Normă tehnică feroviară din 19 ianuarie 2010

NORMĂ TEHNICĂ FEROVIARĂ din 19 ianuarie 2010 "Vehicule de cale ferată destinate transportului de călători. Instalaţii de sonorizare. Cerinţe tehnice generale"

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 75 din 2 februarie 2010 Preambul Prezenta normă tehnică feroviară stabileşte cerinţele tehnice generale pentru proiectarea instalaţiei de sonorizare care echipează vagoanele de călători clasa I, vagoanele de călători clasa a II-a, vagoanele-cuşetă, vagoanele de dormit, vagoanele-bar şi restaurant, denumite în continuare vagoane de călători. Atât instalaţiile de acest tip care se importă, cât şi instalaţiile fabricate în România vor fi agrementate, respectiv omologate, dacă au cel puţin performanţe echivalente cu cerinţele prezentei norme tehnice feroviare.

Prevederile prezentei norme tehnice feroviare se utilizează de către operatorii de transport feroviar şi operatorii economici care deţin vagoane de călători, precum şi de către societăţile comerciale reparatoare care modernizează vagoane, în vederea ridicării nivelului de confort şi de siguranţă a călătorilor.

De asemenea, prevederile prezentei norme tehnice feroviare se utilizează de către toate societăţile comerciale care fabrică echipamente şi componente ale instalaţiilor de sonorizare cu care sunt echipate vagoanele de călători noi sau modernizate.

La elaborarea prezentei norme tehnice feroviare s-a ţinut seama de prevederile standardelor române care au preluat integral normele europene şi de fişele UIC din anexa care face parte integrantă din prezenta normă tehnică feroviară.

Cifrele din parantezele drepte din cuprinsul normei tehnice feroviare indică numărul de ordine al documentului de referinţă prevăzut în anexă.

Vagoanele de călători apte RIC, echipate cu instalaţii de sonorizare, pot fi realizate, în general, în următoarele variante:

Trenurile trebuie echipate cu un sistem de sonorizare care să permită transmiterea mesajelor personalului de bord către pasageri.

Prezenta normă tehnică feroviară are ca scop stabilirea cerinţelor tehnice generale unitare pentru proiectarea şi realizarea instalaţiilor de sonorizare care echipează vagoanele de călători.

1.2. Domeniul de aplicare Prevederile prezentei norme tehnice feroviare se aplică de către operatorii de transport feroviar şi de către operatorii economici la întocmirea temelor de proiectare/caietelor de sarcini în cadrul procedurilor de achiziţii publice, precum şi de către operatorii economici care proiectează vagoane de călători.

Aplicarea prezentei norme tehnice feroviare la produsele legal comercializate în alt stat membru al Uniunii Europene este obiectul Regulamentului (CE) nr. 764/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a unor proceduri de aplicare a anumitor norme tehnice naţionale pentru produsele comercializate în mod legal în alt stat membru şi de abrogare a Deciziei nr. 3.052/95/CE .

Cerinţele prezentei norme tehnice feroviare nu se aplică produselor legal fabricate şi/sau comercializate în alt stat membru al Uniunii Europene sau în Turcia ori legal fabricate într-un stat EFTA care este parte contractantă a acordului EEA.

1.3. Clasa de risc Instalaţia de sonorizare şi elementele ei componente cu care sunt dotate vagoanele de călători, precum şi serviciul de proiectare a acestor instalaţii fac parte din categoria produselor care prin defectare determină diminuarea condiţiilor de transport şi a sănătăţii călătorilor.

1.4. Definiţii Pentru scopurile prezentei norme tehnice feroviare, termenii de specialitate se definesc după cum urmează:

NOTĂ: Durata normală de funcţionare este mai mică decât durata fizică de viaţă a vehiculului respectiv.

1.5. Simboluri şi abrevieri AT1D - atenuator pentru comanda unui difuzor adaptat la linia de impedanţă de 2.500 ohmi, la vagoanele de călători compartimentate AT3D - atenuator pentru comanda simultană a 3 difuzoare adaptate la linia de impedanţă de 833 ohmi, la vagonul de călători tip salon AT4D - atenuator pentru comanda simultană a 4 difuzoare adaptate la linia de impedanţă de 625 ohmi, la vagonul de călători tip salon AT12D - atenuator pentru comanda simultană a maximum 12 difuzoare adaptate la linia de impedanţă de 208 ohmi, legate în paralel, folosite la vagonul tip salon sau la vagonul-restaurant GU - comutator de suport HC - maneta de potrivire T - releu pentru telefonul trenului OC - releu "telefonul trenului ocupat"

TOC - semnal luminos "telefonul trenului ocupat"

C - buton şi semnal luminos "telefonul postului central"

L - buton şi semnal luminos "telefonul din postul locomotivei"

A - buton şi semnal luminos "anunţuri"

AOC - semnal luminos "difuzoare ocupate"

S - comutator pentru sonorizare VS - poziţia pentru comutatorul de sonorizare cu semnificaţia "un singur vagon"

TT - poziţia pentru comutatorul de sonorizare cu semnificaţia "tot trenul"

PA - preamplificator AP - amplificator de putere MAP - relee pentru alimentarea AP PR, PRR - relee pentru prioritatea anunţurilor ME - releele emiţătorului destinate anunţurilor AM - aparat mobil pentru transmiterea anunţurilor şi muzicii M - comutatorul de punere în funcţiune a aparatului AM P - buton pentru anunţurile prioritare PC - relee de emitere destinate anunţurilor aparatului AM dBm - unitate de măsură pentru puterea de emisie IP - gradul normal de protecţie din punctul de vedere al protecţiei împotriva pătrunderii apei şi a corpurilor străine U(n) - tensiunea nominală IT - înaltă tensiune lambda[t(1), t(2)] - rata medie de defectare z[t(1), t(2)] - intensitatea medie de defectare MTBF - media timpului de bună funcţionare R[t(1), t(2)] - fiabilitatea MRT - timpul mediu de reparare A - coeficientul de disponibilitate M[t(1), t(2)] - funcţia de mentenabilitate WC - grup sanitar RIC - Acord privind transmiterea şi folosirea vagoanelor de călători în trafic internaţional UIC - Uniunea Internaţională a Căilor Ferate 2. Instalaţii de sonorizare 2.1. Componenţa instalaţiilor de sonorizare (exemple) Instalaţia de sonorizare este destinată transmiterii, într-un singur vagon sau în tot trenul, a informaţiilor utile călătorilor referitoare la mersul trenului, denumirea staţiilor, durata de staţionare, precum şi a programelor muzicale sau de divertisment.

Felul şi conţinutul anunţurilor, precum şi modul în care acestea se fac sunt reglementate de [6] şi de [56]. Instalaţia de sonorizare trebuie să satisfacă cerinţele din [24], iar linia de telecomandă de-a lungul trenului trebuie să satisfacă prevederile din [16].

Pentru regulile generale de cablaj şi protecţia contra şocurilor electrice ale liniei de sonorizare a trenului la care se conectează instalaţia de sonorizare se recomandă [7] şi [8].

Orice vagon apt RIC sonorizat va conţine cel puţin următoarele echipamente:

În vagon trebuie să existe posibilitatea racordării unui aparat mobil pentru transmiterea anunţurilor şi a muzicii.

În acest caz, vagonul RIC sonorizat va conţine suplimentar:

Sistemul de sonorizare şi telefonie pentru un vagon de călători trebuie să asigure următoarele funcţiuni: ● telefonie:

În [58] sunt date informaţiile referitoare la compatibilitatea dintre materialul rulant şi sistemele de detectare a trenului. ● sonorizare:

Pentru sonorizare se va utiliza linia de telecomandă şi transmitere a informaţiilor cu care este dotat trenul.

Informaţiile destinate călătorilor, afişate în trenuri printr-un dispozitiv electronic, trebuie să respecte [57], iar transmiterea informaţiilor în trenuri şi automotoare trebuie să îndeplinească condiţiile din [56].

Exemple de scheme-bloc ale instalaţiilor de sonorizare pentru vagoanele de clasa I seria 1976, de clasa a II-a seria 2076, respectiv pentru vagoanele Bar seria 8976 sunt prezentate în figurile 1-3.

NOTĂ: Aceste exemple sunt date cu titlu informativ şi nu condiţionează proiectarea instalaţiei de sonorizare. Precizăm că figurile respective (figurile 1-3) sunt doar exemple de amplasare pe vagon a unor instalaţii de sonorizare.

2.2. Descrierea instalaţiilor de sonorizare NOTĂ: Reprezentările din figurile 4-11 sunt date cu titlu informativ, sunt doar exemple pentru: difuzor echipat, alternatoare, microreceptor, amplificatoare de sonorizare+telefonie, respectiv pentru priza cu 18 poli pentru sonorizare.

2.2.1. Ansamblul difuzoare şi amplificator de putere 2.2.1.1. Amplificatorul de putere şi difuzoarele sunt considerate ca un ansamblu în ceea ce priveşte cerinţele electrice şi acustice care trebuie să respecte prevederile pct. 2 din [24].

2.2.1.2. Amplificatorul de putere şi difuzoarele fac parte integrantă din instalaţia de sonorizare şi telefonie ce echipează vagoanele de călători pentru traficul intern, precum şi pe cele pentru traficul internaţional.

2.2.1.3. Amplificatorul de putere trebuie să aibă impedanţa de intrare de minimum 3.000 ohmi în plaja de frecvenţă situată între 100 şi 8.000 Hz.

2.2.1.4. Tensiunea nominală efectivă de intrare a amplificatorului de putere trebuie să fie de 2 V.

2.2.1.5. Amplificatoarele de putere trebuie să fie echipate cu o intrare unică comună pentru anunţuri şi pentru muzică. Această intrare trebuie să fie simetrică şi izolată faţă de masa metalică a aparatului. Gradul de simetrie va fi de cel puţin 45 dB.

2.2.1.6. Difuzoarele vor fi amplasate în toate compartimentele vagoanelor de călători, pe culoarele vagoanelor, în WC-uri şi pe peroanele vagoanelor.

Un exemplu de difuzor echipat este prezentat în figura 4.

2.2.1.7. Se recomandă ca un comutator de reglare a emisiunilor muzicale al difuzorului să aibă cel puţin 5 poziţii. Aceste poziţii sunt pentru:

Se recomandă utilizarea unui comutator rotativ fără poziţie de blocare sau limitatori de cursă, cele 5 poziţii fiind repartizate sub un unghi de 360°.

2.2.1.8. Circuitele difuzoarelor dintr-un vagon de călători trebuie să fie realizate astfel încât nivelul sonor al unui difuzor oarecare să nu varieze mai mult de 4 dB, oricare ar fi poziţiile comutatoarelor tuturor celorlalte difuzoare ale vagonului.

2.2.1.9. Curba de răspuns acustic trasată la tensiunea nominală de intrare a amplificatorului de putere între 100 şi 8.000 Hz nu se va abate cu mai mult de ±3 dB faţă de nivelul la 1.000 Hz.

2.2.1.10. Distorsiunea armonică a undei sonore, măsurată în condiţiile specificate la pct. 2.5 din [24], va rămâne inferioară cu 8% pentru frecvenţele cuprinse între 100 şi 8.000 Hz şi pentru o tensiune de intrare a amplificatorului de putere care variază între limitele indicate la pct. 3.7 din [24].

2.2.1.11. Nivelul zgomotului de fond, măsurat cu ajutorul unui fonometru la ieşirea amplificatorului de putere, dacă intrarea este scurtcircuitată şi reglajul este făcut pentru nivelul normal, va fi cu cel puţin 60 dB mai mic decât nivelul normal.

2.2.2. Microreceptorul 2.2.2.1. Microreceptorul face parte din postul de emisie telefonic şi este utilizat atât pentru anunţurile scurte vorbite, cât şi pentru conversaţiile telefonice.

2.2.2.2. Preamplificatoarele trebuie să aibă o impedanţă de ieşire de maximum 20 ohmi.

2.2.2.3. Tensiunea efectivă de ieşire a preamplificatorului va fi de 2 V pentru un volum normal al vocii. Tensiunea de ieşire nu va putea varia cu mai mult de 3 dB, indiferent care ar fi numărul vagoanelor de călători (dar nu mai mult de 20 de vagoane) la care instalaţiile de sonorizare se află în funcţiune.

2.2.2.4. Ieşirea preamplificatorului va fi simetrică şi izolată faţă de masă, gradul de simetrie va fi de cel puţin 55 dB.

2.2.2.5. Nivelul de zgomot de fond al preamplificatoarelor trebuie să fie inferior valorii de 50 dB la tensiunea normală de ieşire de 2 V.

2.2.2.6. Se recomandă ca nivelul zgomotului de fond să fie inferior valorii de 60 dB la tensiunea normală de ieşire.

2.2.2.7. Preamplificatoarele vor fi înzestrate cu un limitator adecvat, astfel încât nivelul mediu de ieşire al puterii să fie menţinut sensibil constant, chiar şi în cazul variaţiilor de putere vocală a persoanei care efectuează anunţurile vorbite.

Limitatorul va cuprinde un dispozitiv cu două constante de timp, respectiv pentru timpii de atac şi timpii de recuperare:

2.2.2.8. Microreceptorul trebuie să conţină o manetă de alternare. Prin intermediul acestei manete se va face funcţionarea selecţionată, adică:

Se vor lua toate precauţiile pentru evitarea unui cuplaj acustic cu difuzoarele montate în apropiere.

2.2.2.9. Microfoanele trebuie să fie de tipul compensării zgomotului ambiant.

2.2.3. Aparatul mobil pentru transmiterea anunţurilor şi a muzicii 2.2.3.1. Aparatul mobil pentru transmiterea anunţurilor de lungă durată şi a muzicii trebuie amplasat într-un vagon de călători echipat pentru racordarea unui astfel de aparat.

2.2.3.2. Acest aparat mobil pentru redarea anunţurilor şi a muzicii se pune în funcţiune/se opreşte prin intermediul unui comutator general.

2.2.3.3. Se va acordă prioritate anunţurilor la microfon, prin intermediul unui buton.

Pentru a se transmite un anunţ prioritar de la aparatul mobil se acţionează butonul şi contactul ND se închide. După terminarea anunţului prioritar, butonul se eliberează şi contactul se deschide.

2.2.3.4. Aparatul mobil trebuie să aibă o impedanţă de ieşire de maximum 20 ohmi.

2.2.3.5. Tensiunea efectivă de ieşire nu va varia cu mai mult de 3 dB la nivelul de intrare constant, cu instalaţia de sonorizare în funcţiune, pentru un tren cu maximum 20 de vagoane. Această tensiune nu trebuie să fie niciodată mai mare de 3 V.

2.2.3.6. Ieşirea din aparatul mobil va fi simetrică şi izolată faţă de masă, gradul de simetrie va fi de cel puţin 55 dB la tensiunea normală de ieşire.

2.2.3.7. Aparatul mobil pentru transmiterea anunţurilor şi a muzicii trebuie să poată fi branşat printr-un ştecăr la o priză standardizată fixată stabil în vagon. Această priză trebuie să fie protejată cu capac pentru situaţiile când nu este utilizată.

2.2.3.8. În postul de difuzare destinat anunţurilor sau în apropierea acestuia va fi amplasat un comutator cu două poziţii, care să permită limitarea difuzării de către aparatul mobil a anunţurilor fie doar în vagonul în care este instalat, fie în toate vagoanele sonorizate din tren.

În poziţia VS, programele de muzică şi de divertisment sunt transmise numai la difuzoarele propriului vagon. Volumul sonor se poate regla de la atenuator de către călători.

În poziţia TT, programele de muzică şi de divertisment sunt transmise la difuzoarele tuturor vagoanelor din compunerea trenului. Volumul sonor se poate regla de către călători.

Când se transmite un anunţ prioritar, indiferent de poziţia comutatorului (VS sau TT), se întrerupe automat programul de divertisment şi în difuzoarele tuturor vagoanelor din compunerea trenului se aude la un volum maxim anunţul prioritar.

Anunţul prioritar trebuie transmis la toate vagoanele din compunerea trenului. Volumul anunţurilor prioritare este întotdeauna maxim şi nu poate fi reglat de la atenuator, indiferent de poziţia acestuia. Trebuie făcută diferenţa între programul muzică - divertisment şi anunţurile prioritare.

2.2.4. Aparatura auxiliară de telecomandă şi conectorul pentru aparatul mobil 2.2.4.1. Prin telecomandă se poate obţine:

2.2.4.2. Pentru a garanta o bună funcţionare a instalaţiei de sonorizare în momentul legării unui număr mare de vagoane de călători de diverse provenienţe într-un tren internaţional, schema echipamentului de telecomandă va fi unificată conform planşei 1 din [24].

Curenţii pentru fiecare regim de funcţionare a telecomenzii nu trebuie să depăşească 20 mA la o tensiune nominală de 24 V.

2.2.4.3. Este interzis să existe schimb de curent între bateriile vagoanelor dintr-o garnitură de tren.

2.2.5. Atenuatorul pentru comanda difuzorului 2.2.5.1. Atenuatorul pentru comanda difuzorului face parte din sistemul de sonorizare şi telefonie şi este compus din:

2.2.5.2. Atenuatorul pentru sistemul de sonorizare şi telefonie este folosit pentru controlul intensităţii sonore şi poate fi realizat în mai multe variante.

Exemple de atenuatoare:

2.2.5.3. Atenuatorul primeşte semnal prin intermediul conectorului atenuatorului şi în funcţie de poziţia comutatorului se aplică un nivel de semnal cu atenuare determinată la intrarea transformatorului de adaptare al difuzorului de compartiment.

În cazul unui apel prioritar comandat, linia de semnal sonor este comutată la linia HI, astfel încât nivelul sonor obţinut în difuzor este maxim, indiferent de poziţia în care se află comutatorul atenuatorului.

În figura 5 este prezentat un exemplu de atenuator AT1D pentru comanda unui difuzor adaptat la linia de impedanţă de 2.500 ohmi.

În figura 6 este prezentat un exemplu de atenuator AT3D pentru comanda simultană a 3 difuzoare adaptate la linia de impedanţă de 833 ohmi şi un exemplu de atenuator AT4D pentru comanda simultană a 4 difuzoare adaptate la linia de impedanţă de 625 ohmi.

În figura 7 este prezentat un exemplu de atenuator AT12D pentru comanda simultană a maximum 12 difuzoare adaptate la linia de impedanţă de 208 ohmi.

2.2.6. Postul de emisie pentru legătura telefonică şi radiotelefonică 2.2.6.1. Postul de emisie trebuie să cuprindă următoarele elemente componente:

2.2.6.2. Se admite utilizarea a două butoane pentru legătura telefonică cu locomotiva şi pentru legătura telefonică cu postul central. Funcţia de sonorizare trebuie obţinută în mod direct prin folosirea manetei de alternare a microreceptorului.

2.2.6.3. Postul de emisie al vagonului de călători trebuie să fie conform figurii 12, planşa 1 din [24].

2.2.6.4. Legătura telefonică cu locomotiva va fi întotdeauna stabilită la iniţiativa personalului trenului, care, înainte de a ridica receptorul ansamblului, trebuie să apese butonul "telefon - locomotivă". Conversaţia se realizează prin acţionarea manetei ansamblului (pct. 2.2.2.8).

Postul de emisie se aduce în poziţia de repaus prin închidere pe suportul ansamblului telefon microfon.

2.2.6.5. Legătura radiotelefonică cu postul central se stabileşte la iniţiativa personalului trenului, care, pentru a alege funcţionarea dorită, trebuie să apese butonul "telefon - post central" după ce a ridicat receptorul ansamblului din furcă. Conversaţia se realizează prin acţionarea manetei de alternare (pct. 2.2.2.8).

Postul de emisie se aduce în poziţia de repaus prin închidere pe suportul ansamblului telefon - microfon.

În figura 8 este prezentat un exemplu de microreceptor utilizat la modulul amplificare, iar în figura 9 este prezentat un exemplu de amplificator de sonorizare/telefonie.

2.2.7. Linia de telecomandă şi de transmitere a informaţiilor 2.2.7.1. Pentru sonorizarea trenului şi pentru efectuarea legăturilor fonice dintre locomotivă şi vagoanele de călători ale trenului se utilizează linia de telecomandă şi de transmitere a informaţiilor [16].

2.2.7.2. Linia de sonorizare a vagonului face parte integrantă din linia de telecomandă şi de transmitere a informaţiilor cu care este dotat trenul.

2.2.7.3. Linia de telecomandă şi de transmitere a informaţiilor cu care este dotat trenul se compune din:

2.2.7.4. Funcţiile, repartiţia şi numerotarea diferiţilor conductori sunt prezentate în planşa 1 din [16].

2.2.7.5. Două cuarte din aceste cabluri vor fi utilizate pentru instalaţia de sonorizare şi pentru legăturile telefonice.

Două cuarte servesc la transmiterea semnalelor, precum şi pentru aparatura auxiliară de telecomandă în vederea instalării sonorizării şi legăturilor fonice dintre vehiculul motor şi vagoanele de călători conform [24].

2.2.7.6. O cuartă serveşte telecomenzilor de iluminare şi închidere a uşilor [14] şi [17 ].

2.2.7.7. Racordurile conductoarelor, cuplelor şi cutiilor de borne pentru cablu sunt prezentate în planşa 8 din [16]. Repartizarea lor pe capetele vagonului este prezentată în planşa 6a din [16].

2.2.7.8. Caracteristicile cablurilor trebuie să îndeplinească cerinţele cap. 2 din [16].

2.2.7.9. Caracteristicile cuplelor, prizelor şi dozelor de repaus trebuie să îndeplinească cerinţele cap. 3 din [16].

În figura 10 este reprezentată o priză cu 18 poli pentru sonorizare, iar în figura 11 este reprezentată o fişă cu 18 poli pentru sonorizare.

2.2.8. Alimentarea cu energie electrică 2.2.8.1. Funcţionarea instalaţiei de sonorizare şi telefonie a vagoanelor de călători, conform planşei 1 din [24], trebuie să fie garantată în cazul în care tensiunea de alimentare este cuprinsă în intervalul situat între 18 şi 33 V.

2.2.8.2. Puterea maximă necesară în fiecare vagon de călători pentru telecomandarea sonorizării trenului trebuie să fie de 25 W la o tensiune de 24 V.

2.2.8.3. Puterea maximă necesară în vagoanele de călători sonorizate cu posibilitatea racordării unui aparat mobil de transmitere a anunţurilor şi a muzicii trebuie să aibă valoarea de 50 W la o tensiune de 24 V în total.

În [9], [10], [11], [12] şi [13] sunt specificate condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească instalaţiile pentru alimentarea cu energie electrică a trenurilor. Distanţele de izolare prin aer şi pe suprafaţă pentru toate echipamentele electrice şi electronice trebuie să îndeplinească cerinţele din [53].

3.2. Cerinţe privind materialele utilizate 3.2.1. Materialele şi componentele utilizate trebuie să fie cele prevăzute în documentaţia de execuţie actualizată şi avizată conform reglementărilor în vigoare [3].

3.2.2. Materialele metalice şi nemetalice, lacurile şi vopselurile utilizate se vor alege dintre cele folosite în mod curent la aparatura pentru uz industrial.

3.2.3. Nu se admite utilizarea materialelor, substanţelor şi a acoperirilor uşor inflamabile şi cu ardere prelungită.

Materialele trebuie să respecte prevederile din [18].

Toate materialele utilizate la fabricaţia produsului trebuie să fie însoţite de certificatele de calitate pentru fiecare lot aprovizionat.

3.2.4. Materialul izolant al conductoarelor şi cablurilor de la vagoanele de călători, precum şi învelişul exterior al acestora trebuie să reziste la temperaturi de la -40°C până la +90°C şi influenţelor climatice, fără variaţii ale caracteristicilor mecanice, conform [16].

3.2.5. Conductoarele şi cablurile de la vagoanele de călători trebuie să îndeplinească şi următoarele condiţii din [16]:

3.3. Cerinţe privind execuţia 3.3.1. Construcţia instalaţiei trebuie să fie în conformitate cu documentaţia de execuţie.

3.3.2. Inscripţionările se fac conform documentaţiei de inscripţionare prin serigrafie (cu peliculă de protecţie) şi trebuie să fie clare, corecte şi durabile.

3.3.3. Din punctul de vedere al protecţiei împotriva pătrunderii apei şi a corpurilor străine, subansamblurile instalaţiei trebuie să corespundă gradului normal de protecţie IP 40 [26].

3.4. Cerinţe privind aptitudinile de funcţionare 3.4.1. Sonorizare - preamplificare 3.4.1.1. Nivelul în linia de sonorizare pentru un semnal de intrare de -50 dBm la 1 kHz trebuie să fie de 8,2 dBm ± 3 dBm pe sarcina de 150 ohmi.

Ieşirea preamplificatorului trebuie protejată la scurtcircuit.

3.4.1.2. Banda de trecere la ±3 dB trebuie să fie 100 Hz 'f7 8 kHz, raportată la nivelul corespunzător frecvenţei de 1.000 Hz.

3.4.1.3. Raportul semnal/zgomot trebuie să fie de minimum 50 dB.

3.4.2. Sonorizare - amplificare 3.4.2.1. Nivelul de ieşire spre difuzoare pentru un semnal de intrare de 8,2 dBm trebuie să fie de 32,2 dBm ± 2 dBm pe 166,6 ohmi.

Ieşirea amplificatorului de putere trebuie protejată la scurt-circuit.

3.4.2.2. Distorsiunile armonice la 1 kHz trebuie să fie de maximum 3% la un nivel de ieşire de 32,3 dBm pe sarcină de 166,6 ohmi (putere echivalentă 6 W).

3.4.2.3. Banda de trecere la ±3 dB trebuie să fie de 100 Hz 'f7 8 kHz, raportată la nivelul frecvenţei de 1.000 Hz.

3.4.2.4. Raportul semnal/zgomot trebuie să fie de minimum 60 dB.

3.4.3. Telefonie - emisie 3.4.3.1. Nivelul de ieşire în linia de telefonie pe sarcina de 600 ohmi pentru un nivel de intrare de -50 dBm trebuie să fie 0 dBm ± 2 dBm.

Ieşirea de telefonie trebuie protejată la scurtcircuit.

3.4.3.2. Distorsiunile armonice la 1 kHz nu trebuie să depăşească 3%.

3.4.3.3. Banda de trecere la ± 3dB trebuie să fie de 300 Hz 'f7 3 kHz.

3.4.3.4. Raportul semnal/zgomot trebuie să fie de minimum 50 dB.

3.4.3.5. Tensiunea de polarizare a liniei de telefonie este 24 V ± 2 V, furnizată de un convertor DC-DC, cu tensiune de ieşire stabilizată.

3.4.4. Telefonie - recepţie 3.4.4.1. Nivelul de ieşire la casca telefonului trebuie să fie -22 dBm ± 2 dB pe sarcina de 100 ohmi pentru un nivel de intrare de la 0 dBm la 1 kHz.

Ieşirea la casca telefonului trebuie protejată la scurtcircuit.

3.4.4.2. Distorsiunile armonice la 1 kHz nu trebuie să depăşească 3%.

3.4.4.3. Banda de trecere la ±3 dB trebuie să fie de 300 Hz 'f7 3 kHz.

3.4.4.4. Raportul semnal/zgomot trebuie să fie de minimum 50 dB.

3.4.5. Telefonie cu postul central Tensiunea de polarizare a liniei de telefonie trebuie să fie de 24 V ± 2 V.

3.4.6. Reglajul amplificării Reglajul amplificării trebuie să poată fi făcut în 3 trepte, şi anume: 0 dB, -3 dB, -6 dB, cu precizie de ± 1 dB.

3.4.7. Difuzarea mesajelor Difuzarea mesajelor se face într-un singur vagon sau în tot trenul cu ajutorul comutatorului de difuzare a mesajelor.

3.4.8. Funcţionarea pe intrarea de aparat mobil în mod de lucru prioritar Trebuie să se facă verificarea funcţionării pe intrarea de aparat mobil în mod de lucru prioritar.

3.4.9. Tensiunea pe linia de telecomandă şi de prioritate Tensiunea pe linia de telecomandă şi de prioritate trebuie să fie de 24 V ± 2 V.

3.4.10. Funcţionarea pe intrarea de aparat mobil în mod de lucru neprioritar Trebuie să se facă verificarea funcţionării pe intrarea de aparat mobil în mod de lucru neprioritar.

3.4.11. Domeniul tensiunii de alimentare Instalaţia de sonorizare trebuie să funcţioneze în domeniul nominal al tensiunii de alimentare 16,8 'f7 33 V (a se vedea [25]).

Echipamentul electronic alimentat de la bateria de acumulatoare trebuie să funcţioneze satisfăcător pentru toate valorile tensiunii de alimentare în interiorul domeniului de mai jos.

Tensiunea minimă: 0,7 Un = 0,7 x 24 = 16,8 V Tensiunea nominală: Un = 24 V Tensiunea atribuită: 1,15 Un = 1,15 x 24 = 27,6 V Tensiunea maximă: 1,25 Un = 1,25 x 24 = 30 V Fluctuaţiile tensiunii (cum sunt cele din timpul pornirii echipamentului auxiliar sau oscilaţiile bateriilor care se introduc) între 0,6 Un şi 1,4 Un care nu depăşesc 0,1 s nu trebuie să cauzeze abateri în funcţionare.

Fluctuaţiile de tensiune cuprinse între 1,25 Un şi 1,4 Un care nu depăşesc 1 s nu trebuie să cauzeze defecţiuni; echipamentul poate să funcţioneze la întreaga capacitate în timpul acestor fluctuaţii.

3.4.12. Supratensiuni de alimentare Supratensiunile de alimentare vor avea limitele prevăzute în [25].

3.4.13. Supratensiuni tranzitorii Supratensiunile tranzitorii vor avea limitele prevăzute în [54].

3.4.14. Descărcarea electrostatică În cazul în care echipamentul este accesibil personalului de exploatare şi pasagerilor, se vor lua în considerare prevederile din [55].

3.5. Cerinţe privind securitatea la utilizare Soluţiile constructive alese pentru proiectarea şi execuţia instalaţiei trebuie să asigure securitatea deplină a utilizatorului, precum şi evitarea oricăror pericole de electrocutare sau de incendiu în caz de defectare. Se va prevedea o bornă de împământare pentru racordarea la structura metalică a vagonului (linia de împământare).

3.5.1. Instalaţia trebuie să reziste unei încercări de rigiditate dielectrică a izolaţiei în stare caldă şi umedă:

3.5.2. Rezistenţe de izolaţie de min. 1 Mohm în stare caldă şi umedă:

3.6. Cerinţe privind fiabilitatea, disponibilitatea şi mentenabilitatea previzională 3.6.1. Cerinţe privind fiabilitatea previzională Specificarea cerinţelor privind fiabilitatea previzională a instalaţiilor de sonorizare şi telefonie trebuie să se facă înainte de începerea proiectării şi numai atunci când sunt definite şi cunoscute următoarele informaţii:

Cerinţele referitoare la tehnica de diagnoză la vagoanele de călători sunt specificate în [15].

3.6.1.1. Specificarea indicatorilor de fiabilitate Pentru a caracteriza corect, din punctul de vedere al fiabilităţii, instalaţia de sonorizare şi telefonie, trebuie specificaţi următorii indicatori:

Cu t(1) şi t(2) sunt notate unităţile de timp sau distanţă parcurse la care se doreşte să se calculeze indicatorii de fiabilitate.

3.6.1.2. Specificarea metodelor de calcul al indicatorilor de fiabilitate 3.6.1.2.1. Metoda de calcul al indicatorilor de fiabilitate previzionali Proiectantul/constructorul/reparatorul vehiculului pe care se montează instalaţia de sonorizare şi telefonie va calcula valorile previzionale pentru indicatorii de fiabilitate menţionaţi la pct. 3.6.1.1 utilizând, după caz, valorile indicatorilor de fiabilitate prescrise de către furnizorii principalelor ansambluri şi subansambluri ale instalaţiei sau valorile oferite de literatura de specialitate pentru produse similare.

Calculele se vor face prin metoda analitică pe baza unei scheme bloc de fiabilitate, ţinând seama de configuraţia instalaţiei.

Valorile previzionale ale indicatorilor de fiabilitate vor fi însoţite de nivelul de încredere cu care au fost estimate.

3.6.1.2.2. Metode pentru calculul de verificare al indicatorilor de fiabilitate previzionali Pentru calculul de verificare al indicatorilor de fiabilitate previzionali de către proiectant/beneficiarul final se va utiliza metoda analitică. Această metodă presupune parcurgerea următoarelor etape:

Informaţiile despre defecte şi despre modul de remediere trebuie să se refere cel puţin la:

Modul de culegere şi transmitere a informaţiilor despre defecte şi despre remedierea acestora trebuie să facă obiectul unui acord între proiectantul/constructorul/reparatorul vehiculului pe care se montează instalaţia de sonorizare şi telefonie şi utilizatorul vehiculului/instalaţiei. În scopul reducerii numărului de defectări şi a timpilor de indisponibilitate, este necesar ca furnizorul şi utilizatorul instalaţiei să aibă o colaborare strânsă pe toată durata ciclului de viaţă al instalaţiei, cu respectarea de către ambele părţi a obligaţiilor ce le revin.

3.6.2. Cerinţe privind mentenabilitatea şi disponibilitatea previzională Performanţele privind mentenabilitatea se pot obţine numai dacă la faza de proiectare instalaţia a fost concepută astfel încât să fie uşor de întreţinut şi de reparat. Se pot utiliza metode automate pentru controlul stării tehnice şi de mentenanţă.

Specificarea cerinţelor privind mentenabilitatea şi disponibilitatea previzională a instalaţiilor de sonorizare şi telefonie trebuie să se facă numai atunci când sunt definite şi cunoscute următoarele:

3.6.2.1. Specificarea indicatorilor previzionali de mentenabilitate şi disponibilitate Pentru caracterizarea mentenabilităţii şi a disponibilităţii instalaţiilor de sonorizare şi telefonie este necesar să se specifice cel puţin următorii indicatori:

3.6.2.2. Metode de calcul al indicatorilor previzionali de mentenabilitate Pentru calculul indicatorilor de mentenabilitate şi disponibilitate specificaţi la pct. 3.6.1.1 se vor utiliza metode statistice şi formule de calcul al mediilor şi coeficientului de disponibilitate.

Pentru calculul funcţiei de mentenabilitate se va utiliza metoda analitică cu distribuţia exponenţială e^(-lambda t) (Laplace) pentru modelarea matematică a timpilor de reparaţie.

Modelul de distribuţie va fi validat prin utilizarea unuia dintre testele de validare oferite de literatura de specialitate.

3.6.2.3. Cerinţe privind sistemul de mentenanţă (preventivă şi corectivă) Instituirea unui sistem de mentenanţă pentru instalaţiile de sonorizare şi telefonie presupune specificarea de către proiectant a cerinţelor referitoare la:

3.7. Cerinţe privind funcţionarea de durată 3.7.1. Instalaţia de sonorizare şi telefonie trebuie să suporte o încercare de funcţionare continuă de 200 de ore la încercările de tip.

3.7.2. Instalaţia de sonorizare şi telefonie trebuie să suporte o încercare de funcţionare continuă de 24 de ore la încercările de lot.

3.8. Cerinţe privind comportarea la acţiunea factorilor din mediul înconjurător Cerinţele necesare pentru mediul înconjurător:

3.9. Cerinţe privind protecţia împotriva coroziunii Pentru protecţia anticorozivă prin acoperiri metalice, electrochimice şi pentru acoperirile de protecţie pentru piesele filetate se recomandă utilizarea prevederilor [43], [44], [45] şi [46].

3.10. Cerinţe privind durata de funcţionare normală şi durata de viaţă 3.10.1. Durata minimă de viaţă a ansamblului trebuie să fie de cel puţin 20 de ani, cu respectarea condiţiilor prescrise privind întreţinerea, repararea şi exploatarea pentru un regim de funcţionare de 16 ore/zi.

3.10.2. Durata minimă de utilizare normală pentru principalele subansambluri din componenţa instalaţiei de sonorizare (difuzoare, atenuator, cofret, post de apel etc.) trebuie să fie de 10 ani.

Încercările şi verificările de conformitate se efectuează în două etape:

Aceste încercări se efectuează de către furnizorul subansamblurilor în conformitate cu specificaţiile de încercări întocmite pe baza cerinţelor constructorului/reparatorului (integratorul) vehiculului şi aprobate de beneficiarul final.

La livrare subansamblurile instalaţiilor de sonorizare şi telefonie vor fi însoţite de rapoarte de încercări/fişe de măsurători, la solicitarea constructorului/reparatorului vehiculului.

Aceste încercări se execută de către constructorul/reparatorul vehiculului în conformitate cu specificaţiile de încercare întocmite pe baza cerinţelor din prezenta normă tehnică feroviară. Aceste încercări pot fi de tip şi de lot.

Lista încercărilor de tip şi de lot este conform pct. 4.2.

4.1.1. Încercările de tip Încercările de tip se efectuează în vederea certificării/omologării tehnice a unor noi tipuri de instalaţii de sonorizare şi telefonie şi ori de câte ori se aduc modificări constructive, de materiale, înlocuiri de echipamente şi subansambluri care pot afecta sau influenţa caracteristicile funcţionale şi performanţele instalaţiilor existente.

Încercările de tip constau în verificarea tuturor cerinţelor pe care va trebui să le satisfacă instalaţia de sonorizare şi telefonie (cerinţe tehnice, aptitudini de utilizare, performanţe, condiţii de mediu, cerinţe privind fiabilitatea, mentenabilitatea şi disponibilitatea, cerinţe privind execuţia, securitatea de utilizare etc.). Lista încercărilor de tip este prevăzută la pct. 4.2.

Încercările de tip se pot repeta din 3 în 3 ani sau la introducerea unor materiale noi, susceptibile să schimbe performanţele produsului (se fac numai încercări pentru determinarea parametrilor/caracteristicilor afectaţi/afectate de modificările efectuate).

Încercările de tip periodice se fac pe două exemplare luate la întâmplare din producţia curentă, în prezenţa delegatului beneficiarului final, care semnează buletinul de încercări.

4.1.2. Încercările de lot Încercările de lot se efectuează pe fiecare vehicul pe care se montează instalaţii de sonorizare şi telefonie şi sunt prevăzute la pct. 4.2.

Încercările de lot se efectuează de către organul de control al producătorului în cadrul verificării finale a produsului. Se acceptă numai exemplarele găsite corespunzătoare.

Rezultatele încercărilor de lot se consemnează în rapoarte de încercări/fişe de măsurători care vor însoţi produsul.

Prezenţa reprezentantului recepţiei beneficiarului final nu scuteşte de răspundere producătorul.

Pentru stabilirea condiţiilor de încercare, amplasarea punctelor de măsurare, a programelor de încercări, precum şi a metodelor de efectuare a încercărilor de tip şi de lot (serie) se recomandă utilizarea prevederilor din [17], [18], [19], [20], [21], [22], [23], [24], [25], [27], [28], [29], [30], [31], [37], [38], [39], [40] şi [41].

4.1.3. Încercări pentru determinarea fiabilităţii, mentenabilităţii şi disponibilităţii Încercările pentru determinarea indicatorilor de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate au ca scop:

Încercările pentru determinarea în exploatare a indicatorilor de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate se efectuează prin urmărirea comportării în exploatare a unui lot de instalaţii de sonorizare şi telefonie şi înregistrarea informaţiilor privind defectele şi modul de remediere.

Aceste încercări se pot efectua în cadrul încercărilor prevăzute la pct. 4.1.4.

4.1.4. Încercări pentru verificarea aptitudinilor de utilizare în exploatare Aceste încercări se efectuează pe baza unui program de urmărire în exploatare a unei instalaţii sau a unui lot de instalaţii.

Programul trebuie să cuprindă cel puţin următoarele elemente:

Verificările supratensiunilor de alimentare se vor efectua:

Forma undei de încercare trebuie să fie de aceeaşi polaritate cu tensiunea de alimentare a sistemului de control care trebuie să fie prezentă înainte şi după injectarea formei de undă de încercare.

Tensiunea trebuie să fie măsurată prin raportare la potenţialul de întoarcere al sursei de alimentare cu tensiune.

Ca o alternativă la cele de mai sus, fabricantul trebuie să demonstreze că echipamentul este capabil să ţină la formele de undă prin calcul, pentru a fi aprobat de către utilizator.

Verificarea supratensiunilor tranzitorii:

Forma de undă tranzitorie trebuie să fie generată şi testată.

Pentru fiecare încercare, forma de undă trebuie să fie generată:

Verificarea descărcării electrostatice:

Această încercare va fi realizată doar pentru echipamentul care, în mod normal, este accesibil personalului de exploatare şi călătorilor.

Echipamentul trebuie să fie aşezat în habitatul său cu toate acoperirile şi panourile de acces la locul lor şi cu toate conexiunile lui la pământ [55].

Cu privire la domeniul compatibilităţii electromagnetice este necesar să se realizeze o încercare de interferenţă electromagnetică, respectându-se cerinţele [59].

4.2. Lista încercărilor şi verificărilor de tip şi de lot ale instalaţiilor de sonorizare şi telefonie 5. Cerinţe privind asigurarea calităţii procesului de proiectare a instalaţiilor de sonorizare şi telefonie Calitatea instalaţiilor de sonorizare şi telefonie depinde în mare măsură, pe lângă calitatea intrinsecă a ansamblurilor şi subansamblurilor componente, şi de modul în care decurge colaborarea dintre constructorul/proiectantul vehiculelor pe care se montează instalaţiile şi utilizatorul acestora, în toate etapele ciclului de viaţă a instalaţiilor.

Opţiunea unor rezultate bune în ceea ce priveşte performanţele şi eficacitatea instalaţiilor de sonorizare şi telefonie trebuie asigurată din etapa de proiectare prin determinarea, comunicarea, analiza şi înţelegerea tuturor cerinţelor şi aşteptărilor referitoare la instalaţiile de sonorizare şi telefonie.

5.1. Elemente de intrare ale proiectării Beneficiarul final al vehiculului/utilizatorul trebuie să stabilească şi să comunice proiectantului/constructorului următoarele elemente:

5.2. Elemente de ieşire ale proiectării Constituie elemente de ieşire ale proiectării următoarele:

Atunci când beneficiarul final solicită ca procesul de proiectare să se realizeze într-un sistem de management al calităţii se recomandă utilizarea prevederilor din [52].

6.1.2. Marcarea pe ambalaj Pe ambalaj se inscripţionează:

Pentru marcarea pe ambalaj şi pentru prevenirea manipulării greşite se utilizează prevederile reglementărilor în vigoare.

6.2. Cerinţe privind conservarea Conservarea se face în ambalajul original.

6.3. Cerinţe privind ambalarea Fiecare produs va fi ambalat în punga sa de polietilenă. În cutia de carton va fi introdus un singur aparat.

Pentru ambalarea fiecărui subansamblu se utilizează prevederile reglementărilor în vigoare.

6.4. Cerinţe privind transportul Transportul se face în ambalajul original, cu mijloace de transport acoperite, cu respectarea cerinţelor mecanice şi climatice pentru care s-au efectuat încercările.

Pentru transport se utilizează prevederile reglementărilor în vigoare.

6.5. Cerinţe privind depozitarea Produsele se depozitează ambalate, în încăperi închise, lipsite de pulberi bune conductoare de electricitate, substanţe chimice active, abur, praf, rozătoare, bacterii, mucegai, radiaţii ionizante.

Umiditatea relativă trebuie să fie de maximum 80% la + 20°C şi maximum 50% la + 40°C.

Produsele ambalate se pot stivui în timpul depozitării, maximum 5 cutii.

6.6. Cerinţe privind documentele de însoţire În fiecare ambalaj trebuie să existe următoarele documente:

6.7. Cerinţe privind inventarul de livrare Odată cu fiecare aparat se livrează şi o notiţă tehnică a aparatului.

6.8. Cerinţe privind termenul de garanţie Pentru ansamblurile şi subansamblurile care au prevăzute termene de garanţie în standardele/normele tehnice de produs, fişe UIC, se vor respecta aceste termene.

Pentru ansamblurile şi subansamblurile care nu au prevăzute termene de garanţie prin standarde/norme tehnice de produs, fişe UIC, precum şi pentru instalaţia de sonorizare şi telefonie în ansamblul său, termenele de garanţie vor fi stabilite prin contract de către producător şi beneficiarul final.

Defectele în termen de garanţie sunt tratate în conformitate cu prevederile reglementărilor în vigoare.

Anexă ------ la normele tehnice feroviare ---------------------------- DOCUMENTE DE REFERINŢĂ Aplicarea standardelor cuprinse în această listă reprezintă o modalitate recomandată pentru asigurarea conformităţii cu cerinţele din norma tehnică feroviară. [1] RIC - 2001 Acord privind transmiterea şi folosirea vagoanelor de călători în trafic internaţional [2] OMTCT nr. 1.817/2005 Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1.817/2005 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind revizia tehnică şi întreţinerea vagoanelor în exploatare nr. 250, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.039 din 23 noiembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare [3] RET 2001 Regulamentul de exploatare tehnică feroviară nr. 002, aprobat prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 1.186/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 din 29 octombrie 2001 [4] Hotărârea Guvernului nr. 850/2003 privind interoperabilitatea sistemului de transport feroviar convenţional cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 23 iulie 2003 [5] Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003 privind interoperabilitatea sistemului de transport feroviar de mare viteză, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2004. [6] Fişa UIC 440 OR Sonorizarea vagoanelor de călători RIC [7] Fişa UIC 533 O Protecţia prin punere la masă a pieselor metalice ale vagoanelor de călători [8] Fişa UIC 550 OR Instalaţii pentru alimentarea cu energie electrică a materialului rulant de călători [9] Fişa UIC 550-1 OR Tablourile electrice din dotarea materialului rulant de călători [10] Fişa UIC 550-2 OR Instalaţii pentru alimentarea cu energie a vagoanelor de călători. Încercări de tip [11] Fişa UIC 550-3 OR Instalaţii pentru alimentarea cu energie electrică a materialului rulant de călători. Influenţa echipamentelor electrice la exteriorul vagoanelor de călători [12] Fişa UIC 552 OR Alimentarea trenurilor cu energie electrică. Caracteristici unificate ale liniei de tren [13] Fişa UIC 554-1 OR Alimentarea echipamentului electric al vehiculelor feroviare de la o reţea locală de distribuţie sau prin altă sursă de energie [14] Fişa UIC 555 OR Iluminatul electric al materialului rulant de călători. [15] Fişa UIC 557 OR Tehnica de diagnoză la vagoanele de călători [16] Fişa UIC 558 OR Linie de telecomandă şi informaţii - Caracteristici tehnice unificate utilizate pentru echipamentul vagoanelor de călători

[17] Fişa UIC 560 OR Uşi, ferestre, scări, peroane, mânere şi bare de mână la vagoanele de călători şi de marfă [18] Fişa UIC 564-2 OR Reguli cu privire la protecţia şi lupta contra incendiilor la vehiculele feroviare în serviciu internaţional, care transportă călători sau vehicule asimilate [19] Fişa UIC 565-1 OR Caracteristici particulare de construcţie şi amenajare interioară a vehiculelor de noapte admise în trafic internaţional [20] Fişa UIC 565-2 OR Caracteristici particulare de construcţie, de confort şi reguli de igienă pentru vagoanele-restaurant admise în trafic internaţional [21] Fişa UIC 567 OR Dispoziţii generale privind vagoanele de călători [22] Fişa UIC 567-1 OR Vagoane de călători unificate de tip X şi Y, admise în trafic internaţional. Caracteristici [23] Fişa UIC 567-2 OR Vagoane de călători unificate tip Z admise în trafic internaţional. Caracteristici [24] Fişa UIC 568 OR Sonorizarea şi telefonia vagoanelor de călători RIC. Caracteristici tehnice pentru echipamentele vagoanelor de călători RIC unificate [25] IEC 60571:2006 Echipamentul electronic utilizat pe vehiculele feroviare [26] SR EN 60529:1995 Grade din protecţie asigurate prin carcase. (Cod IP) [27] SR EN 60068-2-1: 2007 Încercări de mediu. Partea 2-1: Încercări. Încercarea A: Frig [28] SR EN 60068-2-2:2008 Încercări de mediu. Partea 2-2: Încercări. Încercarea B: Căldură uscată [29] Echipament de sonorizare şi telefonie UIC România NT 1604.OD.000 C1/F [30] SR EN 50125-1:2003 Aplicaţii feroviare. Condiţii de mediu pentru echipamente. Partea 1. Echipament la bordul materialului rulant [31] SR EN 50155: 2007 Aplicaţii feroviare. Echipamente electronice utilizate pe materialul rulant [32] SR EN 60721-3-1: 2004 Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea 3: Clasificarea grupelor de agenţi de mediu şi a gradelor de severitate ale acestora. Secţiunea 1: Depozitare [33] SR EN 60721-3-2: 2004 Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea 3: Clasificarea grupelor de agenţi de mediu şi a gradelor de severitate ale acestora. Secţiunea 2: Transport [34] SR EN 60721-3-5: 2004 Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea 3: Clasificarea grupelor de agenţi de mediu şi a gradelor de severitate ale acestora. Secţiunea 5: Instalaţii pe vehicule terestre [35] SR HD 478.2.1 S1: 2002 Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea 2. Condiţii de mediu prezente în natură. Temperatură şi umiditate [36] SR HD 478.2.3 S1: 2002 Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea 2. Condiţii de mediu prezente în natură. Presiune atmosferică [37] SR EN 60068-2-64: 1996 Încercări de mediu. Partea 2: Metode de încercare - Încercarea Fh: vibraţii aleatorii de bandă largă (control numeric) şi ghid

[38] SR EN 60068-2-27: 1998 Încercări climatice şi mecanice. Partea 2: Încercări. Încercarea Ea şi ghid: Şocuri [39] SR EN 60068-2-30: 2006 Încercări de mediu. Partea 2-30: Încercări - Încercare Db. Căldură umedă ciclică (ciclu de 12 h +12 h) [40] SR EN 61373: 2002 Aplicaţii feroviare. Echipament pentru material rulant. Încercări la şocuri şi vibraţii [41] SR EN 60068-2-47: 2006 Încercări de mediu. Partea 2-47: Metode de încercare. Montarea componentelor, echipamentelor şi a altor articole pentru încercări dinamice la vibraţii, la impact şi la alte încercări similare [42] SR EN ISO 2178: 1998 Acoperiri metalice nemagnetice pe metal de bază magnetic. Măsurarea grosimii acoperirii. Metoda magnetică [43] SR EN 12373-1: 2002 Aluminiu şi aliaje de aluminiu. Acoperiri prin oxidare anodică. Partea 1: Metodă de stabilire a caracteristicilor acoperirilor decorative şi de protecţie obţinute prin oxidarea anodică a aluminiului [44] SR EN 12373-3: 2002 Aluminiu şi aliaje de aliaje de aluminiu. Acoperiri prin oxidare anodică. Partea 3: Determinarea grosimii stratului de oxid anodic. Examinare nedistructivă cu microscopul optic [45] SR EN 12329: 2001 Protecţia anticorozivă a metalelor. Acoperiri electrochimice cu zinc pe fontă sau oţel, cu tratament suplimentar [46] SR EN 12330: 2002 Protecţia anticorozivă a metalelor. Acoperiri electrochimice de cadmiu pe fontă sau oţel [47] SR CEI 60300-3-2: 2005 Managementul siguranţei în funcţionare. Partea 3-2: Ghid de aplicare. Culegerea datelor privind siguranţa în funcţionare în condiţii de exploatare [48] SR CEI 60863:1998 Prezentarea rezultatelor previziunii caracteristicilor de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate [49] SR EN 60300-1: 2006 Managementul siguranţei în funcţionare. Partea 1: Sisteme de management al siguranţei în funcţionare [50] SR EN 13460: 2003 Mentenanţă. Documente pentru mentenanţă [51] SR EN 50126-1:2003 Aplicaţii feroviare. Specificarea şi demonstrarea fiabilităţii, disponibilităţii, mentenabilităţii şi siguranţei (FDMS). Partea 1: Prescripţii de bază şi procese generice [52] SR EN ISO 9001: 2008 Sisteme de management al calităţii. Cerinţe [53] SR EN 50124-1:2002 Aplicaţii feroviare. Coordonarea izolaţiei. Partea 1: Prescripţii fundamentale. Distanţe de izolare prin aer şi distanţe de izolare pe suprafaţă pentru toate echipamentele electrice şi electronice [54] SR EN 61000-4-5: 2007 Compatibilitatea electromagnetică (CEM). Partea 4-5: Tehnici de încercare şi măsurare. Încercări de imunitate la unde de şoc [55] IEC 62236-3-2: 2008 Aplicaţii feroviare - Compatibilitate electromagnetică. Partea 3-2: Material rulant - Aparate

[56] Fişa UIC 556 OR Transmiterea informaţiilor în trenuri şi automotoare [57] Fişa UIC 176 O Specificaţii cu privire la informaţiile destinate călătorilor, afişate în trenuri printr-un dispozitiv electronic [58] SR EN 50238: 2006 Aplicaţii feroviare. Compatibilitatea între materialul rulant şi sistemele de detectare a trenului [59] Directiva 2004/108/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind apropierea legislaţiilor statelor membre cu privire la compatibilitatea electromagnetică şi de abrogare a Directivei 89/336/CEE -------