LEGE nr. 177 din 4 noiembrie 1997

Pe scurt

Această lege ratifică un Tratat între România și Republica Moldova privind asistența juridică în materie civilă și penală, semnat la Chișinău la 6 iulie 1996. Scopul este de a perfecționa colaborarea dintre cele două țări în domeniul asistenței juridice.

Ce reglementează

Ocrotirea juridică a cetățenilor și persoanelor juridice ale fiecărei părți contractante pe teritoriul celeilalte.
Acordarea asistenței juridice reciproce în cauze civile și penale.
Condițiile pentru scutirea de cauțiune și beneficiile de asistență judiciară gratuită.
Modul de comunicare și schimbul de informații între autoritățile competente.

Cui îi privește

Cetățenilor României și Republicii Moldova.
Persoanelor juridice înființate conform legilor României sau Republicii Moldova.

Puncte cheie

Cetățenii unei părți contractante beneficiază de aceeași ocrotire juridică și pot accesa autoritățile competente ale celeilalte părți în aceleași condiții ca și cetățenii proprii.
Nu se poate cere cauțiune cetățenilor unei părți contractante care au domiciliul sau reședința pe teritoriul uneia dintre părți, doar pentru că sunt străini.
Cetățenii pot beneficia de reducerea sau scutirea de cheltuieli de procedură și asistență judiciară gratuită, în aceleași condiții ca cetățenii proprii.
Autoritățile competente comunică prin intermediul Ministerelor Justiției (pentru România și Republica Moldova) și Procuraturii Generale (pentru Republica Moldova).

Textul legii

LEGE nr. 177 din 4 noiembrie 1997 pentru ratificarea Tratatului dintre România şi Republica Moldova privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală, semnat la Chişinău la 6 iulie 1996 Publicat

în MONITORUL OFICIAL nr. 310 din 13 noiembrie 1997 Parlamentul României adopta prezenta lege. Articolul UNIC Se ratifica Tratatul dintre România şi Republica Moldova privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală, semnat la Chişinău la 6 iulie 1996. Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 4 septembrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin.

(2)din Constituţia României. p. PREŞEDINTELE SENATULUI OLIVIU GHERMAN Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 6 octombrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin.

(2)din Constituţia României. p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR ANDREI IOAN CHILIMAN TRATAT între România şi Republica Moldova privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală România şi Republica Moldova, denumite în continuare părţi contractante, în dorinţa de a perfectiona colaborarea lor în domeniul asistenţei juridice, au hotărât sa încheie prezentul tratat de asistenţa juridică în materie civilă şi penală. În acest scop au convenit asupra celor ce urmează: Partea I Dispoziţii generale Articolul 1 Definirea unor termeni În sensul prezentului tratat:

a)prin cauze civile se înţelege cauzele de drept civil şi procesual civil, de drept al familiei, drept comercial, dreptul muncii şi drept administrativ; ...
b)prin autorităţi competente se înţelege instanţele judecătoreşti, parchetele (pentru România), organele procuraturii (pentru Republica Moldova), notariatele şi alte instituţii competente în materie civilă şi penală; ...
c)prin lege se înţelege orice categorie de act normativ prin care sunt reglementate, în fiecare dintre cele doua părţi contractante, raporturile juridice în legătură cu care tratatul face referire la lege. ... Articolul 2 Ocrotirea juridică 1. Cetăţenii unei părţi contractante se bucura pe teritoriul celeilalte părţi contractante, în ceea ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridică ca şi cetăţenii proprii. 2. Cetăţenii unei părţi contractante au dreptul să se adreseze liber şi nestanjenit autorităţilor competente ale celeilalte părţi contractante în atributia cărora sunt date cauzele civile şi penale, pot să-şi susţină interesele în faţa acestora, să facă cereri şi sa introducă acţiuni în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii acesteia. 3. Autorităţile competente ale unei părţi contractante îndrumă, la cerere, pe cetăţenii celeilalte părţi contractante pentru a-şi asigura reprezentarea de care au nevoie în susţinerea cauzelor lor legitime. 4. Dispoziţiile prezentului tratat, referitoare la cetăţenii părţilor contractante, se aplică în mod corespunzător şi persoanelor juridice înfiinţate în conformitate cu legile părţii contractante pe teritoriul căreia îşi au sediul. Articolul 3 Acordarea asistenţei juridice Părţile contractante îşi acorda reciproc, la cerere, asistenţa juridică în cauzele civile şi penale, în condiţiile prevăzute de prezentul tratat. Articolul 4 Scutirea de cauţiune Cetăţenii unei părţi contractante care se adresează autorităţilor competente ale celeilalte părţi contractante în calitate de solicitanţi sau intervenienţi, dacă au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul uneia dintre părţile contractante, nu pot fi obligaţi să depună cauţiune sau depozit, oricare le-ar fi denumirea, pentru motivul ca sunt străini sau că nu au domiciliul ori reşedinţa pe teritoriul părţii contractante căreia îi aparţine autoritatea competentă solicitată. Articolul 5 Facilităţi şi asistenţa judiciară gratuita 1. Cetăţenii uneia dintre părţile contractante beneficiază, pe teritoriul celeilalte părţi contractante, de reducerea sau de scutirea de cheltuieli de procedura, precum şi de asistenţa judiciară gratuita, în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii proprii. 2. Înlesnirile prevăzute la paragraful 1, acordate într-o anumită cauza, se aplică tuturor actelor de procedura din acea cauza, inclusiv actelor de executare. Articolul 6 Condiţiile obţinerii înlesnirilor 1. Când cetăţeanul unei părţi contractante solicita o înlesnire dintre cele prevăzute la art. 5 din prezentul tratat, o dată cu cererea va prezenta şi un certificat cu privire la situaţia sa materială şi personală, întocmit potrivit reglementărilor legale ale fiecărei părţi contractante. 2. Dacă solicitantul nu are domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul nici uneia dintre părţile contractante, certificatul prevăzut la paragraful 1 poate fi eliberat de misiunea diplomatică sau de oficiul consular al părţii contractante al carei cetăţean este. Articolul 7 Solicitarea înlesnirilor 1. Cetăţeanul uneia dintre părţile contractante, care doreşte să solicite unei autorităţi competente a celeilalte părţi contractante înlesnirile prevăzute la art. 5, poate face cerere în acest sens la autoritatea competentă de la domiciliul sau reşedinţa sa. 2. Autoritatea competenţa care, potrivit paragrafului 1, a primit cererea o va transmite, împreună cu certificatul şi cu eventualele anexe, autorităţii competente a celeilalte părţi contractante. 3. Autoritatea competenţa sa hotărască asupra cererii pentru acordarea înlesnirilor prevăzute la art. 5 îşi păstrează dreptul de a controla certificatele şi informaţiile care i-au fost furnizate şi, pentru a se edifica pe deplin, poate solicita informaţii suplimentare. Articolul 8 Modul de legătură 1. În problemele privind acordarea asistenţei juridice, autorităţile competente ale celor două părţi contractante comunică între ele prin intermediul organelor centrale, în măsura în care prin prezentul tratat nu se dispune altfel. 2. Organele centrale la care se referă paragraful 1 sunt, pentru România, Ministerul Justiţiei, iar pentru Republica Moldova, Ministerul Justiţiei şi Procuratura Generală. Articolul 9 Limba folosită În aplicarea prevederilor prezentului tratat, organele centrale ale celor două părţi contractante menţionate la art. 8 paragraful 2 folosesc în relaţiile dintre ele limba lor oficială. Tot astfel se procedează şi în relaţiile dintre autorităţile competente ale părţilor contractante. Articolul 10 Schimbul de informaţii în domeniul legislaţiei Părţile contractante se vor informa reciproc, la cerere, asupra legislaţiei în vigoare ori care a fost în vigoare în statele lor, precum şi asupra aplicării acesteia în practica judiciară. Articolul 11 Protecţia martorilor şi experţilor 1. Martorul sau expertul, oricare ar fi cetăţenia sa, care, în urma unei citaţii, se prezintă în faţa autorităţii competente a celeilalte părţi contractante, nu poate fi nici urmărit, nici deţinut, nici supus vreunei alte limitări a libertăţii sale individuale pe teritoriul acesteia, pentru fapte sau condamnări anterioare trecerii frontierei părţii contractante solicitante. 2. Imunitatea prevăzută la paragraful 1 încetează dacă martorul sau expertul nu a părăsit teritoriul părţii contractante solicitante în termen de 15 zile de la data când autoritatea competentă care l-a chemat îi face cunoscut ca prezenta lui nu mai este necesară sau ca va reveni ulterior. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut părăsi teritoriul acestei părţi contractante din motive independente de voinţa sa. Articolul 12 Restituirea cheltuielilor pentru martori şi experţi 1. Cheltuielile de călătorie şi de întreţinere, precum şi compensarea veniturilor neobtinute, legate de deplasarea pentru depunerea mărturiei sau pentru efectuarea expertizei, vor fi suportate de partea contractantă solicitanta. Expertul are dreptul şi la onorariul de expert. 2. Despre drepturile prevăzute la paragraful 1 se va face menţiune în citaţie. La cererea martorului sau a expertului, partea contractantă solicitanta va plati în avans, parţial sau integral, cheltuielile menţionate. Articolul 13 Audierea ca martori a persoanelor arestate 1. În cazul în care este necesar ca o persoană care se afla arestata pe teritoriul unei părţi contractante să fie audiată ca martor de către o autoritate competentă a celeilalte părţi contractante, organele centrale prevăzute la art. 8 pot conveni ca aceasta persoana să fie transportată pe teritoriul părţii contractante solicitante, cu condiţia de a fi menţinută în stare de arest şi de a fi înapoiată în cel mult 7 zile după audiere. 2. Transferul va putea fi refuzat:
a)dacă persoana deţinută nu consimte; ...
b)dacă prezenta persoanei este necesară într-o procedură penală în curs pe teritoriul părţii contractante solicitate; ...
c)dacă transferul este susceptibil de a prelungi detenţia acesteia; ...
d)dacă alte consideratii imperioase se opun la transferul sau pe teritoriul părţii contractante solicitante. ... Partea a II-a Cauze civile Capitolul 1 Asistenţa juridică Articolul 14 Obiectul asistenţei juridice Asistenţa juridică în materie civilă cuprinde îndeplinirea unor activităţi procesuale, cum ar fi: întocmirea, transmiterea şi înmânarea de acte judiciare şi extrajudiciare; audierea părţilor, martorilor, experţilor şi a altor persoane; efectuarea de expertize; cercetări la faţa locului şi constatări ale unor stări de fapt; aplicarea unor măsuri de asigurare sau de conservare; verificări de înscrisuri, obţinerea de copii sau fotocopii ori extrase de pe documente. Articolul 15 Cererea de asistenţa juridică 1. Cererea de asistenţa juridică trebuie să cuprindă următoarele date:
a)denumirea autorităţii competente solicitante; ...
b)denumirea autorităţii competente solicitate; ...
c)indicarea cauzei în care se solicita acordarea asistenţei juridice; ...
d)numele şi prenumele părţilor, calitatea procesuala, cetăţenia, domiciliul sau reşedinţa acestora, iar în cazul persoanelor juridice, denumirea şi sediul lor; ...
e)numele, prenumele şi adresa reprezentanţilor părţilor, atunci când este cazul; ...
f)obiectul cererii şi datele necesare pentru îndeplinirea ei; ...
g)menţionarea actelor anexate la cerere. ... 2. La cererea de inmanare de acte se vor indica adresa destinatarului şi felul actelor ce urmează a fi înmânate. La comisiile rogatorii vor fi indicate împrejurările în legătură cu care urmează să se facă o proba şi, atunci când este cazul, întrebările care trebuie puse persoanelor ce urmează a fi audiate. Prin comisie rogatorie, în sensul prezentului tratat, se înţelege acel act de procedura judiciară prin care un judecător sau procuror, după caz, solicita autorităţii competente din cealaltă parte contractantă sa îndeplinească, în locul sau, acte judiciare pe care le considera necesare judecaţii sau urmăririi penale într-un anume proces cu care este sesizat. 3. Cererea de asistenţa juridică şi actele anexate vor purta ştampila oficială a autorităţii competente solicitante. Articolul 16 Modul de rezolvare a cererii 1. În executarea unei cereri de asistenţa juridică, autoritatea competentă solicitată aplica legislaţia statului sau. Autoritatea competenţa solicitată poate să aplice, la cererea autorităţii competente solicitante, o procedură specială, în măsura în care nu contravine legii statului sau. 2. Dacă autoritatea solicitată nu este competenţa sa îndeplinească cererea, ea o va trimite, din oficiu, autorităţii competente, incunostintand totodată despre aceasta partea contractantă solicitanta. 3. La cererea autorităţii competente solicitante, autoritatea competentă solicitată va comunică acesteia, în timp util, locul şi termenul efectuării cererii de asistenţa juridică, în scopul ca partea interesată să poată asista. 4. Dacă adresa persoanei la care se referă cererea de asistenţa juridică nu este cunoscută sau dacă adresa indicată s-a dovedit a fi gresita, autoritatea competentă solicitată ia măsurile corespunzătoare în scopul stabilirii adresei. În cazul când stabilirea adresei nu este posibila, autoritatea competentă solicitată anunta despre aceasta autoritatea competentă solicitanta. 5. După îndeplinirea cererii, autoritatea competentă solicitată transmite autorităţii competente solicitante actele respective. În cazul în care asistenţa juridică nu a putut fi acordată, autoritatea competentă solicitată va restitui actele autorităţii competente solicitante, comunicându-i, totodată, împrejurările care au împiedicat-o sa îndeplinească cererea. Articolul 17 Înmânarea actelor Autoritatea competenţa solicitată înmânează actele în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare pe teritoriul statului sau. Articolul 18 Dovada de inmanare a actelor Dovada de inmanare a actelor se întocmeşte în conformitate cu regulile de inmanare în vigoare a teritoriul părţii contractante solicitate. În orice caz, aceasta trebuie să cuprindă semnatura destinatarului, ştampila autorităţii competente şi semnatura persoanei împuternicite sa inmaneze actul, modalitatea, locul şi data inmanarii. Dacă destinatarul refuza sa primească actul, se va face menţiune despre motivul refuzului. Articolul 19 Atribuţiile misiunilor diplomatice şi ale oficiilor consulare Fiecare parte contractantă poate să transmită sau sa inmaneze acte judiciare şi extrajudiciare şi sa ia mărturii cetăţenilor proprii care se afla pe teritoriul celeilalte părţi contractante prin intermediul misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare, cu condiţia ca aceşti cetăţeni sa consimtă şi sa nu fie supuşi nici unei măsuri de constrângere. Articolul 20 Cheltuieli legate de acordarea asistenţei juridice 1. Părţile contractante suporta singure toate cheltuielile ocazionate de acordarea asistenţei juridice pe teritoriul lor, inclusiv cheltuielile făcute cu administrarea probelor. 2. Autoritatea competenţa solicitată comunică autorităţii competente solicitante cuantumul cheltuielilor efectuate. Dacă autoritatea solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoana obligată să le plătească, sumele încasate rămân în sarcina părţii contractante a carei autoritate le-a perceput. Articolul 21 Refuzul acordării asistenţei juridice Asistenţa juridică în materie civilă poate fi refuzată, dacă partea contractantă solicitată considera ca prin acordarea ei s-ar putea aduce atingere principiilor sale fundamentale. Capitolul 2 Acte oficiale Articolul 22 Valabilitatea actelor 1. Actele care emana de la autorităţile competente sau de la alte instituţii ale uneia dintre părţile contractante, precum şi actele sub semnatura privată, cărora acestea le dau data certa şi le atesta autenticitatea semnăturii, sunt valabile pe teritoriul celeilalte părţi contractante fără vreo alta legalizare. Aceasta dispoziţie se aplică şi cu privire la extrasele şi la copiile de pe aceste acte. 2. Actele menţionate la paragraful 1 au, pe teritoriul celeilalte părţi contractante, aceeaşi forta probanta ca şi actele de acelaşi fel ale acestei din urma părţi contractante. Articolul 23 Transmiterea actelor de stare civilă 1. Instituţiile competente ale fiecărei părţi contractante transmit, la cerere, gratuit, instituţiilor competente ale celeilalte părţi contractante, certificate de stare civilă, extrase de pe registrele de stare civilă, precum şi copii certificate de pe hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti, în materie de stare civilă, dacă aceste acte se referă la cetăţenii părţii contractante solicitante şi sunt cerute în interes oficial. 2. Transmiterea actelor menţionate la paragraful 1 se face prin intermediul ministerelor de justiţie ale fiecărei părţi contractante. Capitolul 3 Norme comune în domeniul dreptului privat Secţiunea I Dispoziţii cu privire la statutul personal şi dreptul familiei Articolul 24 Capacitatea persoanei 1. Capacitatea persoanei fizice se stabileşte potrivit legii părţii contractante al carei cetăţean este persoana. 2. Capacitatea persoanei juridice se stabileşte potrivit legii părţii contractante pe teritoriul căreia îşi are sediul. Articolul 25 Încheierea căsătoriei 1. Forma încheierii căsătoriei este determinata de legea părţii contractante pe al carei teritoriu se încheie căsătoria. 2. Pentru căsătoria care se încheie la misiunea diplomatică sau la oficiul consular, forma încheierii căsătoriei este determinata de legea părţii contractante căreia îi aparţine misiunea diplomatică sau oficiul consular. 3. În ceea ce priveşte condiţiile de fond cerute pentru încheierea căsătoriei, fiecare dintre viitorii soţi este supus legii părţii contractante al carei cetăţean este. Articolul 26 Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor 1. Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor sunt guvernate de legea părţii contractante ai carei cetăţeni sunt. 2. Dacă unul dintre soţi este cetăţean al unei părţi contractante, iar celălalt soţ este cetăţean al celeilalte părţi contractante, raporturile lor personale şi patrimoniale sunt guvernate de legea acelei părţi contractante pe teritoriul căreia îşi au domiciliul comun. 3. Dacă, în cazul prevăzut la paragraful 2, unul dintre soţi locuieşte pe teritoriul unei părţi contractante, iar celălalt pe teritoriul celeilalte părţi contractante, raporturile lor personale şi patrimoniale sunt guvernate de legea acelei părţi contractante pe al carei teritoriu şi-au avut ultimul domiciliu comun. Dacă sotii nu au avut domiciliu comun, sunt competente instanţele sau alte instituţii abilitate ale celor două părţi contractante, care aplica legea statului lor. 4. Competenţa de a hotărî asupra raporturilor juridice prevăzute la paragrafele 1, 2 şi 3 alin. 1 aparţine instanţelor sau altor instituţii abilitate ale părţii contractante a carei lege guvernează acele raporturi. Articolul 27 Divorţul 1. În caz de divorţ, dacă ambii soţi au cetăţenia unei părţi contractante şi locuiesc, la data introducerii acţiunii de divorţ, pe teritoriul celeilalte părţi contractante, va fi aplicată legea părţii contractante ai carei cetăţeni sunt. Competenţa aparţine instanţelor sau altor instituţii abilitate ale ambelor părţi contractante. 2. Dacă, la data introducerii acţiunii de divorţ, unul dintre soţi este cetăţean al uneia dintre părţile contractante, iar celălalt soţ este cetăţean al celeilalte părţi contractante şi locuiesc, fie ambii pe teritoriul aceleiaşi părţi contractante, fie unul pe teritoriul unei părţi contractante şi altul pe teritoriul celeilalte părţi contractante, sunt competente instanţele ambelor părţi contractante, care aplica legea statului lor. Articolul 28 Nulitatea căsătoriei 1. Pentru constatarea nulităţii sau pentru anularea căsătoriei se aplică legile părţii contractante care, potrivit art. 25, sunt valabile pentru încheierea căsătoriei. 2. În ceea ce priveşte competenţa jurisdicţională, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 27. Articolul 29 Filiaţia 1. În cauzele privind stabilirea şi contestarea filiaţiei este aplicabilă legea părţii contractante al carei cetăţean este copilul. Dacă copilul domiciliază pe teritoriul celeilalte părţi contractante, se aplică legea acesteia dacă este mai favorabilă intereselor copilului. 2. Soluţionarea cauzelor prevăzute la paragraful 1 aparţine autorităţilor competente ale părţii contractante al carei cetăţean este copilul. 3. Dacă reclamantul şi pârâtul domiciliază pe teritoriul aceleiaşi părţi contractante, soluţionarea cauzelor aparţine, de asemenea, autorităţilor competente ale acestei părţi contractante. Articolul 30 Raporturile juridice dintre părinţi şi copii 1. Raporturile juridice dintre părinţi şi copii se stabilesc potrivit legii părţii contractante al carei cetăţean este copilul. În cazul în care copilul domiciliază pe teritoriul celeilalte părţi contractante, poate fi aplicabilă legea acestei părţi, dacă este mai favorabilă intereselor copilului. 2. În privinta dreptului de a hotărî asupra raporturilor juridice, prevederile art. 29 paragrafele 2 şi 3 se aplică în mod corespunzător. Articolul 31 Adoptia 1. Condiţiile de fond cerute pentru încheierea adopţiei sunt cele stabilite de legea naţionala a adoptatorului şi a celui care urmează să fie adoptat. Aceştia trebuie să îndeplinească şi condiţiile care sunt obligatorii pentru ambii, stabilite de fiecare dintre cele doua legi naţionale arătate. 2. Forma adopţiei este guvernata de legea părţii contractante pe teritoriul căreia se încheie. 3. Efectele adopţiei şi relaţiile dintre adoptator şi adoptat sunt guvernate de legea naţionala a adoptatorului, iar în cazul adopţiei consimţite de soţi este aplicabilă legea care guvernează, potrivit art. 26, efectele căsătoriei lor. 4. Nulitatea adopţiei este supusă, pentru condiţiile de fond, legilor prevăzute la paragraful 1, iar pentru nerespectarea condiţiilor de forma, legii prevăzute la paragraful 2. 5. Procedura adopţiei aparţine autorităţilor competente ale părţii contractante al carei cetăţean este, la data adopţiei, cel ce urmează a fi adoptat. Interdicţia Articolul 32 1. Cazurile şi condiţiile pentru punerea sub interdicţie a persoanelor lipsite de discernământ datorită alienaţiei mintale sau debilităţii mintale, precum şi cele pentru ridicarea acestei măsuri sunt supuse legii părţii contractante al carei cetăţean este persoana în cauza. 2. Jurisdicţia aparţine, în măsura în care prezentul tratat nu prevede altfel, autorităţilor competente ale părţii contractante al carei cetăţean este persoana care urmează a fi pusă sub interdicţie. Articolul 33 1. În cazul când este necesară punerea sub interdicţie a unui cetăţean al unei părţi contractante, care are domiciliu, reşedinţa sau bunuri pe teritoriul celeilalte părţi contractante, autoritatea competentă acestei din urma părţi contractante înştiinţează de îndată autoritatea competentă conform art. 32 paragraful 2. 2. În cazurile care nu comporta amânare, autoritatea celeilalte părţi contractante poate lua măsuri provizorii în conformitate cu legea sa, fiind obligată sa informeze de îndată autoritatea competentă conform art. 32 paragraful 2, căreia îi va transmite totodată copii de pe actele încheiate. Măsurile luate îşi păstrează valabilitatea până în momentul în care autoritatea competentă a luat o alta hotărâre. Articolul 34 1. Autoritatea prevăzută la art. 32 paragraful 2 poate transmite autorităţii celeilalte părţi contractante competenţa sa privind interdicţia, dacă persoana care urmează să fie pusă sub interdicţie are domiciliul, reşedinţa sau bunuri pe teritoriul acestei din urma părţi contractante. Competenţa privind interdicţia se considera transmisă în momentul în care autoritatea solicitată a acceptat această competenţă şi informează despre aceasta autoritatea solicitanta. 2. În cazul în care autoritatea competentă, instiintata potrivit art. 33 paragraful 1, nu comunică răspunsul sau în termen de 3 luni, socotite de la data expedierii înştiinţării, competenţa în materie de interdicţie revine de plin drept autorităţii de la domiciliul sau reşedinţa persoanei care urmează a fi pusă sub interdicţie. 3. Autoritatea care a devenit competenţa potrivit paragrafelor 1 sau 2 îndeplineşte măsura punerii sub interdicţie în conformitate cu legea statului sau, dar numai dacă motivul care determina punerea sub interdicţie este prevăzut şi în legea părţii contractante al carei cetăţean este persoana. Totuşi, în problema capacităţii de exerciţiu se aplică legea părţii contractante al carei cetăţean este persoana ce urmează a fi pusă sub interdicţie. 4. Hotărârea de punere sub interdicţie, pronunţată potrivit paragrafelor 1, 2 şi 3, se transmite în copie autorităţii competente prevăzute la art. 32 paragraful 2. Tutela şi curatela Articolul 35 1. Cazurile şi condiţiile pentru instituirea ori desfiinţarea tutelei sau curatelei sunt cele prevăzute de legea părţii contractante al carei cetăţean este persoana căreia urmează a i se institui tutela sau curatela. 2. În ceea ce priveşte obligaţia de acceptare a tutelei sau curatelei, se aplică legea părţii contractante al carei cetăţean este persoana ce urmează a deveni tutore sau curator. 3. Raporturile juridice dintre tutore sau curator şi persoana căreia i s-a instituit tutela sau curatela se stabilesc potrivit legii părţii contractante căreia îi aparţine autoritatea competentă care a instituit tutela sau curatela. 4. În cauzele de tutela şi curatela privind pe cetăţenii părţilor contractante sunt competente, în măsura în care prezentul tratat nu prevede altfel, autorităţile părţii contractante al carei cetăţean este persoana căreia urmează a i se institui tutela sau curatela. 5. Cetăţeanul uneia dintre părţile contractante poate fi numit tutore sau curator al cetăţeanului celeilalte părţi contractante, dacă domiciliază pe teritoriul acelei părţi contractante pe care urmează a se exercită tutela sau curatela şi dacă numirea sa corespunde cel mai bine intereselor persoanei căreia i s-a instituit tutela sau curatela. Articolul 36 Prevederile art. 33 şi 34 paragrafele 1 şi 2 se aplică în mod corespunzător şi în cazul tutelei sau curatelei. Articolul 37 Autoritatea care, potrivit art. 34 paragrafele 1 sau 2, a devenit competenţa cu privire la tutela sau curatela, îndeplineşte aceste măsuri în conformitate cu legea statului sau. Totuşi, în ceea ce priveşte capacitatea persoanei se aplică legea părţii contractante al carei cetăţean este persoana căreia i s-a instituit tutela sau curatela. Aceasta autoritate nu are dreptul sa adopte hotărâri în probleme privind statutul personal al celui căruia i s-a instituit tutela sau curatela. Articolul 38 Declararea dispariţiei sau decesului şi stabilirea datei decesului 1. Pentru declararea pe cale judecătorească a dispariţiei sau a decesului unei persoane şi pentru stabilirea datei decesului sunt competente instanţele părţii contractante al carei cetăţean era acea persoana la data când, potrivit ultimelor ştiri, mai era în viaţa. 2. Prin excepţie de la prevederile paragrafului 1, instanţele judecătoreşti ale unei părţi contractante, la cererea unor persoane care domiciliază pe teritoriul acesteia, sunt competente sa declare dispariţia sau decesul sau sa stabilească data decesului unui cetăţean al celeilalte părţi contractante, dacă, potrivit legii părţii contractante solicitate, acele persoane au drept la o asemenea acţiune. 3. În cauzele arătate la paragrafele 1 şi 2, instanţele judecătoreşti aplica legea statului lor. Secţiunea a II-a Dispoziţii cu privire la succesiuni Articolul 39 Principiul egalităţii Cetăţenii uneia dintre părţile contractante sunt egali cu cetăţenii celeilalte părţi contractante atât în ceea ce priveşte capacitatea de a dobândi prin moştenire sau testament bunuri situate pe teritoriul acesteia sau drepturi ce urmează a fi realizate pe acest teritoriu, cat şi în ce priveşte capacitatea de a întocmi, modifica sau revoca un testament referitor la astfel de bunuri ori drepturi. Articolul 40 Legea aplicabilă 1. Dreptul la succesiune asupra bunurilor mobile este determinat de legea părţii contractante al carei cetăţean era, la data decesului sau, autorul succesiunii. 2. Dreptul la succesiune asupra bunurilor imobile este determinat de legea părţii contractante pe teritoriul căreia se afla acele bunuri. 3. Bunurile succesorale sunt considerate mobile sau imobile în conformitate cu legea părţii contractante pe al carei teritoriu sunt situate. Articolul 41 Succesiunea vacanta În cazul când succesiunea este vacanta, bunurile mobile revin părţii contractante al carei cetăţean era, la data decesului sau, autorul succesiunii, iar bunurile imobile revin părţii contractante pe teritoriul căreia sunt situate. Articolul 42 Testamentul 1. Forma întocmirii, modificării şi revocării testamentului este cea prevăzută, la data întocmirii, modificării sau revocării sale, de legea părţii contractante al carei cetăţean a fost defunctul sau de legea părţii contractante pe teritoriul căreia aceste acte au fost făcute. 2. În privinta capacităţii de a testa, modifica ori revoca testamentul, precum şi în privinta consecinţelor juridice ale viciilor de voinţa, se aplică legea părţii contractante al carei cetăţean a fost defunctul la data întocmirii, modificării sau revocării testamentului. După aceeaşi lege se stabilesc şi tipurile de dispoziţii testamentare care sunt admise. Articolul 43 Competenţa 1. Deschiderea succesiunii, procedura succesorală, precum şi litigiile succesorale privind bunurile mobile sunt de competenţa autorităţilor părţii contractante al carei cetăţean a fost defunctul la data decesului, în afară de cazul în care se face aplicarea paragrafului 3. 2. Deschiderea succesiunii, procedura succesorală, precum şi litigiile succesorale privind bunurile imobile sunt de competenţa autorităţilor părţii contractante pe teritoriul căreia se afla aceste bunuri. 3. Dacă toate bunurile mobile succesorale, rămase de pe urma cetăţeanului uneia dintre părţile contractante, sunt situate pe teritoriul celeilalte părţi contractante şi dacă toţi succesorii sunt de acord, la cererea oricărui succesor sau a altei persoane care are drepturi ori pretenţii faţă de succesiune, competenţa revine autorităţilor acestei părţi contractante. Articolul 44 Comunicarea cazurilor de deces 1. În cazul în care cetăţeanul unei părţi contractante decedează pe teritoriul celeilalte părţi contractante, autoritatea competentă a acestei părţi contractante înştiinţează, de îndată, despre deces misiunea diplomatică sau oficiul consular al celeilalte părţi contractante, comunicându-i în acelaşi timp tot ce cunoaşte cu privire la succesori, domiciliul sau reşedinţa lor, masa succesorală şi valoarea succesiunii, precum şi cu privire la testament, dacă acesta exista. Aceasta dispoziţie se aplică şi în cazul în care autoritatea competentă a unei părţi contractante este informată ca cetăţeanul celeilalte părţi contractante, decedat pe teritoriul unui al treilea stat, a lăsat bunuri pe teritoriul ei. 2. Misiunea diplomatică sau oficiul consular care deţine date cu privire la un deces ce a avut loc în condiţiile menţionate la paragraful 1, precum şi cu privire la succesiune, comunică aceste date autorităţii competente, pentru ca aceasta să poată lua măsurile necesare de conservare a succesiunii. 3. Dacă pe teritoriul uneia dintre părţile contractante are loc deschiderea succesiunii şi sunt date ca exista succesori, cetăţeni ai celeilalte părţi contractante, autoritatea competentă înştiinţează despre aceasta, neîntârziat, misiunea diplomatică sau oficiul consular al acestei părţi contractante. Articolul 45 Drepturile misiunilor diplomatice şi ale oficiilor consulare În cauzele succesorale existente pe teritoriul unei părţi contractante, misiunea diplomatică sau oficiul consular al celeilalte părţi contractante are dreptul, fără un mandat special, în cazul în care cetăţenii proprii lipsesc şi nu şi-au desemnat un nou mandatar, sa ia toate măsurile ca aceştia să fie reprezentaţi în faţa oricărei autorităţi. Articolul 46 Măsuri de conservare a succesiunii 1. Autorităţile competente ale fiecărei părţi contractante vor lua, de îndată, în conformitate cu legea statului lor, măsurile necesare pentru conservarea sau administrarea bunurilor succesorale rămase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetăţean al celeilalte părţi contractante sau care ar reveni unui cetăţean al acestei părţi contractante. 2. Ele informează fără întârziere misiunea diplomatică sau oficiul consular al celeilalte părţi contractante despre măsurile luate conform paragrafului 1. Misiunea diplomatică sau oficiul consular poate participa, direct sau prin mandatar, la realizarea acestor măsuri. La propunerea misiunii diplomatice sau a oficiului consular, măsurile luate conform paragrafului 1 vor putea fi schimbate sau anulate, iar cele ce urmează a fi luate vor putea fi amânate. 3. Autoritatea competenţa potrivit art. 43 paragraful 1 va putea cere ridicarea măsurilor luate conform paragrafului 1. Articolul 47 Deschiderea testamentului 1. Deschiderea testamentului este în atributia autorităţii competente a părţii contractante pe teritoriul căreia se afla testamentul. Copia certificată a testamentului şi a procesului-verbal referitor la deschiderea, starea şi conţinutul testamentului, precum şi originalul testamentului, dacă se cere, se transmit autorităţii competente a celeilalte părţi contractante, dacă defunctul a fost cetăţean al acesteia sau dacă o autoritate a acestei părţi contractante este competenţa să efectueze procedura succesorală. 3. Autoritatea competenţa a părţii contractante al carei cetăţean a fost testatorul la data decesului şi care are în păstrare testamentul va remite, la cerere, autorităţii competente cu luarea măsurilor de conservare a succesiunii o copie certificată de pe testament. Articolul 48 Predarea succesiunii 1. Bunurile succesorale mobile sau sumele de bani obţinute din vânzarea bunurilor succesorale mobile sau imobile, aflate pe teritoriul uneia dintre părţile contractante şi care se cuvin unor moştenitori, cetăţeni ai celeilalte părţi contractante, având domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul acestei din urma părţi contractante sau pe teritoriul unui al treilea stat, vor fi predate, după terminarea procedurii succesorale, acestor moştenitori. Dacă ei nu se prezintă personal sau prin mandatar pentru a prelua bunurile sau sumele de bani menţionate mai sus, acestea vor fi predate misiunii diplomatice sau oficiului consular al părţii contractante ai carei cetăţeni sunt moştenitorii. 2. În cazurile prevăzute la paragraful 1 predarea se va efectua dacă:
a)taxele şi impozitele privind succesiunea au fost plătite sau asigurate; ...
b)pretenţiile creditorilor defunctului şi orice alte pretenţii în legătură cu succesiunea, formulate în termenul prevăzut de legea părţii contractante pe teritoriul căreia se afla bunurile sau sumele menţionate mai sus, au fost satisfacute sau asigurate; ...
c)autorităţile competente au dat aprobarea, care eventual ar fi necesară, pentru exportul bunurilor succesorale mobile sau pentru transferarea sumelor de bani. ... 3. Dacă cetăţeanul unei părţi contractante decedează în timpul călătoriei pe teritoriul celeilalte părţi contractante, unde nu a avut domiciliul sau reşedinţa, obiectele pe care le-a avut asupra să se predau, fără vreo alta procedura, misiunii diplomatice sau oficiului consular al părţii contractante al carei cetăţean a fost. Secţiunea a III-a Răspunderea civilă delictuala Articolul 49 1. Răspunderea civilă delictuala se stabileşte potrivit legii părţii contractante pe al carei teritoriu s-a comis fapta cauzatoare de prejudiciu. 2. Dacă atât persoana care a cauzat prejudiciul, cat şi persoana care a suferit prejudiciul sunt cetăţeni ai aceleiaşi părţi contractante şi domiciliază pe teritoriul acesteia, se aplică legea acestei părţi contractante. 3. În cauzele privind obligaţiile care rezultă din delicte civile, jurisdicţia aparţine autorităţilor competente ale părţii contractante pe al carei teritoriu s-a comis fapta cauzatoare de prejudiciu sau pe al carei teritoriu îşi are domiciliul pârâtul. Capitolul 4 Recunoaşterea şi executarea hotărârilor Articolul 50 Obiectul recunoaşterii şi executării 1. Fiecare parte contractantă recunoaşte şi încuviinţează executarea, pe teritoriul sau, în condiţiile prevăzute de prezentul tratat, a hotărârilor pronunţate pe teritoriul celeilalte părţi contractante. 2. În sensul paragrafului 1 prin hotărâri se înţelege:
a)hotărârile în cauzele civile, patrimoniale şi nepatrimoniale, pronunţate de instanţe judecătoreşti sau alte instituţii competente; ...
b)hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauzele penale, cu privire la obligaţia de despăgubire pentru daunele cauzate; ...
c)hotărârile judecătoreşti referitoare la cheltuielile de judecată; ...
d)hotărârile arbitrale. ... 3. În sensul prezentului tratat, termenul de hotărâre include şi tranzacţiile judiciare. Articolul 51 Condiţiile recunoaşterii şi executării hotărârilor Hotărârile se recunosc şi se executa în cazul în care sunt întrunite următoarele condiţii:
a)dacă sunt definitive şi susceptibile de executare potrivit legii părţii contractante pe teritoriul căreia au fost pronunţate. În materia obligaţiei de întreţinere sunt recunoscute şi hotărârile provizorii, dacă sunt executorii în statul de origine; ...
b)dacă nu a fost incalcata competenţa exclusiva a autorităţii părţii contractante pe teritoriul căreia urmează a avea lor recunoaşterea sau executarea; ...
c)dacă persoanei obligate prin hotărâre, care nu a participat la proces, i s-au înmânat citaţia şi actul de sesizare a instanţei în timp util şi în conformitate cu legea părţii contractante pe teritoriul căreia a fost pronunţată hotărârea, iar în cazul în care nu avea capacitate de exerciţiu, i s-a dat posibilitatea de a fi reprezentată în proces; ...
d)dacă între aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pentru aceleaşi fapte, nu s-a pronunţat în prealabil o hotărâre ori nu se afla în curs de judecată o acţiune intentată anterior pe teritoriul părţii contractante unde urmează să se recunoască ori să se încuviinţeze executarea hotărârii; ...
e)dacă, în cazurile în care trebuie aplicată legea celeilalte părţi contractante, din hotărârea pronunţată rezultă ca această lege nu a fost aplicată. Totuşi, recunoaşterea nu poate fi refuzată numai pentru singurul motiv ca instanţa care a pronunţat hotărârea a aplicat o alta lege, în afară de situaţiile în care procesul priveşte starea şi capacitatea unei persoane, iar soluţia adoptată diferă de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii aplicabile; ...
f)dacă prin recunoaşterea sau încuviinţarea executării hotărârii nu se aduce atingere ordinii publice a părţii contractante pe teritoriul căreia urmează să se recunoască ori să se încuviinţeze executarea hotărârii. ... Articolul 52 Cererea de recunoaştere şi încuviinţare a executării 1. Cererea de recunoaştere şi încuviinţare a executării se depune la instanţa care s-a pronunţat în prima instanţa în cauza respectiva. Aceasta cerere va fi transmisă autorităţii din celălalt stat, competenţa sa încuviinţeze executarea. Cererea poate fi depusa şi direct la aceasta autoritate. 2. La cerere vor fi anexate:
a)textul complet al hotărârii, precum şi o adeverinta ca hotărârea a rămas definitivă şi este susceptibilă de executare, dacă aceasta nu rezultă din hotărâre; ...
b)actele originale sau copii certificate de pe acestea, din care să rezulte ca persoanei obligate prin hotărâre, care nu a luat parte la proces, i s-a înmânat, cel puţin o dată, la timp şi în forma cuvenită, citaţia. ... 3. La cererea de încuviinţare a executării silite, în cazul hotărârilor privind cheltuielile de judecată, se anexează o copie certificată de pe hotărâre şi o adeverinta din care să rezulte ca hotărârea este definitivă şi executorie. Articolul 53 Procedura de recunoaştere şi încuviinţare a executării 1. Hotărârile pronunţate pe teritoriul unei părţi contractante referitoare la statutul civil al propriilor cetăţeni se recunosc de plin drept pe teritoriul celeilalte părţi contractante sau dacă, fiind pronunţate într-un stat terţ, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetăţenie al fiecărei părţi. 2. Hotărârile referitoare la alte procese decât cele arătate la paragraful 1 pot fi recunoscute dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 50 şi 51. 3. Încuviinţarea executării hotărârilor patrimoniale este de competenţa instanţelor judecătoreşti ale părţii contractante pe teritoriul căreia urmează să se facă executarea. 4. Procedura încuviinţării executării, precum şi executarea silită se efectuează potrivit legii părţii contractante pe teritoriul căreia are loc executarea. 5. Dacă hotărârea conţine soluţii asupra mai multor capete de cerere, care sunt disociabile, recunoaşterea sau încuviinţarea executării poate fi acordată separat. 6. Orice obiectie cu privire la executarea silită se va rezolva de instanţa care a încuviinţat executarea. 7. În faţa instanţei judecătoreşti care efectuează executarea silită, debitorul poate ridica numai acele excepţii care se pot invoca potrivit legii părţii contractante pe teritoriul căreia s-a pronunţat hotărârea. 8. Înainte de rezolvarea cererii de încuviinţare a executării, instanţa, dacă apreciază necesar, poate cere părţilor din proces să depună în scris anumite lămuriri sau sa completeze cererea de executare. De asemenea, poate cere lămuriri suplimentare de la instanţa care a pronunţat hotărârea. Articolul 54 Efectele recunoaşterii şi executării Hotărârile definitive, o dată recunoscute sau admise pentru a fi executate, vor avea aceleaşi efecte ca şi cele date de autorităţile competente ale părţii contractante solicitate. Articolul 55 Cheltuielile privind recunoaşterea şi executarea 1. Stabilirea şi încasarea cheltuielilor legate de încuviinţarea executării şi executarea silită propriu-zisa se dispun de către instanţa solicitată potrivit legii statului ei. În aceste cheltuieli se includ şi cele referitoare la certificarea actelor. 2. Partea care a beneficiat, în faţa instanţei care a pronunţat hotărârea, de înlesnirile prevăzute de art. 5 paragraful 1 din prezentul tratat va beneficia de aceleaşi înlesniri şi în cadrul procedurii de încuviinţare a executării şi de executare propriu-zisa, desfăşurată pe teritoriul celeilalte părţi contractante. Articolul 56 Executarea hotărârilor privind cheltuielile de judecată Dacă una dintre părţile în proces, scutită de cauţiune conform art. 4 din prezentul tratat, a fost obligată printr-o hotărâre definitivă sa plătească celeilalte părţi contractante cheltuieli de judecată, instanţa competenţa de pe teritoriul celeilalte părţi contractante va incuviinta, la cerere, gratuit, executarea acestor cheltuieli. Articolul 57 Recunoaşterea şi executarea hotărârilor arbitrale Cele doua părţi contractante, în conformitate cu prevederile Convenţiei asupra recunoaşterii şi executării hotărârilor arbitrale străine, încheiată la New York la 10 iunie 1958, vor recunoaşte şi vor executa hotărârile arbitrale date pe teritoriul celeilalte părţi contractante. Partea a III-a Cauze penale Capitolul 1 Asistenţa juridică Articolul 58 Obiectul asistenţei juridice Asistenţa juridică în materie penală cuprinde: înmânarea de acte judiciare şi extrajudiciare, luarea de declaraţii invinuitilor şi inculpaţilor, audierea martorilor şi experţilor, efectuarea de expertize, perchezitii, cercetări la faţa locului, predari de probe materiale, precum şi alte activităţi procesuale legate de administrarea probelor. Articolul 59 Cererea de asistenţa juridică Cererea de asistenţa juridică în cauzele penale trebuie să cuprindă, pe lângă datele prevăzute la art. 15, şi descrierea succintă a faptelor şi încadrarea lor juridică. Articolul 60 Executarea cererilor şi informarea asupra rezultatelor îndeplinirii acestora Prevederile art. 16, 17 şi 18 se aplică în mod corespunzător şi în cauzele penale. Articolul 61 Comunicarea hotărârilor de condamnare Părţile contractante îşi comunică semestrial date privind hotărârile penale definitive, pronunţate de instanţele unei părţi contractante împotriva cetăţenilor celeilalte părţi contractante. Aceasta dispoziţie se aplică şi cu privire la modificările ulterioare ce vor interveni în legătură cu hotărârile menţionate. Articolul 62 Informaţii din cazierul judiciar La cererea autorităţilor competente ale unei părţi contractante se vor transmite, gratuit, informaţii din cazierul judiciar al persoanelor urmărite sau supuse judecaţii penale pe teritoriul părţii contractante solicitante. Articolul 63 Refuzul asistenţei juridice în cauzele penale 1. Asistenţa juridică poate fi refuzată dacă:
a)cererea se referă fie la infracţiuni considerate de partea contractantă solicitată ca infracţiuni politice sau infracţiuni conexe la astfel de infracţiuni, fie la infracţiuni militare; ...
b)partea contractantă solicitată apreciază ca executarea cererii de asistenţa juridică este de natura sa aducă atingere suveranităţii, securităţii sau ordinii sale publice; ...
c)potrivit legii părţii contractante solicitate, fapta sau faptele invocate în cerere nu constituie infracţiuni. ... 2. Partea contractantă solicitată va comunică părţii contractante solicitante motivele refuzului asistenţei juridice. Capitolul 2 Extrădarea Articolul 64 Obligaţia extrădării 1. Părţile contractante se obliga să-şi extrădeze, reciproc, la cerere, în condiţiile prezentului tratat, persoanele aflate pe teritoriul lor, pentru a fi trase la răspundere penal sau pentru executarea pedepsei. 2. Extrădarea se admite numai dacă fapta care face obiectul cererii de extrădare constituie infracţiune, potrivit legilor ambelor părţi contractante. 3. Extrădarea, în vederea urmăririi sau judecării, se admite numai pentru fapte a căror săvârşire atrage, potrivit legilor ambelor părţi contractante, o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an, iar când este cerută în vederea executării pedepsei, numai dacă pedeapsa pronunţată este mai mare de 6 luni. 4. Considerarea infracţiunii ca fiind pedepsita de legile ambelor părţi contractante nu este condiţionată de împrejurarea ca legile părţilor contractante înscriu fapta în aceeaşi categorie de infracţiuni sau o denumesc prin aceeaşi terminologie. 5. Dacă cererea de extrădare se referă la doua sau mai multe infracţiuni sancţionate cu o pedeapsă privativă de libertate de legile ambelor părţi contractante, chiar dacă numai una dintre ele corespunde condiţiilor prevăzute la paragraful 3 privind durata pedepsei, extrădarea poate fi admisă şi pentru celelalte infracţiuni. Articolul 65 Refuzul extrădării 1. Părţile contractante nu-şi extrădează proprii lor cetăţeni. 2. Extrădarea va fi, de asemenea, refuzată, dacă:
a)infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul părţii contractante solicitate; ...
b)infracţiunea a fost săvârşită în afară teritoriului părţii contractante solicitante, iar legea părţii contractante solicitate nu permite exercitarea acţiunii penale pentru asemenea infracţiuni săvârşite în afară teritoriului sau ori nu admite extrădarea pentru infracţiunea care face obiectul cererii de extrădare; ...
c)potrivit legii uneia dintre părţile contractante, infracţiunea pentru care se cere extrădarea este amnistiată sau acţiunea penală nu poate fi exercitată ori hotărârea nu poate fi executată ca urmare a implinirii termenului de prescripţie sau pentru alt temei legal; ...
d)persoana a carei extrădare se cere a fost trimisa în judecata sau a fost judecata pentru aceeaşi infracţiune ori dacă în cauza s-a dat o ordonanţa sau o hotărâre de încetare a procesului penal, pe teritoriul părţii contractante solicitate; ...
e)potrivit legii ambelor părţi contractante, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare decât la plângerea prealabilă a părţii vătămate; ...
f)infracţiunea este considerată de partea contractantă solicitată ca infracţiune politica sau ca infracţiune conexă la asemenea infracţiune; ...
g)partea contractantă solicitată are motive serioase sa creadă ca cererea de extrădare a fost prezentată în scopul de a urmări sau pedepsi o persoană pentru considerente de rasa, religie, sex, naţionalitate, origine etnică sau opinii politice ori ca situaţia acestei persoane risca să fie agravată pentru unul sau altul dintre aceste motive; ...
h)este cerută pentru o infracţiune militară. ... Articolul 66 Infracţiuni fiscale 1. În materie de taxe, impozite, vama şi schimb valutar, extrădarea va fi acordată între părţile contractante, conform dispoziţiilor prezentului tratat, pentru fapte care corespund, potrivit legii părţii contractante solicitate, unei infracţiuni de aceeaşi natură. 2. Extrădarea nu va putea fi refuzată pe motiv ca legea părţii contractante solicitate nu prevede acelaşi regim de taxe şi impozite sau nu conţine acelaşi tip de reglementare în materie de taxe şi impozite, vama sau schimb valutar ca legislaţia părţii contractante solicitante. Articolul 67 Actele-anexa la cererea de extrădare La cererea de extrădare se anexează:
a)originalul sau copia certificată de pe mandatul de arestare sau orice alt act având aceeaşi forta, emis în forma prevăzută de legea părţii contractante solicitante, iar la cererea de extrădare pentru executarea pedepsei, copia certificată de pe hotărârea rămasă definitivă; ...
b)o expunere a faptelor pentru care extrădarea este cerută, timpul şi locul săvârşirii infracţiunii, calificarea infracţiunii şi referiri la dispoziţiile legale care îi sunt aplicabile, precum şi date cu privire la durata pedepsei executate până atunci; dacă prin infracţiune s-au produs pagube materiale, se va menţiona cuantumul stabilit sau aproximat al acestora; ...
c)copia de pe textele de lege ale părţii contractante solicitante, aplicabile sau aplicate în cauza respectiva; ...
d)în măsura în care este posibil, date privind persoana a carei extrădare se cere, cetăţenia ei, domiciliul sau reşedinţa ei, precum şi descrierea fizionomiei, fotografii şi amprente digitale. ... Articolul 68 Date suplimentare 1. Dacă datele primite de la partea contractantă solicitanta nu sunt suficiente pentru luarea în considerare a cererii de extrădare, partea contractantă solicitată poate cere completarea lor. Ea poate stabili un termen care nu va putea depăşi 2 luni pentru trimiterea datelor suplimentare. Acest termen poate fi prelungit, la cererea motivată a părţii contractante solicitante, cu încă 15 zile. 2. Dacă persoana la care se referă cererea a fost arestata, iar partea contractantă solicitanta nu trimite în termenul stabilit datele cerute, partea contractantă solicitată poate pune în libertate acea persoana. Articolul 69 Arestarea în vederea extrădării 1. După primirea cererii de extrădare, partea contractantă solicitată va lua neîntârziat măsuri pentru arestarea persoanei a carei extrădare se cere, cu excepţia cazurilor în care, potrivit prezentului tratat, extrădarea nu poate avea loc. 2. În caz de urgenta, arestarea poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrădare, dacă s-a receptionat o intervenţie în acest sens de la partea contractantă solicitanta. În intervenţie se va menţiona, după caz, mandatul de arestare ori dispoziţia de arestare preventivă sau hotărârea definitivă data împotriva acelei persoane şi menţiunea potrivit căreia cererea de extrădare va fi transmisă ulterior. Intervenţia în vederea arestării poate fi facuta prin Interpol, prin posta, telegraf, telex, fax sau prin orice alt mijloc care lasă urma scrisă ori este admis de partea contractantă solicitată. Autoritatea solicitanta va fi informată în cel mai scurt timp despre cursul dat cererii sale. 3. Persoana arestata în aplicarea prevederilor paragrafului 2 poate fi pusă în libertate dacă, în termen de o luna de la data trimiterii înştiinţării, nu se primeşte cererea de extrădare. Acest termen poate fi prelungit cu 15 zile, la cererea motivată a părţii contractante solicitante. Cu toate acestea, punerea în libertate provizorie este oricând posibila, cu condiţia ca partea contractantă solicitată sa ia orice măsură pe care o considera necesară în vederea evitării ca persoana să se sustragă. 4. Punerea în libertate nu împiedica o noua arestare şi extrădare, dacă cererea de extrădare parvine ulterior. Articolul 70 Amânarea extrădării Dacă persoana a carei extrădare se cere este inculpata într-un proces penal în curs sau dacă a fost condamnata pentru o alta infracţiune decât aceea în legătură cu care se cere extrădarea, pe teritoriul părţii contractante solicitate, extrădarea poate fi amânată până la sfârşitul procesului penal, până la executarea completa a pedepsei pronunţate sau până la eliberarea definitivă înainte de expirarea duratei acesteia. Articolul 71 Extrădarea temporară 1. Dacă amânarea extrădării prevăzute la art. 70 din prezentul tratat ar putea atrage după sine împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii penale sau ar putea aduce prejudicii serioase pentru stabilirea faptelor, persoana a carei extrădare se cere poate fi extrădată temporar, pe baza unei cereri motivate. 2. Persoana extrădată temporar va fi trimisa înapoi, imediat după efectuarea actelor procesuale pentru care a fost extrădată. Articolul 72 Predarea 1. Partea contractantă solicitată va face cunoscut părţii contractante solicitante hotărârea sa cu privire la extrădare. 2. În caz de acceptare, partea contractantă solicitată este obligată sa comunice părţii contractante solicitante locul şi data predării, precum şi durata detentiei executate în vederea extrădării de către persoana în cauza. 3. Dacă partea contractantă solicitanta nu ia în primire persoana la data fixată pentru predare şi dacă nu s-a solicitat o amânare, aceasta poate fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile, calculat de la data stabilită pentru predare. Partea contractantă solicitată poate refuza extrădarea pentru aceeaşi fapta. Articolul 73 Transmiterea obiectelor 1. Părţile contractante se obliga să-şi transmită reciproc, la cerere:
a)obiectele şi valorile care au fost procurate de infractor prin infracţiunea care a atras extrădarea; ...
b)obiectele care pot avea importanţa ca probe în cauza penală pentru care s-a cerut extrădarea. ... 2. Obiectele şi valorile prevăzute la paragraful 1 se transmit chiar dacă extrădarea infractorului nu poate fi facuta din cauza decesului sau, sustragerii de la judecata sau din alte motive. 3. Dacă obiectele cerute sunt necesare părţii contractante solicitate ca probe într-o alta cauza penală, transmiterea lor poate fi amânată până la terminarea procesului în cauza sau pot fi predate cu condiţia de a fi restituite. 4. Drepturile părţii contractante solicitate sau ale terţilor asupra obiectelor cerute rămân neatinse. Obiectele asupra cărora exista asemenea drepturi se restituie părţii contractante solicitate, după terminarea procedurii, cat mai curând posibil şi fără cheltuieli. Articolul 74 Repetarea extrădării Dacă persoana extrădată se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecata ori de la executarea pedepsei şi se înapoiază de bunăvoie pe teritoriul părţii contractante solicitate, ea va putea fi din nou extrădată, la cererea scrisă a părţii contractante solicitante, fără a mai fi necesară prezentarea actelor prevăzute la art. 67. Articolul 75 Cereri de extrădare primite din partea mai multor state Dacă extrădarea este cerută concomitent de mai multe state fie pentru aceeaşi fapta, fie pentru fapte diferite, partea contractantă solicitată hotărăşte ţinând seama de toate circumstanţele şi, în special, de gravitatea şi locul infracţiunilor, de data respectivelor cereri, de cetăţenia persoanei cerute şi de posibilitatea unei extrădări ulterioare unui alt stat. Articolul 76 Limitele urmăririi penale împotriva persoanei extrădate 1. Persoana extrădată nu va putea fi urmărită, judecata sau deţinută în vederea executării unei pedepse sau supusă unei restrictii a libertăţii sale individuale, pentru o infracţiune săvârşită anterior predării, alta decât aceea pentru care s-a cerut extrădarea, sau nu poate fi reextradata unui stat terţ decât în următoarele cazuri:
a)statul care a predat-o consimte. În acest scop va trebui prezentată o cerere, însoţită de actele prevăzute de art. 67 şi de un proces-verbal încheiat de autoritatea competentă conţinând declaraţiile extrădatului. Acest consimţământ va putea fi dat dacă infracţiunea pentru care este cerut antreneaza ea însăşi obligaţia de extrădare; ...
b)deşi a avut posibilitatea, persoana extrădată nu a părăsit teritoriul părţii contractante solicitante în termen de o luna de la sfârşitul procesului penal, iar în cazul condamnării, de la executarea pedepsei sau dacă se înapoiază pe teritoriul acestei din urma părţi. În acest termen nu se socoteşte timpul în care persoana extrădată nu a putut părăsi teritoriul părţii contractante solicitante din motive independente de voinţa sa. ... 2. Dacă calificarea data infracţiunii este modificată în cursul procesului, persoana extrădată nu va fi urmărită sau judecata decât în măsura în care elementele constitutive ale infracţiunii, în noua calificare, ar permite extrădarea. Articolul 77 Informaţii cu privire la rezultatul procesului penal Părţile contractante îşi comunică reciproc informaţii cu privire la rezultatul procesului penal pornit împotriva persoanei extrădate. Dacă împotriva acestei persoane a fost pronunţată o hotărâre definitivă, se va transmite şi copia de pe aceasta hotărâre. Articolul 78 Tranzitarea 1. Fiecare dintre părţile contractante va autoriza, la cererea celeilalte părţi contractante, transportul pe teritoriul sau al persoanelor extrădate celeilalte părţi contractante de către un stat terţ. Aceasta prevedere nu se va aplica dacă, potrivit prevederilor prezentului tratat, nu ar exista obligaţia de extrădare. 2. Cererea pentru autorizarea tranzitului se înaintează şi se rezolva după aceleaşi reguli ca şi cererea de extrădare. Articolul 79 Cheltuieli de extrădare şi de tranzit 1. Cheltuielile de extrădare vor fi suportate de partea contractantă pe teritoriul căreia s-au efectuat. 2. Cheltuielile de tranzit vor fi suportate de partea contractantă solicitanta. Articolul 80 Modul de legătură În problemele de extrădare şi tranzitare, organele centrale ale celor două părţi contractante, menţionate la art. 8 din prezentul tratat, comunică direct între ele. Capitolul 3 Transferul urmăririi penale Articolul 81 Obligaţia de a porni o acţiune penală Fiecare parte contractantă, la cererea celeilalte părţi contractante, va porni, în conformitate cu propria sa lege, acţiunea penală împotriva unui cetăţean al său, în cazul în care exista date suficiente ca a săvârşit, pe teritoriul celeilalte părţi contractante, o faptă care este prevăzută ca infracţiune de legile ambelor părţi contractante. Articolul 82 Cererea de transmitere 1. Cererea de transmitere a urmăririi penale se face în scris. 2. La cerere se anexează o informare cuprinzând date asupra faptei săvârşite, calificării ei juridice, precum şi toate probele existente cu privire la săvârşirea infracţiunii, iar în măsura în care este posibil, datele prevăzute în art. 67. Articolul 83 Informaţii privind soluţionarea procesului Partea contractantă al carei cetăţean este persoana urmărită va înştiinţa cealaltă parte contractantă despre rezultatul procesului penal, iar în cazul în care ar interveni o hotărâre definitivă, va trimite şi copia de pe aceasta. Capitolul 4 Transferul persoanelor condamnate Articolul 84 Principii generale 1. Părţile contractante se obliga, în condiţiile prezentului tratat, sa coopereze în materie de transfer al persoanelor condamnate. 2. Persoana condamnata pe teritoriul uneia dintre părţile contractante poate, în condiţiile prevăzute de prezentul tratat, să fie transferata pe teritoriul celeilalte părţi contractante, pentru executarea pedepsei privative de libertate la care a fost condamnata. În acest scop, persoana condamnata poate să-şi exprime dorinţa de a fi transferata, în baza prezentului tratat, adresandu-se fie autorităţilor competente ale statului de condamnare, fie celor ale statului de execuţie. 3. Transferul poate fi solicitat fie de statul de condamnare, fie de statul de execuţie. Articolul 85 Condiţiile transferului Transferul poate avea loc:
a)dacă condamnatul este cetăţean al statului de execuţie; ...
b)dacă hotărârea de condamnare este definitivă şi executorie; ...
c)dacă durata pedepsei privative de libertate, pe care condamnatul o mai are de executat la data cererii de transfer, este de cel puţin 6 luni. În cazuri excepţionale, părţile contractante pot conveni asupra transferului, atunci când durata pedepsei rămase de executat este mai mica de 6 luni; ...
d)dacă condamnatul sau, atunci când, din motive de vârsta ori stare fizica sau stare psihică, una dintre părţile contractante considera necesar, reprezentantul sau legal consimte la transfer; ...
e)dacă fapta pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare constituie infracţiune potrivit legii părţii contractante al carei cetăţean este cel condamnat; ...
f)dacă ambele părţi contractante au convenit asupra transferului. ... Articolul 86 Comunicarea de informaţii 1. Autorităţile competente ale statului de condamnare aduc la cunoştinţa oricărui condamnat, cetăţean al celuilalt stat, posibilitatea de a obţine, în condiţiile prevăzute de prezentul tratat, transferul sau în vederea executării pedepsei în statul al cărui cetăţean este. 2. Dacă condamnatul îşi exprima, pe lângă statul de condamnare, dorinţa de a fi transferat, acest stat trebuie să informeze statul de execuţie, cat mai curând posibil, după ce hotărârea a rămas definitivă. 3. Informaţiile trebuie să cuprindă:
a)numele, data şi locul naşterii condamnatului; ...
b)atunci când este posibil, adresa sa din statul de execuţie; ...
c)o expunere a faptelor care au condus la condamnare; ...
d)natura, durata şi data când a început executarea pedepsei. ... 4. Dacă condamnatul îşi exprima pe lângă statul de execuţie dorinţa de a fi transferat, statul de condamnare comunică acestui stat, la cererea sa, informaţiile menţionate la paragraful 3. 5. Condamnatul trebuie să fie informat în scris despre orice hotărâre luată de unul dintre cele doua state în legătură cu cererea de transfer. Articolul 87 Cererea de transfer şi documentele anexe 1. Cererea de transfer trebuie să fie formulată în scris. 2. La cerere se anexează:
a)un act care să ateste ca persoana condamnata este cetăţean al statului de execuţie; ...
b)copia de pe textele legale din care rezultă ca faptele care au dus la condamnarea persoanei ce urmează a fi transferata constituie infracţiuni din punct de vedere al legii statului de execuţie; ...
c)copia legalizată de pe hotărârea de condamnare, cu menţiunea ca este definitivă, precum şi copia de pe textele de lege aplicate în cauza respectiva; ...
d)acte din care rezultă durata pedepsei deja executate şi a arestului preventiv, precum şi durata pedepsei ce urmează a fi executată; ...
e)o declaraţie privind consimţământul la transfer; ...
f)alte acte, dacă autoritatea competentă a statului de condamnare considera necesară comunicarea acestora. ... 3. Dacă unul dintre cele doua state considera necesar, poate solicita acte sau date suplimentare. Articolul 88 Consimţământul la transfer 1. Condamnatul trebuie să-şi dea consimţământul la transfer de bunăvoie şi în deplina cunoştinţa a consecinţelor juridice care decurg din aceasta. Procedura este cea prevăzută de legea statului de condamnare. 2. Statul de condamnare trebuie să dea statului de execuţie posibilitatea verificării, prin intermediul unui funcţionar consular, dacă consimţământul la transfer a fost dat cu respectarea condiţiilor prevăzute la paragraful 1. Articolul 89 Modul de legătură În problemele de predare a condamnaţilor, în vederea executării pedepselor, ministerele de justiţie ale celor două părţi contractante comunică direct între ele. Articolul 90 Comunicarea rezolvarii cererii Partea contractantă solicitată trebuie să informeze partea contractantă solicitanta, în scris, în cel mai scurt timp, despre acordul sau refuzul transferului solicitat. Articolul 91 Predarea condamnatului Dacă propunerea de transfer este acceptată, autorităţile competente ale celor două părţi contractante vor conveni, de îndată, asupra locului, datei şi modalităţilor de transfer al persoanei condamnate. Articolul 92 Punerea în executare a pedepsei 1. Pedeapsa se executa pe baza hotărârii pronunţate de instanţa statului de condamnare. 2. Totuşi, instanţa competenţa din statul de execuţie decide, prin hotărâre judecătorească, asupra modalitatii de punere în executare a hotărârii pronunţate în statul de condamnare. 3. Dacă natura sau durata pedepsei pronunţate în statul de condamnare nu corespunde cu legea statului de execuţie, acest din urma stat, prin hotărâre judecătorească, o poate adapta la pedeapsa prevăzută de propria sa lege pentru infracţiuni de aceeaşi natură. Aceasta pedeapsa va fi cat mai corespunzătoare pedepsei aplicate prin hotărârea de condamnare. Prin natura sau prin durata sa, aceasta pedeapsa nu poate să o agraveze pe cea pronunţată în statul de condamnare şi nici să depăşească maximumul prevăzut de legea statului de execuţie. 4. Partea din pedeapsa care a fost executată în statul de condamnare se deduce din durata pedepsei stabilite de instanţa din statul de execuţie, dacă pedepsele sunt de acelaşi fel. În cazul în care instanţa stabileşte o pedeapsă de alt fel decât cea aplicată prin hotărârea de condamnare, la stabilirea naturii şi duratei pedepsei se tine seama de partea de pedeapsa executată. 5. Pedeapsa complimentară, pronunţată prin hotărârea de condamnare, se executa în măsura în care este prevăzută în legea părţii contractante al carei cetăţean este cel condamnat şi nu a fost executată în statul de condamnare. 6. O copie de pe hotărârea pronunţată de instanţa statului de execuţie se comunică autorităţii competente a celuilalt stat. Articolul 93 Legea aplicabilă 1. Executarea pedepsei se face potrivit legii statului de execuţie, care este singurul competent sa ia orice decizie. 2. Statul de condamnare este singurul competent sa reexamineze hotărârea de condamnare prin cai judiciare de atac. 3. Fiecare parte contractantă poate acorda graţierea sau amnistia, conform legii sale. Articolul 94 Încetarea executării Statul de condamnare informează statul de execuţie în legătură cu orice hotărâre sau măsura care are ca efect înlăturarea caracterului executoriu al pedepsei. În acest caz, statul de execuţie trebuie să înceteze executarea pedepsei. Articolul 95 Informaţii privind executarea pedepsei Statul de execuţie informează statul de condamnare în legătură cu executarea pedepsei:
a)la terminarea executării pedepsei; ...
b)în caz de evadare a condamnatului; ...
c)dacă statul de condamnare îi solicita informaţii în legătură cu executarea pedepsei. ... Articolul 96 Tranzitarea 1. Fiecare parte contractantă autorizeaza, la cerere, transportul în tranzit pe teritoriul sau al cetăţenilor celeilalte părţi contractante, transferati pentru executarea pedepsei de către un stat terţ în statul ai cărui cetăţeni sunt. 2. Cererea pentru autorizarea tranzitului se formulează şi se rezolva potrivit prevederilor din prezentul tratat, referitoare la transferul persoanelor condamnate. Articolul 97 Cheltuielile de transfer Cheltuielile ocazionate de transferul persoanelor condamnate sunt suportate de statul de execuţie, cu excepţia cheltuielilor ocazionate exclusiv pe teritoriul statului de condamnare. Partea A V-A Dispoziţii finale Articolul 98 Soluţionarea diferendelor Orice diferend rezultat din aplicarea prezentului tratat se va soluţiona pe cale diplomatică. Articolul 99 Ratificarea şi intrarea în vigoare a tratatului Prezentul tratat va fi supus ratificării şi va intra în vigoare în cea de a 30-a zi de la data schimbului instrumentelor de ratificare. Articolul 100 Valabilitatea tratatului Prezentul tratat se încheie pe o durată nelimitată. Fiecare dintre cele doua părţi contractante poate să-l denunţe printr-o notificare scrisă. Denunţarea va produce efecte după trecerea unui an de la data notificării. Încheiat la Chişinău la 6 iulie 1996, în doua exemplare originale, ambele texte având aceeaşi valabilitate. Drept pentru care plenipotenţiarii părţilor contractante au semnat prezentul tratat şi au aplicat sigiliile lor. Pentru România, Teodor Viorel Melescanu Pentru Republica Moldova, Mihai Popov ---------------

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.