Normativ din 8 mai 2007

NORMATIV din 8 mai 2007 privind documentaţiile geotehnice pentru construcţii - INDICATIV NP 074-2007 Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 381 din 6 iunie 2007 Partea I Întocmirea şi verificarea documentaţiilor geotehnice pentru construcţii

Capitolul 1

Generalităţi 1.1. Scop şi domeniu de aplicare 1.1.1. Partea I a prezentului normativ stabileşte modul de întocmire şi verificare a documentaţiilor geotehnice pentru construcţii.

1.1.2. Documentaţiile geotehnice la care se referă prezentul normativ pot fi întocmite pentru construcţii civile, industriale, agrozootehnice, energetice, miniere, de telecomunicaţii, edilitare şi de gospodărie comunală; pentru drumuri, sisteme rutiere aeroportuare, poduri, tunele; pentru construcţii de căi ferate; pentru construcţii de porturi, şantiere navale şi platforme marine; pentru construcţii şi amenajări hidrotehnice; pentru îmbunătăţiri funciare, precum şi pentru orice alte categorii de construcţii.

1.1.3. Documentaţiile geotehnice reprezintă o componentă distinctă a proiectului unei construcţii. Elaborarea documentaţiilor geotehnice trebuie încredinţată unor specialişti, persoane juridice sau fizice, având calificarea necesară şi experienţă în acest domeniu şi dispunând de o dotare tehnică adecvată.

1.1.4. Documentaţiile geotehnice la care se referă prezentul normativ pot fi întocmite atât pentru construcţii noi, cât şi pentru construcţii existente, în vederea obţinerii autorizaţiei de construire sau autorizaţiei de desfiinţare, precum şi pentru toate fazele de proiectare stabilite prin legislaţia în vigoare.

De asemenea, documentaţiile geotehnice se pot întocmi şi pentru elaborarea expertizelor juridice, pentru studii de impact şi pentru obţinerea avizelor de mediu.

1.1.5. Natura şi conţinutul documentaţiilor geotehnice se diferenţiază în funcţie de faza de proiectare şi de categoria geotehnică a lucrării. În anexa nr. I.1 sunt date recomandări privind stabilirea categoriei geotehnice în care se încadrează o lucrare.

1.1.6. În toate cazurile în care, în concordanţă cu prevederile prezentului normativ, se impune verificarea unei documentaţii geotehnice, verificarea va trebui efectuată de un verificator de proiecte pentru domeniul A(f).

Capitolul 2

Documentaţiile geotehnice pentru construcţii 2.1. Avizul geotehnic preliminar 2.1.1. Obiectivul acestei documentaţii îl reprezintă elaborarea unui aviz geotehnic pentru fazele preliminare de proiectare (studiul de prefezabilitate şi/sau studiul de fezabilitate).

2.1.2. Avizul geotehnic preliminar nu se poate substitui studiului geotehnic necesar la proiectarea lucrărilor.

2.2. Studiul geotehnic 2.2.1. Studiul geotehnic reprezintă documentaţia geotehnică de bază necesară pentru proiectarea oricărei construcţii.

2.2.2. Studiul geotehnic face parte din proiectul tehnic şi este prezentat în anexa la proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construire (PAC).

2.2.3. În anexa nr. I.2 se prezintă sintetic condiţiile de elaborare şi verificare a studiului geotehnic (SG).

2.3. Studiul geotehnic de detaliu 2.3.1. Studiul geotehnic de detaliu (SG-D) se elaborează pentru faza de detalii de execuţie, în situaţiile în care pentru proiectarea detaliilor de execuţie sunt necesare elemente suplimentare faţă de cele furnizate de studiul geotehnic elaborat pentru faza de proiect tehnic şi care a făcut parte şi din PAC.

2.4. Studiul geotehnic pentru proiectul în fază unică 2.4.1. În cazul în care proiectul se elaborează în fază unică (PFU), în locul fazelor PT şi DDE, prevederile de la pct. 2.2 şi 2.3 rămân valabile şi pentru studiul geotehnic pentru proiectul în fază unică (SGU).

2.5. Raportul de monitorizare geotehnică a execuţiei 2.5.1. Monitorizarea geotehnică a execuţiei lucrărilor urmăreşte să asigure că lucrările legate de teren sunt realizate în conformitate cu proiectul, pentru a se putea dispune, dacă se dovedeşte necesar, adaptarea pe măsura avansării lucrărilor a detaliilor de execuţie, în funcţie de condiţiile geotehnice întâlnite şi de comportarea lucrărilor în faza de construcţie.

2.5.2. Monitorizarea geotehnică a execuţiei poate fi efectuată de elaboratorul studiului geotehnic, de unităţi autorizate sau de specialişti atestaţi pentru domeniul A(f) - Rezistenţa şi stabilitatea terenului de fundare a construcţiilor şi a masivelor de pământ.

2.5.3. Raportul de monitorizare geotehnică a execuţiei cuprinde notele de sinteză a monitorizării geotehnice (în primul rând, natura şi caracteristicile terenurilor întâlnite şi compararea cu previziunile), precum şi note privind comportarea lucrării în curs de execuţie şi a vecinătăţilor.

2.6. Expertiza geotehnică 2.6.1. Obiectivul documentaţiei geotehnice, denumită expertiza geotehnică (EG), îl reprezintă expertizarea unuia sau a mai multor elemente geotehnice ale unei lucrări noi, în faza de proiectare ori în faza de execuţie, sau a unei lucrări existente.

2.6.2. În cazul unei lucrări noi, expertiza geotehnică poate expertiza studii geotehnice realizate în prealabil, cu referire la lucrarea sau la partea din lucrare specificată prin temă.

2.6.3. În cazul unei lucrări existente, expertiza geotehnică se diferenţiază după cum lucrarea este fără avarie sau cu avarie.

2.6.3.1. În cazul unei lucrări fără avarie, obiectivul expertizei geotehnice îl reprezintă, de regulă, expertizarea unui element geotehnic specific al lucrării, cu luarea în considerare a studiilor geotehnice realizate în diferitele faze ale proiectării, precum şi a observaţiilor făcute pe parcursul execuţiei şi exploatării.

2.6.3.2. În cazul unei lucrări cu avarie, obiectivele principale ale expertizei geotehnice le constituie investigarea cauzelor geotehnice ale avariei constatate şi evaluarea remediilor ce trebuie avute în considerare.

2.6.4. Realizarea expertizei geotehnice se efectuează de experţi în domeniul A(f).

2.7. Corelarea între documentaţiile geotehnice şi etapele de realizare a lucrării 2.7.1. În figura 1 se prezintă schema clasificării, succesiunii şi corelării documentaţiilor geotehnice pentru construcţii, în funcţie de etapele de realizare a lucrării şi de obiectul documentaţiilor. ┌────────────────────┐ ┌──────────────────────────────────────────────────┐ │ Etapele de │ │ │ │realizare a lucrării│ │ DOCUMENTAŢIILE GEOTEHNICE │ └────────────────────┘ └──────────────────┬────────────┬──────────────────┘ │ │ ┌───────────┘ └──────────┐ │ │ ┌──────────────────┐ ┌──────┴──────────┐ ┌──────┴─────────┐ │ │ │ Autorizarea, │ │ │ │ Proiectare │ │ proiectarea şi │ │ Expertizare │ │ │ │ monitorizarea │ │ │ │ │ │ lucrărilor │ └────────────────┘ ├──────────────────┤ ├─────────────────┤ ┌────────────────┐ │Faze preliminare: │ │ │ │ │ │ - studiu de │ │ Aviz geotehnic │ │ │ │ prefezabilitate │ │preliminar (AG-P)│ │ │ │ - studiu de │ │ (după caz) │ │ │ │ fezabilitate │ │ │ │ │ ├──────────────────┤ ├─────────────────┤ │ │ │ Proiect pentru │ │ │ │ │ │ autorizarea │ │ │ │ │ │ executării │ │ │ │ │ │ lucrărilor │ │ │ │ Expertiză │ │ de construcţii │ │ Studiu │ │ geotehnică │ │ (PAC) │ │ geotehnic*1) ├──────────┐ │ (după caz) │ ├──────────────────┤ │ (SG) │ Studiu │ │ │ │ Proiect tehnic │ │ │geotehnic │ │ │ │ (PT) │ ├─────────────────┤ pentru │ │ │ ├──────────────────┤ │ Studiu │proiect în│ │ │ │ Detalii de │ │ geotehnic │ faza │ │ │ │ execuţie │ │ de detaliu*1) │ unică*1) │ │ │ │ (DE) │ │ (SG-D) │ (SGU) │ │ │ └──────────────────┘ └─────────────────┴──────────┘ └────────────────┘ ┌──────────────────┐ ┌──────────────────┐ ┌────────────────┐ │ │ │ Raport de │ │ │ │ Execuţie │ │ monitorizare │ │ Expertiză │ │ │ │ geotehnică a │ │ geotehnică │ │ │ │ execuţiei (RMG) │ │ (după caz) │ └──────────────────┘ └──────────────────┘ └────────────────┘ ┌──────────────────┐ ┌────────────────┐ │ │ │ Expertiză │ │Lucrare existentă │ │ geotehnică │ │ │ │ (după caz) │ └──────────────────┘ └────────────────┘ Fig. 1 Schema clasificării, succesiunii şi corelării documentaţiilor geotehnice pentru construcţii Legenda: ------- *1) Documentaţie geotehnică pentru care este obligatorie verificarea de către un verificator de proiecte atestat în domeniul A(f).

Anexa I.1 la normativ A 1. Categoriile geotehnice A 1.1. În vederea stabilirii exigenţelor proiectării geotehnice se introduc 3 categorii geotehnice: 1, 2 şi 3.

Încadrarea preliminară a unei lucrări în una dintre categoriile geotehnice trebuie să se facă, în mod normal, înainte de investigarea terenului de fundare. Această încadrare poate fi ulterior schimbată. Categoria poate fi verificată şi eventual schimbată în fiecare fază a procesului de proiectare şi de execuţie.

Diferitele aspecte ale proiectării unei lucrări pot impune abordări care să corespundă diferitelor categorii geotehnice.

Nu este necesar să se trateze întreaga lucrare în concordanţă cu exigenţele categoriei celei mai ridicate.

Metodele unei categorii mai ridicate pot fi utilizate pentru a justifica o proiectare mai economică sau atunci când proiectantul consideră oportun acest lucru.

A 1.2. Categoria geotehnică este asociată cu riscul geotehnic. Acesta este redus în cadrul Categoriei geotehnice 1, moderat în cazul Categoriei geotehnice 2 şi mare în cazul Categoriei geotehnice 3.

Încadrarea unei lucrări într-o categorie de risc geotehnic sporit impune necesitatea realizării în condiţii de exigenţă corespunzătoare a investigării terenului de fundare şi a proiectării infrastructurii, folosind modele şi metode de calcul perfecţionate, spre a se atinge un nivel de siguranţă necesar pentru rezistenţa, stabilitatea şi condiţiile normale de exploatare a construcţiei, în raport cu terenul de fundare.

Riscul geotehnic depinde de două categorii de factori: pe de o parte, factorii legaţi de teren, dintre care cei mai importanţi sunt condiţiile de teren şi apa subterană, iar pe de altă parte, factorii legaţi de structură şi de vecinătăţile acesteia.

A 1.2.1. Condiţiile de teren În vederea definirii categoriei geotehnice, condiţiile de teren se grupează în următoarele categorii: a. Terenuri bune, conform tabelului A1 Tabelul A1 NOTĂ:

Se exceptează de la încadrarea la pct. 4 şi 5 pământurile sensibile la umezire, identificate conform normativului P7-2000, iar la pct. 5, pământurile argiloase cu umflări şi contracţii mari. b. Terenuri medii, conform tabelului A2 Tabelul A2 c. Terenuri dificile În această categorie intră nisipurile afânate, nisipurile saturate susceptibile de lichefiere sub acţiuni seismice, pământurile fine cu consistenţă redusă (I C <0.5), pământurile loessoide aparţinând grupei B de pământuri sensibile la umezire, definite conform normativului P7-2000, pământurile argiloase cu umflări şi contracţii mari, pământurile cu conţinut ridicat de materii organice (peste 6%), terenurile în pantă cu potenţial de alunecare.

A.1.2.2. Apa subterană Din punctul de vedere al prezenţei apei subterane pe amplasament, în corelare cu soluţia de fundare, se disting 3 situaţii care trebuie avute în vedere la definirea categoriei geotehnice:

A.1.2.3. Clasificarea construcţiilor după importanţă În vederea definirii categoriei geotehnice se utilizează clasificarea construcţiilor în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 766/1997, anexa nr. 2, în 4 categorii de importanţă:

A.1.2.4. Vecinătăţile Categoria geotehnică depinde şi de modul în care realizarea excavaţiilor, a epuismentelor şi a lucrărilor de infrastructură aferente construcţiei care se proiectează poate afecta construcţiile şi reţelele subterane aflate în vecinătate. Se pot distinge, din acest punct de vedere, 3 situaţii:

A.1.3. Stabilirea categoriei geotehnice În tabelul A3 se prezintă 3 corelări între cei 4 factori detaliaţi la pct. 2.1, 2.2, 2.3 şi 2.4 în vederea definirii riscului geotehnic.

Diferiţii factori se pot combina şi în alte moduri, în afara situaţiilor ilustrate în tabel. De regulă factorul cel mai nefavorabil dintre cei enumeraţi determină nivelul riscului geotehnic şi, în mod corespunzător, încadrarea în categoria geotehnică cea mai mare.

Tabelul A3 Pentru a facilita încadrarea lucrării într-o categorie geotehnică se recomandă folosirea următoarei metodologii: * se atribuie fiecăruia dintre cazurile aferente celor 4 factori prevăzuţi în tabelul A3 un număr de puncte, specificat în dreptul cazului respectiv; * se însumează punctele corespunzătoare celor 4 factori; * la punctajul stabilit pe baza celor 4 factori se adaugă puncte corespunzătoare zonei seismice, având valoarea acceleraţiei terenului pentru proiectare a(g) definită în codul P100-1/2006, astfel:

Tabelul A4 A.1.4. Exigenţe în corelare cu categoriile geotehnice Exigenţele privind investigaţiile geotehnice care trebuie realizate şi metodele de proiectare utilizate sunt prezentate în tabelul A5, corespunzător categoriilor geotehnice.

Tabelul A5 A.1.5. Corelarea între tipurile de lucrări şi categoriile geotehnice Categoria geotehnică 1 include doar lucrările mici şi relativ simple:

Metodele Categoriei geotehnice 1 sunt suficiente doar în condiţii de teren care, pe baza experienţei comparabile, sunt recunoscute ca fiind suficient de favorabile, astfel încât să se poată utiliza metode de rutină în proiectarea şi execuţia lucrărilor.

Metodele Categoriei geotehnice 1 pot fi suficiente doar dacă nu sunt excavaţii sub nivelul apei subterane.

Categoria geotehnică 2 include tipuri convenţionale de lucrări şi fundaţii, fără riscuri majore sau condiţii de teren şi de solicitare neobişnuite ori excepţional de dificile.

Lucrările din Categoria geotehnică 2 impun obţinerea de date cantitative şi efectuarea de calcule geotehnice pentru a asigura satisfacerea cerinţelor fundamentale. În schimb, pot fi utilizate metode de rutină pentru încercările de laborator şi de teren şi pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor.

Categoria geotehnică 3 cuprinde obiecte care nu se încadrează în categoriile geotehnice 1 şi 2, reprezentate prin lucrări foarte mari sau ieşite din comun şi prin structuri implicând riscuri majore sau încărcări excepţional de severe, amplasate în condiţii de teren dificile.

Proiectarea lucrărilor din Categoria geotehnică 3 se bazează pe date geotehnice obţinute prin încercări de laborator şi de teren realizate prin metodologii de rutină şi speciale şi pe metode perfecţionate de calcul geotehnic.

Încadrarea în una dintre cele 3 categorii geotehnice se face, de comun acord, de către proiectantul structurii şi specialistul geotehnician.

Anexa I.2 la normativ Documentaţia geotehnică SG: Studiu geotehnic Partea a II-a Principiile, exigenţele şi metodele investigării terenului de fundare

Capitolul 1

Generalităţi 1.1. Obiect şi domeniu de aplicare 1.1.1. Partea a II-a a prezentului normativ stabileşte principiile investigării terenului de fundare, exigenţele şi metodele uzuale pentru obţinerea datelor specifice necesare proiectării şi executării fundaţiilor construcţiilor, precum şi a structurilor care conlucrează direct cu terenul de fundare, constituit din pământuri sau din roci stâncoase.

Prevederile acestei părţi servesc la efectuarea investigării terenului de fundare pentru categoriile de construcţii specificate la art. 1.1.2 din partea I.

Prevederile prezentului normativ se utilizează şi în cazul proiectării lucrărilor de consolidare şi de reabilitare a construcţiilor existente, al întocmirii proiectelor de stabilizare a versanţilor potenţial instabili, precum şi al elaborării planurilor de urbanism şi de sistematizare a teritoriului.

1.1.2. În cazul construcţiilor şi amenajărilor cu caracter deosebit: construcţii social-culturale şi administrative monumentale, construcţii hidrotehnice importante, centrale nuclearoelectrice, platforme de foraj marin, poduri mari, autostrăzi, amenajări hidroameliorative complexe de mare întindere, restaurări de monumente istorice şi de arhitectură, investigarea terenului de fundare se va face avându-se în vedere şi prevederile unor reglementări tehnice specifice.

1.1.3. Investigarea terenului de fundare în cadrul lucrărilor de expertizare şi de urmărire a comportării construcţiilor se poate realiza pe baza unor metode speciale, bazate pe principiile din prezentul normativ.

1.2. Scopul investigării terenului de fundare Investigarea terenului de fundare are drept scop obţinerea datelor geotehnice, a elementelor geologice, hidrogeologice, seismice şi referitoare la antecedentele amplasamentului pentru o descriere adecvată a proprietăţilor esenţiale ale terenului şi pentru o estimare în domeniul de siguranţă a valorilor parametrilor care vor fi utilizaţi în proiectarea geotehnică şi în execuţia construcţiei.

Pe baza acestor date se definitivează condiţiile de fundare şi de execuţie ale construcţiei, în corelare cu terenul de fundare.

1.3. Documente normative conexe 1.3.1. Reglementări tehnice:

Prevederi de proiectare pentru clădiri;

Capitolul 2

Principii de investigare a terenului de fundare 2.1. Cerinţe generale 2.1.1. Investigarea terenului de fundare se realizează prin unităţi de profil, dotate corespunzător din punct de vedere tehnic, sub conducerea unor specialişti cu pregătire tehnică adecvată.

2.1.2. Metodele de investigare şi de încercare pe teren şi în laborator vor fi, de regulă, în concordanţă cu reglementările tehnice recunoscute pe plan naţional şi/sau internaţional. Abaterile de la reglementările naţionale, precum şi exigenţele suplimentare referitoare la aceste metode vor fi precizate în documentaţia întocmită pentru investigarea geotehnică respectivă.

2.1.3. Investigarea terenului de fundare trebuie să ia în considerare exigenţele de execuţie şi de comportare a construcţiei. Conţinutul acesteia poate fi revizuit în faza de elaborare, pe măsură ce se obţin noi informaţii pe parcursul cercetării.

2.1.4. Investigarea terenului de fundare trebuie să asigure cunoaşterea proprietăţilor esenţiale ale terenului de fundare cel puţin în limita zonei de influenţă a construcţiei.

Zona de influenţă a construcţiei este volumul din teren în care se resimte influenţa construcţiei respective sau în care pot avea loc fenomene care să influenţeze acea construcţie.

Extinderea în plan şi în adâncime a zonei de influenţă depinde de tipul şi de dimensiunile construcţiei, de încărcările transmise şi de caracteristicile terenului de fundare.

În cazul amplasamentelor situate în regiuni afectate de fenomene de instabilitate (alunecări de teren, sufozie, carst etc.), zona cercetată se va extinde în mod corespunzător, pentru localizarea, precizarea cauzelor şi a modului de manifestare a acestor procese.

În anexa nr. II.1 se dau indicaţii pentru stabilirea zonei investigate în terenul de fundare pentru construcţii de tip curent.

2.2. Fazele de realizare a investigării terenului de fundare 2.2.1. Investigarea terenului de fundare se realizează, de regulă, în următoarele faze:

Investigarea pentru proiectare, finalizată cu un studiu geotehnic, este obligatorie pentru orice construcţie care se execută în baza unui proiect.

Investigarea pentru proiectare poate fi completată, în faza de elaborare a detaliilor de execuţie, cu o investigare corespunzătoare unui studiu geotehnic de detaliu.

2.2.2. Investigarea preliminară (finalizată, de regulă, printr-un aviz geotehnic preliminar) are drept scop să ajute beneficiarul la evaluarea posibilităţii adaptării la amplasament a proiectului construcţiei şi trebuie întreprinsă:

Investigarea preliminară se realizează preponderent pe baza lucrărilor de documentare şi de recunoaştere a amplasamentului şi a unui volum restrâns de lucrări de prospectare şi de încercări, care să permită caracterizarea calitativă a condiţiilor geotehnice în zona de influenţă a construcţiei preconizate.

2.2.3. Investigarea de proiectare se finalizează cu un studiu geotehnic, reprezentând documentaţia geotehnică de bază pentru proiectele de construcţii, şi trebuie întreprinsă:

Următoarele elemente trebuie precizate prin investigarea de proiectare a terenului de fundare:

Lucrările pe baza cărora se precizează aceste elemente sunt indicate la pct. 2.3, iar metodele şi exigenţele de realizare a acestor lucrări sunt detaliate în cap. 3 şi 4.

2.2.4. Investigarea de control se finalizează printr-un raport de monitorizare geotehnică a execuţiei, în scopul asigurării că lucrările de construcţie legate de terenul de fundare sunt realizate în conformitate cu proiectul, pentru a se putea dispune, dacă este necesar, adaptarea detaliilor de execuţie pe măsura avansării lucrărilor, în funcţie de condiţiile geotehnice întâlnite şi de comportarea construcţiei în faza de execuţie.

Investigarea de control trebuie efectuată, în mod normal, de elaboratorul studiului geotehnic, la comanda beneficiarului şi a proiectantului lucrării.

2.3. Componentele investigării terenului de fundare 2.3.1. Investigarea terenului de fundare se efectuează pe baza unei teme întocmite de proiectantul construcţiei, care trebuie să cuprindă:

Pe baza temei, executantul investigării terenului de fundare elaborează programul de investigare.

2.3.2. Investigarea terenului va cuprinde în mod obligatoriu următoarele categorii de lucrări:

În funcţie de particularităţile terenului de fundare şi de tipul structurii, se pot include şi alte categorii de lucrări:

Volumul lucrărilor din categoriile indicate mai sus şi complexitatea metodelor utilizate depind de faza de realizare a investigării (preliminară, pentru proiectare sau de control) şi de categoria geotehnică a lucrării, stabilită în conformitate cu prevederile părţii I a prezentului normativ.

Capitolul 3

Metode şi exigenţe în realizarea investigării terenului de fundare 3.1. Documentare şi recunoaşterea amplasamentului 3.1.1. Prin consultarea documentaţiilor specifice se studiază şi se selectează informaţiile obţinute anterior din arhive, bănci de date şi publicaţii, de exemplu:

3.1.2. Prin recunoaşterea prealabilă a amplasamentului se culeg informaţii generale asupra terenului din zona respectivă, inclusiv asupra căilor de acces şi posibilităţilor de amplasare a lucrărilor de prospectare.

Recunoaşterea prealabilă va fi completată, după caz, de o cartare geologico-tehnică a amplasamentului, prin care se obţin date referitoare la elementele şi fenomenele geologice care pot influenţa construcţia studiată, aşa cum se recomandă în anexa nr. II.2.

Recunoaşterea amplasamentului va cuprinde o cercetare a antecedentelor terenului şi a comportării construcţiilor existente în zonă, după cum urmează:

3.1.3. Pe baza informaţiilor obţinute prin documentare şi prin recunoaşterea amplasamentului se elaborează programul lucrărilor de investigare pe teren şi în laborator.

3.2. Prospectarea terenului 3.2.1. Prin prospectarea terenului de fundare se obţin date privind stratificaţia terenului şi delimitarea diverselor straturi interceptate, natura şi starea fizică a pământurilor şi a rocilor stâncoase în starea lor naturală, se recoltează probe pentru încercările în laborator şi se pot determina direct sau indirect (pe bază de corelaţii) valorile unor parametri geotehnici.

3.2.2. Lucrările de prospectare se extind în plan şi în adâncime, astfel încât să se obţină datele arătate la pct. 3.2.1 în întreaga zonă de influenţă a construcţiei. În acest sens se va ţine seama de prevederile pct. 2.1.4 şi de recomandările din anexa nr. II.1.

3.2.3. Lucrările de prospectare a terenului vor cuprinde minimum un foraj geotehnic sau un sondaj deschis (şanţ, puţ) din care se recoltează probe tulburate şi netulburate de pământ ori de rocă stâncoasă pe întreaga adâncime a zonei de influenţă a construcţiei.

Observaţii:

3.2.4. În funcţie de tipul de pământ sau de rocă cercetat şi de categoria geotehnică a lucrării, forajele sau sondajele deschise se pot completa cu lucrări de prospectare realizate prin:

În anexa nr. II.3 se indică metodele de prospectare recomandate, în funcţie de tipul de teren care apare în cuprinsul zonei de influenţă a construcţiei şi de categoria geotehnică.

3.2.5. Numărul, tipul şi dispunerea în plan a lucrărilor de prospectare se stabilesc de executantul investigării geotehnice, în funcţie de configuraţia amplasamentului, formaţiunea morfologică, gradul de cunoaştere a zonei (din cercetările anterioare), caracteristicile şi amplasarea construcţiilor în zona investigată şi de categoria geotehnică.

Numărul minim al sondajelor pe un amplasament investigat va fi:

Sondajele se amplasează, de preferinţă, în puncte şi pe axe caracteristice, numărul iniţial stabilit putând fi redus sau sporit în funcţie de rezultatele obţinute în cursul cercetărilor.

În cazul investigării unei zone în care amplasamentul construcţiei se alege pe baza celor mai favorabile condiţii de fundare, sondajele se dispun, în funcţie de natura şi uniformitatea stratificaţiei, de importanţa şi de particularităţile construcţiei şi de faza de proiectare, în nodurile unei reţele ortogonale cu latura ochiurilor cuprinsă între 20 şi 300 m.

3.3. Încercări în laboratorul geotehnic 3.3.1. Probele tulburate şi netulburate de pământ se analizează în laboratorul geotehnic pentru determinarea parametrilor fizici (necesari identificării, caracterizării generale şi clasificării pământului) şi a parametrilor mecanici (necesari calculelor de deformaţii, rezistenţă şi stabilitate). În situaţii speciale se pot efectua şi analize mineralogice ale pământurilor.

Parametrii mecanici ai pământurilor trebuie determinaţi corespunzător cu tipul de solicitare indusă în teren de către construcţie.

3.3.2. În anexa nr. II.4 se dau indicaţii privind minimul de încercări în laboratorul geotehnic, pentru principalele categorii de pământuri.

3.4. Încercări pe teren 3.4.1. Încercările pe teren se execută, de regulă, pe amplasamentul construcţiei proiectate pentru determinarea în condiţii naturale şi/sau la scară mare a unor parametri mecanici ai diferitelor straturi ori pentru precizarea modului de conlucrare între teren şi elemente din sistemul de fundare.

În cadrul lucrărilor de investigare a terenului de fundare se pot realiza, în funcţie de caracteristicile lucrării, şi încercări pe teren, de exemplu:

3.4.2. Definitivarea programelor şi efectuarea încercărilor pe teren se realizează numai după determinarea principalelor caracteristici ale terenului pe baza lucrărilor de prospectare şi a încercărilor de laborator.

3.5. Încercări în laborator pe roci stâncoase 3.5.1. Când prezenţa rocilor stâncoase în cuprinsul zonei de influenţă a construcţiei are un rol semnificativ în comportarea acesteia, sunt necesare precizarea naturii petrografice, mineralogice şi chimice a rocilor şi realizarea unor încercări pentru determinarea parametrilor fizico-mecanici.

3.5.2. În lipsa unor reglementări naţionale pentru încercarea rocilor stâncoase ca elemente ale terenului de fundare, se pot utiliza prescripţii naţionale pentru încercarea materialelor de construcţie şi recomandări cu caracter internaţional pentru determinarea în laborator a următorilor parametri:

3.6. Determinări chimice 3.6.1. Determinările chimice se efectuează pentru caracterizarea şi clasificarea unor categorii de pământuri şi pentru determinarea efectului chimismului pământului şi al apei subterane asupra betonului, metalelor, precum şi asupra pământului propriu-zis.

3.6.2. Pentru identificarea şi clasificarea pământurilor marnoase se fac determinări ale conţinutului de carbonat de calciu, iar pentru pământurile cu conţinut de materii organice se determină acest conţinut.

3.6.3. Pentru precizarea efectului chimismului pământului (pe probe de extract apos) şi al apei subterane asupra materialelor de construcţie, precum şi asupra pământului propriu-zis se efectuează, de regulă, determinări referitoare la:

3.7. Cercetări hidrogeologice Cercetările legate de prezenţa apei subterane se dezvoltă în cadrul investigărilor geotehnice în măsura în care apa subterană influenţează construcţia proiectată sau terenul din zona de influenţă a construcţiei.

În funcţie de situaţia concretă, se pot întreprinde următoarele lucrări:

Capitolul 4

Prezentarea rezultatelor investigării terenului de fundare 4.1. Elemente generale 4.1.1. Investigarea preliminară a terenului de fundare se finalizează, de regulă, cu un aviz geotehnic preliminar care va cuprinde, în măsura în care s-au putut obţine în această fază de investigare, elemente din cele arătate la pct. 4.2.

Avizul geotehnic preliminar nu se poate substitui studiului geotehnic elaborat în cadrul cercetării geotehnice pentru proiectare.

4.1.2. Investigarea de proiectare a terenului de fundare se finalizează printr-un studiu geotehnic care, în mod normal, este constituit din două părţi:

Componentele celor două părţi ale studiului geotehnic sunt detaliate la pct. 4.2.

4.1.3. Investigarea de control se efectuează în faza de execuţie a lucrării şi se finalizează printr-un proces-verbal de recepţie a terenului de fundare sau printr-un raport de monitorizare geotehnică a execuţiei.

Raportul de monitorizare geotehnică a execuţiei cuprinde, de regulă:

4.2. Componentele studiului geotehnic 4.2.1. Partea din studiul geotehnic care se referă la prezentarea informaţiilor va cuprinde:

Observaţii:

Buletinele de încercare care cuprind înregistrarea tuturor datelor obţinute în timpul încercărilor şi toate elementele necesare verificării calculelor care au condus la rezultatele încercărilor respective se păstrează, de regulă, la unitatea elaboratoare. Copii ale acestor buletine vor fi înaintate beneficiarului, la cererea acestuia.

4.2.2. Partea din studiul geotehnic care se referă la evaluarea informaţiei geotehnice va cuprinde:

Dacă unele rezultate sunt eronate, nerelevante, insuficiente sau imprecise, acest lucru trebuie menţionat şi comentat în concordanţă; dacă este cazul, se vor face propuneri pentru efectuarea unor lucrări suplimentare;

Se va preciza modul de determinare a valorilor caracteristice şi de calcul ale valorilor, ponderile acordate diferitelor grupuri de valori (determinate prin încercări în laborator sau în situ, preluate din bănci de date etc.) şi dispersia acestor valori;

Capitolul 5

Investigarea terenului de fundare pentru proiectarea lucrărilor de consolidare sau de reabilitare a construcţiilor existente 5.1. Investigarea terenului de fundare pentru proiectele de consolidare a construcţiilor existente şi de reabilitare a construcţiilor, cu modificări structurale sau de încărcare, va conţine în mod obligatoriu lucrări de documentare şi recunoaştere, precum şi, în funcţie de necesităţi, lucrări de prospectare şi de încercări din categoriile arătate la pct. 2.3.2.

5.2. Lucrările de documentare şi de recunoaştere vor urmări, în afara culegerii informaţiilor generale privind condiţiile geomorfologice, geotehnice şi hidrogeologice ale amplasamentului, obţinerea de date cu privire la:

5.3. Lucrările de prospectare şi de încercări vor cuprinde, după caz:

În cazul terenurilor de fundare constituite din pământuri sensibile la umezire (PSU), foarte compresibile, antrenabile (sufozionabile) etc., se vor efectua noi lucrări de prospectare şi de determinare a proprietăţilor pământurilor (corespunzătoare stării acestora în perioada efectuării cercetării) până la limita zonei de influenţă a construcţiei în formă modificată (consolidată sau extinsă).

Anexa II.1 la normativ INDICAŢII pentru determinarea zonei investigate în terenul de fundare, pentru construcţii de tip curent A1. Pentru construcţii care transmit terenului încărcări predominant verticale, realizate în excavaţii cu adâncime D ≤ 5 m:

În tabelul nr. II.1.1 se fac recomandări privind adâncimea minimă a zonei investigate, pentru diferite tipuri de fundaţii, ţinându-se seama de dimensiunile prezumate ale acestora.

A2. În cazul unor amplasamente situate pe terenuri în pantă având diferenţa de nivel între partea superioară şi baza egală cu D şi în cazul unor excavaţii cu adâncimea D > 5 m:

A3. În cazul unor excavaţii sub nivelul apei subterane sau când sunt prevăzute lucrări de epuismente, adâncimea zonei investigate se stabileşte în funcţie de condiţiile hidrogeologice locale, pentru a determina poziţia şi presiunea straturilor acvifere care condiţionează aceste lucrări.

Tabelul nr. II.1.1 Observaţii:

Anexa II.2 la normativ CONŢINUTUL ORIENTATIV al cartării geologico-tehnice în cadrul studiului geotehnic pe amplasamentul unor lucrări de construcţii B1. Prin cartarea geologico-tehnică a zonei amplasamentului, pe planurile existente se transpun date referitoare la:

B2. Datele stratigrafice şi tectonice se obţin prin:

În cazul amplasamentelor în care fundamentul geologic este situat la adâncimi mai mari decât zona de influenţă a construcţiei proiectate, se apreciază, de la caz la caz, oportunitatea cercetărilor referitoare la litostratigrafie, tectonică şi altele similare.

B3. Fenomenele fizico-geologice se identifică prin observaţii şi cu ajutorul planului de situaţie, delimitându-se:

B4. Elementele morfometrice (pante, denivelări) şi geomorfologice (câmp, terase, versanţi, lunci, conuri de dejecţie etc.) se determină şi se delimitează pe planuri de situaţie, în corelare cu situaţia geologică observată în deschideri.

Anexa II.3 la normativ METODE RECOMANDATE pentru prospectarea terenului de fundare C1. În afara lucrărilor de foraje sau de sondaje deschise, cu prelevare de probe, care sunt obligatorii pentru orice investigare a terenului de fundare, se recomandă utilizarea uneia sau a mai multor metode de prospectare indicate în tabelul nr. II.3.1. Metodele recomandate pentru categoria geotehnică 3 se utilizează, în cazul cercetărilor pentru această categorie, împreună cu metodele indicate pentru categoria geotehnică 2.

C2. Pe amplasamentele situate în zonele seismice având valoarea de vârf a acceleraţiei pentru proiectare a(g) ≥ 0,16 g, conform Codului P100-1/2006, se recomandă, pentru categoria geotehnică 2 şi mai ales pentru categoria geotehnică 3, determinarea vitezei de propagare a undelor seismice de forfecare v(s) prin sondaje seismice (down-hole, up-hole sau cross-hole) până la adâncimi corespunzătoare limitei zonei de influenţă a construcţiei, dar nu mai mici de 30 m.

Tabelul nr. II.3.1 Anexa II.4 la normativ INDICAŢII privind minimul de încercări în laboratorul geotehnic -------

Anexa BIBLIOGRAFICĂ Documente normative de referinţă:

STAS 1242/3-87: Teren de fundare. Cercetarea prin sondaje deschise executate în pământuri STAS 1242/4-85: Teren de fundare. Cercetări geotehnice prin foraje executate în pământuri STAS 3950-81: Geotehnică. Terminologie. Simboluri şi unităţi de măsură STAS 6054-77: Teren de fundare. Adâncimi maxime de îngheţ. Zonarea teritoriului României SR EN ISO 14688-1:2004. Cercetări şi încercări geotehnice. Identificarea şi clasificarea pământurilor. Partea 1: Identificare şi descriere SR EN ISO 14688-2:2005. Cercetări şi încercări geotehnice. Identificarea şi clasificarea pământurilor. Partea 2: Principii pentru o clasificare SR EN ISO 22476-2:2006. Cercetări şi încercări geotehnice. Încercări pe teren. Partea 2: Încercare de penetrare dinamică SR EN ISO 22476-3:2006. Cercetări şi încercări geotehnice. Încercări pe teren. Partea 3: Încercare de penetrare standard Anexa II.5 Unitatea executantă ............ Data începerii sondajului ............

Amplasament .................... Data terminării sondajului ...........

Contract nr. ...................

FIŞA SINTETICĂ A SONDAJULUI GEOTEHNIC Nr. ......

NOTĂ:

În funcţie de necesitatea studiului geotehnic, se completează coloanele corespunză toare altor tipuri de determinări şi se fac preciză ri în coloana "Observaţii".

În coloana 7 se recomandă utilizarea unor semne convenţionale pentru tipul probelor prelevate (aceste semne trebuie explicitate). -------