DECIZIA nr. 14 din 12 iunie 2019

Pe scurt

Această decizie clarifică modul de interpretare a articolului 43 alineatul (2) din Codul penal, referitor la situațiile de recidivă postcondamnatorie și concurs de infracțiuni. Stabilește condițiile în care se aplică acest articol, în special când infracțiunile concurente au fost săvârșite după o condamnare definitivă, dar înainte de executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

Ce reglementează

• Interpretarea articolului 43 alineatul (2) din Codul penal.
• Condițiile de aplicare a acestui articol în cazul recidivei postcondamnatorii.
• Situația în care infracțiunile concurente sunt săvârșite după o condamnare definitivă neexecutată sau parțial executată.
• Modul de calcul al pedepsei rezultante în anumite cazuri de pluralitate infracțională.

Cui îi privește

• Instanțele de judecată care aplică dispozițiile Codului penal privind recidiva și concursul de infracțiuni.
• Persoanele acuzate de săvârșirea mai multor infracțiuni, în special în situații de recidivă postcondamnatorie.

Puncte cheie

• Articolul 43 alineatul (2) din Codul penal se aplică doar dacă infracțiunile concurente sunt săvârșite după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a aplicat pedeapsa anterioară, înainte ca aceasta să fi fost executată ori considerată ca executată.
• Nu este necesar ca toate infracțiunile concurente să îndeplinească cerințele specifice celui de-al doilea termen al recidivei, dar trebuie să respecte condiția privind momentul săvârșirii lor.
• Dacă o infracțiune concurentă cu cea care formează al doilea termen al recidivei este concurentă și cu infracțiunea care constituie primul termen al recidivei, dispozițiile art. 43 alin. (2) din Codul penal nu sunt incidente.
• Întrebarea privind contopirea pedepselor individuale și adăugarea restului de pedeapsă neexecutat inițial sau contopirea pedepsei aplicate în cauză cu ultima pedeapsă rezultantă ca efect al recidivelor succesive nu îndeplinește condițiile de admisibilitate pentru o dezlegare de principiu.