Hotărâre nr. 196 din 17 martie 2005

HOTĂRÂRE nr. 196 din 17 martie 2005 privind aprobarea Strategiei Ministerului Administraţiei şi Internelor de realizare a ordinii şi siguranţei publice, pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 243 din 23 martie 2005 În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Articolul 1

Se aprobă Strategia Ministerului Administraţiei şi Internelor de realizare a ordinii şi siguranţei publice, pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Articolul 2

Finanţarea acţiunilor prevăzute în strategia menţionată la art. 1 se face în limita fondurilor aprobate anual prin legea bugetului de stat, precum şi din alte fonduri legal constituite.

PRIM-MINISTRU CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU Contrasemnează: --------------- p. Ministrul administraţiei şi internelor, Anghel Andreescu, secretar de stat Bucureşti, 17 martie 2005.

Nr. 196.

Anexa STRATEGIA Ministerului Administraţiei şi Internelor de realizare a ordinii şi siguranţei publice, pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale Consideraţii generale Ministerul Administraţiei şi Internelor este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate, care exercită, în conformitate cu legea, atribuţiile ce îi revin cu privire la respectarea ordinii publice, apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, a proprietăţii publice şi private, prevenirea şi combaterea faptelor antisociale, respectarea regimului juridic al frontierei de stat, apărarea împotriva incendiilor şi protecţia civilă, contribuind prin întreaga sa activitate la apărarea democraţiei constituţionale, suveranităţii, unităţii şi integrităţii teritoriale ale României.

Strategia de realizare a ordinii şi siguranţei publice, pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale reprezintă un document de planificare pe termen mediu, elaborat de Ministerul Administraţiei şi Internelor în baza Strategiei de securitate naţională a României, a Cartei albe a securităţii şi apărării naţionale şi a delimitărilor conceptuale instituţionale în domeniu, care defineşte ordinea şi siguranţa publică şi interesul naţional în acest domeniu, evaluează starea actuală de ordine publică şi factorii de risc, formulează principiile şi direcţiile prioritare de acţiune, prevede resursele necesare pentru menţinerea, asigurarea şi restabilirea ordinii publice şi stabileşte responsabilităţile forţelor de ordine publică.

Asigurarea climatului de normalitate civică, de ordine şi siguranţă publică a reprezentat permanent o prioritate pentru societate, care prin structurile sale specializate a căutat să identifice cele mai eficiente forme şi modalităţi de realizare a acestui obiectiv. Modelele diferite de organizare a autorităţilor însărcinate cu asigurarea ordinii publice au determinat şi abordări diferite în planul aplicării acestora, bazate pe realităţile specifice fiecărei ţări. Ministerul Administraţiei şi Internelor a experimentat succesiv mai multe modele instituţionale care să răspundă nevoilor de ordine şi siguranţă publică ale comunităţii, prin elaborarea şi punerea în practică inclusiv a unor programe şi strategii adaptate la situaţia operativă existentă într-o anumită fază de dezvoltare socială.

Necesitatea armonizării şi compatibilizării sistemului românesc de ordine publică cu cele din statele Uniunii Europene a generat căutări permanente pentru realizarea unui cadru juridic şi acţional eficient care să răspundă transformărilor şi obiectivelor preconizate în plan structural şi funcţional, prin asigurarea resurselor umane şi financiare necesare materializării acestora.

În acest scop, procesul de elaborare şi adaptare a legilor de funcţionare a Ministerului Administraţiei şi Internelor, respectiv a subsistemelor sale, a vizat delimitarea competenţelor şi atribuţiilor acestora, precum şi alinierea la standardele Uniunii Europene.

Evoluţia generală a societăţii româneşti şi dinamica situaţiei operative, caracterizată prin perpetuarea faptelor infracţionale care pun în pericol viaţa şi integritatea persoanei, avutul public şi privat, drepturile şi interesele legitime ale cetăţenilor, impun reevaluarea şi aprofundarea reformei la nivelul structurilor şi componentelor abilitate în prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional, prin prezervarea prioritară a ordinii şi siguranţei publice stradale.

În funcţie de situaţia operativă şi de resursele alocate, strategia ordinii şi siguranţei publice stabileşte structura, misiunile forţelor componente de ordine şi siguranţă publică în sistem dual, logistica, modul de conducere şi cooperare a acestor forţe.

Ordinea publică, ca parte componentă a securităţii naţionale, reprezintă starea de legalitate, de echilibru şi de pace, corespunzătoare unui nivel socialmente acceptabil de respectare a normelor legale şi de comportament civic, care permite exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale, precum şi funcţionarea structurilor specifice statului de drept şi se caracterizează prin credibilitatea instituţiilor, sănătatea şi morala publică, starea de normalitate în organizarea şi desfăşurarea vieţii politice, sociale şi economice, în concordanţă cu normele juridice, etice, morale, religioase şi de altă natură, general acceptate de societate.

Siguranţa publică exprimă sentimentul de linişte şi încredere pe care îl conferă serviciul poliţienesc pentru aplicarea măsurilor de menţinere a ordinii şi liniştii publice, a gradului de siguranţă al persoanelor, colectivităţilor şi bunurilor, precum şi pentru realizarea parteneriatului societate civilă - poliţie, în scopul soluţionării problemelor comunităţii, al apărării drepturilor, libertăţilor şi intereselor legale ale cetăţenilor.

Starea de ordine şi siguranţă publică se realizează prin măsuri generale, de natură economică, socială şi politică, precum şi prin măsuri speciale, cu caracter preponderent preventiv. Din analiza acesteia rezultă menţinerea vulnerabilităţii siguranţei cetăţeanului, perpetuarea fenomenului infracţional şi dezvoltarea criminalităţii organizate, deşi capacitatea de răspuns a instituţiilor statului de drept la riscurile şi ameninţările specifice a crescut.

Elaborarea strategiei este determinată, în principal, de situaţia generată de perioada de tranziţie şi relativa instabilitate economică, continuarea procesului de reformă economică, socială şi instituţională; profesionalizarea modului de operare a mediilor criminale şi structurilor crimei organizate; persistenţa unor disfuncţionalităţi în relaţiile dintre instituţiile statului cu atribuţii pe linia ordinii şi siguranţei publice; insuficienţa resurselor alocate pentru exercitarea corespunzătoare a atribuţiilor de siguranţă publică; legislaţia aflată în curs de armonizare cu cea europeană; perpetuarea corupţiei; reacţia uneori indecisă a autorităţilor statului în diferite situaţii şi finalitatea judiciară relativ scăzută; greutăţi în gestionarea protecţiei sociale.

Sursele potenţiale de instabilitate internă derivă din dificultăţile de natură economico-socială şi politică, generate (ca fenomene colaterale) de efectele, uneori contradictorii, ale procesului de democratizare şi implementare a principiilor economiei de piaţă, precum şi din riscurile cu caracter nonmilitar din mediul internaţional.

În acest context, interesul naţional vizează menţinerea statutului României de zonă stabilă şi factor generator de securitate în aria de proximitate geografică, prin întărirea autorităţii statului şi a instituţiilor sale, combaterea eficientă a corupţiei şi a criminalităţii, restructurarea şi modernizarea sistemului de ordine şi siguranţă publică, în care Ministerul Administraţiei şi Internelor să devină o instituţie aptă să-şi exercite pe deplin funcţiile de asigurare a ordinii publice şi siguranţei cetăţeanului, precum şi îndeplinirea integrală a obligaţiilor asumate pe plan naţional, european şi internaţional, condiţii esenţiale pentru îndeplinirea obiectivului de integrare în structurile europene.

Mediul intern se caracterizează prin răspândirea în anumite medii sociale a comportamentelor nonconformiste şi de negare a valorilor moralei creştine, extinderea consumului ilicit şi a dependenţei de droguri, concomitent cu diminuarea şanselor de integrare socială. Lipsa de reacţie activă a cetăţenilor faţă de necesitatea prevenirii fenomenului infracţional exercită o influenţă negativă semnificativă asupra stării de siguranţă publică.

De asemenea, fenomenele atmosferice şi catastrofele, prin frecvenţa şi amploarea lor, pot afecta un număr semnificativ de localităţi de pe teritoriul naţional, generând un număr de victime ridicat, în special în mediul rural.

În prezent, fenomenul infracţional din România se remarcă prin: complexitate şi comiterea unor noi genuri de infracţiuni (criminalitatea informatică, falsurile şi pirateria comercială etc.), profesionalizarea şi specializarea infractorilor, prezenţa faptelor de corupţie şi amplificarea fenomenului criminalităţii transfrontaliere. Crima organizată, migraţia ilegală, corupţia, criminalitatea economico-financiară, tâlhăriile, omorurile la comandă sau în scop de jaf, precum şi furturile din avutul public şi privat exercită o influenţă negativă asupra calităţii vieţii cetăţeanului şi siguranţei publice.

Principalele riscuri şi ameninţări posibile în domeniul ordinii şi siguranţei publice sunt următoarele:

1.2. Factori de risc din mediul internaţional Mediul internaţional este caracterizat printr-o dinamică fără precedent atât în plan regional, cât şi la nivel global. Transformările politice, economico-sociale şi militare produse la începutul anilor '90 şi ulterior au modificat radical configuraţia geostrategică a continentului european.

Riscurile ce pot ameninţa securitatea şi stabilitatea statelor est-europene, printre care şi România, sunt date în principal de: tensiunile ce se manifestă la nivelul întregii zone, generate de tendinţele diferitelor comunităţi etnice, culturale şi religioase de autonomizare şi integrare la nivel regional; extinderea în spaţiul est- şi sud-est-european a unor fenomene de tipul terorismului internaţional, traficului ilegal de persoane, bunuri, droguri, armament, materiale şi substanţe nucleare, radioactive şi toxice; dezastrele ecologice şi tehnologice.

Principalele riscuri şi ameninţări identificate în mediul extern sunt următoarele:

Pentru respectarea angajamentelor României privind integrarea europeană, referitoare la întărirea siguranţei cetăţeanului, este necesară realizarea unei activităţi coerente şi eficiente în domeniul ordinii şi siguranţei publice, armonizată cu cerinţele stabilite prin Programul de guvernare pentru perioada 2005-2008, astfel încât să se realizeze inclusiv o proiecţie de perspectivă, prin prisma descentralizării activităţii de ordine publică, pe măsura înfiinţării şi operaţionalizării Poliţiei Comunitare.

Scopul Strategiei Ministerului Administraţiei şi Internelor de realizare a ordinii şi siguranţei publice, pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale îl reprezintă prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional, garantarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale, a siguranţei cetăţenilor, a proprietăţii publice şi private, asigurarea climatului necesar funcţionării instituţiilor statului, în conformitate cu prevederile legii.

Modalităţile de acţiune pentru asigurarea ordinii şi siguranţei publice sunt stabilite în funcţie de interesele ţării, de resursele la dispoziţie, de evoluţia proceselor economice şi politice, precum şi de situaţia operativă şi potenţialele ameninţări la adresa ordinii publice şi au în vedere următoarele direcţii principale:

2.2. Principiile de realizare a ordinii şi siguranţei publice Îndeplinirea obiectivelor strategiei de ordine publică, menţionate anterior, se va realiza în baza următoarelor principii: ● Principiul legalităţii. Acţiunea forţelor de ordine şi siguranţă publică se desfăşoară în spiritul şi cu respectarea legilor, iar cetăţenii - în exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale - nu sunt supuşi decât îngrădirilor stabilite prin lege şi cerinţelor fireşti ale moralei. ● Principiul teritorial şi al mobilităţii forţelor. Forţele de ordine şi siguranţă publică sunt organizate la nivel central şi teritorial, cu structuri şi competenţe corespunzătoare dispunerii şi organizării unităţilor administrativ-teritoriale şi evoluţiei fenomenului infracţional. ● Principiul prevenirii acţiunilor de tulburare a ordinii publice reflectă capacitatea organismelor de conducere şi a forţelor de ordine de a lua la timp măsurile necesare pentru evitarea producerii oricăror acte sau fapte prin care se aduce atingere ordinii publice, pentru evitarea amplificării acestora şi degenerării lor în acţiuni violente sau care afectează grav ordinea publică. ● Principiul operabilităţii şi interoperabilităţii reflectă capacitatea şi disponibilitatea forţelor de ordine de a executa acţiuni în spaţiul naţional, de a conlucra cu forţe similare din alte state şi de a îndeplini misiuni specifice de menţinere a păcii şi înlăturare a efectelor unor dezastre, în compunerea organismelor internaţionale, pe teritoriul altor state. ● Principiul nediscriminării impune forţelor de ordine şi siguranţă publică adoptarea unui comportament corect, imparţial şi nediscriminatoriu, fără deosebire de rasă, sex, religie, naţionalitate, apartenenţă politică, avere sau origine socială, faţă de toţi cetăţenii. ● Principiul evitării surprinderii presupune obligaţia factorilor de decizie din domeniul ordinii şi siguranţei publice de a atenţiona şi de a soma cu privire la folosirea mijloacelor din dotare, îndeosebi a armelor de foc, şi, după caz, acordarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi/sau părăsirea zonei de către cei implicaţi. ● Principiul suficienţei, gradualităţii şi proporţionalităţii presupune folosirea forţei proporţional cu tipul şi gradul de tulburare a ordinii publice, numai atât cât este strict necesar şi pe o perioadă limitată, suficientă pentru atingerea obiectivului propus. Procedeele şi mijloacele de acţiune care implică măsuri de constrângere vor fi utilizate în mod progresiv şi numai dacă este absolut necesar.

● Principiul colaborării permanente cu comunitatea. În îndeplinirea atribuţiilor ce le revin, forţele de ordine îşi sprijină întreaga activitate pe concursul larg al cetăţenilor şi acţionează cu respect pentru public. ● Principiul inviolabilităţii persoanei stabileşte că orice persoană are dreptul de a i se respecta viaţa, integritatea fizică şi morală, precum şi atributele inseparabile personalităţii sale. Acest principiu include interzicerea torturii sau a relelor tratamente precum şi dreptul persoanei la un proces echitabil, public şi corect, în faţa unei instanţe competente, independente şi imparţiale, conform legii. ● Principiul intervenţiei specializate şi cooperării. Folosirea forţelor de ordine şi siguranţă publică principale şi de sprijin, complementare şi de excepţie în menţinerea şi restabilirea ordinii publice se realizează în raport de atribuţiile legale, pregătirea şi dotarea specifică fiecărei categorii de forţe. ● Principiul conducerii unitare - optimizarea structural- relaţională, armonizarea şi sincronizarea acţiunilor în vederea atingerii scopurilor propuse, cu eforturi minime şi rezultate superioare.

Forţele principale ale Ministerului Administraţiei şi Internelor sunt abilitate prin lege să exercite dreptul de poliţie al statului, reprezentând componenta de bază a structurilor destinate să gestioneze întreaga problematică din domeniul ordinii publice pe timp de pace sau pe timpul stării de urgenţă, fiind constituite în structuri de poliţie şi jandarmi.

Forţele de sprijin sunt constituite, potrivit competenţelor şi atribuţiilor, din structuri speciale de protecţie şi intervenţie, poliţie de frontieră, protecţie civilă, pompieri şi aviaţie aparţinând Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Forţele complementare sunt constituite din structuri ale Ministerului Apărării Naţionale, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Pază, precum şi din Ministerul Justiţiei, Garda Financiară, Poliţia Comunitară şi Locală, serviciile de pompieri civili, formaţiunile de protecţie civilă de la autorităţile administraţiei publice, Agenţia Naţională Sanitară-Veterinară, Garda Naţională de Mediu, societăţi specializate de protecţie şi pază, instituţii şi agenţi economici şi din alte categorii de forţe stabilite prin lege, care participă la efortul forţelor principale şi de sprijin, potrivit competenţelor.

Forţele de excepţie sunt constituite din structuri specializate ale Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pază şi Ministerului Apărării Naţionale şi acţionează numai în situaţiile şi în condiţiile prevăzute de lege, pentru restabilirea ordinii constituţionale atunci când instituţiile democratice sunt în pericol şi toate celelalte măsuri de restabilire a ordinii publice au fost epuizate, iar posibilităţile forţelor principale şi de sprijin, precum şi complementare de ordine şi siguranţă publică au fost depăşite.

Organizarea activităţilor de ordine şi siguranţă publică se realizează pentru menţinerea, asigurarea şi restabilirea ordinii publice.

Menţinerea ordinii publice reprezintă ansamblul măsurilor, activităţilor şi acţiunilor organizate şi desfăşurate cotidian de către forţele de ordine şi siguranţă publică, pentru funcţionarea normală a instituţiilor statului, protejarea şi respectarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor, a normelor de conduită civică, regulilor de convieţuire socială, a celorlalte valori supreme, precum şi a avutului public şi privat.

Asigurarea ordinii publice cuprinde măsurile ce se întreprind pentru respectarea legalităţii, prevenirea şi descurajarea unor acţiuni care vizează tulburări sociale sau manifestări de violenţă pe timpul adunărilor şi manifestaţiilor publice, activităţilor culturale şi sportive, precum şi altor manifestări similare cu participare numeroasă şi se asigură de forţele principale şi de sprijin, potrivit competenţelor.

Restabilirea ordinii publice reprezintă ansamblul măsurilor legale întreprinse pentru repunerea acesteia în situaţia iniţială, atunci când a fost tulburată grav, cu mijloace paşnice ori prin folosirea exclusivă a forţei.

3.2. Atribuţiile forţelor de ordine şi siguranţă publică În timp de pace:

Pe timpul stării de urgenţă şi al stării de asediu:

4.2. Jandarmeria Română:

4.3. Atribuţiile Poliţiei Române şi Jandarmeriei Române 4.3.1. Poliţia Română, prin structurile specializate - Direcţia Poliţiei de Siguranţă Publică, serviciile judeţene, birourile municipale şi orăşeneşti de ordine publică, birourile şi posturile de poliţie comunale, desfăşoară următoarele misiuni:

4.3.2. Jandarmeria Română, prin structurile mobile de ordine publică şi cele specializate - pentru instanţe judecătoreşti şi parchete, staţiuni montane, deltă şi litoral, desfăşoară următoarele misiuni:

A. Structurile mobile de jandarmi - formate din Brigada Specială de Intervenţie, grupările mobile şi detaşamentele de jandarmi mobile, îndeplinesc misiuni specifice privind:

B. Structurile de jandarmi specializate - pentru instanţe judecătoreşti şi parchete, staţiuni montane, deltă şi litoral, au următoarele misiuni:

În vederea realizării cerinţelor impuse de integrarea în sistemul Uniunii Europene, pregătirea acestora se organizează şi se desfăşoară în corelaţie cu standardele europene în materie.

Conducerea la nivel strategic a ordinii publice se realizează de către Parlament şi Preşedintele României, prin Consiliul Suprem de Apărare a Ţării pentru problemele care constituie factori de risc pentru securitatea naţională, precum şi de Guvern, prin Ministerul Administraţiei şi Internelor şi alte ministere care au în subordine categorii de forţe de ordine publică.

Ministerul Administraţiei şi Internelor este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate care conduce activitatea forţelor de ordine şi siguranţă publică, în mod permanent şi unitar, în timp de pace şi pe timpul stării de urgenţă, exercită atribuţiile ce îi revin cu privire la respectarea ordinii şi siguranţei publice, apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţeanului, a proprietăţii publice şi private, asigurarea protecţiei populaţiei, bunurilor materiale şi a valorilor culturale, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, precum şi securizarea frontierelor.

La nivel naţional, Ministerul Administraţiei şi Internelor conduce şi coordonează în mod unitar activitatea forţelor principale şi de sprijin de ordine şi siguranţă publică, cărora le asigură instruirea şi dotarea corespunzătoare; organizează şi conduce activitatea tuturor forţelor implicate pentru restabilirea ordinii publice; informează sistematic populaţia despre starea de legalitate, precum şi despre modul în care îşi îndeplineşte atribuţiile stabilite prin lege, informează periodic şi ori de câte ori situaţia impune instituţiile cu atribuţii privind siguranţa şi ordinea publică despre modificarea situaţiei operative.

Conducerea forţelor de ordine publică pe timpul acţiunilor şi misiunilor complexe desfăşurate în comun, cu participarea mai multor categorii de forţe, se exercită de ministerul sau instituţia învestită de lege ca autoritate naţională în domeniu.

La nivel teritorial, conducerea forţelor principale şi de sprijin se asigură de către şefii structurilor respective, potrivit competenţelor, iar coordonarea revine prefectului, potrivit legii.

Monitorizarea tuturor situaţiilor din competenţa Ministerului Administraţiei şi Internelor, care privesc asigurarea ordinii publice, se va realiza prin Centrul Operaţional pentru Situaţii de Criză.

La nivel de intrainstituţional, pentru îndeplinirea atribuţiilor legale ce le revin, forţele specializate cu atribuţii exprese în acest domeniu cooperează pe baza planurilor întocmite, pe misiuni concrete.

La nivel interinstituţional, forţele de ordine publică ale Ministerului Administraţiei şi Internelor cooperează cu structurile cu atribuţii în domeniu din alte ministere şi alte instituţii abilitate. Prin procesul de cooperare cu acestea se urmăresc promovarea şi participarea la elaborarea unor acte normative, ordine şi instrucţiuni pe probleme de interes comun, permanentizarea şi amplificarea schimbului de informaţii conform atribuţiilor şi competenţelor conferite de legislaţia în vigoare, mediatizarea activităţilor şi a rezultatelor acţiunilor întreprinse de forţele de ordine. În acest sens se încheie protocoale de cooperare, se întocmesc planuri de acţiune comune, planuri de cooperare bilaterale şi multilaterale între ministerele interesate, în funcţie de situaţia operativă.

Cooperarea dintre forţele de ordine publică se realizează, în principal, pentru următoarele situaţii:

Colaborarea pe plan extern în domeniul ordinii publice va urmări perfecţionarea propriilor structuri organizatorice, a metodelor şi mijloacelor de muncă, pregătirea superioară a personalului şi realizarea sprijinului reciproc în lupta împotriva criminalităţii.

Participarea României la extinderea şi perfecţionarea colaborării pe plan extern în domeniul ordinii publice este parte integrantă a politicii externe a statului român, ce contribuie la prevenirea şi combaterea criminalităţii internaţionale şi, prin aceasta, la întărirea stării generale de legalitate pe plan internaţional. În acest sens vor fi şi dezvoltate relaţiile cu instituţii similare din străinătate, prin continuarea pregătirilor cu specialişti din alte ţări, în cadrul unor programe PHARE şi UE, sau alte modalităţi şi forme de pregătire.

Constituirea unui sistem logistic flexibil, suplu şi eficient vizează atingerea următoarelor obiective:

9.2. Resursele destinate asigurării ordinii publice Resursele materiale şi financiare destinate ordinii publice trebuie să asigure înzestrarea şi pregătirea corespunzătoare a forţelor de ordine publică, pentru îndeplinirea misiunilor ce le revin.

Resursele financiare necesare constituirii şi funcţionării forţelor de ordine publică se suportă de la bugetul de stat şi din alte fonduri legal constituite.

Alocarea resurselor financiare trebuie să fie strâns legată de bugetele prevăzute în programele multianuale şi se va realiza în conformitate cu prevederile legii.

Se va trece la aplicarea noului sistem de planificare şi bugetare pe bază de programe, care va asigura abordarea integrată şi unitară a gestionării resurselor, în strânsă corelaţie cu misiunile forţelor de ordine publică.

Resursele materiale specifice înzestrării forţelor de ordine publică vor fi realizate şi asigurate, cu preponderenţă, din producţia internă. Din import se vor achiziţiona numai acele produse cu înalt nivel tehnologic, a căror asimilare este ineficientă economic.