DECIZIE nr. 341 din 17 iunie 2014

Pe scurt

Această decizie se referă la o excepție de neconstituționalitate a unui articol din Codul penal din 1969, care stabilește că prescripția nu înlătură executarea anumitor pedepse principale. Curtea Constituțională a analizat dacă acest articol încalcă principiul neretroactivității legii penale mai favorabile.

Ce reglementează

• Aplicarea prevederilor art. 125 alin. 3 din Codul penal din 1969.
• Imprescriptibilitatea executării pedepselor principale pentru anumite infracțiuni.
• Relația dintre prescripția executării pedepsei și principiul neretroactivității legii penale.
• Constituționalitatea prevederilor legale în raport cu articole din Constituție și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Cui îi privește

• Persoanele condamnate pentru infracțiuni de omor și infracțiuni intenționate urmate de moartea victimei.
• Autoritățile judiciare implicate în executarea pedepselor penale.

Puncte cheie

• Articolul 125 alin. 3 din Codul penal din 1969 prevede că prescripția nu înlătură executarea pedepselor principale pentru infracțiunile de omor și cele intenționate urmate de moartea victimei, dacă termenul de prescripție nu era împlinit la data intrării în vigoare a dispoziției.
• Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată pe motiv că acest text ar încălca principiul neretroactivității legii penale mai favorabile (art. 15 alin. 2 din Constituție) și principiul egalității (art. 16 alin. 1 din Constituție).
• Curtea Constituțională a reținut că s-a mai pronunțat asupra constituționalității acestui articol prin Decizia nr. 511 din 12 decembrie 2013, respingând excepția ca neîntemeiată.
• Curtea a stabilit că noul regim al prescripției se aplică și infracțiunilor săvârșite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 27/2012, dacă prescripția nu era împlinită la acel moment.