.1. Participarea la interacţiuni verbale, utilizând - Conversaţii pe teme de interes formule conversaţionale, potrivit situaţiei de general, de istorie, cultură şi comunicare literatură

-Dialoguri 2.2. Emiterea de mesaje orale coerente - Descrieri cu suport verbal şi/sau imagini 2.3. Selectarea de elemente de lexic adecvate - Actele de vorbire necesare realiză- situaţiilor de comunicare rii acestor competenţe

-Descrieri de persoane, personaje, spaţii, situaţii

-Povestire orală 2.4. Adecvarea vorbirii la diferite situaţii de - Formule de salut, de adresare, de comunicare în funcţie de partenerul de dialog permisiune, de scuze, de iniţiere, menţinere şi încheiere a unui dialog, de nuanţare a exprimării 2.5. Emiterea de mesaje orale corecte din punct de - Conversaţii cu unul sau mai mulţi vedere gramatical şi nuanţate din punct de interlocutori pe teme din viaţa vedere lexical cotidiană, din elementele de istorie, cultură şi literatură studiate 3. Receptarea mesajelor transmise în scris în diferite situaţii de comunicare (lectură) Competenţe specifice Conţinuturi 3.1. Reperarea unor informaţii esenţiale dintr-un - Texte literare de diverse tipuri: text, deosebind între elementele de ansamblu şi narativ, descriptiv, dramatic cele de detaliu şi transferându-le într-un text lacunar, într-un tabel sau diagramă

-Texte nonliterare

-Texte lacunare

-Tabele/Diagrame 3.2. Identificarea modalităţilor specifice de - Texte narative, descriptive, organizare a textului narativ dramatice 3.3. Recunoaşterea procedeelor de expresivitate în - Texte lirice textul literar (comentarii, analize stilistice)

-Sinonime, antonime, familii de cuvinte, cuvinte polisemantice, expresii idiomatice

-Texte literare reprezentative 3.4. Utilizarea unui lexic diversificat recurgând - Moduri de expunere: monologul, la categoriile semantice studiate dialogul, descrierea, naraţiunea, expunerea, informarea 3.5. Identificarea de secvenţe narative, descrip- tive şi dialogate dintr-un text narativ, organizându-le ulterior în funcţie de o cerinţă specifică 4. Producerea de mesaje scrise Competenţe specifice Conţinuturi 4.1. Redactarea de texte funcţionale şi de rezumate - Texte uzuale, scrisori, instrucţiuni

-Note şi fişe de lectură

-Formulare tipizate 4.2. Redactarea de mesaje pe o anumită temă, - Planul simplu de idei urmărind un plan dat - Pagini de jurnal personal

-Povestiri

-Descrieri 4.3. Realizarea de texte, ţinând seama de părţile - Texte narative scurte însoţite de o componente ale unei compuneri, respectând catego- ilustraţie/un şir de ilustraţii/sec- riile semantice şi regulile gramaticale studiate venţe cinematografice

-Rezumatul 4.4. Redarea în scris a unor informaţii receptate - Comentarea unor secvenţe. prin lectură.

5.Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare Competenţe specifice Conţinuturi 5.1. Transformarea mesajelor din vorbire directă - Opinii (înregistrări audio) în vorbire indirectă - Dialoguri (înregistrate sau interpretate)

-Prospecte, instrucţiuni

-Texte de informare generală 5.2. Utilizarea dicţionarului bilingv şi explicativ - Tehnici de utilizare a dicţionarului pentru traducerea unor texte funcţionale din limba bilingv şi explicativ italiană în limba română

-Texte funcţionale 5.3. Sintetizarea sub formă de schemă/note a - Note conţinutului unui mesaj oral/scris 5.4. Traducerea unor texte scurte din domenii de - Fragmente/texte literare de interes utilizând dicţionarul dificultate medie

-Comentarii (înregistrări audio/video) 5.5. Traducerea unor replici-cheie din filme. - Filme.

CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII 1. LECTURĂ ● Cartea (actualizare) - obiect cultural: titlul, autorul, cuprinsul, aşezarea în pagină, rolul ilustraţiilor. Anexele cărţii. Tipuri de cărţi. ● Teoria literară: Destinatarul mesajului. Structura textului narativ. Naraţiunea. Descrierea (descrierea obiectivă; descrierea subiectivă). Dialogul. Personajul: caracterizare - portretul fizic şi portretul moral. Structura prozodică (rimă, ritm, suprarimă, vers, strofă, vers liber). Figurile de stil: Personificarea. Comparaţia. Enumeraţia. Repetiţia. Epitetul. Antiteza. Metafora. Aliteraţia. Alegoria. Pleonasmul. Anacolut*1). Hiperbolă. Oximoron. Denotaţie. Conotaţie. Sensul de bază. Sensul figurat. Genuri şi specii. Genuri: epic, liric (sonetul), dramatic. ---------- *1) Elementele scrise cu litere aldine reprezintă elementele noi în cadrul conţinuturilor învăţării. ● Textul: Texte literare aparţinând diverselor genuri şi specii. Texte nonliterare funcţionale.

a)Organizarea logico-semantică a mesajului: raportul dintre ideea principală şi ideea secundară. Adecvarea elementelor nonverbale la mesaj. Modalităţi de argumentare ...

c)Textul dialogat/monologat. Monologul expozitiv şi demonstrativ. Dialogul informal şi formal. Modalităţi de exprimare a opiniilor. Argumentarea ...

Se recomandă ca elevii, folosindu-şi deprinderile de exprimare orală, să poată realiza următoarele acte de vorbire:

1.a iniţia, a menţine şi a încheia un schimb verbal;

2.a situa în timp şi a povesti la trecut;

3.a descrie şi a compara locuri, situaţii, obiecte, persoane, idei;

4.a face promisiuni, ipoteze, previziuni pentru viitor;

5.a cere ceva şi a da sfaturi unei persoane în mod politicos;

6.a susţine în mod argumentat un schimb verbal direct;

7.a exprima acordul sau dezacordul, a confirma ori a contrazice afirmaţiile interlocutorului;

8.a-şi exprima opiniile personale sau o atitudine;

9.a susţine un proiect;

10.a folosi în mod adecvat stilul formal/informal;

11.a solicita şi a furniza explicaţii şi justificări;

12.a susţine în mod argumentat un punct de vedere;

13.a realiza analogii între personalităţi, manifestări culturale şi sociale din diverse epoci;

14.a formula judecăţi critice.

a)Scrierea funcţională: scrisoarea, invitaţia. Fişa de lectură. Completarea unor formulare tipizate. Conspectul. Analiza. Comentariul. Eseul ...

b)Scrierea imaginativă (compuneri libere). Compuneri după un plan dat. Eseul liber ...

3.ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII I. Fonetică şi ortografie (actualizare) ● aspecte fonetice specifice limbii italiene: pronunţarea vocalelor, a consoanelor (consoanele s şi z; consoanele duble), grupurile gli, gn, sce, sci, ce, ci, ge, gi, ghe, ghi, diftongii şi triftongii; ● eliziunea şi apostroful (reluare); ● dicţionarul şi accentul cuvintelor, utilizarea dicţionarului bilingv. Dicţionarul etimologic.

II. Lexic (actualizare) ● Mijloace de îmbogăţire a lexicului: derivarea cu sufixe şi prefixe; familii de cuvinte; expresii idiomatice, cuvinte compuse, regionalisme, arhaisme, neologisme. ● Sinonime, antonime, cuvinte polisemantice; ● Sensul denotativ şi sensul conotativ al cuvintelor; ● Caracteristici esenţiale ale limbii italiene în secolele al XV-lea - al XVII-lea.

III. Gramatică ● Articolul: hotărât, nehotărât şi partitiv (reluare); folosirea articolului cu numele proprii de persoane şi geografice (reluare) ● Substantivul: formarea femininului (reluare); formarea pluralului (reluare); substantive defective; substantive cu două forme de plural (reluare); substantive colective; substantive invariabile; substantive defective de singular/plural; substantive compuse; substantive derivate cu un sufix diminutival, peiorativ etc. ● Adjectivul: formarea femininului adjectivelor calificative (reluare); poziţia adjectivului calificativ; adjectivul demonstrativ; adjectivul posesiv şi omiterea articolului în cazul posesivelor care însoţesc substantive indicând înrudirea; adjectivul nehotărât; gradele de comparaţie - forme sintetice (reluare) ● Numeralul: cardinal (reluare), ordinal (formarea); folosirea numeralului ordinal (exprimarea secolelor); distributiv; colectiv, multiplicativ ● Pronumele personal în acuzativ cu şi fără prepoziţie (reluare); pronumele în dativ cu şi fără prepoziţie (reluare); pronumele relativ che, chi, cui, îl/la quale, i/le quali, cui versus quale; locul pronumelor combinate în grupurile verbale, propoziţia asertivă şi imperativă; pronumele de politeţe; pronumele demonstrativ; particulele pronominale ci, ne; pronumele posesiv (reluare); pronumele interogative; pronumele nehotărâte ● Verbul: indicativul prezent al verbelor regulate şi neregulate (reluare); perfectul compus al verbelor regulate şi neregulate (reluare); imperfectul verbelor regulate şi neregulate (reluare); perfectul simplu al verbelor regulate şi neregulate (reluare şi aprofundare); viitorul simplu şi viitorul anterior (reluare); condiţionalul prezent şi trecut; folosirea condiţionalului; modul imperativ (tu, noi, voi); folosirea imperativului cu pronumele de politeţe; conjunctivul prezent şi trecut (reluare); conjunctivul imperfect şi trapassato; concordanţa timpurilor la modul indicativ (reluare); concordanţa timpurilor la modul conjunctiv (reluare); propoziţia ipotetică (reluare şi îmbogăţire); verbele frazeologice (cominciare, iniziare, finire, smettere) (reluare); verbe tranzitive şi intranzitive (alegerea auxiliarului) (reluare); forma activă, pasivă şi reflexivă (reluare); verbele modale (dovere, potere, volere) (reluare); verbele impersonale; verbe defective (reluare) ● Adverbul: formarea adverbelor din adjective cu sufixul "-mente" (reluare); adverbele de loc şi de timp (reluare); adverbe de îndoială; adverbe de mod; adverbe interogative; adverbe de evaluare; locuţiuni adverbiale; particulele adverbiale ci, vi, ne (reluare şi sistematizare); gradele adverbului; poziţia adverbului (reluare)

● Conjuncţia: conjuncţiile coordonatoare (reluare); conjuncţia subordonatoare; locuţiuni conjuncţionale ● Prepoziţia: folosirea prepoziţiilor; prepoziţii articulate (reluare); locuţiuni prepoziţionale (reluare) ● Interjecţia: interjecţii proprii (care exprimă uimirea, bucuria, ameninţarea, îndemnul, regretul, indignarea): ah, eh, ih, oh, ahi, beh, uffa, ahime (reluare); interjecţii improprii: bravo, coraggio, avanti, via, su, forza, guai, peccato; locuţiuni ● Sintaxa: propoziţia simplă; părţi principale de propoziţie (subiectul; predicatul); părţi secundare de propoziţie (atributul; complementul obiect direct şi indirect; complemente circumstanţiale: de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop, de concesie, de opoziţie) ● Tipuri de frază: asertivă, interogativă (directă şi indirectă), exclamativă, emfatică, impersonală ● Sintaxa frazei: propoziţia simplă; propoziţia principală; propoziţia secundară subordonată (propoziţia completivă directă şi indirectă; propoziţia circumstanţială concesivă. Vorbirea directă şi indirectă. Propoziţia completivă de agent. Propoziţia circumstanţială (de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop). Propoziţia condiţională şi fraza ipotetică.

4.LITERATURA ŞI CULTURA ITALIANĂ Texte recomandate:

Testo poetico "Îl Morgante" (frammento a scelta) Luigi Pulci "Trionfo di Bacco e Arianna" Lorenzo de' Medici "I mi trovai, fanciulle, un bel mattino" Angelo Poliziano da Le Rime "L'apparizione di Angelica", Canto I di Matteo Maria Boiardo Orlando innamorato "Orlando în cerca di Angelica", di Orlando Ludovico Ariosto Furioso "Ermina fra i pastori", Canto VII di Torquarto Tasso Gerusalemme liberata "Chi e quel che per forza a te mi mena" Michelangelo Buonarroti "Donna che şi pettina" Gianbattista Marino "Tu m'ami? oh gioja! i tuoi raggianti Vittorio Alfieri sguardi"

Testo "La scelta di Lucrezia" (Atto V, Niccolo Machiavelli drammatico La Mandragola) "La Locandiera" Carlo Goldoni Trattato "La fortuna" (Capitolo XXV, II Principe) Niccolo Machiavelli "Creazione dell'uomo" (De dignitae hominis) Pico della Mirandola "La natura dell'uomo" (I libri della Leon Battista Alberti famiglia) "L'elogio dell'intelligenza umana" Galileo Galilei (II dialogo sopra i due massimi sistemi del mondo) Testo "Paesaggio d'Arcadia" (Arcadia) Jacopo Sannazaro descrittivo "La Pittura" Leonardo da Vinci "Pensieri" Leonardo da Vinci Testo "La politica di Lorenzo de' Medici ed Francesco Guicciardini narrativo îl desiderio di pace de' principi italiani" storico (Storia d'Italia, Libro I, Capitolo I) Teme recomandate:

-Universul personal: gusturi şi preferinţe, activităţi şcolare şi în afara şcolii, familia, prietenia, sentimente şi emoţii, sănătatea, jocul, timpul liber, vacanţa

-Universul adolescenţei: stiluri de viaţă

-Mediul înconjurător: viaţa la ţară şi la oraş, natura (plante, animale, locuri şi peisaje), ecologie

-Progres şi schimbare: obiecte şi ustensile domestice, ocupaţii şi profesii, invenţii şi descoperiri

-Relaţii interpersonale: relaţii între tineri, corespondenţă şi schimburi între şcoli, călătorii

-Oameni şi locuri: aspecte ale vieţii citadine, obiective turistice şi culturale, personalităţi importante

-Obiceiuri şi tradiţii: mâncăruri specifice sărbătorilor tradiţionale, activităţi specifice sărbătorilor tradiţionale (reluare şi îmbogăţire)

-Incursiuni în lumea artei: personaje îndrăgite din cărţi şi din filme

-Universul cultural italian: trecut şi prezent

-Societatea informaţională şi mijloace de comunicare moderne: comunicarea nonverbală, publicitate şi anunţuri în presă, radioul şi televiziunea, internetul

-Elemente culturale ale spaţiului italian: Referinţe istorice. Începuturile literaturii italiene. Începuturile Renaşterii - principalele etape şi răspândirea modelului renascentist (secolele al XII-lea, al XIII-lea, al XIV-lea, al XV-lea) (reluare)

-Elemente culturale ale spaţiului italian: Referinţe istorice. Renaşterea. Umanismul. Reforma şi Contrareforma. Clasicismul. Barocul. Commedia dell'arte. Începuturile Iluminismului (secolele al XV-lea, al XVI-lea, începuturile secolului al XVII-lea).

Sugestii metodologice Proiectarea activităţii didactice şi elaborarea de manuale şcolare alternative trebuie să fie precedate de lectura integrală a programei şcolare şi de urmărirea logicii interne a acesteia. Activităţile de învăţare şi strategiile de lucru propuse de cadrele didactice trebuie să ţină seamă de experienţa elevilor la această vârstă şi să permită valorizarea pozitivă a acesteia.