NORMĂ TEHNICĂ FEROVIARĂ din 19 ianuarie 2010

(10)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, incluzând şi administrarea sistemelor de conducere a circulaţiei, de control şi de siguranţă a infrastructurii. Funcţiile administratorului de infrastructură de pe o reţea sau o parte a unei reţele pot fi alocate, în conformitate cu reglementările în vigoare, mai multor organisme sau operatori economici [4] şi [5]; ...

1. b)operator de transport feroviar - orice operator economic cu capital de stat sau privat, prevăzut la art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 89/2003 privind alocarea capacităţilor de infrastructură feroviară şi tarifarea utilizării infrastructurii feroviare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 8/2004, cu modificările şi completările ulterioare, a cărui activitate principală constă în efectuarea de prestaţii de transport de marfă şi/sau de călători pe calea ferată, tracţiunea fiind asigurată în mod obligatoriu de acest operator economic. Acest termen include, de asemenea, şi operatorii economici care asigură numai tracţiunea [4] şi [5]; ...
2. c)vagon de călători - vehicul feroviar care nu este prevăzut cu mijloace proprii de propulsie şi care este destinat transportului de călători [1]; ...
3. d)durata normală de funcţionare - durata de utilizare a vehiculului feroviar, timp în care se recuperează, din punct de vedere fiscal, valoarea pe care a avut-o la începutul funcţionării, pe calea amortizării; ... NOTĂ: Durata normală de funcţionare este mai mică decât durata fizică de viaţă a vehiculului respectiv.
4. e)fiabilitate - probabilitatea ca un produs să poată realiza funcţia cerută în condiţiile date pentru o perioadă de timp dată (t1, t2) [51]; ...
5. f)disponibilitate - capacitatea unui produs de a fi în stare să realizeze funcţia cerută în condiţii date, la un moment dat, sau în orice moment al unui interval de timp dat, presupunând că sunt asigurate resursele externe cerute [51]; ...
6. g)defectare - încetarea aptitudinii unui produs de a-şi îndeplini funcţia specificată; ...
7. h)defectare datorată uzurii - defectare a cărei probabilitate de apariţie creşte odată cu timpul şi care survine ca urmare a unor procese ireversibile caracteristice dispozitivelor; ...
8. i)microreceptor - combinaţia dintre microfon şi receptor; ...
9. j)beneficiar final - deţinătorul locomotivei, fie că este proprietar, fie că are drept de folosinţă (închiriere, leasing). ... 1.5. Simboluri şi abrevieri AT1D - atenuator pentru comanda unui difuzor adaptat la linia de impedanţă de 2.500 ohmi, la vagoanele de călători compartimentate AT3D - atenuator pentru comanda simultană a 3 difuzoare adaptate la linia de impedanţă de 833 ohmi, la vagonul de călători tip salon AT4D - atenuator pentru comanda simultană a 4 difuzoare adaptate la linia de impedanţă de 625 ohmi, la vagonul de călători tip salon AT12D - atenuator pentru comanda simultană a maximum 12 difuzoare adaptate la linia de impedanţă de 208 ohmi, legate în paralel, folosite la vagonul tip salon sau la vagonul-restaurant GU - comutator de suport HC - maneta de potrivire T - releu pentru telefonul trenului OC - releu "telefonul trenului ocupat" TOC - semnal luminos "telefonul trenului ocupat" C - buton şi semnal luminos "telefonul postului central" L - buton şi semnal luminos "telefonul din postul locomotivei" A - buton şi semnal luminos "anunţuri" AOC - semnal luminos "difuzoare ocupate" S - comutator pentru sonorizare VS - poziţia pentru comutatorul de sonorizare cu semnificaţia "un singur vagon" TT - poziţia pentru comutatorul de sonorizare cu semnificaţia "tot trenul" PA - preamplificator AP - amplificator de putere MAP - relee pentru alimentarea AP PR, PRR - relee pentru prioritatea anunţurilor ME - releele emiţătorului destinate anunţurilor AM - aparat mobil pentru transmiterea anunţurilor şi muzicii M - comutatorul de punere în funcţiune a aparatului AM P - buton pentru anunţurile prioritare PC - relee de emitere destinate anunţurilor aparatului AM dBm - unitate de măsură pentru puterea de emisie IP - gradul normal de protecţie din punctul de vedere al protecţiei împotriva pătrunderii apei şi a corpurilor străine U(
10. n)- tensiunea nominală IT - înaltă tensiune lambda[t

(1), t

(2)] - rata medie de defectare z[t

(1), t

(2)] - intensitatea medie de defectare MTBF - media timpului de bună funcţionare R[t

(1), t

(2)] - fiabilitatea MRT - timpul mediu de reparare A - coeficientul de disponibilitate M[t

(1), t

(2)] - funcţia de mentenabilitate WC - grup sanitar RIC - Acord privind transmiterea şi folosirea vagoanelor de călători în trafic internaţional UIC - Uniunea Internaţională a Căilor Ferate 2. Instalaţii de sonorizare 2.1. Componenţa instalaţiilor de sonorizare (exemple) Instalaţia de sonorizare este destinată transmiterii, într-un singur vagon sau în tot trenul, a informaţiilor utile călătorilor referitoare la mersul trenului, denumirea staţiilor, durata de staţionare, precum şi a programelor muzicale sau de divertisment. Felul şi conţinutul anunţurilor, precum şi modul în care acestea se fac sunt reglementate de [6] şi de [56]. Instalaţia de sonorizare trebuie să satisfacă cerinţele din [24], iar linia de telecomandă de-a lungul trenului trebuie să satisfacă prevederile din [16]. Pentru regulile generale de cablaj şi protecţia contra şocurilor electrice ale liniei de sonorizare a trenului la care se conectează instalaţia de sonorizare se recomandă [7] şi [8]. Orice vagon apt RIC sonorizat va conţine cel puţin următoarele echipamente: - difuzoare în toate spaţiile destinate călătorilor şi pe culoarele laterale; - difuzoare instalate în plafonul cabinelor de WC, în zona platformelor şi în locurile destinate special personalului de deservire, precum şi pe peroanele vagoanelor; - atenuatoare pentru difuzoarele din compartimente, pentru reglarea nivelului semnalului sonor; - amplificator de putere; - cablu cu 18 poli de-a lungul vagonului; - racord de alimentare şi dispozitivele de protecţie aferente; - aparatura dispozitivului de telecomandă; - post telefonic de emisie (microreceptor); - aparatura auxiliară de telecomandă, pentru punerea şi scoaterea din funcţie a instalaţiei de sonorizare în toate vagoanele de călători; - incintă acustică prevăzută cu un comutator de reglare a volumului semnalului sonor pentru fiecare compartiment; - cutie de distribuţie pentru conectarea instalaţiei de sonorizare la linia de sonorizare a trenului. În vagon trebuie să existe posibilitatea racordării unui aparat mobil pentru transmiterea anunţurilor şi a muzicii. În acest caz, vagonul RIC sonorizat va conţine suplimentar: - o priză standardizată cu 8 poli fixată stabil în vagon pentru racordarea echipamentului mobil (de exemplu: casetofon), pentru asigurarea unei emisii de lungă durată; - un comutator cu două poziţii, pentru alimentarea curentă modulată, fie la un singur vagon unde se găseşte aparatul mobil pentru transmiterea anunţurilor şi muzicii, fie la toate vagoanele sonorizate din tren; - un aparat mobil compus, în principal, dintr-un aparat de transmitere a anunţurilor, un casetofon şi un microfon. Sistemul de sonorizare şi telefonie pentru un vagon de călători trebuie să asigure următoarele funcţiuni: ● telefonie: - legătura fonică dintre sistemul de sonorizare şi telefonie al vagonului şi locomotivă (dacă locomotiva este dotată cu echipament compatibil), la comanda însoţitorului de vagon; - legătura telefonică cu locomotiva, la iniţiativa personalului însoţitor al trenului; - legătura radiotelefonică cu postul central de pe sol prin intermediul echipamentului de radio emisie-recepţie instalat pe locomotivă, la iniţiativa personalului însoţitor al trenului. În [58] sunt date informaţiile referitoare la compatibilitatea dintre materialul rulant şi sistemele de detectare a trenului. ● sonorizare: - sonorizarea vagonului sau a trenului prin folosirea telefonului ataşat; - sonorizarea vagonului sau a trenului prin folosirea unui alt telefon din alt vagon sau de la locomotivă; - posibilitatea difuzării unui program muzical sau a anunţurilor prin intermediul unui aparat mobil de redare a anunţurilor şi muzicii cuplat în oricare dintre vagoanele ce compun trenul, prin intermediul unui conector; - difuzarea anunţurilor conductorului de tren prin intermediul microfonului; - difuzarea muzicii provenite de la aparatul mobil; - reglarea nivelului semnalului sonor în fiecare compartiment; - posibilitatea difuzării anunţurilor de tipul "Urmează staţia..." prin intermediul aparatului mobil. Pentru sonorizare se va utiliza linia de telecomandă şi transmitere a informaţiilor cu care este dotat trenul. Informaţiile destinate călătorilor, afişate în trenuri printr-un dispozitiv electronic, trebuie să respecte [57], iar transmiterea informaţiilor în trenuri şi automotoare trebuie să îndeplinească condiţiile din [56]. Exemple de scheme-bloc ale instalaţiilor de sonorizare pentru vagoanele de clasa I seria 1976, de clasa a II-a seria 2076, respectiv pentru vagoanele Bar seria 8976 sunt prezentate în figurile 1-3. NOTĂ: Aceste exemple sunt date cu titlu informativ şi nu condiţionează proiectarea instalaţiei de sonorizare. Precizăm că figurile respective (figurile 1-3) sunt doar exemple de amplasare pe vagon a unor instalaţii de sonorizare. 2.2. Descrierea instalaţiilor de sonorizare NOTĂ: Reprezentările din figurile 4-11 sunt date cu titlu informativ, sunt doar exemple pentru: difuzor echipat, alternatoare, microreceptor, amplificatoare de sonorizare+telefonie, respectiv pentru priza cu 18 poli pentru sonorizare. 2.2.1. Ansamblul difuzoare şi amplificator de putere 2.2.1.1. Amplificatorul de putere şi difuzoarele sunt considerate ca un ansamblu în ceea ce priveşte cerinţele electrice şi acustice care trebuie să respecte prevederile pct. 2 din [24]. 2.2.1.2. Amplificatorul de putere şi difuzoarele fac parte integrantă din instalaţia de sonorizare şi telefonie ce echipează vagoanele de călători pentru traficul intern, precum şi pe cele pentru traficul internaţional. 2.2.1.3. Amplificatorul de putere trebuie să aibă impedanţa de intrare de minimum 3.000 ohmi în plaja de frecvenţă situată între 100 şi 8.000 Hz. 2.2.1.4. Tensiunea nominală efectivă de intrare a amplificatorului de putere trebuie să fie de 2 V. 2.2.1.5. Amplificatoarele de putere trebuie să fie echipate cu o intrare unică comună pentru anunţuri şi pentru muzică. Această intrare trebuie să fie simetrică şi izolată faţă de masa metalică a aparatului. Gradul de simetrie va fi de cel puţin 45 dB. 2.2.1.6. Difuzoarele vor fi amplasate în toate compartimentele vagoanelor de călători, pe culoarele vagoanelor, în WC-uri şi pe peroanele vagoanelor. Un exemplu de difuzor echipat este prezentat în figura 4. 2.2.1.7. Se recomandă ca un comutator de reglare a emisiunilor muzicale al difuzorului să aibă cel puţin 5 poziţii. Aceste poziţii sunt pentru: - puterea nominală; - atenuarea de 6 dB; - atenuarea de 15 dB; - atenuarea de 25 dB; - oprire. Se recomandă utilizarea unui comutator rotativ fără poziţie de blocare sau limitatori de cursă, cele 5 poziţii fiind repartizate sub un unghi de 360°. 2.2.1.8. Circuitele difuzoarelor dintr-un vagon de călători trebuie să fie realizate astfel încât nivelul sonor al unui difuzor oarecare să nu varieze mai mult de 4 dB, oricare ar fi poziţiile comutatoarelor tuturor celorlalte difuzoare ale vagonului. 2.2.1.9. Curba de răspuns acustic trasată la tensiunea nominală de intrare a amplificatorului de putere între 100 şi 8.000 Hz nu se va abate cu mai mult de ±3 dB faţă de nivelul la 1.000 Hz. 2.2.1.10. Distorsiunea armonică a undei sonore, măsurată în condiţiile specificate la pct. 2.5 din [24], va rămâne inferioară cu 8% pentru frecvenţele cuprinse între 100 şi 8.000 Hz şi pentru o tensiune de intrare a amplificatorului de putere care variază între limitele indicate la pct. 3.7 din [24]. 2.2.1.11. Nivelul zgomotului de fond, măsurat cu ajutorul unui fonometru la ieşirea amplificatorului de putere, dacă intrarea este scurtcircuitată şi reglajul este făcut pentru nivelul normal, va fi cu cel puţin 60 dB mai mic decât nivelul normal. 2.2.2. Microreceptorul 2.2.2.1. Microreceptorul face parte din postul de emisie telefonic şi este utilizat atât pentru anunţurile scurte vorbite, cât şi pentru conversaţiile telefonice. 2.2.2.2. Preamplificatoarele trebuie să aibă o impedanţă de ieşire de maximum 20 ohmi. 2.2.2.3. Tensiunea efectivă de ieşire a preamplificatorului va fi de 2 V pentru un volum normal al vocii. Tensiunea de ieşire nu va putea varia cu mai mult de 3 dB, indiferent care ar fi numărul vagoanelor de călători (dar nu mai mult de 20 de vagoane) la care instalaţiile de sonorizare se află în funcţiune. 2.2.2.4. Ieşirea preamplificatorului va fi simetrică şi izolată faţă de masă, gradul de simetrie va fi de cel puţin 55 dB. 2.2.2.5. Nivelul de zgomot de fond al preamplificatoarelor trebuie să fie inferior valorii de 50 dB la tensiunea normală de ieşire de 2 V. 2.2.2.6. Se recomandă ca nivelul zgomotului de fond să fie inferior valorii de 60 dB la tensiunea normală de ieşire. 2.2.2.7. Preamplificatoarele vor fi înzestrate cu un limitator adecvat, astfel încât nivelul mediu de ieşire al puterii să fie menţinut sensibil constant, chiar şi în cazul variaţiilor de putere vocală a persoanei care efectuează anunţurile vorbite. Limitatorul va cuprinde un dispozitiv cu două constante de timp, respectiv pentru timpii de atac şi timpii de recuperare: - prima va acţiona la o creştere a nivelului sonor şi va fi de cel mult 0,1 sec.; - a doua va acţiona în aşa fel încât dispozitivul de reglare automată să se opună restabilirii nivelului sonor iniţial şi va fi de circa 1 sec. 2.2.2.8. Microreceptorul trebuie să conţină o manetă de alternare. Prin intermediul acestei manete se va face funcţionarea selecţionată, adică: - fie anunţul vorbit este prioritar; - fie linia telefonică cu mecanicul este prioritară; - fie linia radiotelefonică cu postul central este prioritară. Se vor lua toate precauţiile pentru evitarea unui cuplaj acustic cu difuzoarele montate în apropiere. 2.2.2.9. Microfoanele trebuie să fie de tipul compensării zgomotului ambiant. 2.2.3. Aparatul mobil pentru transmiterea anunţurilor şi a muzicii 2.2.3.1. Aparatul mobil pentru transmiterea anunţurilor de lungă durată şi a muzicii trebuie amplasat într-un vagon de călători echipat pentru racordarea unui astfel de aparat. 2.2.3.2. Acest aparat mobil pentru redarea anunţurilor şi a muzicii se pune în funcţiune/se opreşte prin intermediul unui comutator general. 2.2.3.3. Se va acordă prioritate anunţurilor la microfon, prin intermediul unui buton. Pentru a se transmite un anunţ prioritar de la aparatul mobil se acţionează butonul şi contactul ND se închide. După terminarea anunţului prioritar, butonul se eliberează şi contactul se deschide. 2.2.3.4. Aparatul mobil trebuie să aibă o impedanţă de ieşire de maximum 20 ohmi. 2.2.3.5. Tensiunea efectivă de ieşire nu va varia cu mai mult de 3 dB la nivelul de intrare constant, cu instalaţia de sonorizare în funcţiune, pentru un tren cu maximum 20 de vagoane. Această tensiune nu trebuie să fie niciodată mai mare de 3 V. 2.2.3.6. Ieşirea din aparatul mobil va fi simetrică şi izolată faţă de masă, gradul de simetrie va fi de cel puţin 55 dB la tensiunea normală de ieşire. 2.2.3.7. Aparatul mobil pentru transmiterea anunţurilor şi a muzicii trebuie să poată fi branşat printr-un ştecăr la o priză standardizată fixată stabil în vagon. Această priză trebuie să fie protejată cu capac pentru situaţiile când nu este utilizată. 2.2.3.8. În postul de difuzare destinat anunţurilor sau în apropierea acestuia va fi amplasat un comutator cu două poziţii, care să permită limitarea difuzării de către aparatul mobil a anunţurilor fie doar în vagonul în care este instalat, fie în toate vagoanele sonorizate din tren. În poziţia VS, programele de muzică şi de divertisment sunt transmise numai la difuzoarele propriului vagon. Volumul sonor se poate regla de la atenuator de către călători. În poziţia TT, programele de muzică şi de divertisment sunt transmise la difuzoarele tuturor vagoanelor din compunerea trenului. Volumul sonor se poate regla de către călători. Când se transmite un anunţ prioritar, indiferent de poziţia comutatorului (VS sau TT), se întrerupe automat programul de divertisment şi în difuzoarele tuturor vagoanelor din compunerea trenului se aude la un volum maxim anunţul prioritar. Anunţul prioritar trebuie transmis la toate vagoanele din compunerea trenului. Volumul anunţurilor prioritare este întotdeauna maxim şi nu poate fi reglat de la atenuator, indiferent de poziţia acestuia. Trebuie făcută diferenţa între programul muzică - divertisment şi anunţurile prioritare. 2.2.4. Aparatura auxiliară de telecomandă şi conectorul pentru aparatul mobil 2.2.4.1. Prin telecomandă se poate obţine:

1. a)punerea şi scoaterea din funcţie a instalaţiei de sonorizare în toate vagoanele de călători dotate cu astfel de instalaţii; ...
2. b)realizarea priorităţii anunţurilor vorbite faţă de emisiunile de lungă durată. ... 2.2.4.2. Pentru a garanta o bună funcţionare a instalaţiei de sonorizare în momentul legării unui număr mare de vagoane de călători de diverse provenienţe într-un tren internaţional, schema echipamentului de telecomandă va fi unificată conform planşei 1 din [24]. Curenţii pentru fiecare regim de funcţionare a telecomenzii nu trebuie să depăşească 20 mA la o tensiune nominală de 24 V. 2.2.4.3. Este interzis să existe schimb de curent între bateriile vagoanelor dintr-o garnitură de tren. 2.2.5. Atenuatorul pentru comanda difuzorului 2.2.5.1. Atenuatorul pentru comanda difuzorului face parte din sistemul de sonorizare şi telefonie şi este compus din: - conector pentru conectarea la difuzor şi la cofret; - comutator fără opritor cu 6 poziţii pentru selecţia nivelului atenuării semnalului; - autotransformator cu prize pentru obţinerea semnalului sonor cu nivelul de atenuare selectat prin comutatorul cu 6 poziţii: putere maximă, -6 dB, -15 dB, -25 dB, oprit, oprit. 2.2.5.2. Atenuatorul pentru sistemul de sonorizare şi telefonie este folosit pentru controlul intensităţii sonore şi poate fi realizat în mai multe variante. Exemple de atenuatoare: - AT1D - atenuator pentru comanda unui difuzor adaptat la linia de impedanţă de 2.500 ohmi, la vagoanele de călători compartimentate; - AT3D - atenuator pentru comanda simultană a 3 difuzoare adaptate la linia de impedanţă de 833 ohmi, la vagonul de călători tip salon; - AT4D - atenuator pentru comanda simultană a 4 difuzoare adaptate la linia de impedanţă de 625 ohmi, la vagonul de călători tip salon; - AT12D - atenuator pentru comanda simultană a maximum 12 difuzoare adaptate la linia de impedanţă de 208 ohmi, legate în paralel, folosite la vagonul tip salon sau la vagonul-restaurant. 2.2.5.3. Atenuatorul primeşte semnal prin intermediul conectorului atenuatorului şi în funcţie de poziţia comutatorului se aplică un nivel de semnal cu atenuare determinată la intrarea transformatorului de adaptare al difuzorului de compartiment. În cazul unui apel prioritar comandat, linia de semnal sonor este comutată la linia HI, astfel încât nivelul sonor obţinut în difuzor este maxim, indiferent de poziţia în care se află comutatorul atenuatorului. În figura 5 este prezentat un exemplu de atenuator AT1D pentru comanda unui difuzor adaptat la linia de impedanţă de 2.500 ohmi. În figura 6 este prezentat un exemplu de atenuator AT3D pentru comanda simultană a 3 difuzoare adaptate la linia de impedanţă de 833 ohmi şi un exemplu de atenuator AT4D pentru comanda simultană a 4 difuzoare adaptate la linia de impedanţă de 625 ohmi. În figura 7 este prezentat un exemplu de atenuator AT12D pentru comanda simultană a maximum 12 difuzoare adaptate la linia de impedanţă de 208 ohmi. 2.2.6. Postul de emisie pentru legătura telefonică şi radiotelefonică 2.2.6.1. Postul de emisie trebuie să cuprindă următoarele elemente componente:
3. a)un microreceptor; ...
4. b)un terminal 4 conductoare/2conductoare pentru racordarea microreceptorului în cuplu 3/4 şi punerea în circuit a tensiunii de comandă; ...
5. c)3 butoane cu interblocare reciprocă a funcţiilor: ... - sonorizare; - legătura telefonică cu locomotiva; - legătura radiotelefonică cu postul central;
6. d)3 lămpi de semnalizare pentru indicarea acestor funcţiuni; ...
7. e)un dispozitiv de blocare, amplasat în celelalte vagoane de călători, cu funcţii corespondente, pentru a se evita erorile de manipulare, scurtcircuitele şi conectările la polarităţi inversate la baterii. Blocarea este semnalizată cu lampă-martor. ... 2.2.6.2. Se admite utilizarea a două butoane pentru legătura telefonică cu locomotiva şi pentru legătura telefonică cu postul central. Funcţia de sonorizare trebuie obţinută în mod direct prin folosirea manetei de alternare a microreceptorului. 2.2.6.3. Postul de emisie al vagonului de călători trebuie să fie conform figurii 12, planşa 1 din [24]. 2.2.6.4. Legătura telefonică cu locomotiva va fi întotdeauna stabilită la iniţiativa personalului trenului, care, înainte de a ridica receptorul ansamblului, trebuie să apese butonul "telefon - locomotivă". Conversaţia se realizează prin acţionarea manetei ansamblului (pct. 2.2.2.8). Postul de emisie se aduce în poziţia de repaus prin închidere pe suportul ansamblului telefon microfon. 2.2.6.5. Legătura radiotelefonică cu postul central se stabileşte la iniţiativa personalului trenului, care, pentru a alege funcţionarea dorită, trebuie să apese butonul "telefon - post central" după ce a ridicat receptorul ansamblului din furcă. Conversaţia se realizează prin acţionarea manetei de alternare (pct. 2.2.2.8). Postul de emisie se aduce în poziţia de repaus prin închidere pe suportul ansamblului telefon - microfon. În figura 8 este prezentat un exemplu de microreceptor utilizat la modulul amplificare, iar în figura 9 este prezentat un exemplu de amplificator de sonorizare/telefonie. 2.2.7. Linia de telecomandă şi de transmitere a informaţiilor 2.2.7.1. Pentru sonorizarea trenului şi pentru efectuarea legăturilor fonice dintre locomotivă şi vagoanele de călători ale trenului se utilizează linia de telecomandă şi de transmitere a informaţiilor [16]. 2.2.7.2. Linia de sonorizare a vagonului face parte integrantă din linia de telecomandă şi de transmitere a informaţiilor cu care este dotat trenul. 2.2.7.3. Linia de telecomandă şi de transmitere a informaţiilor cu care este dotat trenul se compune din: - cablu flexibil cu o fişă cu 18 poli şi o priză cu 18 poli fixate pe fiecare dintre pereţii frontali ai vagonului; - cutii de borne fixate în interiorul vagonului de călători în dreptul pereţilor frontali; - cablu cu mai mulţi conductori de trecere care leagă cutia de borne în dreptul pereţilor frontali; - cablu alcătuit dintr-o pereche de conductori ecranaţi, executaţi redundant, în interiorul vagonului de călători, între cutiile de borne, în dreptul pereţilor frontali, şi racordurile instalaţiei de transmitere a datelor; - cabluri de legătură între cutiile de borne, în dreptul pereţilor frontali, dulapul electric şi instalaţia de sonorizare [24]. 2.2.7.4. Funcţiile, repartiţia şi numerotarea diferiţilor conductori sunt prezentate în planşa 1 din [16]. 2.2.7.5. Două cuarte din aceste cabluri vor fi utilizate pentru instalaţia de sonorizare şi pentru legăturile telefonice. Două cuarte servesc la transmiterea semnalelor, precum şi pentru aparatura auxiliară de telecomandă în vederea instalării sonorizării şi legăturilor fonice dintre vehiculul motor şi vagoanele de călători conform [24]. 2.2.7.6. O cuartă serveşte telecomenzilor de iluminare şi închidere a uşilor [14] şi [17 ]. 2.2.7.7. Racordurile conductoarelor, cuplelor şi cutiilor de borne pentru cablu sunt prezentate în planşa 8 din [16]. Repartizarea lor pe capetele vagonului este prezentată în planşa 6a din [16]. 2.2.7.8. Caracteristicile cablurilor trebuie să îndeplinească cerinţele cap. 2 din [16]. 2.2.7.9. Caracteristicile cuplelor, prizelor şi dozelor de repaus trebuie să îndeplinească cerinţele cap. 3 din [16]. În figura 10 este reprezentată o priză cu 18 poli pentru sonorizare, iar în figura 11 este reprezentată o fişă cu 18 poli pentru sonorizare. 2.2.8. Alimentarea cu energie electrică 2.2.8.1. Funcţionarea instalaţiei de sonorizare şi telefonie a vagoanelor de călători, conform planşei 1 din [24], trebuie să fie garantată în cazul în care tensiunea de alimentare este cuprinsă în intervalul situat între 18 şi 33 V. 2.2.8.2. Puterea maximă necesară în fiecare vagon de călători pentru telecomandarea sonorizării trenului trebuie să fie de 25 W la o tensiune de 24 V. 2.2.8.3. Puterea maximă necesară în vagoanele de călători sonorizate cu posibilitatea racordării unui aparat mobil de transmitere a anunţurilor şi a muzicii trebuie să aibă valoarea de 50 W la o tensiune de 24 V în total. În [9], [10], [11], [12] şi [13] sunt specificate condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească instalaţiile pentru alimentarea cu energie electrică a trenurilor. Distanţele de izolare prin aer şi pe suprafaţă pentru toate echipamentele electrice şi electronice trebuie să îndeplinească cerinţele din [53]. 3. Cerinţe privind proiectarea instalaţiilor de sonorizare 3.1. Cerinţe privind condiţiile de mediu ambiant Pentru condiţiile de mediu se recomandă prevederile din [30], [32], [33], [34], [35] şi [36]. 3.2. Cerinţe privind materialele utilizate 3.2.1. Materialele şi componentele utilizate trebuie să fie cele prevăzute în documentaţia de execuţie actualizată şi avizată conform reglementărilor în vigoare [3]. 3.2.2. Materialele metalice şi nemetalice, lacurile şi vopselurile utilizate se vor alege dintre cele folosite în mod curent la aparatura pentru uz industrial. 3.2.3. Nu se admite utilizarea materialelor, substanţelor şi a acoperirilor uşor inflamabile şi cu ardere prelungită. Materialele trebuie să respecte prevederile din [18]. Toate materialele utilizate la fabricaţia produsului trebuie să fie însoţite de certificatele de calitate pentru fiecare lot aprovizionat. 3.2.4. Materialul izolant al conductoarelor şi cablurilor de la vagoanele de călători, precum şi învelişul exterior al acestora trebuie să reziste la temperaturi de la -40°C până la +90°C şi influenţelor climatice, fără variaţii ale caracteristicilor mecanice, conform [16]. 3.2.5. Conductoarele şi cablurile de la vagoanele de călători trebuie să îndeplinească şi următoarele condiţii din [16]: - să nu propage flacăra; - să reziste la ozon; - să reziste la hidrocarburi. 3.3. Cerinţe privind execuţia 3.3.1. Construcţia instalaţiei trebuie să fie în conformitate cu documentaţia de execuţie. 3.3.2. Inscripţionările se fac conform documentaţiei de inscripţionare prin serigrafie (cu peliculă de protecţie) şi trebuie să fie clare, corecte şi durabile. 3.3.3. Din punctul de vedere al protecţiei împotriva pătrunderii apei şi a corpurilor străine, subansamblurile instalaţiei trebuie să corespundă gradului normal de protecţie IP 40 [26]. 3.4. Cerinţe privind aptitudinile de funcţionare 3.4.1. Sonorizare - preamplificare 3.4.1.1. Nivelul în linia de sonorizare pentru un semnal de intrare de -50 dBm la 1 kHz trebuie să fie de 8,2 dBm ± 3 dBm pe sarcina de 150 ohmi. Ieşirea preamplificatorului trebuie protejată la scurtcircuit. 3.4.1.2. Banda de trecere la ±3 dB trebuie să fie 100 Hz 'f7 8 kHz, raportată la nivelul corespunzător frecvenţei de 1.000 Hz. 3.4.1.3. Raportul semnal/zgomot trebuie să fie de minimum 50 dB. 3.4.2. Sonorizare - amplificare 3.4.2.1. Nivelul de ieşire spre difuzoare pentru un semnal de intrare de 8,2 dBm trebuie să fie de 32,2 dBm ± 2 dBm pe 166,6 ohmi. Ieşirea amplificatorului de putere trebuie protejată la scurt-circuit. 3.4.2.2. Distorsiunile armonice la 1 kHz trebuie să fie de maximum 3% la un nivel de ieşire de 32,3 dBm pe sarcină de 166,6 ohmi (putere echivalentă 6 W). 3.4.2.3. Banda de trecere la ±3 dB trebuie să fie de 100 Hz 'f7 8 kHz, raportată la nivelul frecvenţei de 1.000 Hz. 3.4.2.4. Raportul semnal/zgomot trebuie să fie de minimum 60 dB. 3.4.3. Telefonie - emisie 3.4.3.1. Nivelul de ieşire în linia de telefonie pe sarcina de 600 ohmi pentru un nivel de intrare de -50 dBm trebuie să fie 0 dBm ± 2 dBm. Ieşirea de telefonie trebuie protejată la scurtcircuit. 3.4.3.2. Distorsiunile armonice la 1 kHz nu trebuie să depăşească 3%. 3.4.3.3. Banda de trecere la ± 3dB trebuie să fie de 300 Hz 'f7 3 kHz. 3.4.3.4. Raportul semnal/zgomot trebuie să fie de minimum 50 dB. 3.4.3.5. Tensiunea de polarizare a liniei de telefonie este 24 V ± 2 V, furnizată de un convertor DC-DC, cu tensiune de ieşire stabilizată. 3.4.4. Telefonie - recepţie 3.4.4.1. Nivelul de ieşire la casca telefonului trebuie să fie -22 dBm ± 2 dB pe sarcina de 100 ohmi pentru un nivel de intrare de la 0 dBm la 1 kHz. Ieşirea la casca telefonului trebuie protejată la scurtcircuit. 3.4.4.2. Distorsiunile armonice la 1 kHz nu trebuie să depăşească 3%. 3.4.4.3. Banda de trecere la ±3 dB trebuie să fie de 300 Hz 'f7 3 kHz. 3.4.4.4. Raportul semnal/zgomot trebuie să fie de minimum 50 dB. 3.4.5. Telefonie cu postul central Tensiunea de polarizare a liniei de telefonie trebuie să fie de 24 V ± 2 V. 3.4.6. Reglajul amplificării Reglajul amplificării trebuie să poată fi făcut în 3 trepte, şi anume: 0 dB, -3 dB, -6 dB, cu precizie de ± 1 dB. 3.4.7. Difuzarea mesajelor Difuzarea mesajelor se face într-un singur vagon sau în tot trenul cu ajutorul comutatorului de difuzare a mesajelor. 3.4.8. Funcţionarea pe intrarea de aparat mobil în mod de lucru prioritar Trebuie să se facă verificarea funcţionării pe intrarea de aparat mobil în mod de lucru prioritar. 3.4.9. Tensiunea pe linia de telecomandă şi de prioritate Tensiunea pe linia de telecomandă şi de prioritate trebuie să fie de 24 V ± 2 V. 3.4.10. Funcţionarea pe intrarea de aparat mobil în mod de lucru neprioritar Trebuie să se facă verificarea funcţionării pe intrarea de aparat mobil în mod de lucru neprioritar. 3.4.11. Domeniul tensiunii de alimentare Instalaţia de sonorizare trebuie să funcţioneze în domeniul nominal al tensiunii de alimentare 16,8 'f7 33 V (a se vedea [25]). Echipamentul electronic alimentat de la bateria de acumulatoare trebuie să funcţioneze satisfăcător pentru toate valorile tensiunii de alimentare în interiorul domeniului de mai jos. Tensiunea minimă: 0,7 Un = 0,7 x 24 = 16,8 V Tensiunea nominală: Un = 24 V Tensiunea atribuită: 1,15 Un = 1,15 x 24 = 27,6 V Tensiunea maximă: 1,25 Un = 1,25 x 24 = 30 V Fluctuaţiile tensiunii (cum sunt cele din timpul pornirii echipamentului auxiliar sau oscilaţiile bateriilor care se introduc) între 0,6 Un şi 1,4 Un care nu depăşesc 0,1 s nu trebuie să cauzeze abateri în funcţionare. Fluctuaţiile de tensiune cuprinse între 1,25 Un şi 1,4 Un care nu depăşesc 1 s nu trebuie să cauzeze defecţiuni; echipamentul poate să funcţioneze la întreaga capacitate în timpul acestor fluctuaţii. 3.4.12. Supratensiuni de alimentare Supratensiunile de alimentare vor avea limitele prevăzute în [25]. 3.4.13. Supratensiuni tranzitorii Supratensiunile tranzitorii vor avea limitele prevăzute în [54]. 3.4.14. Descărcarea electrostatică În cazul în care echipamentul este accesibil personalului de exploatare şi pasagerilor, se vor lua în considerare prevederile din [55]. 3.5. Cerinţe privind securitatea la utilizare Soluţiile constructive alese pentru proiectarea şi execuţia instalaţiei trebuie să asigure securitatea deplină a utilizatorului, precum şi evitarea oricăror pericole de electrocutare sau de incendiu în caz de defectare. Se va prevedea o bornă de împământare pentru racordarea la structura metalică a vagonului (linia de împământare). 3.5.1. Instalaţia trebuie să reziste unei încercări de rigiditate dielectrică a izolaţiei în stare caldă şi umedă: - între bornele de intrare şi ieşiri difuzoare scurtcircuitate între ele şi carcasă: încercare la supratensiune de 750 V, 50 Hz. 3.5.2. Rezistenţe de izolaţie de min. 1 Mohm în stare caldă şi umedă: - între bornele de intrare şi ieşiri difuzoare scurtcircuitate între ele şi carcasă. 3.6. Cerinţe privind fiabilitatea, disponibilitatea şi mentenabilitatea previzională 3.6.1. Cerinţe privind fiabilitatea previzională Specificarea cerinţelor privind fiabilitatea previzională a instalaţiilor de sonorizare şi telefonie trebuie să se facă înainte de începerea proiectării şi numai atunci când sunt definite şi cunoscute următoarele informaţii: - aria geografică de utilizare a vagoanelor de călători pe care se montează instalaţia de sonorizare (pentru stabilirea condiţiilor de mediu); - condiţiile de utilizare în exploatare (durata estimată de utilizare, infrastructura pe care se vor utiliza vagoanele etc.); - componentele critice; - defectele posibile ce pot să apară la principalele subansambluri şi în special la cele critice; - clasificarea defectelor instalaţiei şi criteriile de clasificare; - obligaţiile şi responsabilităţile furnizorului, beneficiarului şi, când este cazul, ale unei terţe părţi; - condiţiile de mediu înconjurător; - metodele prevăzute pentru verificarea conformităţii cu cerinţele; - sistemul de mentenanţă aplicat, instrucţiunile şi susţinerea logistică asociate; - calificările şi responsabilităţile personalului însărcinat cu exploatarea şi mentenanţa. Cerinţele referitoare la tehnica de diagnoză la vagoanele de călători sunt specificate în [15]. 3.6.1.1. Specificarea indicatorilor de fiabilitate Pentru a caracteriza corect, din punctul de vedere al fiabilităţii, instalaţia de sonorizare şi telefonie, trebuie specificaţi următorii indicatori: - rata de defectare medie lambda [t

(1), t

(2)]; - intensitatea medie de defectare z [t

(1), t

(2)]; - media timpului de bună funcţionare MTBF; - fiabilitatea R [t

(1), t

(2)]; - durata de viaţă utilă. Cu t

(1)şi t

(2)sunt notate unităţile de timp sau distanţă parcurse la care se doreşte să se calculeze indicatorii de fiabilitate. 3.6.1.2. Specificarea metodelor de calcul al indicatorilor de fiabilitate 3.6.1.2.1. Metoda de calcul al indicatorilor de fiabilitate previzionali Proiectantul/constructorul/reparatorul vehiculului pe care se montează instalaţia de sonorizare şi telefonie va calcula valorile previzionale pentru indicatorii de fiabilitate menţionaţi la pct. 3.6.1.1 utilizând, după caz, valorile indicatorilor de fiabilitate prescrise de către furnizorii principalelor ansambluri şi subansambluri ale instalaţiei sau valorile oferite de literatura de specialitate pentru produse similare. Calculele se vor face prin metoda analitică pe baza unei scheme bloc de fiabilitate, ţinând seama de configuraţia instalaţiei. Valorile previzionale ale indicatorilor de fiabilitate vor fi însoţite de nivelul de încredere cu care au fost estimate. 3.6.1.2.2. Metode pentru calculul de verificare al indicatorilor de fiabilitate previzionali Pentru calculul de verificare al indicatorilor de fiabilitate previzionali de către proiectant/beneficiarul final se va utiliza metoda analitică. Această metodă presupune parcurgerea următoarelor etape:

1. a)culegerea informaţiilor din exploatare cu privire la defectele înregistrate şi la modul de remediere; ...
2. b)validarea informaţiilor (validări formale, validări logice, eliminarea valorilor aberante); ...
3. c)alegerea distribuţiei statistice pentru modelarea legii de distribuţie a timpilor/parcursurilor de bună funcţionare; ...
4. d)validarea cu un anumit nivel de încredere a modelului ales (verificarea ipotezei statistice); ...
5. e)elaborarea algoritmilor de calcul şi a programelor de calcul; ...
6. f)calculul indicatorilor de fiabilitate. ... Informaţiile despre defecte şi despre modul de remediere trebuie să se refere cel puţin la:
7. a)identificarea ansamblului/subansamblului/piesei componente defecte; ...
8. b)data apariţiei defectului; ...
9. c)natura defectului (mecanic, electric etc.); ...
10. d)gravitatea defectului (pe baza clasificării); ...
11. e)efectul defectului asupra instalaţiei/vehiculului feroviar; ...
12. f)modul de remediere (înlocuirea cu piese/subansambluri noi similare sau piese/subansambluri reparate, reglare, ajustare etc.); ...
13. g)durata reparaţiei; ...
14. h)imobilizarea în reparaţie. ... Modul de culegere şi transmitere a informaţiilor despre defecte şi despre remedierea acestora trebuie să facă obiectul unui acord între proiectantul/constructorul/reparatorul vehiculului pe care se montează instalaţia de sonorizare şi telefonie şi utilizatorul vehiculului/instalaţiei. În scopul reducerii numărului de defectări şi a timpilor de indisponibilitate, este necesar ca furnizorul şi utilizatorul instalaţiei să aibă o colaborare strânsă pe toată durata ciclului de viaţă al instalaţiei, cu respectarea de către ambele părţi a obligaţiilor ce le revin. 3.6.2. Cerinţe privind mentenabilitatea şi disponibilitatea previzională Performanţele privind mentenabilitatea se pot obţine numai dacă la faza de proiectare instalaţia a fost concepută astfel încât să fie uşor de întreţinut şi de reparat. Se pot utiliza metode automate pentru controlul stării tehnice şi de mentenanţă. Specificarea cerinţelor privind mentenabilitatea şi disponibilitatea previzională a instalaţiilor de sonorizare şi telefonie trebuie să se facă numai atunci când sunt definite şi cunoscute următoarele:
15. a)politica de mentenanţă care trebuie aplicată, procedurile/instrucţiunile care trebuie elaborate şi aplicate; ...
16. b)conţinutul programului de mentenanţă şi logistica de susţinere; ...
17. c)caracteristicile de mentenabilitate care trebuie satisfăcute la proiectarea instalaţiei (accesibilitate, modularitate, uşurinţa în demontare etc.); ...
18. d)constrângerile care trebuie prevăzute la utilizarea instalaţiei şi modul în care influenţează mentenanţa; ...
19. e)cerinţele privind întocmirea programului de mentenanţă în scopul de a asigura caracteristicile de mentenanţă impuse; ...
20. f)componentele şi responsabilităţile personalului implicat în activităţile de exploatare şi întreţinere a instalaţiei; ...
21. g)condiţiile de exploatare şi de mediu în care instalaţia este utilizată; ...
22. h)încercări privind demonstrarea satisfacerii unor cerinţe privind mentenanţa; ...
23. i)revizuirea caracteristicilor mentenabilităţii. ... 3.6.2.1. Specificarea indicatorilor previzionali de mentenabilitate şi disponibilitate Pentru caracterizarea mentenabilităţii şi a disponibilităţii instalaţiilor de sonorizare şi telefonie este necesar să se specifice cel puţin următorii indicatori:
24. a)timpul mediu de reparare MRT; ...
25. b)timpul mediu de defectare; ...
26. c)timpul mediu de defectare corectivă activă; ...
27. d)coeficientul de disponibilitate A; ...
28. e)funcţia de mentenabilitate M [t

(1), t

(2)]; ... 3.6.2.2. Metode de calcul al indicatorilor previzionali de mentenabilitate Pentru calculul indicatorilor de mentenabilitate şi disponibilitate specificaţi la pct. 3.6.1.1 se vor utiliza metode statistice şi formule de calcul al mediilor şi coeficientului de disponibilitate. Pentru calculul funcţiei de mentenabilitate se va utiliza metoda analitică cu distribuţia exponenţială e^(-lambda

1. t)(Laplace) pentru modelarea matematică a timpilor de reparaţie. Modelul de distribuţie va fi validat prin utilizarea unuia dintre testele de validare oferite de literatura de specialitate. 3.6.2.3. Cerinţe privind sistemul de mentenanţă (preventivă şi corectivă) Instituirea unui sistem de mentenanţă pentru instalaţiile de sonorizare şi telefonie presupune specificarea de către proiectant a cerinţelor referitoare la: - programul de mentenanţă preventivă, care să conţină frecvenţa şi ciclicitatea acţiunilor de mentenanţă; - lucrările ce trebuie efectuate la fiecare tip de revizie/inspecţie; - piesele componente/subansamblurile ce trebuie înlocuite cu altele noi similare şi periodicitatea înlocuirii, în special pentru piesele componente critice; - calificarea personalului de mentenanţă; - echipamentele, sculele şi dispozitivele utilizate pentru controlul stării tehnice şi pentru reparaţia instalaţiei, inclusiv mijloacele de etalonare; - documentele pentru mentenanţă (manualul pentru mentenanţă, prescripţii pentru mentenanţă conţinând criteriile de acceptare etc.); - resursele necesare susţinerii programului de mentenanţă (utilităţi, personal, echipamente specifice etc.) Pentru specificitatea cerinţelor privind indicatorii de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate se recomandă următoarele documente de referinţă: [47], [48], [49], [50], [51] şi [52]. 3.7. Cerinţe privind funcţionarea de durată 3.7.1. Instalaţia de sonorizare şi telefonie trebuie să suporte o încercare de funcţionare continuă de 200 de ore la încercările de tip. 3.7.2. Instalaţia de sonorizare şi telefonie trebuie să suporte o încercare de funcţionare continuă de 24 de ore la încercările de lot. 3.8. Cerinţe privind comportarea la acţiunea factorilor din mediul înconjurător Cerinţele necesare pentru mediul înconjurător: - zona climatică: N; - categoria climatică: 2; - domeniul nominal al temperaturilor de utilizare: -32°C ... +55°C; - domeniul temperaturilor de depozitare şi transport: -33°C... +70°C; - umiditatea relativă medie lunară în perioada cea mai caldă şi umedă raportată la +20°C: 90% timp de două luni; - umiditatea relativă maximă raportată la +25°C: 95% fără condensare timp de 48 de ore; - altitudinea maximă de funcţionare: 1.200 m; - solicitări la vibraţii şi şocuri: conform [41]; - funcţionare în medii lipsite de pulberi conductoare de electricitate, substanţe corozive. 3.9. Cerinţe privind protecţia împotriva coroziunii Pentru protecţia anticorozivă prin acoperiri metalice, electrochimice şi pentru acoperirile de protecţie pentru piesele filetate se recomandă utilizarea prevederilor [43], [44], [45] şi [46]. 3.10. Cerinţe privind durata de funcţionare normală şi durata de viaţă 3.10.1. Durata minimă de viaţă a ansamblului trebuie să fie de cel puţin 20 de ani, cu respectarea condiţiilor prescrise privind întreţinerea, repararea şi exploatarea pentru un regim de funcţionare de 16 ore/zi. 3.10.2. Durata minimă de utilizare normală pentru principalele subansambluri din componenţa instalaţiei de sonorizare (difuzoare, atenuator, cofret, post de apel etc.) trebuie să fie de 10 ani. 4. Cerinţe privind încercările şi verificările pentru determinarea conformităţii 4.1. Cerinţe privind încercările şi verificările pentru determinarea conformităţii instalaţiei de sonorizare şi telefonie Pentru demonstrarea capacităţii funcţionale la parametrii proiectaţi, instalaţiile de sonorizare şi telefonie trebuie supuse unor încercări şi verificări de conformitate. Încercările şi verificările de conformitate se efectuează în două etape:
2. a)Etapa I: se execută încercările şi verificările principalelor ansambluri şi subansambluri cu funcţii independente (difuzoare, atenuatoare, cofret etc.) ... Aceste încercări se efectuează de către furnizorul subansamblurilor în conformitate cu specificaţiile de încercări întocmite pe baza cerinţelor constructorului/reparatorului (integratorul) vehiculului şi aprobate de beneficiarul final. La livrare subansamblurile instalaţiilor de sonorizare şi telefonie vor fi însoţite de rapoarte de încercări/fişe de măsurători, la solicitarea constructorului/reparatorului vehiculului.
3. b)Etapa II: se execută încercările pe vehicul ale instalaţiei de sonorizare şi de telefonie în vederea verificării parametrilor de sonorizare, a performanţelor, protecţiilor şi execuţiei. ... Aceste încercări se execută de către constructorul/reparatorul vehiculului în conformitate cu specificaţiile de încercare întocmite pe baza cerinţelor din prezenta normă tehnică feroviară. Aceste încercări pot fi de tip şi de lot. Lista încercărilor de tip şi de lot este conform pct. 4.2. 4.1.1. Încercările de tip Încercările de tip se efectuează în vederea certificării/omologării tehnice a unor noi tipuri de instalaţii de sonorizare şi telefonie şi ori de câte ori se aduc modificări constructive, de materiale, înlocuiri de echipamente şi subansambluri care pot afecta sau influenţa caracteristicile funcţionale şi performanţele instalaţiilor existente. Încercările de tip constau în verificarea tuturor cerinţelor pe care va trebui să le satisfacă instalaţia de sonorizare şi telefonie (cerinţe tehnice, aptitudini de utilizare, performanţe, condiţii de mediu, cerinţe privind fiabilitatea, mentenabilitatea şi disponibilitatea, cerinţe privind execuţia, securitatea de utilizare etc.). Lista încercărilor de tip este prevăzută la pct. 4.2. Încercările de tip se pot repeta din 3 în 3 ani sau la introducerea unor materiale noi, susceptibile să schimbe performanţele produsului (se fac numai încercări pentru determinarea parametrilor/caracteristicilor afectaţi/afectate de modificările efectuate). Încercările de tip periodice se fac pe două exemplare luate la întâmplare din producţia curentă, în prezenţa delegatului beneficiarului final, care semnează buletinul de încercări. 4.1.2. Încercările de lot Încercările de lot se efectuează pe fiecare vehicul pe care se montează instalaţii de sonorizare şi telefonie şi sunt prevăzute la pct. 4.2. Încercările de lot se efectuează de către organul de control al producătorului în cadrul verificării finale a produsului. Se acceptă numai exemplarele găsite corespunzătoare. Rezultatele încercărilor de lot se consemnează în rapoarte de încercări/fişe de măsurători care vor însoţi produsul. Prezenţa reprezentantului recepţiei beneficiarului final nu scuteşte de răspundere producătorul. Pentru stabilirea condiţiilor de încercare, amplasarea punctelor de măsurare, a programelor de încercări, precum şi a metodelor de efectuare a încercărilor de tip şi de lot (serie) se recomandă utilizarea prevederilor din [17], [18], [19], [20], [21], [22], [23], [24], [25], [27], [28], [29], [30], [31], [37], [38], [39], [40] şi [41]. 4.1.3. Încercări pentru determinarea fiabilităţii, mentenabilităţii şi disponibilităţii Încercările pentru determinarea indicatorilor de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate au ca scop: - verificarea indicatorilor previzionali de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate prin urmărirea controlată în exploatare sau prin încercări; - controlul periodic al conformităţii acestor indicatori. Încercările pentru determinarea în exploatare a indicatorilor de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate se efectuează prin urmărirea comportării în exploatare a unui lot de instalaţii de sonorizare şi telefonie şi înregistrarea informaţiilor privind defectele şi modul de remediere. Aceste încercări se pot efectua în cadrul încercărilor prevăzute la pct. 4.1.4. 4.1.4. Încercări pentru verificarea aptitudinilor de utilizare în exploatare Aceste încercări se efectuează pe baza unui program de urmărire în exploatare a unei instalaţii sau a unui lot de instalaţii. Programul trebuie să cuprindă cel puţin următoarele elemente: - lista încercărilor/verificărilor ce urmează a fi efectuate; - condiţiile reale de exploatare; - durata programului (timp sau distanţă parcursă); - mărimea lotului (atunci când este cazul); - planul de mentenanţă cu referire la documentaţia aferentă; - planul de inspecţie (frecvenţa, natura şi numărul acestora); - criteriile pentru defecţiunile tolerabile în exploatare şi impactul acestora asupra programului; - informaţiile ce urmează a fi incluse în raportul cu rezultatul încercărilor în exploatare; - datele de identificare ale operatorului responsabil cu urmărirea în exploatare şi elaborarea raportului. Verificările supratensiunilor de alimentare se vor efectua: - fie ca supratensiuni trapezoidale (a se vedea figura 2 din [25]); - fie ca încercare alternativă (a se vedea figura 3 din [25]). Forma undei de încercare trebuie să fie de aceeaşi polaritate cu tensiunea de alimentare a sistemului de control care trebuie să fie prezentă înainte şi după injectarea formei de undă de încercare. Tensiunea trebuie să fie măsurată prin raportare la potenţialul de întoarcere al sursei de alimentare cu tensiune. Ca o alternativă la cele de mai sus, fabricantul trebuie să demonstreze că echipamentul este capabil să ţină la formele de undă prin calcul, pentru a fi aprobat de către utilizator. Verificarea supratensiunilor tranzitorii: Forma de undă tranzitorie trebuie să fie generată şi testată. Pentru fiecare încercare, forma de undă trebuie să fie generată:
4. a)fie cu raportare la potenţialul circuitului de întoarcere al sistemului de alimentare cu tensiune; ...
5. b)fie între potenţialul circuitului de întoarcere şi borna de împământare a echipamentului [54]. ... Verificarea descărcării electrostatice: Această încercare va fi realizată doar pentru echipamentul care, în mod normal, este accesibil personalului de exploatare şi călătorilor. Echipamentul trebuie să fie aşezat în habitatul său cu toate acoperirile şi panourile de acces la locul lor şi cu toate conexiunile lui la pământ [55]. Cu privire la domeniul compatibilităţii electromagnetice este necesar să se realizeze o încercare de interferenţă electromagnetică, respectându-se cerinţele [59]. 4.2. Lista încercărilor şi verificărilor de tip şi de lot ale instalaţiilor de sonorizare şi telefonie 5. Cerinţe privind asigurarea calităţii procesului de proiectare a instalaţiilor de sonorizare şi telefonie Calitatea instalaţiilor de sonorizare şi telefonie depinde în mare măsură, pe lângă calitatea intrinsecă a ansamblurilor şi subansamblurilor componente, şi de modul în care decurge colaborarea dintre constructorul/proiectantul vehiculelor pe care se montează instalaţiile şi utilizatorul acestora, în toate etapele ciclului de viaţă a instalaţiilor. Opţiunea unor rezultate bune în ceea ce priveşte performanţele şi eficacitatea instalaţiilor de sonorizare şi telefonie trebuie asigurată din etapa de proiectare prin determinarea, comunicarea, analiza şi înţelegerea tuturor cerinţelor şi aşteptărilor referitoare la instalaţiile de sonorizare şi telefonie. 5.1. Elemente de intrare ale proiectării Beneficiarul final al vehiculului/utilizatorul trebuie să stabilească şi să comunice proiectantului/constructorului următoarele elemente:
6. a)tipul vehiculului pe care se montează instalaţia, precizând: ... - caracteristicile constructive ce pot influenţa instalaţia de sonorizare şi telefonie; - modul de compartimentare şi destinaţia spaţiilor anexe;
7. b)domeniul de utilizare al vehiculului; ...
8. c)aria geografică de utilizare; ...
9. d)cerinţe pentru instalaţia de sonorizare şi de telefonie (conform prezentei norme tehnice feroviare): ... - cerinţe privind componenţa instalaţiei; - caracteristici tehnice şi funcţionale; - performanţe; - condiţii de execuţie; - condiţii privind fiabilitatea, mentenabilitatea şi disponibilitatea; - condiţii privind locul de amplasare a componentelor instalaţiilor pe vehicul;
10. e)cerinţe privind comunicarea cu beneficiarul final (deţinătorul vehiculului feroviar) pe durata elaborării proiectului; ... - modul de tratare a cerinţelor; - modul de participare a beneficiarului final la validarea proiectului sau a părţilor de proiect în diferite etape. 5.2. Elemente de ieşire ale proiectării Constituie elemente de ieşire ale proiectării următoarele:
11. a)contractul de realizare a instalaţiilor de sonorizare şi telefonie; ...
12. b)planul proiectului (etape de elaborare a proiectului, de verificare şi de validare); ...
13. c)documentaţia proiectului (scrisă şi desenată): ... - specificaţia tehnică care să conţină: cerinţe, caracteristici, încercări, metode de încercare, cerinţe de admisibilitate; - desene de execuţie; - breviare de calcul (calculul indicatorilor de fiabilitate previzională, bilanţuri energetice etc.); - lista ansamblurilor şi subansamblurilor componente şi a serviciilor;
14. d)planul mentenanţei preventive: ... - tipul reviziilor/inspecţiilor şi al reparaţiilor planificate; - intervalul de timp/km parcurşi la care se execută; - plan de etalonare/reglare;
15. e)manual pentru mentenanţa preventivă: ... - lista ansamblurilor, subansamblurilor şi a pieselor critice; - lista pieselor de schimb; - lista pieselor de schimb care nu se repară (se înlocuiesc cu altele noi similare) şi duratele de viaţă la care se înlocuiesc; - scheme electrice; - nomenclatoare de lucrări pentru fiecare tip de revizie/reparaţie; - proceduri/instrucţiuni de lucru pentru căutarea defectelor, demontare/montare, reparare, reglare, cerinţe referitoare la securitatea personalului implicat; - lista dispozitivelor de măsurare şi control; - lista persoanelor care necesită autorizaţii speciale (dacă este cazul); - modelul rapoartelor de încercare/verificare; - certificate specifice referitoare la securitate şi dispoziţiile legale (echipamente care poluează, aparate şi echipamente de măsură); - documente pentru înregistrarea activităţilor de mentenanţă;
16. f)manualul de exploatare: ... - instrucţiuni de punere în funcţiune; - instrucţiuni de exploatare; - modelul documentelor pentru înregistrarea informaţiilor privind defectele şi modul de remediere; - diagrame. Atunci când beneficiarul final solicită ca procesul de proiectare să se realizeze într-un sistem de management al calităţii se recomandă utilizarea prevederilor din [52]. 6. Cerinţe privind marcarea, conservarea, ambalarea, transportul, depozitarea, documentele de însoţire şi inventarul de livrare a ansamblurilor şi subansamblurilor din componenţa instalaţiilor de sonorizare 6.1. Cerinţe privind marcarea 6.1.1. Marcarea ansamblurilor şi subansamblurilor (marcarea pe produs) Pe capacul cutiei ansamblului/subansamblului component se inscripţionează: - marca producătorului; - tensiunea de alimentare şi curentul nominal; - denumirea produsului; - seria: nr............/anul............. . 6.1.2. Marcarea pe ambalaj Pe ambalaj se inscripţionează: - marca producătorului; - denumirea produsului; - masa şi dimensiunile ambalajului de transport; - semne necesare pentru prevenirea manipulării greşite. Pentru marcarea pe ambalaj şi pentru prevenirea manipulării greşite se utilizează prevederile reglementărilor în vigoare. 6.2. Cerinţe privind conservarea Conservarea se face în ambalajul original. 6.3. Cerinţe privind ambalarea Fiecare produs va fi ambalat în punga sa de polietilenă. În cutia de carton va fi introdus un singur aparat. Pentru ambalarea fiecărui subansamblu se utilizează prevederile reglementărilor în vigoare. 6.4. Cerinţe privind transportul Transportul se face în ambalajul original, cu mijloace de transport acoperite, cu respectarea cerinţelor mecanice şi climatice pentru care s-au efectuat încercările. Pentru transport se utilizează prevederile reglementărilor în vigoare. 6.5. Cerinţe privind depozitarea Produsele se depozitează ambalate, în încăperi închise, lipsite de pulberi bune conductoare de electricitate, substanţe chimice active, abur, praf, rozătoare, bacterii, mucegai, radiaţii ionizante. Umiditatea relativă trebuie să fie de maximum 80% la + 20°C şi maximum 50% la + 40°C. Produsele ambalate se pot stivui în timpul depozitării, maximum 5 cutii. 6.6. Cerinţe privind documentele de însoţire În fiecare ambalaj trebuie să existe următoarele documente: - declaraţia de conformitate; - protocol semnat de delegat control calitate şi delegat recepţie beneficiar final; - proces-verbal de constatare tehnică pentru urmărirea în exploatare conform reglementărilor specifice în vigoare; - proces-verbal de recepţie - la solicitarea beneficiarilor finali. 6.7. Cerinţe privind inventarul de livrare Odată cu fiecare aparat se livrează şi o notiţă tehnică a aparatului. 6.8. Cerinţe privind termenul de garanţie Pentru ansamblurile şi subansamblurile care au prevăzute termene de garanţie în standardele/normele tehnice de produs, fişe UIC, se vor respecta aceste termene. Pentru ansamblurile şi subansamblurile care nu au prevăzute termene de garanţie prin standarde/norme tehnice de produs, fişe UIC, precum şi pentru instalaţia de sonorizare şi telefonie în ansamblul său, termenele de garanţie vor fi stabilite prin contract de către producător şi beneficiarul final. Defectele în termen de garanţie sunt tratate în conformitate cu prevederile reglementărilor în vigoare. Anexă ------ la normele tehnice feroviare ---------------------------- DOCUMENTE DE REFERINŢĂ Aplicarea standardelor cuprinse în această listă reprezintă o modalitate recomandată pentru asigurarea conformităţii cu cerinţele din norma tehnică feroviară. [1] RIC - 2001 Acord privind transmiterea şi folosirea vagoanelor de călători în trafic internaţional [2] OMTCT nr. 1.817/2005 Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1.817/2005 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind revizia tehnică şi întreţinerea vagoanelor în exploatare nr. 250, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.039 din 23 noiembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare [3] RET 2001 Regulamentul de exploatare tehnică feroviară nr. 002, aprobat prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 1.186/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 din 29 octombrie 2001 [4] Hotărârea Guvernului nr. 850/2003 privind interoperabilitatea sistemului de transport feroviar convenţional cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 23 iulie 2003 [5] Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003 privind interoperabilitatea sistemului de transport feroviar de mare viteză, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2004. [6] Fişa UIC 440 OR Sonorizarea vagoanelor de călători RIC [7] Fişa UIC 533 O Protecţia prin punere la masă a pieselor metalice ale vagoanelor de călători [8] Fişa UIC 550 OR Instalaţii pentru alimentarea cu energie electrică a materialului rulant de călători [9] Fişa UIC 550-1 OR Tablourile electrice din dotarea materialului rulant de călători [10] Fişa UIC 550-2 OR Instalaţii pentru alimentarea cu energie a vagoanelor de călători. Încercări de tip [11] Fişa UIC 550-3 OR Instalaţii pentru alimentarea cu energie electrică a materialului rulant de călători. Influenţa echipamentelor electrice la exteriorul vagoanelor de călători [12] Fişa UIC 552 OR Alimentarea trenurilor cu energie electrică. Caracteristici unificate ale liniei de tren [13] Fişa UIC 554-1 OR Alimentarea echipamentului electric al vehiculelor feroviare de la o reţea locală de distribuţie sau prin altă sursă de energie [14] Fişa UIC 555 OR Iluminatul electric al materialului rulant de călători. [15] Fişa UIC 557 OR Tehnica de diagnoză la vagoanele de călători [16] Fişa UIC 558 OR Linie de telecomandă şi informaţii - Caracteristici tehnice unificate utilizate pentru echipamentul vagoanelor de călători [17] Fişa UIC 560 OR Uşi, ferestre, scări, peroane, mânere şi bare de mână la vagoanele de călători şi de marfă [18] Fişa UIC 564-2 OR Reguli cu privire la protecţia şi lupta contra incendiilor la vehiculele feroviare în serviciu internaţional, care transportă călători sau vehicule asimilate [19] Fişa UIC 565-1 OR Caracteristici particulare de construcţie şi amenajare interioară a vehiculelor de noapte admise în trafic internaţional [20] Fişa UIC 565-2 OR Caracteristici particulare de construcţie, de confort şi reguli de igienă pentru vagoanele-restaurant admise în trafic internaţional [21] Fişa UIC 567 OR Dispoziţii generale privind vagoanele de călători [22] Fişa UIC 567-1 OR Vagoane de călători unificate de tip X şi Y, admise în trafic internaţional. Caracteristici [23] Fişa UIC 567-2 OR Vagoane de călători unificate tip Z admise în trafic internaţional. Caracteristici [24] Fişa UIC 568 OR Sonorizarea şi telefonia vagoanelor de călători RIC. Caracteristici tehnice pentru echipamentele vagoanelor de călători RIC unificate [25] IEC 60571:2006 Echipamentul electronic utilizat pe vehiculele feroviare [26] SR EN 60529:1995 Grade din protecţie asigurate prin carcase. (Cod IP) [27] SR EN 60068-2-1: 2007 Încercări de mediu. Partea 2-1: Încercări. Încercarea A: Frig [28] SR EN 60068-2-2:2008 Încercări de mediu. Partea 2-2: Încercări. Încercarea B: Căldură uscată [29] Echipament de sonorizare şi telefonie UIC România NT 1604.OD.000 C1/F [30] SR EN 50125-1:2003 Aplicaţii feroviare. Condiţii de mediu pentru echipamente. Partea 1. Echipament la bordul materialului rulant [31] SR EN 50155: 2007 Aplicaţii feroviare. Echipamente electronice utilizate pe materialul rulant [32] SR EN 60721-3-1: 2004 Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea 3: Clasificarea grupelor de agenţi de mediu şi a gradelor de severitate ale acestora. Secţiunea 1: Depozitare [33] SR EN 60721-3-2: 2004 Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea 3: Clasificarea grupelor de agenţi de mediu şi a gradelor de severitate ale acestora. Secţiunea 2: Transport [34] SR EN 60721-3-5: 2004 Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea 3: Clasificarea grupelor de agenţi de mediu şi a gradelor de severitate ale acestora. Secţiunea 5: Instalaţii pe vehicule terestre [35] SR HD 478.2.1 S1: 2002 Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea 2. Condiţii de mediu prezente în natură. Temperatură şi umiditate [36] SR HD 478.2.3 S1: 2002 Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea 2. Condiţii de mediu prezente în natură. Presiune atmosferică [37] SR EN 60068-2-64: 1996 Încercări de mediu. Partea 2: Metode de încercare - Încercarea Fh: vibraţii aleatorii de bandă largă (control numeric) şi ghid [38] SR EN 60068-2-27: 1998 Încercări climatice şi mecanice. Partea 2: Încercări. Încercarea Ea şi ghid: Şocuri [39] SR EN 60068-2-30: 2006 Încercări de mediu. Partea 2-30: Încercări - Încercare Db. Căldură umedă ciclică (ciclu de 12 h +12
17. h)[40] SR EN 61373: 2002 Aplicaţii feroviare. Echipament pentru material rulant. Încercări la şocuri şi vibraţii [41] SR EN 60068-2-47: 2006 Încercări de mediu. Partea 2-47: Metode de încercare. Montarea componentelor, echipamentelor şi a altor articole pentru încercări dinamice la vibraţii, la impact şi la alte încercări similare [42] SR EN ISO 2178: 1998 Acoperiri metalice nemagnetice pe metal de bază magnetic. Măsurarea grosimii acoperirii. Metoda magnetică [43] SR EN 12373-1: 2002 Aluminiu şi aliaje de aluminiu. Acoperiri prin oxidare anodică. Partea 1: Metodă de stabilire a caracteristicilor acoperirilor decorative şi de protecţie obţinute prin oxidarea anodică a aluminiului [44] SR EN 12373-3: 2002 Aluminiu şi aliaje de aliaje de aluminiu. Acoperiri prin oxidare anodică. Partea 3: Determinarea grosimii stratului de oxid anodic. Examinare nedistructivă cu microscopul optic [45] SR EN 12329: 2001 Protecţia anticorozivă a metalelor. Acoperiri electrochimice cu zinc pe fontă sau oţel, cu tratament suplimentar [46] SR EN 12330: 2002 Protecţia anticorozivă a metalelor. Acoperiri electrochimice de cadmiu pe fontă sau oţel [47] SR CEI 60300-3-2: 2005 Managementul siguranţei în funcţionare. Partea 3-2: Ghid de aplicare. Culegerea datelor privind siguranţa în funcţionare în condiţii de exploatare [48] SR CEI 60863:1998 Prezentarea rezultatelor previziunii caracteristicilor de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate [49] SR EN 60300-1: 2006 Managementul siguranţei în funcţionare. Partea 1: Sisteme de management al siguranţei în funcţionare [50] SR EN 13460: 2003 Mentenanţă. Documente pentru mentenanţă [51] SR EN 50126-1:2003 Aplicaţii feroviare. Specificarea şi demonstrarea fiabilităţii, disponibilităţii, mentenabilităţii şi siguranţei (FDMS). Partea 1: Prescripţii de bază şi procese generice [52] SR EN ISO 9001: 2008 Sisteme de management al calităţii. Cerinţe [53] SR EN 50124-1:2002 Aplicaţii feroviare. Coordonarea izolaţiei. Partea 1: Prescripţii fundamentale. Distanţe de izolare prin aer şi distanţe de izolare pe suprafaţă pentru toate echipamentele electrice şi electronice [54] SR EN 61000-4-5: 2007 Compatibilitatea electromagnetică (CEM). Partea 4-5: Tehnici de încercare şi măsurare. Încercări de imunitate la unde de şoc [55] IEC 62236-3-2: 2008 Aplicaţii feroviare - Compatibilitate electromagnetică. Partea 3-2: Material rulant - Aparate [56] Fişa UIC 556 OR Transmiterea informaţiilor în trenuri şi automotoare [57] Fişa UIC 176 O Specificaţii cu privire la informaţiile destinate călătorilor, afişate în trenuri printr-un dispozitiv electronic [58] SR EN 50238: 2006 Aplicaţii feroviare. Compatibilitatea între materialul rulant şi sistemele de detectare a trenului [59] Directiva 2004/108/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind apropierea legislaţiilor statelor membre cu privire la compatibilitatea electromagnetică şi de abrogare a Directivei 89/336/CEE -------