LEGE nr. 255 din 30 decembrie 1998 (*republicată*)

Pe scurt

Această lege reglementează protecția drepturilor amelioratorilor asupra noilor soiuri de plante în România, prin acordarea unui brevet pentru soi. Legea stabilește condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un soi pentru a fi protejat și procedura de obținere a acestui brevet.

Ce reglementează

• Protecția drepturilor amelioratorilor de noi soiuri de plante.
• Condițiile de brevetabilitate pentru noile soiuri de plante (noutate, distinctivitate, uniformitate, stabilitate).
• Procedura de depunere și examinare a cererilor de brevet pentru soi.
• Dreptul de prioritate al cererilor de brevet pentru soi.

Cui îi privește

• Amelioratorii de noi soiuri de plante, adică persoanele care au creat, descoperit și dezvoltat un nou soi.
• Persoanele fizice și juridice, inclusiv cele străine, care solicită protecția pentru un nou soi în România.

Puncte cheie

• Un soi este considerat nou dacă materialul de înmulțire sau recoltat nu a fost vândut sau pus la dispoziția terților în scop comercial: pe teritoriul României, cu un an înainte de înregistrarea cererii; pe teritoriul altor state, cu mai mult de 4 ani (sau 6 ani pentru pomi, arbori, arbuști ornamentali și viță-de-vie) înainte de înregistrarea cererii.
• Soiul trebuie să fie distinct, adică să se deosebească clar, prin unul sau mai multe caractere relevante, față de orice alt soi cunoscut.
• Soiul trebuie să fie uniform (plantele rămân suficient de uniforme în caracterele relevante) și stabil (caracterele relevante rămân neschimbate după înmulțiri repetate).
• Dreptul la brevetul pentru soi aparține amelioratorului și poate fi transmis prin cesiune, iar în cazul mai multor amelioratori, dreptul aparține în comun.