ANEXĂ din 4 octombrie 2011

ANEXĂ din 4 octombrie 2011 la Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.528/2011 privind aprobarea programelor şcolare integrate prin care se realizează educaţia de bază în cadrul programului "A doua şansă" - învăţământ primar Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 772 bis din 1 noiembrie 2011 MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ PROGRAMĂ ŞCOLARĂ pentru programul "A doua şansă" - învăţământ primar NIVELUL I Aprobată prin Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 5528 Bucureşti, 2011 1. NOTĂ DE PREZENTARE Programa de Limba şi literatura română pentru Modulul I - A.B.C. este concepută pentru primul an de studiu al acestei discipline şi este destinată şcolilor în care se desfăşoară programul "A doua şansă" - învăţământ primar. Pornind de la particularităţile elevilor care vor fi cuprinşi în această formă de învăţământ, persoane care nu au finalizat ciclul primar, programele şcolare permit: ● dobândirea de cunoştinţe, conform potenţialului şi nevoilor acestora; ● valorificarea experienţei de viaţă a elevilor; ● atingerea unor standarde caracteristice educaţiei de bază. Modelul didactic al predării disciplinei Limba şi literatura română, cel comunicativ-funcţional, care presupune studiul integrat al limbii şi literaturii române din perspectiva pragmatică a comunicării, este unic pentru întregul învăţământ obligatoriu şi a fost păstrat şi în această programă, întrucât permite atingerea finalităţilor programului "A doua şansă". În conceperea programei s-a avut în vederea formularea de obiective, sugerarea unor conţinuturi şi a unor activităţi de învăţare care conduc în timp la formarea la elevi a unor competenţe cheie: lingvistice, de învăţare, interpersonale, sociale. Obiectivele cadru sunt aceleaşi ca în programa de Limba şi literatura română destinată ciclului primar din învăţământul de masă. Obiectivele de referinţă au fost astfel formulate, încât să ofere un echilibru între exprimarea orală şi cea scrisă şi să surprindă în progresie ceea ce este esenţial în activitatea de învăţare. Obiectivele asigură elevilor formarea şi dezvoltarea deprinderilor elementare de citire, scriere, de comunicare a ideilor prin vorbire şi ascultare. Ele vizează în special alfabetizarea acestora. Conţinuturile învăţării au fost selectate în funcţie de obiectivele de referinţă şi de particularităţile elevilor. Ele sunt accesibile celor care, datorită vârstei, au fost puşi în situaţii de interacţiune cu persoane diferite şi au acumulat experienţă în diferite contexte ale comunicării orale. Ordinea conţinuturilor, ritmul şi strategiile abordării acestora vor fi stabilite de cadrul didactic, în funcţie de caracteristicile grupului de elevi. Exemplele de activităţi de învăţare corespunzătoare fiecărui obiectiv de referinţă, deşi sunt similare celor folosite în învăţământul de masă şi specifice ciclului primar, pot deveni motivante şi eficiente pentru grupul ţintă, în situaţia în care acestea sunt plasate în contexte corespunzătoare vârstelor şi intereselor elevilor. Ele iau în considerare caracteristicile învăţării adulţilor (independenţa şi motivaţia învăţării, orientarea învăţării către scop, relevanţa învăţării, aplicabilitatea cunoştinţelor). O parte dintre activităţile de învăţare propuse în programă permite integrarea în didactica disciplinei Limba şi literatura română a unor strategii bazate pe TIC şi a resurselor educative ale Internetului care conduc la formarea unor deprinderi elementare de utilizare a computerului, la alfabetizarea digitală a elevilor. Aceasta reprezintă o prioritate în educaţie, întrucât creşterea volumului de informaţie, progresul tehnologic accelerat, impun dezvoltarea unor competenţe care fac posibilă adaptarea flexibilă la schimbările rapide ce se produc în societate. Utilizarea noilor tehnologii multimedia şi a Internetului permit îmbunătăţirea calităţii învăţării prin individualizare şi interactivitate, ameliorează perspectivele elevilor în materie de muncă, informare şi de stabilire de relaţii sociale. Activităţile de învăţare care presupun interdisciplinaritatea limbii române cu elemente de TIC sunt marcate în programă prin scriere cursivă. Structura modulară a programului "A doua şansă" a impus conceperea unor standarde curriculare de performanţă pentru final de modul, care vor sta la baza elaborării testelor de examinare de la finalul modulului. Noutatea programei constă în: ● reducerea numărului de ore alocat disciplinei; ● existenţa unor conţinuturi alternative (extinderile sunt doar la nivelul conţinuturilor, nu şi la cel al obiectivelor de referinţă şi pot fi selectate de cadrul didactic în funcţie de nevoile individuale şi de opţiunile elevilor); ● introducerea unor exemple de activităţi de învăţare care să permită abordarea integrată a conţinuturilor specifice limbii şi literaturii române şi a unor elemente privind tehnologia informaţiei şi a comunicaţiei; ● introducerea standardelor curriculare de performanţă la sfârşitul fiecărui modul; ● adaptarea finalităţilor la particularităţile grupului ţintă; ● atribuirea unui nume modulului: A.B.C. Structura programei este următoarea: ● notă de prezentare; ● obiective cadru; ● obiective de referinţă; ● exemple de activităţi de învăţare; ● conţinuturile învăţării; ● sugestii metodologice; ● standarde curriculare de performanţă pentru modul; ● bibliografie. Programa trebuie folosită în mod flexibil, urmărindu-se adaptarea ei la ritmul de învăţare al fiecărui elev. 2. OBIECTIVE CADRU 3. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE 1. DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII DE RECEPTARE A MESAJULUI ORAL 2. DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII DE EXPRIMARE ORALĂ 3. DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII DE RECEPTARE A MESAJULUI SCRIS 4. DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII DE EXPRIMARE SCRISĂ 4. CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII 1. Formarea capacităţii de lectură ● Cartea. Direcţii de orientare în materialul tipărit - cartea, *ziarul, *revista. ● Literele de tipar mari şi mici ale alfabetului. *Literele K, Q, W, Y. ● Grupurile de litere (ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi). ● Citirea cuvintelor. ● Citirea propoziţiilor enunţiative şi interogative (fără folosirea terminologiei). ● Textul. Titlul unui text. Citirea textelor. Notă: Pentru exersarea citirii se recomandă folosirea unor scurte texte distractive sau cu caracter informativ. 2. Formarea capacităţii de comunicare Comunicarea orală Comunicarea - schimb de informaţii între oameni. Formularea mesajului oral ● Cuvântul - element de comunicare; pronunţarea articulată a cuvintelor din vocabularul activ. ● Propoziţia - formularea de propoziţii logice (fără terminologie). ● Intonarea propoziţiilor enunţiative şi interogrative (fără terminologie). ● Dialogul - convorbirea între două sau mai multe persoane; utilizarea formulelor de salut şi prezentare în situaţii formale şi nonformale; dialoguri pe teme familiare. Comunicarea scrisă Procesul scrierii ● Literele mari şi mici de tipar *şi/sau de mână ale alfabetului. *Literele K, Q, W, Y. ● Despărţirea în silabe a cuvintelor (după auz). ● Scrierea cu litere de tipar *şi/sau de mână. ● Respectarea spaţiului dintre cuvinte. ● Poziţionarea datei şi a titlului unui text. ● *Scrierea funcţională: date personale în formulare simple (nume, prenume, adresă, numele părinţilor, copiilor, adresă de e-mail etc.). Ortografie ● Scrierea ortografică a cuvintelor. ● Scrierea grupurilor de litere (ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi). ● Scrierea cu majusculă la începutul propoziţiilor şi a substantivelor proprii (fără terminologie). Punctuaţie Semne de punctuaţie: punctul, *semnul întrebării. Notă: Pentru însuşirea şi exersarea scrisului se pot folosi caiete tip II sau dictando. 3. Elemente de construcţie a comunicării ● Propoziţia. Cuvântul. Silaba. ● Sunetul - litera. 5. SUGESTII METODOLOGICE Nu trebuie uitat nicio clipă că participanţii la cursurile din cadrul programului "A doua şansă" sunt persoane care nu au frecventat şcoala sau care au părăsit-o în condiţii şi din motive diferite. Responsabilitatea cadrelor didactice este deosebită, întrucât ele trebuie să prevină un nou abandon şcolar şi, mai mult decât atât, să-i determine, să-i motiveze pe cursanţi să acumuleze cunoştinţe şi să-şi formeze deprinderi de folosire corectă a limbii române. La nivel atitudinal, se va urmări conştientizarea elevilor asupra utilităţii cititului, scrierii şi comunicării orale în rezolvarea problemelor cotidiene. Pentru a face mai agreabil şi, în acelaşi timp, pentru a optimiza procesul de învăţare, cadrul didactic trebuie să utilizeze următoarele strategii: ● proiectarea lecţiilor, folosind cunoştinţele anterioare şi experienţa cotidiană a elevilor; ● trezirea interesului pentru conţinut, prin relevarea aplicabilităţii şi funcţionalităţii învăţării; ● raportarea învăţării la alte discipline de studiu, în sensul abordării unor teme transdisciplinare. Interesul elevilor pentru studiul limbii române se poate cultiva numai prin dezvăluirea "secretelor" acesteia în raport cu posibilitatea aplicării şi utilitatea cunoştinţelor noi în viaţa cotidiană, aşa încât, cadrul didactic trebuie să găsească modalităţi prin care să-i ajute pe elevi să înţeleagă scopurile unei sarcini anume, motivele pentru care au fost alese, cum şi când pot folosi cunoştinţele şi deprinderile dobândite. Elevii trebuie să înţeleagă că citirea, scrierea, vorbirea şi ascultarea sunt instrumente care îi ajută să fie persoane eficiente în comunicare. Strategiile didactice care urmează a fi folosite trebuie să cuprindă metode de învăţare activă specifice adulţilor (învăţarea pe bază de proiecte, ateliere de lucru, studii de caz), precum şi strategii didactice tradiţionale, întrucât este de anticipat că aceşti elevi sunt la începutul formării deprinderilor de muncă intelectuală şi ar putea întâmpina dificultăţi în adaptarea la "viaţa şcolară". Modulul I îşi propune alfabetizarea elevilor şi va fi precedată de o scurtă perioadă prealfabetară (10-12 ore). Pentru etapa prealfabetară, cadrul didactic trebuie să aibă în vedere faptul că în program pot fi cuprinşi elevi care pronunţă incorect cuvintele uzuale şi care vor avea tendinţa să păstreze aceste greşeli şi în exprimarea scrisă, care nu stăpânesc deprinderea de a comunică oral prin propoziţii, care au ticuri sau paraziţi în vorbire. În această situaţie, sunt necesare exerciţii variate, în contexte multiple, deoarece renunţarea la vechile deprinderi în favoarea formării altora noi necesită timp şi efort sporit în comparaţie cu învăţarea în situaţia şcolarului mic. Prin urmare, se va pune accent pe pronunţarea articulată a cuvintelor şi pe dezvoltarea auzului fonematic. Metoda analizei şi sintezei fonetice se va aplica în situaţii de învăţare adaptate experienţei, nevoilor şi intereselor grupului ţintă, ca de exemplu: convorbiri pe bază de imagini reprezentând mediul apropiat, povestiri ale unor întâmplări din viaţa personală, simulări ale unor situaţii reale sau imaginate, dialoguri formate din 3-4 replici. Simultan se vor determina şi exersa deprinderile de utilizare a instrumentelor de scris, capacitatea de orientare în spaţiul de scriere şi de citire, se vor testa eventualele deprinderi de scriere a literelor de mână şi de tipar. În această etapă, se vor organiza activităţi care urmăresc corectarea deficienţelor de exprimare orală, se vor corela şi fixa cunoştinţele pe care elevii le-au dobândit din experienţa personală sau de la alte discipline de studiu, se vor forma deprinderi de activitate independentă şi de grup, se vor forma şi dezvolta deprinderile de a acţiona ordonat şi de a respecta normele şcolare. Cadrele didactice vor avea în vedere şi deprinderile elevilor de a utiliza noile tehnologii informatice şi comunicaţionale, întrucât, conform noului plan cadru pentru programul "A doua şansă"● învăţământ primar, săptămânal se vor organiza activităţi în care alfabetizarea elevilor se va realiza prin utilizarea de instrumente ale TIC. La sfârşitul perioadei prealfabetare se aşteaptă ca elevii să înregistreze progrese în ceea ce priveşte: - pronunţarea corectă a cuvintelor uzuale; - sesizarea sunetelor din cuvintele cunoscute formate din 2-3 silabe, fără diftongi sau triftongi şi aglomerări de consoane; - folosirea corectă a instrumentelor de scris şi orientarea în spaţiul de scris şi de citit; - formularea orală de propoziţii; - susţinerea unui dialog din 3-4 replici; - utilizarea computerului, prin: ● identificarea componentelor de hardware: monitor, tastatură, imprimantă, mouse; ● utilizarea echipamentelor de intrare: tastatură, mouse, microfon, boxe, cameră web; ● localizarea şi utilizarea tastelor return, enter, shift, a săgeţii de deplasare şi a tastelor alfanumerice. Cadrele didactice vor avea în vedere faptul că utilizarea elementelor de TIC în orele de Limba şi literatura română, reprezintă un procedeu pentru atingerea obiectivelor cadru, şi nu un scop în sine. Astfel, competenţele digitale ale elevilor nu vor fi evaluate. Alfabetizarea propriu-zisă se va realiza după ritmul individual al fiecărui elev. Se va urmări ca absolvenţii modulului să fie capabili să citească şi să scrie litere, cuvinte şi propoziţii. Predarea citit-scrisului se va face integrat, după etapele cunoscute, îmbinându-se metodele clasice cu cele moderne. Cadrele didactice vor organiza tipuri de activităţi care să permită însuşirea cititscrisului concomitent şi complementar cu alfabetizarea digitală a elevilor. Astfel, aceştia vor fi familiarizaţi cu operaţii fundamentale specifice TIC şi cu modalităţi de aplicare a acestora în situaţii cotidiene. În acest sens, cadrele didactice vor propune aplicaţii care să permită: ● utilizarea tastaturii computerului pentru scrierea unor litere, cuvinte, enunţuri într-un document electronic pus la dispoziţie de cadrul didactic; ● ştergerea caracterelor, folosind tastele delete, backspace, spacebar, folosirea tastei shift pentru scrierea cu majusculă şi folosirea semnelor de punctuaţie; ● utilizarea elementară a programelor de comunicare instantanee (Messenger, Skipe) cu ajutorul cadrului didactic; ● accesarea unor site-uri care prezintă informaţii de interes pentru elevi. Dat fiind timpul redus destinat însuşirii literelor, în conţinuturile învăţării au fost introduse ca extinderi literele care au o frecvenţă redusă în scrierea şi citirea în limba română (k, q, y, w), astfel încât perioada alfabetară se va putea prelungi până în al doilea modul. Pentru o mai bună desfăşurare a activităţii didactice este recomandabilă structurarea sistemelor de lecţii în blocuri de ore (3-4 ore pe zi destinate aceleiaşi discipline de studiu). În perioada alfabetară, în cadrul unui bloc pot fi predate mai multe litere diferite, întrucât atât pentru citire, cât şi pentru scriere se pot folosi numai litere de tipar. În situaţia în care printre elevi există persoane care au deja deprinderi elementare de scriere cu litere de mână şi/sau manifestă dorinţa de a utiliza această scriere, cadrul didactic va lucra diferenţiat şi îi va sprijini în acest sens, exploatând resursele temporale oferite de orele de consultaţii, prevăzure în planul cadru. Ordinea în care sunt predate literele este la latitudinea cadrului didactic. Exersarea citirii va avea ca suport materiale tipărite care corespund intereselor elevilor (de exemplu: ambalaje ale unor produse, instrucţiuni de folosire a unor obiecte, anunţuri, scurte articole din reviste, programe TV, versurile unor cântece etc.), precum şi materiale scrise pe suporturi electronice, în diferite formate. Proiectarea activităţilor trebuie să fie astfel realizată, încât să asigure atingerea standardelor curriculare de performanţă propuse la finalul modulului. Evaluarea, ca o componentă principală a procesului de învăţământ, trebuie să constituie o sursă de informaţie pentru planificarea activităţii ulterioare, o recunoaştere a progresului elevilor. Evaluarea trebuie să fie permanentă, adecvată obiectivelor propuse, dar şi nevoilor specifice ale elevilor. La clasă pot fi folosite multe tipuri de evaluare eficientă, începând de la aprecierile verbale şi continuând cu:

1. a)Observarea sistematică a activităţii şi comportamentelor elevilor în activităţi desfăşurate individual sau pe grupe. ... Observaţiile formale, informale sau cumulate oferă cadrelor didactice o imagine clară asupra deprinderilor şi capacităţilor fiecărui elev. Pentru a fi eficiente, observaţiile trebuie să fie sistematice, obiective, exhaustive şi atent înregistrate. Există mai multe metode de înregistrare a observaţiilor, incluzând: ● consemnarea unor evenimente; ● liste de verificare; ● inventare; ● fotografii; ● înregistrări audio.
2. b)Teste de cunoştinţe în evaluarea continuă, în care itemii să solicite: răspunsuri scurte, răspunsuri la alegere, răspunsuri în pereche, răspunsuri cu alegere multiplă, formularea de propoziţii, copieri, dictări, integrate în lecţia propriu-zisă ca moment căruia i se vor aloca 10-15 minute. ...
3. c)Activităţi practice în care se utilizează informaţiile dobândite şi sunt exersate capacităţile de comunicare orală şi scrisă (alcătuirea unui minidicţionar, inscripţionarea unor tricouri cu sloganuri, realizarea unui calendar al clasei, realizarea unor "cărţi", afişe, participarea la interviuri etc.). ...
4. d)Proiecte tematice de învăţare individuală pe teme de interes comun sau de interes personal, care presupun activizarea şi dezvoltarea achiziţiilor elevilor. Este indicat ca evaluarea acestora să se realizeze pe baza unor criterii ce au fost negociate în prealabil cu elevii. ...
5. e)Autoevaluarea permite elevilor să-şi aprecieze propriul progres, să devină conştienţi de procesul şi produsul învăţării şi să-şi asume responsabilităţi. Pentru autoevaluare se pot folosi: caiete de observaţii ale elevului pe marginea muncii sale, jurnale, liste de verificare sau de inventariere, interviuri, chestionare etc. ...
6. f)Interevaluarea ca modalitate de raportare a elevilor la exigenţele partenerilor de învăţare. ...
7. g)Portofoliul elevului va furniza informaţii în privinţa evoluţiei sale pe parcursul traseului individual de instruire şi formare. Acesta, ca parte integrantă a evaluării sumative, poate cuprinde: ... ● fişe de muncă individuală; ● proiecte de învăţare independentă sau de grup; ● teste de autoevaluare şi interevaluare; ● fişă individuală de citire; ● grile de observaţii în activităţile individuale sau pe grupe; ● produse finite realizate; ● fotografii ale proiectelor şi activităţilor; ● înregistrări audio şi video. La sfârşitul modulului, elevii vor fi evaluaţi scris şi oral/practic, conform standardelor curriculare de performanţă specificate în programă. 6. STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral ● Desprinderea semnificaţiei globale a unui mesaj audiat. ● Identificarea dintr-un enunţ oral a cuvintelor, silabelor şi literelor care îl compun. Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală ● Pronunţarea clară, precisă şi articulată a enunţurilor. ● Formularea unor scurte enunţuri logice potrivite unor situaţii date. ● Utilizarea în comunicare a formulelor de salut şi prezentare. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului scris ● Asocierea corectă a formei cuvintelor cu sensul lor. ● Citirea corectă, cu voce tare, în ritm propriu a unor enunţuri. ● Formularea de răspunsuri la întrebări care vizează informaţiile esenţiale din enunţuri citite independent. Dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă ● Copierea corectă şi lizibilă a unor enunţuri. ● Scrierea corectă după dictare a propoziţiilor enunţiative. ● Redactarea unor propoziţii enunţiative cu respectarea regulilor ortografice studiate 7. BIBLIOGRAFIE 1. Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Consiliul Naţional pentru Curriculum, Limba şi literatura română - programă şcolară pentru clasele I şi a II-a, aprobată prin Ordin al Ministrului Nr. 4686/05.08.2003, Bucureşti, 2003. 2. Consiliul Naţional pentru Curriculum, Ghid metodologic. Aria curriculară Limbă şi comunicare, ciclul primar şi gimnaziu, Editura Aramis, Bucureşti, 2002. 3. Kate Burke Walsh în colaborare cu Institutul pentru o Societate Deschisă, Step by Step, un program pentru copii şi familii. Predarea orientată după necesităţile copilului, C.E.D.P., Step by Step - România. AUTOR Prof. pentru învăţământ primar Mihaela Bucinschi Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 36, "Ionel Teodoreanu", Bucureşti COORDONATORI Prof. Cristiana Boca Coordonator componenta "A doua şansă" - învăţământ primar, Asociaţia CEDP Step by Step, Bucureşti Prof. Gabriela Droc Coordonator componenta "A doua şansă" - învăţământ primar, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ PROGRAMĂ ŞCOLARĂ pentru programul "A doua şansă" - învăţământ primar NIVELUL al II-lea Aprobată prin Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 5528 Bucureşti, 2011 1. NOTĂ DE PREZENTARE Programa şcolară pentru disciplina Limba şi literatura română este destinată modulului al doilea pentru şcolile în care se desfăşoară programul "A doua şansă" - învăţământ primar. Pornind de la particularităţile elevilor care vor fi cuprinşi în această formă de învăţământ, tineri care nu au fost înscrişi sau care au abandonat şcoala în timpul ciclului primar, programa şcolară permite: ● dobândirea de cunoştinţe conform potenţialului şi nevoilor acestora; ● valorificarea experienţei de viaţă a elevilor; ● atingerea unor standarde caracteristice educaţiei de bază. Modelul didactic al predării disciplinei Limba şi literatura română, cel comunicativ - funcţional, care presupune studiul integrat al limbii şi literaturii române, din perspectiva pragmatică a comunicării, este unic pentru întregul învăţământ obligatoriu şi a fost păstrat şi în această programă, întrucât permite atingerea finalităţilor programului "A doua şansă". În conceperea programei s-a avut în vedere formularea de obiective, propunerea de conţinuturi şi de activităţi de învăţare care conduc la formarea la elevi a unor competenţe cheie: lingvistice, de învăţare, interpersonale, sociale. Obiectivele cadru pentru modulul al II-lea sunt aceleaşi ca în programa de Limba şi literatura română destinată învăţământului de masă, pentru clasa a II-a. Acestea sunt menţinute şi în următoarele două module. Obiectivele de referinţă au fost astfel formulate, încât să ofere un echilibru între exprimarea orală şi cea scrisă şi să surprindă în progresie ceea ce este esenţial în activitatea de învăţare, avându-se în vedere durata scurtă a unui an de studiu în programul "A doua şansă"- învăţământ primar. Ele asigură continuitatea cu modulul nivelului I, intitulat "A.B.C.", vor fi dezvoltate în modulele ce urmează şi conduc la formarea şi dezvoltarea deprinderilor de vorbire şi ascultare, de citit şi scris. Conţinuturile învăţării au fost selectate în funcţie de obiectivele de referinţă şi sunt abordate în spirală. Ele sunt accesibile elevilor, care, datorită vârstei, au fost puşi în situaţii de interacţiune cu persoane diferite, au acumulat experienţă în domeniul comunicării orale şi au deprinderi elementare de citit - scris. În acest modul, prin conţinuturile propuse, se urmăreşte continuarea perioadei alfabetare şi parcurgerea celei postalfabetare. Ordinea conţinuturilor, ritmul şi strategiile abordării acestora vor fi stabilite de cadrul didactic, în funcţie de caracteristicile grupului ţintă, dar şi de cele individuale, în acord cu caracteristicile comunităţii din care fac parte elevii. Activităţile de învăţare oferite drept sugestii permit exersarea, aprofundarea şi dezvoltarea achiziţiilor anterioare ale elevilor, însuşirea de noi cunoştinţe de limba română, precum şi dezvoltarea unor competenţe digitale elementare, prin modalităţi de învăţare specifice adulţilor. O parte dintre activităţile de învăţare propuse în programă permit integrarea în didactica disciplinei Limba şi literatura română a unor strategii bazate pe TIC şi a resurselor educative ale Internetului, care conduc în timp la formarea unor deprinderi elementare de utilizare a computerului, la alfabetizarea digitală a elevilor. Aceasta reprezintă o prioritate în educaţie, întrucât creşterea volumului de informaţie, progresul tehnologic accelerat, impun dezvoltarea unor competenţe care fac posibilă adaptarea flexibilă la schimbările rapide ce se produc în societate. Utilizarea noilor tehnologii multimedia şi a Internetului permit îmbunătăţirea calităţii învăţării prin individualizare şi interactivitate, ameliorează perspectivele elevilor în materie de muncă, informare şi de stabilire de relaţii sociale. Activităţile de învăţare care presupun interdisciplinaritatea limba română cu elemente de TIC sunt marcate în programă prin scriere cursivă. Structura modulară a programului a impus conceperea unor standarde curriculare de performanţă pentru modul. Acestea permit elaborarea unor probe de evaluare (orală, scrisă şi activitate practică) prin care să fie stabilit nivelul real al pregătirii elevilor şi, în funcţie de care, să se recunoască absolvirea acestui modul sau, dimpotrivă, să se impună reluarea cursurilor într-un modul inferior. Noutatea programei constă în: ● reducerea numărului de ore alocat disciplinei; ● existenţa unor conţinuturi alternative (extinderile pot fi abordate selectiv, în funcţie de interesele şi nevoile individuale ale elevilor); ● introducerea standardelor curriculare de performanţă la sfârşitul modulului; ● adaptarea finalităţilor la particularităţile grupului ţintă; ● atribuirea unui nume modulului: Vorbim, scriem româneşte. Structura programei este următoarea: ● notă de prezentare; ● obiective cadru; ● obiective de referinţă; ● exemple de activităţi de învăţare; ● conţinuturile învăţării; ● sugestii metodologice; ● standarde curriculare de performanţă; ● bibliografie. Programa trebuie folosită în mod flexibil, urmărindu-se adaptarea ei la ritmul de învăţare al fiecărui elev. 2. OBIECTIVE CADRU 3. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE 1. DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII DE RECEPTARE A MESAJULUI ORAL 2. DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII DE EXPRIMARE ORALĂ ┌───────────────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────────┐ │ Obiective de referinţă │ Exemple de activităţi de învăţare │ ├───────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤ │2.1. Să pronunţe articulat mesaje, │- exerciţii de reproducere a unor enunţuri cu │ │folosind intonaţia corespunzătoare │ accent pe pronunţia clară şi articulată; │ │conţinutului acestora │- exerciţii de schimbare a topicii unor │ │ │ enunţuri cu sau fără schimbarea înţelesului │ │ │ acestora; │ │ │- exerciţii de pronunţie corectă a cuvintelor │ │ │ care conţin aglomerări de consoane sau │ │ │ litera X, sau a unor neologisme întâlnite în │ │ │ situaţii cotidiene; │ │ │- exerciţii de schimbare a sensului unui enunţ │ │ │ prin schimbarea intonaţiei; │ │ │- înregistrarea unor secvenţe de lectură; │ │ │- conversaţii online, folosind programe de │ │ │ comunicare de tip Skype sau Messenger. │ │ │ │ │2.2. Să îmbine enunţuri în mesaje │- exerciţii de construire a unor enunţuri │ │proprii, corespunzătoare unor situaţii │ corespunzătoare unor situaţii reale sau │ │date │ fictive date; │ │ │- exerciţii de obţinere a unor mesaje coerente │ │ │ prin ordonarea unor enunţuri date; │ │ │- ordonarea unor enunţuri scrise în casete text │ │ │ pentru obţinerea unor texte coerente, folosind│ │ │ mouse-ul (tehnica Drag & Drop), într-un │ │ │ document realizat de cadrul didactic. │ │ │ │ │2.3. Să utilizeze formule uzuale de │- exerciţii de recunoaştere a formulelor de │ │iniţiere, menţinere şi încheiere a unor│ iniţiere şi de încheiere a unor dialoguri în │ │dialoguri pe teme familiare │ situaţii diferite; │ │ │- exerciţii de selecţie, din mai multe variante,│ │ │ a formulei potrivite de iniţiere sau încheiere│ │ │ a unui dialog, într-o situaţie dată; │ │ │- simulări ale unor situaţii diferite din viaţa │ │ │ cotidiană care necesită folosirea formulelor │ │ │ uzuale de iniţiere şi încheiere a dialogului. │ │ │- completarea cu mesaje potrivite a situaţiilor │ │ │ ilustrate în secvenţele unor benzi desenate │ │ │ dintr-un document realizat de cadrul didactic;│ │ │- vizionarea unor secvenţe înregistrate care │ │ │ conţin dialoguri în diferite situaţii │ │ │ cotidiene. │ │ │ │ │2.4. Să iniţieze dialoguri pe teme │- dialoguri pe teme de interes comun grupului; │ │familiare │- activităţi de exprimare a propriei păreri în │ │ │ legătură cu un anumit fapt sau atitudine a │ │ │ unei persoane; │ │ │- jocuri de rol; │ │ │- organizarea unor momente de "ştiri" ale zilei;│ │ │- înregistrarea pe reportofon a unor │ │ │ "interviuri" cu personalităţi locale, membri │ │ │ ai comunităţii, colegi etc. │ └───────────────────────────────────────┴────────────────────────────────────────────────┘ 3. DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII DE RECEPTARE A MESAJULUI SCRIS 4. DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII DE EXPRIMARE SCRISĂ 4. CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII 1. Formarea capacităţii de lectură ● Cartea (pagină, filă, copertă). ● Alfabetul limbii române (inclusiv K, Q, W, Y). Ordinea literelor în alfabet. ● Citirea şi pronunţarea cuvintelor care conţin X. ● Citirea cuvintelor şi a propoziţiilor scrise cu litere de tipar şi *de mână. ● Citirea textelor scurte (120 de cuvinte). ● Textul nonliterar: cu caracter informativ: reclama, anunţul, afişul. 2. Formarea capacităţii de comunicare Comunicarea orală ● Comunicarea. Elementele comunicării orale (vorbitor, ascultător, mesaj); factori perturbatori ai comunicării. ● Formularea mesajului oral. ● Dialogul - formule de iniţiere, menţinere şi încheiere a unui dialog; formularea de întrebări şi răspunsuri în situaţii familiare şi pentru solicitarea de informaţii suplimentare. ● Cuvântul - cuvinte cu sens opus; cuvinte cu sens asemănător. ● Propoziţia - intonarea propoziţiilor enunţiative, interogative şi exclamative (fără terminologie). Comunicarea scrisă Procesul scrierii ● Literele mari şi mici ale alfabetului. Literele K, Q, W, Y. ● Scrierea cuvintelor şi propoziţiilor. ● Respectarea spaţiului dintre cuvinte în scrierea cu litere de tipar şi *de mână. ● Respectarea poziţiei datei, a titlului; *scrierea cu alineat a liniei de dialog. ● Scrierea funcţională: bilet, *SMS, *e-mail. Ortografie ● Scrierea corectă a grupurilor mp, mb în cadrul cuvintelor. ● Scrierea corectă a cuvintelor care conţin x. ● Scrierea cuvintelor care conţin â şi î, *scrierea cu î în interiorul cuvântului. Punctuaţie ● Semnele de punctuaţie: punctul, semnul întrebării, semnul exclamării, *linia de dialog. 3. Elemente de construcţie a comunicării ● Lexicul - Cuvântul. Sensul cuvintelor. ● Noţiuni de fonetică - Sunetul şi litera. ● Alfabetul limbii române. Ordinea literelor în alfabet. 5. SUGESTII METODOLOGICE Nu trebuie uitat nicio clipă că participanţii la cursurile din cadrul programului "A doua şansă" - învăţământ primar sunt persoane care au părăsit şcoala în condiţii şi din motive diferite. Pentru a preveni un nou abandon şcolar, este recomandat ca în orele de consiliere, prin discuţii libere, cadrul didactic să afle motivele pentru care elevii au reluat studiile, să identifice interesele şi nevoile lor personale, pentru ca, în funcţie de acestea, să-şi orienteze demersul didactic şi să elaboreze programe individuale de intervenţie. Cadrele didactice vor identifica strategii didactice care să-i determine, să-i motiveze pe elevi să acumuleze cunoştinţe şi să-şi formeze deprinderi de folosire corectă a limbii române, în conformitate cu aşteptările acestora. Pentru a face mai agreabil şi, în acelaşi timp, pentru a optimiza procesul de învăţare, cadrul didactic va avea în vedere: ● proiectarea lecţiilor, folosind cunoştinţele anterioare şi experienţele cotidiene ale elevilor; ● trezirea interesului pentru conţinut prin relevarea aplicabilităţii şi funcţionalităţii învăţării; ● abordarea integrată a conţinuturilor; ● utilizarea la maximum a resursei temporal; ● raportarea învăţării la alte discipline de studiu, în sensul abordării unor teme transdisciplinare; ● utilizarea unor strategii interactive, promovarea învăţării prin cooperare. Interesul elevilor pentru studiul limbii române se poate cultiva numai prin dezvăluirea "secretelor" acesteia în raport cu posibilitatea aplicării şi utilitatea cunoştinţelor noi în viaţa cotidiană, aşa încât cadrul didactic trebuie să găsească modalităţi prin care să-i ajute pe aceştia să înţeleagă scopurile unei sarcini anume, motivele pentru care au fost alese, cum şi când pot folosi ceea ce au dobândit. Elevii trebuie să utilizeze citirea, scrierea, vorbirea şi ascultarea ca instrumente care îi ajută să fie persoane eficiente în interacţiunile interpersonale. Cadrele didactice care vor preda în acest program vor avea sarcina de a rafina limbajul utilizat de elevi, precum şi acţiunile lor, astfel încât aceştia să comunice eficient: îi vor sprijini să-şi exprime nevoile, gândurile şi, în acelaşi timp, să fie interesaţi de găsirea unor modalităţi prin care să poată răspunde nevoilor altora. Astfel, în timp, elevii vor conştientiza că utilizarea şi înţelegerea unui limbaj corespunzător sunt căi de clarificare a neînţelegerilor personale, mijloc de dezvoltare personală şi de rezolvare a conflictelor. În conceperea demersurilor didactice, cadrele didactice vor propune contexte diferite de comunicare (mai mult sau mai puţin familiar cursanţilor, dar prezumtiv necesare la un moment dat), care să ofere elevilor posibilitatea exersării achiziţiilor şi deprinderilor lingvistice pe care le deţin, să le permită valorificarea experienţelor proprii de viaţă, precum şi dobândirea de cunoştinţe noi şi formarea de capacităţi. Proiectarea activităţilor trebuie să fie astfel realizată încât să asigure atingerea standardelor de evaluare propuse la finalul fiecărui modul. Pentru o mai bună desfăşurare a activităţii didactice este recomandabilă structurarea sistemelor de lecţii pe unităţi de învăţare, fiecare putând fi parcursă în blocuri de ore (3-4 ore pe zi destinate aceleiaşi discipline de studiu). Strategiile didactice, ce urmează a fi folosite, trebuie să cuprindă metode de învăţare specifice adulţilor (învăţarea pe bază de proiecte, ateliere de lucru, studii de caz, dezbateri), îmbinate cu metode specifice vârstelor şcolarilor debutanţi, întrucât este de anticipat că elevii cuprinşi în programul "A doua şansă" - învăţământ primar abia îşi construiesc deprinderile de muncă intelectuală şi ar putea întâmpina dificultăţi în adaptarea la "viaţa şcolară". Între strategiile didactice utilizate, cadrele didactice vor introduce şi instrumente specifice TIC, care să permită elevilor familiarizarea cu operaţii de bază în utilizarea computerului, precum şi cu aplicaţiile unor softuri. Spre exemplu, cadrele didactice pot propune şi organiza activităţi care solicită elevii: ● să identifice echipamentele (monitor, tastatură, mouse, imprimantă, microfon, unitate CD etc.); ● să utilizeze echipamentele de intrare (tastatura, trackball, touchpad etc.), precum şi pe cele de ieşire (monitor, imprimantă); ● să utilizeze tastele return, spacebar, shift, săgeţile de deplasare şi tastele alfanumerice; ● să utilizeze un procesor de text (Microsoft Word) pentru introducerea, ştergererea, mutarea unor litere, cuvinte sau enunţuri; ● să utilizeze funcţii de formatare ale textului (tab, aliniere, fonturi, ordonare alfabetică etc.); ● să comunice, folosind programe de comunicare online; ● să se informeze din surse online, folosind motoare de căutare etc. Pregătirea elevilor în domeniul utilizării tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiei nu trebuie să reprezinte un scop în sine, ci un instrument eficient de predare-învăţare, subordonat unor obiective pedagogice coerente. Astfel, competenţele digitale ale elevilor nu vor fi evaluate. Evaluarea, ca o componentă principală a procesului de învăţământ, trebuie să constituie o sursă de informaţie pentru planificarea activităţii ulterioare, o recunoaştere a progresului elevilor. Evaluarea trebuie să fie permanentă, adecvată obiectivelor propuse, dar şi nevoilor specifice ale elevilor. Chiar de la primele ore de curs, cadrul didactic va organiza activităţi de evaluare iniţială prin care să poată răspunde următoarelor întrebări: ● Ce cunoştinţe şi deprinderi are fiecare elev? ● Ce sunt pregătiţi elevii să înveţe? ● Ce stiluri de învăţare au? ● În ce domenii manifestă interes? Aceste informaţii despre fiecare elev pot fi colectate în urma unor discuţii libere individuale, într-o atmosferă degajată şi prietenoasă. Ele vor fi folosite în vederea individualizării învăţării în activităţile ulterioare. Evaluarea iniţială pentru modul se va face şi prin teste scrise şi orale concepute pe baza standardelor curriculare de performanţă ale modulului I. Pe parcursul întregului modul vor fi utilizate evaluările continue, planificate pentru fiecare bloc, astfel încât să existe un feedback permanent între cadru didactic şi elevi, iar activitatea didactică să poată fi permanent reglată. Evaluările vor fi adecvate obiectivelor propuse, dar şi nevoilor specifice elevilor. Metodele tradiţionale de evaluare vor fi completate cu cele alternative. La clasă pot fi folosite multe tipuri de evaluare eficientă, începând de la aprecierile verbale şi continuând cu:
8. a)Observarea sistematică a activităţii şi comportamentelor elevilor în activităţi organizate individual sau pe grupe. ... Observaţiile formale, informale sau cumulate oferă cadrelor didactice o imagine clară asupra deprinderilor şi capacităţilor fiecărui elev. Pentru a fi eficiente, observaţiile trebuie să fie sistematice, obiective, exhaustive şi atent înregistrate. Există mai multe metode de înregistrare a observaţiilor, incluzând: ● consemnarea unor evenimente; ● liste de verificare; ● inventare; ● fotografii; ● înregistrări audio.
9. b)Teste de cunoştinţe în evaluarea continuă în care itemii să solicite: răspunsuri scurte, răspunsuri la alegere, răspunsuri în pereche, răspunsuri cu alegere multiplă, formularea de propoziţii, copieri, dictări, integrate în lecţia propriu-zisă, ca moment căruia i se vor aloca 10-15 minute. ...
10. c)Activităţi practice în care se utilizează informaţiile dobândite şi în care sunt exersate capacităţile de comunicare orală şi scrisă (alcătuirea unui minidicţionar, inscripţionarea unor tricouri cu sloganuri, realizarea unui calendar al clasei, realizarea unor "cărţi", confecţionarea unui produs după instrucţiuni, afişe). ...
11. d)Proiecte tematice de învăţare individuală pe teme de interes comun sau de interes personal care presupun activizarea şi dezvoltarea achiziţiilor elevilor, de exemplu: "În lumea ... vedetelor", "Călătorii", "Meserii". Este recomandat ca evaluarea acestora să se realizeze pe baza unor criterii ce au fost dezbătute şi negociate în prealabil cu elevii.
12. e)Autoevaluarea permite elevilor să-şi aprecieze propriul progres, să devină conştienţi de procesul şi produsul învăţării şi să-şi asume responsabilităţi. Pentru autoevaluare se pot folosi: caiete de observaţii ale elevului pe baza produselor şi demersurilor muncii sale, jurnale, liste de verificare sau de inventariere, interviuri, chestionare etc. ...
13. f)Interevaluarea ca modalitate de raportare a elevilor la exigenţele partenerilor de învăţare. ...
14. g)Portofoliul elevului va furniza informaţii în privinţa evoluţiei sale pe parcursul traseului individual de instruire şi formare. Acesta, ca parte integrantă a evaluării sumative, poate cuprinde: ... ● fişe de muncă individuală; ● proiecte de învăţare independentă sau de grup; ● teste de autoevaluare şi interevaluare; ● fişă individuală de citire; ● grile de observaţii în activităţile individuale sau pe grupe; ● produse finite realizate; ● fotografii ale proiectelor şi activităţilor; ● înregistrări audio şi video. La sfârşitul modulului, elevii vor fi evaluaţi prin probe orale şi/sau practice şi scrise, conform standardelor curriculare de performanţă specificate în programă. 6. STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral ● Desprinderea informaţiilor esenţiale dintr-un mesaj audiat. ● Sesizarea corectitudinii logice a unui enunţ audiat. Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală ● Respectarea intonaţiei şi accentului în timpul vorbirii. ● Formularea unor enunţuri corecte din punct de vedere lexical şi gramatical. ● Susţinerea unei convorbiri, utilizând formulele de iniţiere, menţinere şi încheiere a dialogului. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului scris ● Identificarea cuvintelor şi expresiilor necunoscute dintr-un text citit. ● Citirea corectă şi coerentă, în ritm propriu, a unor texte cunoscute de maximum 120 de cuvinte. ● Formularea de răspunsuri la întrebări care vizează informaţii esenţiale dintr-un text citit. Dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă ● Copierea unor fragmente de texte cu respectarea regulilor de aşezare în pagină. ● Scrierea după dictare a unor enunţuri, cu respectarea regulilor de ortografie şi punctuaţie studiate. ● Redactarea unor enunţuri cu respectarea regulilor de ortografie şi punctuaţie învăţate. 7. BIBLIOGRAFIE 1. Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Consiliul Naţional pentru Curriculum, Limba şi literatura română - programă şcolară pentru clasele I şi a II-a, aprobată prin Ordin al Ministrului Nr. 4686/05.08.2003, Bucureşti, 2003. 2. Consiliul Naţional pentru Curriculum, Ghid metodologic. Aria curriculară Limbă şi comunicare, ciclul primar şi gimnaziu, Editura Aramis, Bucureşti, 2002. 3. Kate Burke Walsh în colaborare cu Institutul pentru o Societate Deschisă, Step by Step, un program pentru copii şi familii. Predarea orientată după necesităţile copilului, C.E.D.P., Step by Step - România. AUTOR Prof. pentru învăţământ primar Mihaela Bucinschi Şcoala cu Clasele I-VIII Nr. 36, "Ionel Teodoreanu", Bucureşti COORDONATORI Prof. Cristiana Boca Coordonator componenta "A doua şansă" - învăţământ primar, Asociaţia CEDP Step by Step, Bucureşti Prof. Gabriela Droc Coordonator componenta "A doua şansă" - învăţământ primar, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ PROGRAMĂ ŞCOLARĂ pentru programul "A doua şansă" - învăţământ primar NIVELUL al III-lea Aprobată prin Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 5528 Bucureşti, 2011 1. NOTĂ DE PREZENTARE Programa pentru disciplina Limba şi literatura română este destinată şcolilor în care se desfăşoară programul "A doua şansă" - învăţământ primar. Programa a fost astfel elaborată încât, prin conţinutul său, să permită: ● egalizarea şanselor elevilor din grupul ţintă cu cele ale celor integraţi în învăţământul de masă; ● dobândirea de cunoştinţe conform potenţialului şi nevoilor acestora; ● valorificarea experienţei de viaţă a elevilor; ● atingerea unor standarde caracteristice educaţiei de bază. Modelul didactic al predării disciplinei Limba şi literatura română, cel comunicativ funcţional, a fost păstrat şi în această programă, întrucât permite atingerea finalităţilor programului. În conceperea programei s-a avut în vedere formularea de obiective, propunerea de conţinuturi şi de activităţi de învăţare care conduc în timp la formarea la elevi a unor competenţe cheie: lingvistice, de învăţare, interpersonale, sociale. Programa propusă stabileşte ca obiective cadru formarea capacităţilor de exprimare şi receptare a mesajelor orale şi scrise, obiective identice cu cele destinate învăţământului primar de masă. Obiectivele de referinţă au fost derivate din obiectivele cadru şi au fost concepute astfel încât să răspundă nevoilor de învăţare ale elevilor şi să le permită acestora atingerea unor standarde de evaluare similare celor prevăzute în programa destinată învăţământului primar de masă. Ele oferă un echilibru între exprimarea orală şi cea scrisă şi coerenţă între modulul anterior şi cel următor, surprinzând în progresie ceea ce este esenţial în activitatea de învăţare. Obiectivele asigură elevilor formarea şi dezvoltarea deprinderilor de însuşire a ideilor prin citire şi ascultare, de comunicare a ideilor prin vorbire şi ascultare, precum şi dezvoltarea capacităţii de a utiliza surse de informare, cu scopul de a face faţă diferitelor roluri pe care aceştia şi le asumă în societate. Conţinuturile învăţării au fost selectate în funcţie de obiectivele de referinţă şi sunt abordate în spirală. Pentru ca învăţarea să devină motivantă, ele au un caracter practica-plicativ şi funcţional. Conţinuturile teoretice obligatorii sunt reduse, accentul fiind pe partea de utilizare a acestora în contextele comunicării. O parte dintre conţinuturi au fost introduse ca extinderi, pentru a oferi elevilor posibilitatea să-şi continue studiile în învăţământul secundar inferior. Ordinea parcurgerii conţinuturilor, ritmul şi metodologia abordării acestora vor fi stabilite de cadrul didactic, în funcţie de caracteristicile grupului cu care se lucrează. Activităţile de învăţare sunt orientate după obiectivele de referinţă, propun implicarea activă a elevilor în învăţare şi conduc la stimularea atitudinii de cooperare şi întrajutorare. Ele trebuie introduse în contexte variate, care prezintă interes pentru grupul ţintă. Activităţile de învăţare propuse sunt doar orientative, urmând ca ele să fie completate de cadrul didactic în etapa de proiectare a unităţilor de învăţare cu altele specifice pentru învăţarea adulţilor (întocmirea de proiecte, studii de caz, activităţi practice, fişe de lectură independentă etc.). Structura modulară a programului a impus conceperea unor standarde curriculare de performanţă ce permit elaborarea unor teste care să releve nivelul real al pregătirii elevilor şi ale căror rezultate să stea la baza absolvirii modulului sau, dimpotrivă, să impună reluarea cursurilor în modulul inferior. Noutatea adusă de programă constă în: ● reducerea numărului de ore alocat disciplinei; ● existenţa unor conţinuturi alternative (care pot fi abordate selectiv); ● introducerea standardelor curriculare de performanţă la sfârşitul modulului; ● atribuirea unui nume modulului: Secretele limbii române. Structura programei este următoarea: ● notă de prezentare; ● obiective cadru; ● obiective de referinţă; ● exemple de activităţi de învăţare; ● conţinuturile învăţării; ● sugestii metodologice; ● standarde curriculare de performanţă; ● bibliografie. Programa trebuie folosită în mod flexibil, urmărindu-se adaptarea ei la ritmul de învăţare al fiecărui elev. 2. OBIECTIVE CADRU 3. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE 1. DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII DE RECEPTARE A MESAJULUI ORAL 2. DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII DE EXPRIMARE ORALĂ 3. DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII DE RECEPTARE A MESAJULUI SCRIS 4. DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII DE EXPRIMARE SCRISĂ 4. CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII 1. Formarea capacităţii de lectură Cartea - Cuprinsul unei cărţi. Textul literar ● Textul narativ - personajele textului narativ; delimitarea în fragmente a unui text narativ*; povestirea orală a unui fragment dintr-un text narativ. ● Textul în versuri (strofa, versul). ● Textul nonliterar (invitaţia, felicitarea, cartea poştală*). 2. Formarea capacităţii de comunicare Comunicarea orală ● Comunicarea. Elemente de comunicare nonverbală. Formularea mesajului oral ● Propoziţia - intonarea propoziţiilor. ● Utilizarea cuvintelor noi în enunţuri proprii. ● Povestirea orală a unui fragment dintr-un text citit sau a unui mesaj audiat. ● Povestirea unor fapte, întâmplări după un plan de idei, ilustraţii sau întrebări. ● Dialogul - formule de solicitare şi permisiune. Comunicarea scrisă Procesul scrierii ● Prezentarea textului. Plasarea datei, a titlului, a numelui autorului unui text. ● Respectarea scrierii cu alineat a dialogului. *Respectarea scrierii cu alineat a fragmentelor logice ale unui text narativ. ● Formularea în scris a răspunsurilor la întrebări referitoare la conţinutul unui text citit. ● Povestirea în scris a unui scurt fragment narativ. ● Scrierea funcţională (invitaţia, felicitarea, *cartea poştală). ● Scrierea după imaginaţie. Redactarea unor scurte texte pe teme familiare (după plan de idei, ilustraţii sau întrebări). Ortografie ● Scrierea cuvintelor care conţin î şi â; scrierea cu î în interiorul cuvintelor. ● Scrierea cuvintelor ce conţin grupuri vocalice (fără terminologie). ● Scrierea cuvintelor: într-o, într-un, dintr-o, dintr-un, printr-o, printr-un. Punctuaţie ● Semne de punctuaţie: punctul, semnul întrebării, semnul exclamării, linia de dialog, două puncte înaintea dialogului (*două puncte înaintea unei enumerări). 3. Elemente de construcţie a comunicării Lexic ● Cuvinte cu sens asemănător; cuvinte cu sens opus (actualizări). ● Grupurile de sunete: ea, ia, oa, ua, ie (pronunţarea şi scrierea corectă a cuvintelor care conţin aceste grupuri de sunete). ● *Despărţirea în silabe a cuvintelor la capăt de rând. Morfologie Cuvântul ● parte de vorbire. Substantivul ● substantivul comun şi substantivul propriu; numărul şi *genul substantivelor. Adjectivul - acordul adjectivului cu substantivul în număr *şi gen. *Pronumele personale: eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele; pronumele personale de politeţe (recunoaştere şi utilizare în comunicare). *Verbul ● numărul verbului. Numeralul - recunoaştere; scrierea şi pronunţarea corectă a numeralelor. 5. SUGESTII METODOLOGICE Este de anticipat că elevii care vor fi cuprinşi în modulul al III-lea au deja deprinderi de citit-scris şi au experienţă în domeniul comunicării orale. Sarcina cadrelor didactice este aceea de a corecta deprinderile greşite de exprimare a elevilor şi, în acelaşi timp, de a le clădi încrederea în aptitudinile de comunicare orală, scriere şi citire. Ele trebuie să-i motiveze pe aceştia să-şi însuşească cunoştinţe, să-şi formeze deprinderi de folosire corectă şi expresivă a limbii române şi să aibă o atitudine pozitivă faţă de învăţare. Pentru a face mai agreabil şi în acelaşi timp pentru a optimiza procesul de învăţare, cadrul didactic trebuie să se concentreze pe: ● proiectarea lecţiilor, folosind cunoştinţele anterioare şi experienţa cotidiană a elevilor; ● trezirea interesului elevilor pentru studiul limbii române, prin relevarea aplicabilităţii şi funcţionalităţii învăţării. Conştientizarea acestora că utilizarea şi înţelegerea unui limbaj corespunzător sunt căi de clarificare a neînţelegerilor personale, mijloc de dezvoltare personală şi de rezolvare a conflictelor; ● modelarea limbajul elevilor şi a acţiunilor acestora, astfel încât să fie capabili să îşi comunice nevoile, gândurile şi să aibă atitudini responsabile şi pozitive; ● raportarea învăţării la alte discipline de studiu, prin abordarea transdisciplinară a unor teme; ● lărgirea câmpului de reprezentări al elevilor despre lume şi însuşirea de informaţii noi, prin utilizarea ca suport al învăţării a unor fragmente de texte ştiinţifice şi literare; ● alternarea activităţilor independente, centrate pe nevoile fiecăruia, cu cele pe grupe şi frontale pentru rezolvarea unor probleme comune, de interes general; ● structurarea sistemelor de lecţii în blocuri de ore (3-4 ore pe zi destinate aceleiaşi discipline de studiu); ● utilizarea unor strategii de învăţare activă, specifice adulţilor, în vederea formării unor deprinderi de muncă intelectuală şi de autoeducaţie; ● evaluarea continuă, stimulativă, ca parte integrantă a fiecărui bloc de ore. Proiectarea activităţilor trebuie să fie astfel realizată, încât să asigure atingerea standardelor curriculare de performanţă propuse la finalul modulului. Evaluarea, ca o componentă principală a procesului de învăţământ, trebuie să constituie o sursă de informaţie pentru planificarea activităţii ulterioare, o recunoaştere a progresului elevilor. Evaluarea trebuie să fie permanentă, adecvată obiectivelor propuse, dar şi nevoilor specifice ale elevilor. În primele ore de curs, cadrul didactic trebuie să realizeze o evaluare predictivă care să aibă ca reper standardele curriculare de performanţă ale modulului al II-lea. Rezultatele obţinute îl vor ghida în proiectarea activităţii didactice ulterioare la clasă şi în tratarea diferenţiată a elevilor (Ce ştiu şi ce pot face toţi elevii● Ce ştie şi poate face fiecare elev în parte?). Pe parcursul întregului modul vor fi utilizate evaluările continue, planificate pentru fiecare bloc, astfel încât să existe feedback între cadrul didactic şi elevi, iar activitatea didactică să poată fi permanent reglată. Evaluarea trebuie să fie adecvată obiectivelor propuse, dar şi nevoilor specifice ale elevilor. Metodele tradiţionale de evaluare vor fi completate de cele alternative. La clasă pot fi folosite multe tipuri de evaluare eficientă, începând de la aprecierile verbale şi continuând cu:
15. a)Observarea sistematică a activităţii şi comportamentelor elevilor în activităţi desfăşurate individual sau pe grupe. ... Observaţiile formale, informale sau cumulate oferă cadrelor didactice o imagine clară asupra deprinderilor şi capacităţilor fiecărui elev. Pentru a fi eficiente, observaţiile trebuie să fie sistematice, obiective, exhaustive şi atent înregistrate. Există mai multe metode de înregistrare a observaţiilor, incluzând: ● consemnarea unor evenimente; ● liste de verificare; ● inventare; ● fotografii; ● înregistrări audio.
16. b)Teste de cunoştinţe în evaluarea continuă în care itemii să solicite răspunsuri scurte, la alegere, în pereche, cu alegere multiplă, formularea de propoziţii, copieri, dictări integrate în lecţia propriu-zisă, moment căruia i se pot aloca 10-15 minute. ...
17. c)Activităţi practice în care se utilizează informaţiile dobândite şi sunt exersate capacităţile de comunicare orală şi scrisă (întocmirea unui dicţionar de personalităţi, completarea unor formulare, felicitări, invitaţii etc.). ...
18. d)Proiecte tematice de învăţare individuală pe teme de interes comun sau de interes personal care presupun activizarea şi dezvoltarea achiziţiilor elevilor, de exemplu, "Prima mea carte", "Vremea", "Sportul românesc", "Obiceiuri şi tradiţii". Este indicat ca evaluarea acestora să se realizeze pe baza unor criterii ce au fost dezbătute şi negociate în prealabil cu elevii. ...
19. e)Autoevaluarea permite elevilor să-şi aprecieze propriul progres, să devină conştienţi de procesul şi produsul învăţării şi să-şi asume responsabilităţi. Pentru autoevaluare se pot folosi: caiete de observaţii ale elevului pe marginea muncii sale, jurnale, liste de verificare sau de inventariere, interviuri, chestionare etc. ...
20. f)Interevaluarea, ca modalitate de raportare a elevilor la exigenţele partenerilor de învăţare. ...
21. g)Portofoliul elevului va furniza informaţii în privinţa evoluţiei sale pe parcursul traseului individual de instruire şi formare. Acesta, ca parte integrantă a evaluării sumative, poate cuprinde: ... ● fişe de muncă individuală; ● proiecte de învăţare independentă sau de grup; ● teste de autoevaluare şi interevaluare; ● fişă individuală de citire; ● grile de observaţii în activităţile individuale sau pe grupe; ● produse finite realizate; ● fotografii ale proiectelor şi activităţilor; ● înregistrări audio şi video. Evaluarea finală de la sfârşitul modulului va fi realizată de cadrele didactice pe baza standardelor curriculare de performanţă precizate în programă. 6. STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral ● Desprinderea informaţiilor de detaliu dintr-un mesaj audiat. ● Desprinderea sensului unui cuvânt necunoscut prin raportare la sensul global al enunţului audiat. Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală ● Utilizarea calităţii expresive a limbajului şi a elementelor de comunicare nonverbală în transmiterea mesajelor. ● Relatarea prin enunţuri scurte a unor fapte, întâmplări pe baza unui suport (plan de întrebări, idei, ilustraţii, cuvinte de sprijin etc.). ● Utilizarea formulelor de solicitare şi permisiune adaptate la interlocutor. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului scris ● Citirea corectă şi conştientă, în ritm propriu, a unor texte de maximum 200 de cuvinte. ● Formularea de răspunsuri la întrebări care vizează aspect de detaliu dintr-un text citit. ● Povestirea pe scurt a unui fragment dintr-un text citit. Dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă ● Formularea în scris a răspunsurilor la întrebări adresate. ● Scrierea după dictare a unor scurte texte, cu respectarea regulilor ortografice şi de punctuaţie învăţate, a aşezării în pagină şi a scrisului lizibil. ● Redactarea unor scurte texte cu destinaţie specială (felicitarea, invitaţia, *cartea poştală). 7. BIBLIOGRAFIE 1. Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Consiliul Naţional pentru Curriculum, Programe Şcolare pentru clasa a III- a şi a IV-a, aprobate prin Ordin al Ministrului Nr. 3919/20.04.2005, Bucureşti, 2005. 2. Consiliul Naţional pentru Curriculum, Ghid metodologic. Aria curriculară Limbă şi comunicare, ciclul primar şi gimnaziu, Editura Aramis, Bucureşti, 2002. 3. Kate Burke Walsh în colaborare cu Institutul pentru o Societate Deschisă, Step by Step, un program pentru copii şi familii, Crearea claselor orientate după necesităţile copiilor de 8, 9 şi 10 ani, C.E.D.P. Step by Step - România. AUTOR Prof. pentru învăţământ primar Mihaela Bucinschi Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 36, "Ionel Teodoreanu", Bucureşti COORDONATORI Prof. Cristiana Boca Coordonator componenta "A doua şansă" - învăţământ primar, Asociaţia CEDP Step by Step, Bucureşti Prof. Gabriela Droc Coordonator componenta "A doua şansă" - învăţământ primar, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ PROGRAMĂ ŞCOLARĂ pentru programul "A doua şansă" - învăţământ primar NIVELUL al III-lea Aprobată prin Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 5528 Bucureşti, 2011 1. NOTĂ DE PREZENTARE Programa pentru disciplina Limba şi literatura română este destinată şcolilor în care se desfăşoară p programul "A doua şansă" - învăţământ primar. Programa a fost astfel elaborată, încât prin conţinutul său să permită: ● egalizarea şanselor elevilor din grupul ţintă cu cele ale celor integraţi în învăţământul de masă; ● dobândirea de cunoştinţe conform potenţialului şi nevoilor acestora; ● valorificarea experienţei de viaţă a elevilor; ● atingerea unor standarde caracteristice educaţiei de bază. Modelul didactic al predării disciplinei Limba şi literatura română, cel comunicativfuncţional, a fost păstrat şi în această programă, întrucât permite atingerea finalităţilor programului. În conceperea programei s-a avut în vedere formularea de obiective, propunerea de conţinuturi şi de activităţi de învăţare care conduc la formarea la elevi a unor competenţe cheie: lingvistice, de învăţare, interpersonale, sociale. Programa propusă stabileşte ca obiective cadru formarea capacităţilor de exprimare şi receptare a mesajelor orale şi scrise, obiective identice cu cele destinate învăţământului primar de masă. Obiectivele de referinţă au fost derivate din obiectivele cadru. Ele au fost astfel concepute, încât să răspundă nevoilor de învăţare ale elevilor şi să le permită atingerea unor standarde curriculare de performanţă similare celor prevăzute în programa destinată învăţământului primar de masă. Obiectivele de referinţă oferă un echilibru între exprimarea orală şi cea scrisă şi coerenţă între finalităţile acestui modul şi cele ale învăţământului primar de masă, surprinzând în progresie ceea ce este esenţial în activitatea de învăţare. Ele asigură elevilor formarea şi dezvoltarea deprinderilor de însuşire a ideilor prin citire şi ascultare, de comunicare a ideilor prin vorbire şi ascultare, precum şi dezvoltarea capacităţii de a utiliza surse de informare, cu scopul de a face faţă diferitelor roluri pe care şi le asumă în societate. Conţinuturile învăţării au fost selectate în funcţie de obiectivele de referinţă şi sunt abordate în spirală. Pentru ca învăţarea să devină motivantă, ele au un caracter practic-aplicativ şi funcţional. Conţinuturile teoretice obligatorii sunt reduse, accentul fiind pe partea de utilizare a acestora în contextele comunicării. O parte dintre acestea a fost introdusă ca extindere, pentru a oferi posibilitatea elevilor să-şi continue studiile în învăţământul secundar inferior. Ordinea prezentării conţinuturilor, ritmul şi strategiile abordării acestora vor fi stabilite de cadrul didactic, în funcţie de caracteristicile grupului cu care lucrează. Activităţile de învăţare sunt orientate după obiectivele de referinţă, propun implicarea activă a elevilor în învăţare şi conduc la stimularea atitudinii de cooperare şi întrajutorare. Ele trebuie introduse în contexte variate, care prezintă interes pentru grupul ţintă. Activităţile de învăţare propuse sunt doar orientative, urmând ca ele să fie completate de cadrul didactic în etapa de proiectare a unităţilor de învăţare cu altele specifice pentru învăţarea adulţilor (întocmirea de proiecte, studii de caz, activităţi practice, fişe de lectură independentă etc.). Structura modulară a programului a condus la conceperea unor standarde curriculare de performanţă ce permit elaborarea unor teste care să releve nivelul real al pregătirii elevilor şi ale căror rezultate să stea la baza absolvirii modulului sau, dimpotrivă, să impună reluarea cursurilor în modulul inferior. Noutatea adusă de programă constă în: ● reducerea numărului de ore alocat disciplinei; ● existenţa unor conţinuturi alternative (care pot fi abordate selectiv); ● introducerea standardelor curriculare de performanţă la sfârşitul modulului; ● atribuirea unui nume modulului: În lumea cărţilor. Structura programei este următoarea: ● notă de prezentare; ● obiective cadru; ● obiective de referinţă; ● exemple de activităţi de învăţare; ● conţinuturile învăţării; ● sugestii metodologice; ● standarde curriculare de performanţă; ● bibliografie. Programa trebuie folosită în mod flexibil, urmărindu-se adaptarea ei la ritmul de învăţare al fiecărui elev. 2. OBIECTIVE CADRU 3. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE 1. DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII DE RECEPTARE A MESAJULUI ORAL 2. DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII DE EXPRIMARE ORALĂ 3. DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII DE RECEPTARE A MESAJULUI SCRIS 4. DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII DE EXPRIMARE SCRISĂ 4. CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII 1. Formarea capacităţii de lectură Textul literar. ● Textul narativ; ideile principale. ● Textul în versuri: poezii cu tematică diversă. Textul nonliterar: informaţii din ziare şi reviste. Citirea corectă, conştientă şi *expresivă a textelor. 2. Formarea capacităţii de comunicare Comunicarea orală ● Adaptarea comunicării la particularităţile interlocutorului şi la situaţia de comunicare. ● Formularea de propoziţii logice sub raportul conţinutului şi corecte din punct de vedere gramatical. ● Formularea ideilor principale ale unui text sau mesaj audiat. ● Relatarea unor întâmplări trăite, a conţinutului unui mesaj audiat sau a unui text citit. ● Modificarea sensului unui cuvânt prin raportare la context. Comunicarea scrisă Procesul scrierii ● Scrierea lizibilă şi îngrijită. ● Scrierea funcţională - scrisoarea familială, *cererea, *jurnalul personal. ● Povestirea în scris a unei întâmplări, a conţinutului unui text sau fragment de text citit, a conţinutului unui scurt mesaj audiat. Ortografie ● Scrierea corectă a cuvintelor s-a/sa, l-a/la, s-au/sau, i-a/ia, i-au/iau. ● Scrierea corectă a formelor verbelor a fi şi a lua, a pronumelor personale: eu, el, ea, ei, ele şi *a pronumelor personale de politeţe. Punctuaţie ● Semnele de punctuaţie: punctul, semnul întrebării, semnul exclamării, virgula în enumerare şi* cazul substantivelor în vocativ, două puncte (înaintea dialogului şi *a enumerării). 3. Elemente de construcţie a comunicării Lexic ● Cuvinte cu aceeaşi formă şi sens diferit. Morfologie ● Cuvântul - parte de vorbire (actualizare). ● Substantivul: felul, genul şi numărul. ● Verbul - numărul, *timpul şi *persoana verbului. ● Pronumele - pronumele personal (numai formele: eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele); numărul şi *persoana pronumelui personal. ● Pronumele personal de politeţe (recunoaşterea şi utilizarea în comunicare). Sintaxă ● Cuvântul - parte de propoziţie. ● Predicatul (predicatul verbal - fără terminologie). ● Subiectul (subiectul simplu, exprimat prin substantiv sau *pronume personal). ● Acordul predicatului cu subiectul. ● Propoziţia - comunicarea cu un singur predicat. ● *Părţi secundare de propoziţie: atributul şi complementul (recunoaştere). 5. SUGESTII METODOLOGICE Nu trebuie uitat nicio clipă că participanţii la cursurile din cadrul programului "A doua şansă" - învăţământ primar sunt persoane care au părăsit şcoala în condiţii şi din motive diferite. Responsabilitatea cadrelor didactice este deosebită, întrucât ele trebuie să prevină un nou abandon şcolar şi, mai mult decât atât, să-i determine, să-i motiveze pe elevi să acumuleze cunoştinţe şi să îşi formeze deprinderi de folosire corectă a limbii române. La nivel atitudinal se va urmări ca aceste persoane să manifeste: - iniţiativă pentru lecturarea unor texte care corespund intereselor personale sau cu rol recreativ; - toleranţă faţă de diferiţi interlocutori în situaţii de interacţiune; - independenţă în situaţii de comunicare mai puţin familiare; - preocupare pentru exprimarea corectă şi expresivă. Pentru a optimiza şi a face mai agreabil procesul de învăţare, cadrul didactic trebuie să urmărească: ● proiectarea lecţiilor, folosind cunoştinţele anterioare şi experienţa cotidiană a elevilor; ● trezirea interesului pentru conţinutul de învăţat, prin relevarea aplicabilităţii şi funcţionalităţii lui; ● raportarea învăţării la alte discipline de studiu, prin abordarea transdisciplinară a unor teme. Cadrele didactice care vor preda în acest program vor avea sarcina de a educa limbajul elevilor, precum şi acţiunile acestora, astfel încât ei să devină capabili să comunice eficient. Ca urmare, îi vor ajuta pe elevi să-şi exprime nevoile şi gândurile şi, în acelaşi timp, îi vor determina să fie interesaţi de găsirea unor modalităţi prin care ei să poată răspunde nevoilor altora. Astfel, în timp, elevii vor conştientiza că utilizarea şi înţelegerea unui limbaj corespunzător sunt căi de clarificare a neînţelegerilor personale, mijloc de dezvoltare personală şi de rezolvare a conflictelor. În conceperea demersului didactic, cadrele didactice trebuie să creeze contexte de comunicare diferite, în care, pe de o parte, elevii să aibă posibilitatea exersării achiziţiilor lingvistice şi valorificarea experienţelor proprii de viaţă, iar pe de altă parte să le ofere posibilitatea asimilării unor noi cunoştinţe şi formarea de capacităţi. Proiectarea activităţilor trebuie să fie astfel realizată, încât să asigure atingerea standardelor de evaluare propuse la finalul modulului. Pentru o mai bună desfăşurare a activităţii didactice se recomandă structurarea lecţiilor în blocuri de ore (3-4 ore pe zi destinate aceleiaşi discipline de studiu). Strategiile didactice folosite trebuie să cuprindă metode de învăţare specifice adulţilor (învăţarea pe bază de proiecte, ateliere de lucru, studii de caz, dezbateri). Activităţile trebuie să încurajeze comunicarea, socializarea, să promoveze învăţarea prin cooperare, dar şi studiul individual, bazat pe deprinderile de muncă întelectuală deja achiziţionate la nivelul al IV-lea de studiu. Evaluarea iniţială pentru intrarea în modulul al IV-lea se va face prin teste scrise şi orale concepute după standardele curriculare de performanţă ale modulului al III-lea. Constatările desprinse vor fi repere pentru proiectarea activităţii didactice ulterioare şi tratarea diferenţiată a elevilor. Pe parcursul întregului modul, cadrul didactic va propune activităţi de evaluare curentă, care să asigure un feedback real între acesta şi elevi. Evaluarea trebuie să fie realizată permanent, orientată după obiectivele propuse, dar şi după nevoile particulare ale elevilor. Metodele tradiţionale de evaluare vor fi completate de cele alternative. La clasă vor fi folosite diferite tipuri de evaluare, începând de la aprecierile verbale şi continuând cu:
22. a)Observarea sistematică a activităţii şi comportamentelor elevilor în activităţi desfăşurate individual sau pe grupe. ... Observaţiile formale, informale sau cumulate dau cadrelor didactice o imagine clară asupra deprinderilor şi capacităţilor fiecărui elev. Pentru a fi eficiente, observaţiile trebuie să fie sistematice, obiective, exhaustive şi atent înregistrate. Există mai multe metode de înregistrare a observaţiilor, incluzând: ● consemnarea unor evenimente; ● liste de verificare; ● inventare; ● fotografii; ● înregistrări audio.
23. b)Şedinţele cadru didactic-elev, desfăşurate într-o manieră confortabilă, sunt discuţii scurte şi libere sau structurate şi sistematice, concentrate în jurul unei probleme specifice. Ele oferă informaţii despre ce a reuşit cursantul să înveţe, care este natura intereselor manifestate de el, domeniul în care are nevoie de ajutor, ce lucruri consideră că îi sunt mai utile, ce ar dori să înveţe în continuare. Este important ca informaţiile desprinse de cadrul didactic să fie confidenţiale, iar elevul să cunoască acest lucru. ...
24. c)Teste de cunoştinţe în care itemii să solicite: răspunsuri scurte, la alegere, răspunsuri în pereche, cu alegere multiplă, formularea de propoziţii, copieri, dictări integrate în lecţia propriu-zisă, moment căruia i se vor aloca 10-15 minute. ...
25. d)Activităţi practice în care se utilizează informaţiile dobândite şi sunt exersate capacităţile de comunicare orală şi scrisă (întocmirea unui minidicţionar, inscripţionarea unor tricouri cu sloganuri, realizarea unui calendar al clasei, realizarea unor "cărţi", confecţionarea unui produs după instrucţiuni, afişe). ...
26. e)Proiecte tematice de învăţare individuală pe teme de interes comun sau de interes personal care presupun activizarea şi dezvoltarea achiziţiilor elevilor, de exemplu, "Mari descoperiri", "Vieţuitoare pe cale de dispariţie", "Legi scrise şi nescrise". Este indicat ca evaluarea acestora să se realizeze pe baza unor criterii ce au fost negociate în prealabil cu elevii. ...
27. f)Autoevaluarea permite elevilor să-şi aprecieze propriul progres, să devină conştienţi de procesul şi produsul învăţării şi să-şi asume responsabilităţi. ... Pentru autoevaluare se pot folosi caiete de observaţii ale elevului pe marginea muncii sale, jurnale, liste de verificare sau de inventariere, interviuri, chestionare etc.
28. g)Interevaluarea, ca modalitate de raportare a elevilor la exigenţele partenerilor de învăţare. ...
29. h)Portofoliul elevului va furniza informaţii în privinţa evoluţiei sale pe parcursul traseului individual de instruire şi formare. Acesta, ca parte integrantă a evaluării sumative, poate cuprinde: ... ● fişe de muncă individuală; ● proiecte de învăţare independentă sau de grup; ● teste de autoevaluare şi interevaluare; ● fişă individuală de citire; ● grile de observaţii în activităţile individuale sau pe grupe; ● produse finite realizate; ● fotografii ale proiectelor şi activităţilor; ● înregistrări audio şi video. Evaluarea finală se va face pe baza unor teste orale şi/sau scrise în perioada sesiunii de evaluare anunţată elevilor la începutul modulului. Aceste teste vor fi concepute pornindu-se de la standardele curriculare de performanţă precizate în programă. 6. STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral ● Desprinderea raporturilor logice dintre secvenţele unui mesaj audiat. ● Identificarea corectitudinii gramaticale a unui enunţ audiat. Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală ● Adaptarea vorbirii în diferite situaţii de comunicare orală. ● Relatarea pe scurt, în succesiune logică a unor fapte, întâmplări trăite, auzite, citite sau imaginate. ● Susţinerea unui dialog adaptat la interlocutor şi la situaţia de comunicare. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului scris ● Identificarea în contexte date a părţilor de vorbire şi de propoziţie studiate. ● Citirea corectă, conştientă şi cursivă a unor texte de aproximativ 300 de cuvinte. ● Formularea ideilor principale ale unui text narativ. ● Povestirea unui fragment dintr-un text narativ citit. Dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă ● Redactarea planului simplu de idei al unui text narativ. ● Povestirea în scris, cu respectarea regulilor de ortografie şi punctuaţie învăţate, a unui fragment dintr-un text narativ. ● Redactarea unui scurt text propriu, corect din punct de vedere lexical şi gramatical. 7. BIBLIOGRAFIE 1. Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Consiliul Naţional pentru Curriculum, Programe Şcolare pentru clasa a III- a şi a IV-a, aprobate prin Ordin al Ministrului Nr. 3919/20.04.2005, Bucureşti, 2005. 2. Consiliul Naţional pentru Curriculum, Ghid metodologic. Aria curriculară Limbă şi comunicare, ciclul primar şi gimnaziu, Editura Aramis, Bucureşti, 2002. 3. Kate Burke Walsh în colaborare cu Institutul pentru o Societate Deschisă, Step by Step, un program pentru copii şi familii, Crearea claselor orientate după necesităţile copiilor de 8, 9 şi 10 ani, C.E.D.P. Step by Step - România. AUTOR Prof. pentru învăţământ primar Mihaela Bucinschi Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 36, "Ionel Teodoreanu", Bucureşti COORDONATORI Prof. Cristiana Boca Coordonator componenta "A doua şansă" - învăţământ primar, Asociaţia CEDP Step by Step, Bucureşti Prof. Gabriela Droc Coordonator componenta "A doua şansă" - învăţământ primar, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI MATEMATICĂ PROGRAMĂ ŞCOLARĂ pentru programul "A doua şansă" - învăţământ primar NIVELUL I Aprobată prin Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 5528 Bucureşti, 2011 1. NOTĂ DE PREZENTARE Modulul I, pentru disciplina Matematică, nivelul I, intitulat "În lumea numerelor" constituie prima etapă în învăţarea matematicii de către elevii cuprinşi în programul A doua şansă - învăţământ primar. Deoarece există diferenţe între stadiile de dezvoltare intelectuală ale subiecţilor învăţării (elevii având vârste şi experienţe de viaţă diferite), programa prevede utilizarea achiziţiilor matematice practice dobândite empiric, în contexte autentice de viaţă. Prin aplicaţiile prevăzute în programă (activităţi practice, proiecte, utilizarea computerului) se urmăreşte conştientizarea elevilor în legătură cu nevoia învăţării matematicii, ca o condiţie importantă a reuşitei în desfăşurarea oricărei activităţi în viaţa de zi cu zi, fie că este vorba de o activitate casnică, de o meserie sau de un joc. Activităţile tematice propuse au în vedere adaptarea la preocupările grupului ţintă, matematizarea realului, extinderea învăţării dincolo de şcoală şi evitarea, cât mai mult posibil, a teoretizărilor, realizarea unor corelaţii interdisciplinare, prin introducerea utilizării computerului în învăţarea matematicii. Primul nivel al învăţării matematicii vizează formarea competenţelor de bază şi anume: orientare în spaţiu, numeraţie, calcul aritmetic, noţiuni intuitive de geometrie, măsurare şi măsuri. În construirea programei am luat în considerare elemente specifice învăţării în programele de tip A doua şansă, cum sunt: timpul redus de învăţare, particularităţile celor care învaţă, metodele specifice învăţării adulţilor, învăţarea experienţială. Elementele specifice programei de matematică pentru programul A doua şansă - învăţământ primar pot fi sintetizate astfel:
30. a)Modalitatea de abordare a conţinuturilor: ... ● înlocuirea conţinuturilor teoretice cu o varietate de contexte problematice care să valorifice experienţa elevilor în procesul de învăţare; evitarea teoretizării; ● asigurarea unui caracter practic aplicativ şi funcţional conţinuturilor pentru ca învăţarea să fie motivantă; ● asigurarea relevanţei a ceea ce se învaţă, prin includerea în activităţi a unor teme cum ar fi: bugetul, consumul, cumpărăturile, sănătatea, timpul liber, meseriile, aplicaţiile pe computer, teme ce pot constitui elemente de portofoliu ca modalitate de evaluare complementară.
31. b)Procedee de adaptare a învăţării la specificul grupului ţintă: ... ● în rezolvarea problemelor se propune căutarea de soluţii, pornind de la experienţa de viaţă, folosirea pentru verificarea corectitudinii calculelor a unor mijloace la îndemână, cum ar fi monedele şi bancnotele, cărţile de joc sau estimările.
32. c)Modalităţi de învăţare: ... ● devin prioritare activităţile de observare, culegere a unor date din comunitate, alcătuire şi rezolvare a unor probleme cu datele înregistrate, realizare a unor proiecte în comunitate; ● se urmăreşte formarea la elevi a unor "tipare personale" de învăţare prin respectarea, în toate activităţile, a modelului ABC: A - orientare, activare, trezirea motivaţiei, folosirea achiziţiilor anterioare; B - achiziţii noi; C - aplicare, transfer în contexte simulate sau autentice; ● capătă importanţă reală activităţile care conduc la stimularea atitudinii de cooperare, de ajutorare.
33. d)Schimbarea rolurilor cadrului didactic: ... ● cadrul didactic facilitează, consiliază, organizează activităţi de învăţare care să răspundă nivelului şi ritmului propriu de dezvoltare a elevilor. Programa porneşte de la obiectivele cadru şi de la obiectivele de referinţă ale programei naţionale, pe care le revizuieşte, pentru a răspunde nevoilor de învăţare ale elevilor din grupul ţintă căruia i se adresează. Obiectivele cadru prevăzute sunt aceleaşi ca în programa de matematică destinată ciclului primar din învăţământul de masă. Obiectivele de referinţă au fost formulate astfel încât să ofere un echilibru între formarea competenţelor matematice de bază şi aplicabilitatea lor imediată, în activitatea elevului. Conţinuturile învăţării au fost selectate în funcţie de obiectivele de referinţă şi de particularităţile elevilor. Acestea sunt accesibile celor care datorită vârstei au fost puşi în situaţii de interacţiune şi au acumulat experienţă în contexte diferite. Ordinea abordării conţinuturilor, ritmul şi strategiile abordării acestora vor fi stabilite de cadrul didactic, în funcţie de logica internă a disciplinei, dar şi de caracteristicile grupului de elevi. Exemplele de activităţi de învăţare, corespunzătoare fiecărui obiectiv de referinţă, cuprinse în programă, deşi sunt similare celor folosite în învăţământul de masă şi specifice ciclului primar, pot deveni motivante şi eficiente pentru grupul ţintă în situaţia în care acestea sunt plasate în contexte corespunzătoare vârstelor şi intereselor elevilor. Ele iau în considerare caracteristicile învăţării adulţilor (independenţa şi motivaţia învăţării, orientarea învăţării către scop, relevanţa învăţării, aplicabilitatea cunoştinţelor). Sunt sugerate activităţi cu inserţie în cotidian, proiecte ca suport pentru evaluarea finală. Activităţile de învăţare sugerate evidenţiază nevoia respectării stilurilor diverse de învăţare. Sunt prevăzute activităţi specifice matematicii intuitive (analizarea calităţilor vizuale externe ale obiectelor, cum ar fi forme, dimensiuni), implicarea în jocuri, cum ar fi şahul, monopoly, responsabilizarea prin participarea la planificarea resurselor materiale ale clasei, realizarea şi completarea unor tabele, calendare, grafice, experimentarea unor idei noi, utilizarea computerului în învăţarea matematicii. Atât pentru nivelul I, cât şi pentru nivelul al II-lea la disciplina Matematică, una dintre orele trunchiului comun este alocată alfabetizării prin intermediul noilor tehnologii, ceea ce presupune abordarea integrată a conţinuturilor matematice şi a unor elemente de conţinut privind tehnologia informaţiei. În consecinţă, în programa şcolară pentru nivelul I sunt introduse, pentru realizarea obiectivelor de referinţă, activităţi de învăţare care presupun utilizarea computerului. Aceasta este una dintre noutăţile din programa de Matematică pentru programul A doua şansă - învăţământ primar. Programa conţine sugestii metodologice care să contribuie la atingerea obiectivelor prevăzute. În programă sunt prezentate modalităţi de evaluare, altele decât cele tradiţionale, astfel încât să se elimine efectul de stres al evaluării. Devine prioritar principiul "a învăţa făcând", precum şi învăţarea experienţială şi, în consecinţă, programa prevede realizarea de proiecte de grup sau individuale în comunitate, realizarea de portofolii tematice. Sunt precizate, cu titlu de sugestie, teme de proiecte cu accent pe un anumit conţinut matematic. Structura modulară a programei a impus conceperea unor Standarde curriculare de performanţă pentru final de modul, care vor sta la baza elaborării probelor de evaluare finală, precum şi a celor de înscriere directă în nivelul al II-lea. Noutatea programei constă în: ● prevederea unor conţinuturi alternative, extinderile, doar la nivelul conţinuturilor notate cu *, nu şi la cel al obiectivelor de referinţă, care pot fi selectate de cadrul didactic în funcţie de nevoile individuale şi opţiunile elevilor; ● introducerea unor exemple de activităţi de învăţare care să permită abordarea integrată a conţinuturilor specifice matematicii şi a unor elemente privind tehnologia informaţiei şi a comunicaţiei; ● introducerea standardelor curriculare de performanţă la sfârşitul modulului; ● adaptarea finalităţilor la particularităţile grupului ţintă; ● atribuirea unui titlu generic modulului. Structura programei este următoarea: ● notă de prezentare; ● obiective cadru; ● obiective de referinţă; ● exemple de activităţi de învăţare; ● conţinuturile învăţării; ● sugestii metodologice; ● standarde curriculare de performanţă; ● bibliografie. Programa presupune flexibilitate din partea cadrelor didactice, urmărindu-se în mod constant atât adaptarea conţinuturilor şi metodelor la particularităţile individuale şi ale grupului, cât şi asigurarea atractivităţii situaţiilor de învăţare în scopul finalizării cu succes a acestei etape din învăţământul obligatoriu, precum şi al continuării studiilor de către elevi. Notă: Programele de matematică pentru nivelurile I-IV sunt coerente şi, indiferent de nivelul la care cadrul didactic urmează să predea, este necesară studierea programelor în ansamblul lor. 2. OBIECTIVE CADRU 3. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE 1. CUNOAŞTEREA ŞI UTILIZAREA CONCEPTELOR SPECIFICE MATEMATICII 2. DEZVOLTAREA CAPACITĂŢILOR DE REZOLVARE A PROBLEMELOR 3. FORMAREA ŞI DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII DE A COMUNICA UTILIZÂND LIMBAJUL MATEMATIC 4. DEZVOLTAREA MOTIVAŢIEI PENTRU ÎNVĂŢAREA ŞI APLICAREA MATEMATICII ÎN CONTEXTE VARIATE 4. CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII ● Elemente pregătitoare pentru înţelegerea unor concepte matematice: > orientare spaţială şi localizări în spaţiu; > sortarea şi clasificarea obiectelor după criterii variate; > compararea numărului de elemente a două mulţimi prin procedee variate. ● Numere naturale: de la 0 la 10, de la 10 la 30, de la 30 la 100; citire, scriere, comparare, ordonare. ● Adunarea şi scăderea numerelor naturale în concentrul 0 - 10. ● Adunarea şi scăderea numerelor naturale în concentrul 0 - 30, fără trecere peste ordin, iar în concentrul 30-100, fără trecere peste ordin şi cu sprijin *. ● Probleme care se rezolvă printr-o operaţie de adunare sau de scădere, folosind sprijin în obiecte sau desene sau mai mult de o operaţie*. ● Figuri geometrice: triunghi, pătrat, dreptunghi, cerc. ● Măsurări cu unităţi nestandard (palmă, creion, bile, cuburi, vase uzuale etc.) pentru lungime, capacitate, masă. ● Măsurarea timpului: recunoaşterea şi citirea orelor pe ceas. ● Unităţi de măsură: ora, ziua, săptămâna, luna. 5. SUGESTII METODOLOGICE Învăţarea autentică presupune deschiderea curriculumului către lumea reală, către viaţă, aşa cum este ea percepută de cei care învaţă: plină de necunoscute, de provocări. Introducerea în curriculum a unei ore de matematică abordată interdisciplinar, cu ajutorul computerului pentru elevii ce parcurg programul "A doua şansă", nivelul I, reprezintă un răspuns la nevoile adaptării învăţării la viaţa reală. Presiunile şi nevoile sociale, politice, economice şi culturale pe care lumea contemporană le exercită asupra educaţiei presupun diversificarea câmpului educaţional, orientarea către educaţia în, prin şi pentru viaţă. Programa de Matematică pentru nivelul I porneşte de la înţelegerea holistică a personalităţii, considerată ca întreg şi nu secvenţial. De aici, necesitatea ca elevul să fie privit de cadrul didactic în integralitate şi nu centrat pe dezvoltarea separată a unuia sau altuia dintre aspectele personalităţii sale. Altfel spus, triada cunoştinţe, deprinderi, atitudini să fie consecvent urmărită, iar validarea ei să fie făcută de practică, de ceea ce ştie elevul să facă cu ceea ce a învăţat. Pentru o predare-învăţare eficientă a modulului I, "În lumea numerelor", este recomandabil să se aibă în vedere următoarele aspecte: Cunoaşterea şi valorizarea experienţelor personale, a achiziţiilor matematice practice dobândite în viaţa cotidiană: ● folosirea experienţei de viaţă ca resursă a învăţării, ca de exemplu: schimburi monetare, efectuarea de cumpărături, scrierea de liste de preţuri, alegerea celei mai avantajoase soluţii, estimări etc.; ● folosirea ca suporturi educaţionale a unor obiecte utilizate cotidian, cum ar fi: monedele şi bancnotele, zarurile, cărţile de joc; ● desfăşurarea unor activităţi tematice: "Meserii", "Preocupări", "Timp liber" etc. Individualizarea predării-învăţării: ● formularea de sarcini şi aşteptări în raport cu particularităţile individuale; ● utilizarea frecventă a materialului didactic individual pentru a respecta ritmul fiecăruia în învăţare. Utilizarea unor strategii didactice interactive, promovarea învăţării prin cooperare: ● învăţarea în grup sau în perechi; ● activităţi care încurajează comunicarea, socializarea, dorinţa de reuşită, materializate în proiecte, postere, lucrări practice de măsurare, de realizare a unor obiecte utile, înregistrarea unor date, evenimente etc; ● expunerea lucrărilor şi aprecierea acestora, utilizând termeni de vocabular specific: planşe cu cifre, modele de rezolvare, planşe cu unităţi de măsură, desene, colaje, compoziţii spaţiale etc. Utilizarea unor materiale şi mijloace didactice adaptate vârstei, atractive, accesibile: ● utilizarea computerului în învăţarea matematicii; ● fişe de lucru individual; ● monede şi bancnote pentru rezolvarea de probleme; ● articole din ziare, preţuri etc., pentru citirea numerelor. Utilizarea eficientă a timpului pentru învăţare, având în vedere reducerea timpului de învăţare: ● reducerea timpului pentru verigile introductive (captarea atenţiei etc.) şi creşterea duratei activităţilor de învăţare; ● integrarea evaluării formative în lecţie şi folosirea timpului afectat evaluării de la sfârşitul lecţiei pentru învăţare; ● rezolvarea unor teme practice, consemnarea rezultatelor; ● folosirea autoevaluării: precizarea la începutul lecţiei a rezultatelor aşteptate, confruntarea rezultatelor individuale cu cele aşteptate, folosirea interevaluării; ● pregătirea din timp a fişelor de lucru, a materialelor-suport; ● managementul clasei: aşezarea elevilor în semicerc sau în alte modalităţi care permit un contact vizual cât mai bun; ● stabilirea unor reguli de lucru şi respectarea lor; ● reducerea timpului pentru lucrul frontal, în favoarea lucrului individualizat, a acordării de sprijin adaptat fiecărui elev ; ● proiectarea flexibila a momentelor lecţiei şi respectarea modelului didactic ABC. Adaptarea evaluării la specificul programului: Pentru a fi efectivă şi autentică, evaluarea trebuie să fie un proces continuu, parte integrantă a învăţării, aptă să ofere elevilor şi cadrelor didactice oportunităţi de reflecţie şi de perfecţionare permanentă. Evaluarea autentică respectă anumite principii, cum sunt: ● este o activitate de cooperare cadru didactic - elevi, altfel spus, nu este ceva ce doar se aplică elevilor, ci o activitate pusă în operă împreună cu aceştia; ● reprezintă ocazii pentru elevi de a fi responsabili pentru propria învăţare; ● fiind direct implicaţi în evaluare, elevii devin mai puţin dependenţi de cadrul didactic şi de feedbackul acestuia; ● pune în centrul activităţii elevul, păstrează şi întăreşte stima de sine; ● constituie prilejuri de examinare a procesului de învăţare nu numai prin scoruri numerice; ● creează posibilitatea ca partenerii în învăţare, elevii şi cadrul didactic, să lucreze împreună pentru realizarea aceloraşi obiective pe termen lung sau scurt; ● creează oportunităţi de a reflecta şi a face schimbări acolo unde este cazul. Dintre modalităţile tradiţionale de evaluare, testele de cunoştinţe vor fi utilizate în evaluarea continuă a elevilor, având în vedere elaborarea unor itemi care să evidenţieze caracterul practic aplicativ, operaţional al achiziţiilor matematice. Datorită potenţialului formativ şi oportunităţilor pentru individualizare, sunt preferate metodele complementare de evaluare curentă şi anume: ● Observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevului, având la dispoziţie, ca modalităţi de înregistrare a informaţiilor, fişa de evaluare, scara de clasificare, lista de control / verificare. ● Activităţile practice în care se utilizează achiziţiile matematice, precum şi cele de utilizare a computerului pentru realizarea de liste, inventare, agende, alte lucrări funcţionale şi utile în viaţa de zi cu zi. ● Proiectul, care se evaluează pe baza criteriilor negociate cu cei care învaţă. Sugerăm o structură simplă precum: "Ce ştiu?", "Ce vreau să ştiu?", "Cum mă informez?", "Ce voi face?", "Cum ştiu ce şi cum am reuşit?". ● Portofoliul, care constituie parte integrantă a examinării finale şi sintetizează activitatea de-a lungul modulului. Acesta cuprinde o varietate de materiale, precum: exemple de lucrări individuale, de grup, autoreflecţii, pagini din caietul de învăţare, postere, liste de verificare, observaţiile cadrului didactic, casete, C.D.-uri. De asemenea, vor fi incluse în portofoliu produse ale activităţii elevilor realizate pe computer. ● Autoevaluarea, care îl ajută pe elev să se situeze personal faţă de exigenţele învăţării. ● Teme de investigaţie în mediul cotidian, pentru aplicarea a ceea ce se învaţă. ● Interevaluarea, ca modalitate de raportare a elevilor la exigenţele partenerilor "egali" de învăţare. Cadrul didactic poate amenaja panouri "Succesele noastre", "Mulţumesc pentru...", expoziţii cu lucrări pentru interevaluare. Se recomandă oferirea de feedback sub forma unor simboluri, aprecieri verbale, înscrisuri pe hârtii adezive. 6. STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ 7. BIBLIOGRAFIE 1. Bernat, Simona-Elena, Tehnica învăţării eficiente, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004. 2. Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti. 3. Ciolan, L. Dincolo de discipline, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2003. 4. Cristea, S., Dicţionar de termeni pedagogici, E.D.P., Bucureşti. 5. Ionescu, M. Învăţarea bazată pe proiect, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2003. 6. L. D'Hainaut, Programe de învăţământ şi educaţie permanentă, Colecţia Pedagogia secolului X X, E.D.P. , Bucureşti, 1981. 7. Landsheere, G. Definirea obiectivelor educaţiei, E.D.P., Bucureşti, 1979. 8. Mykytin, I. Ghidul tutorelui (Accesul la educaţie al grupurilor dezavantajate cu focalizare pe rromi), Bucureşti, 2004. 9. M. E. C., Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de matematică, Bucureşti, 2001. 10. M. E. C., Programa şcolară, clasele I şi a II-a, Bucureşti, 2004. 11. M.E.C., Ghid de evaluare pentru învăţământul primar, Bucureşti, 1999. 12. Miller, B. şi Singleton, L., Formarea Cetăţenilor, Boulder, Colorado, 1997. 13. Nedelcu, A., Învăţarea interculturală în şcoală, Editura Humanitas, Bucureşti, 2003. AUTOR Prof. Aniţa Dulman Colegiul Naţional Constantin Cantacuzino, Târgovişte COORDONATORI Prof. Cristiana Boca Coordonator componenta "A doua şansă" - învăţământ primar, Asociaţia CEDP Step by Step, Bucureşti Prof. Gabriela Droc Coordonator componenta "A doua şansă" - învăţământ primar, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI MATEMATICĂ PROGRAMĂ ŞCOLARĂ pentru programul "A doua şansă" - învăţământ primar NIVELUL al II-lea Aprobată prin Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 5528 Bucureşti, 2011 1. NOTĂ DE PREZENTARE Modulul "Matematica e peste tot", prevăzut pentru nivelul al II-lea, constituie o nouă etapă în învăţarea matematicii de către elevii cuprinşi în programul "A doua şansă". Programa pentru nivelul al II-lea ia în considerare diferenţele dintre stadiile de dezvoltare intelectuală (elevii au vârste diferite, experienţe de viaţă diferite) şi prevede utilizarea ca bază pentru învăţare a achiziţiilor matematice practice dobândite în viaţa de zi cu zi. Prin aplicaţiile propuse în programă (teme, proiecte) se urmăreşte conştientizarea elevilor în legătură cu nevoia învăţării matematicii ca o condiţie importantă a reuşitei în desfăşurarea oricărei activităţi, fie că este vorba de o activitate casnică, de o meserie sau de un hobby. Scopul învăţării matematicii este acela de a rezolva nenumăratele probleme care apar pe neaşteptate în viaţa tuturor. În particular, matematica ne pune la dispoziţie probleme similare celor din realitate sau imaginate. Plecând de la date sigure, cunoscute, se determină metoda care poate conduce la răspuns, la determinarea necunoscutei. Cadrul didactic creează situaţii asemănătoare celor pe care le întâlnesc elevii în viaţa de zi cu zi, pentru a-i convinge de nevoia învăţării matematicii, de necesitatea interdisciplinarităţii, a includerii computerului în învăţarea matematicii ca răspuns la provocările societăţii contemporane. Programa pentru nivelul al II-lea vizează formarea competenţelor de bază, şi anume: numeraţia, calculul aritmetic, rezolvarea de probleme, noţiuni intuitive de geometrie, măsurare şi măsuri. În construirea programei s-au luat în considerare elemente specifice învăţării în programe de tip "a doua şansă", cum sunt: timpul redus de învăţare, particularităţile elevilor, particularităţile învăţării adulţilor. Programa de matematică pentru nivelul al II-lea operează schimbări în abordarea disciplinei pentru a răspunde specificului programului "A doua şansă" pentru învăţământul primar, la nivelurile următoare:
34. a)Abordarea conţinuturilor: ... ● înlocuirea conţinuturilor teoretice cu o varietate de contexte problematice care să valorifice experienţa elevilor în învăţare şi evitarea teoretizării; ● asigurarea unui caracter practic, aplicativ şi funcţional conţinuturilor pentru ca învăţarea să fie motivantă; ● asigurarea relevanţei a ceea ce se învaţă prin includerea în activităţi a unor teme cum ar fi: bugetul, consumul, sănătatea, timpul liber, meseriile, teme realizate la computer ce vor constitui elemente de portofoliu şi se vor evalua.
35. b)Adaptarea la specificul grupului ţintă: ... ● în rezolvarea problemelor se urmăreşte căutarea de soluţii, pornind de la experienţa de viaţă a elevilor, folosirea pentru verificarea corectitudinii calculelor a unor mijloace cum ar fi monedele şi bancnotele, precum şi estimările.
36. c)Modalităţile de învăţare: ... ● sunt importante activităţile de observare, culegere a unor date din comunitate, de alcătuire şi rezolvare a unor probleme cu datele înregistrate, de realizare a unor proiecte civice, de folosire a computerului în învăţarea matematicii; ● se urmăreşte formarea la elevi a unor deprinderi de învăţare prin respectarea, în toate activităţile, a modelului ABC: A - orientare, activare, trezirea motivaţiei, folosirea achiziţiilor anterioare; B - achiziţii noi; C - aplicare, transfer în noi contexte simulate sau autentice, cum s-a procedat şi pe parcursul modulului I; ● sunt valorizate activităţile care conduc la stimularea atitudinii de cooperare, ajutorare, ceea ce se poate realiza prin desfăşurarea învăţării pe bază de proiect, activităţi propuse în fiecare unitate de învăţare.
37. d)Rolurile cadrului didactic: ... ● cadrul didactic facilitează, consiliază, organizează unele activităţi de învăţare care să răspundă nivelului şi ritmului propriu de dezvoltare a elevilor. Noutatea adusă de programă constă în: ● indicarea unor conţinuturi alternative, extinderile, notate cu*, care sunt precizate la nivelul conţinuturilor, nu şi la cel al obiectivelor de referinţă şi pot fi selectate de cadrul didactic în funcţie de nevoile individuale şi de opţiunile elevilor; ● introducerea unor exemple de activităţi de învăţare care să permită abordarea integrată a conţinuturilor specifice matematicii şi a unor elemente privind tehnologia informaţiei şi a comunicaţiei; ● introducerea standardelor curriculare de performanţă la sfârşitul modulului al doilea; ● adaptarea finalităţilor la particularităţile grupului ţintă; ● atribuirea unui titlu generic modulului. Programa de Matematică pentru nivelul al II-lea, "A doua şansă" conţine elemente ce respectă structura programei de matematică pentru clasa a II-a, învăţământul primar, la care se adaugă: sugestii metodologice, standarde curriculare de performanţă pentru modul, bibliografie, structura ei fiind următoarea: ● notă de prezentare; ● obiective cadru; ● obiective de referinţă; ● exemple de activităţi de învăţare; ● conţinuturile învăţării; ● sugestii metodologice; ● standarde curriculare de performanţă; ● bibliografie. Programa de Matematică pentru nivelul al II-lea, programul "A doua şansă" are în vedere obiectivele cadru şi de referinţă ale programei naţionale, revizuite pentru a răspunde adecvat particularităţilor şi nevoilor de învăţare ale elevilor din acest program. Obiectivele cadru prevăzute sunt aceleaşi ca în programa de matematică destinată ciclului primar din învăţământul de masă. Ele asigură continuitatea cu Modulul I, "În lumea numerelor", şi vor fi dezvoltate în modulele ce vor urma. Obiectivele de referinţă au fost astfel formulate, încât să ofere un echilibru între formarea competenţelor matematice de bază şi aplicabilitatea lor imediată, în activitatea elevului, să extindă şi să dezvolte competenţele formate la nivelul I. Conţinuturile învăţării au fost selectate în funcţie de obiectivele de referinţă şi de particularităţile elevilor. Ele sunt accesibile celor care datorită vârstei au acţionat în contexte diferite şi au acumulat o anumită experienţă. Ordinea abordării conţinuturilor, ritmul şi strategiile abordării acestora vor fi stabilite de cadrul didactic, în funcţie de logica internă a disciplinei, dar şi de caracteristicile grupului de elevi. Exemplele de activităţi de învăţare, corespunzătoare fiecărui obiectiv de referinţă, cuprinse în programă, deşi sunt similare celor folosite în învăţământul de masă şi specifice ciclului primar, pot deveni motivante şi eficiente pentru elevi, dacă sunt plasate în contexte corespunzătoare vârstelor şi intereselor lor. Sunt propuse activităţi de învăţare cu inserţie în cotidian, proiecte ca suport pentru evaluarea sumativă de la sfârşit de modul. Activităţile de învăţare evidenţiază nevoia respectării stilurilor diverse de învăţare. Sunt propuse activităţi de utilizare a unor jocuri ca resurse de învăţare, organizarea unor concursuri de şah, responsabilizarea prin participarea la planificarea resurselor clasei, realizarea de tabele de frecvenţă, utilizarea computerului, experimentarea unor idei noi. Activităţile de prezentare a unor noţiuni se vor realiza plecând de la documente: fişe, tabele, scheme, bonuri de casă, reţete, statistici, care vor pune elevii în poziţia de a reflecta asupra unor situaţii reale de viaţă în care întâlnesc noţiunile matematice. Sunt prevăzute activităţi de manipulare, folosind materiale specifice: mânuirea unor instrumente, realizarea de măsurări etc. Fără a exagera prin exerciţii didactice de consolidare şi fixare a unor mecanisme, este nevoie de un antrenament indispensabil oricărei învăţări pentru a fixa unele cunoştinţe şi a consolida deprinderile. Este nevoie de ingeniozitate în crearea unor exerciţii interesante, care să dozeze armonios repetiţiile, fără a deveni plictisitoare. Programa propune integrarea naturală a matematicii în viaţă. Recursul la documente (calendare, tarife, orare etc.) permite evitarea aspectului adesea artificial al aplicării matematicii. Elevii vor fi puşi în situaţii de învăţare în care vor avea posibilitatea să confrunte ceea ce au învăţat cu realitatea. Şi pentru nivelul al II-lea, la disciplina Matematică, una dintre orele din trunchiul comun este alocată utilizării noilor tehnologii. Aceasta presupune abordarea integrată a conţinuturilor matematice şi a unor elemente de conţinut privind tehnologia informaţiei. În consecinţă, în programa şcolară pentru nivelul al II-lea sunt introduse, pentru realizarea obiectivelor de referinţă, activităţi de învăţare care presupun utilizarea computerului. Aceasta este una dintre noutăţile programei de Matematică pentru nivelul al II-lea, programul "A doua şansă" - învăţământ primar. Programa include şi prezentarea sugestiilor metodologice specifice care să contribuie la atingerea obiectivelor. Sunt prezentate modalităţi de evaluare, altele decât cele tradiţionale, astfel încât să se elimine efectul de stres al evaluării. Structura modulară a programei a impus conceperea unor standarde curriculare de performanţă pentru final de modul, care vor sta la baza elaborării probelor de evaluare de la finalul nivelului. De asemenea, pe baza acestor standarde se concep instrumentele de evaluare pentru înscrierea în nivelul următor. Astfel, ultima secţiune a programei cuprinde standardele curriculare de performanţă pentru modulul corespunzător nivelului al II-lea. Notă: Programele de matematică pentru nivelurile I-IV sunt coerente şi, indiferent de nivelul la care cadrul didactic urmează să predea, este necesară studierea programelor în ansamblul lor. 2. OBIECTIVE CADRU 3. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE 1. CUNOAŞTEREA ŞI UTILIZAREA UNOR CONCEPTE SPECIFICE MATEMATICII ┌────────────────────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────┐ │ Obiective de referinţă │ Activităţi de învăţare/proiecte │ ├────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤ │La sfârşitul modulului, │Pe parcursul modulului se recomandă următoarele tipuri de │ │elevul va fi capabil: │activităţi: │ ├────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤ │1.1. Să înţeleagă formarea │- jocuri de numărare cu obiecte în care grupele de câte 10, │ │numerelor (din sute, zeci şi│100 se înlocuiesc cu câte un alt obiect, jocuri de schimburi │ │unităţi), utilizând obiecte │echivalente; │ │pentru justificări │- reprezentarea numerelor, punând în evidenţă sistemul │ │ │poziţional de scriere; exerciţii de trecere de la o formă de │ │ │reprezentare la alta; │ │ │- exerciţii de grupare a unor elemente pe computer; │ │ │- utilizarea unui document electronic pentru realizarea unor │ │ │grupări de câte 10, 100 litere, semne, cifre etc. │ ├────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤ │1.2. Să formeze, să scrie, │- formarea şi scrierea numerelor naturale de la 0 la 1000; │ │să citească numerele │scrierea unor numere: vârsta proprie, pe cea a colegilor, a │ │naturale de la 0 la 1000 │membrilor familiei, ziua de naştere; │ │ │- citirea numerelor naturale de la 0 la 1000, citirea unor │ │ │preţuri, masa unor corpuri, etichete, grafice, tabele; │ │ │- reprezentarea prin obiecte sau desene a unui număr din │ │ │concentrul 0 - 1000; numărarea cu pas dat, "înainte" şi │ │ │"înapoi" (de exemplu, din 10 în 10, din 20 în 20 etc.), în │ │ │concentrul 0 - 100, cu sprijin în obiecte; │ │ │- citirea numerelor ce reprezintă date din calendar: din 7 │ │ │în 7 etc.; │ │ │- numărare cu pas dat, înainte şi înapoi, în concentrul │ │ │0-1000, de exemplu din 10 în 10 sau din 5 în 5*; │ │ │- reprezentarea într-un document electronic a unor mulţimi de│ │ │obiecte, semne, litere, cifre, cu cardinal dat; │ │ │- scrierea într-un document electronic a cardinalului unor │ │ │mulţimi date de cadrul didactic. │ ├────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤ │1.3. Să compare şi să │- compararea şi ordonarea numerelor, utilizând modele │ │ordoneze numerele naturale │semnificative şi punerea în corespondenţă a unor astfel de │ │mai mici decât 100, │reprezentări; │ │utilizând simbolurile: │- compararea vârstelor; │ │<, >, = │- proiecte: "Numerele în viaţa noastră", "Curiozităţi", │ │ │"Viaţă sănătoasă"; │ │ │- plasarea semnului <, >, = între perechi de numere scrise de│ │ │cadrul didactic într-un document electronic; │ ├────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤ │1.4. Să efectueze adunări şi│- adunarea şi scăderea numerelor naturale de la 0 la 50 cu │ │scăderi: │trecere peste ordin; verificarea rezultatelor, utilizând │ │- cu numere naturale de la │obiecte sau desene; │ │0 la 50 cu şi fără trecere │- adunarea şi scăderea numerelor naturale de la 0 la 100 fără│ │peste ordin; │trecere peste ordin; │ │- cu numere naturale de la │- adunarea şi scăderea numerelor naturale de la 100 la 1000 │ │50 la 1000 fără trecere │fără trecere peste ordin; │ │peste ordin │- adunarea şi scăderea cu acelaşi număr: să se calculeze ce │ │ │vârstă vor avea elevii peste 5 ani, ce vârstă au avut cu │ │ │4 ani în urmă etc.; │ │ │- proiect "Arborele familiei mele, în date şi cifre"; │ │ │- utilizarea computerului pentru alegerea rezultatului corect│ │ │al unor operaţii de adunare sau scădere prin subliniere, │ │ │colorare, bifare; │ │ │- exerciţii de adunare şi scădere cu utilizarea de │ │ │minisofturi adecvate. │ └────────────────────────────┴─────────────────────────────────────────────────────────────┘ 2. DEZVOLTAREA CAPACITĂŢILOR DE REZOLVARE DE PROBLEME 3. FORMAREA CAPACITĂŢII DE A COMUNICA, UTILIZÂND ELEMENTE DE LIMBAJ MATEMATIC 4. DEZVOLTAREA MOTIVAŢIEI PENTRU ÎNVĂŢAREA ŞI APLICAREA MATEMATICII ÎN CONTEXTE VARIATE 4. CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII ● Numerele naturale de la 0 la 100: formare, scriere, citire, comparare, ordonare. ● Adunarea şi scăderea numerelor în concentrul 0 - 100 (0 - 50, fără şi cu trecere peste ordin, 50-100, fără trecere peste ordin): termeni specifici: sumă, "cu atât mai mult", diferenţă, "cu atât mai puţin". ● Numerele mai mari decât 100 şi mai mici decât 1000: formare, scriere, citire. ● Adunarea şi scăderea numerelor în concentrul 0 - 1000, fără trecere peste ordin. ● Probleme care se rezolvă printr-o operaţie sau probleme care presupun cel puţin două operaţii de adunare sau scădere*. ● Elemente intuitive de geometrie: - forme plane: pătrat, triunghi, dreptunghi, cerc; - interiorul şi exteriorul unei figuri geometrice; - forme spaţiale: cub, sferă, cilindru, con (fără terminologie). ● Măsurări folosind etaloane neconvenţionale. ● Unităţi de măsură pentru lungime (metrul), capacitate (litrul), masă (kilogramul): - unităţi de măsură pentru timp: ora, minutul, ziua, săptămâna, luna, anul; - monede şi bancnote. ● Utilizarea instrumentelor de măsură: metru, riglă gradată, cântar, balanţă, ceas, cilindru, vase gradate. 5. SUGESTII METODOLOGICE Învăţarea autentică presupune deschiderea curriculumului către lumea reală, către viaţă, aşa cum este ea percepută de cei care învaţă: plină de necunoscute, de provocări. Introducerea în curriculumul pentru elevii ce parcurg programul "A doua şansă", nivelul al II-lea, a unei ore de matematică abordată interdisciplinar, cu ajutorul computerului, reprezintă un răspuns la nevoile adaptării învăţării la viaţa reală. Provocările şi imperativele sociale, politice, economice şi culturale pe care lumea contemporană le adresează educaţiei presupun diversificarea câmpului educaţional, orientarea către educaţia în, prin şi pentru viaţă. Programa porneşte de la înţelegerea elevului considerat ca întreg, ca fiinţă unitară complexă. De aici, necesitatea ca învăţătorul să-l privească în integralitatea sa şi să nu se centreze pe dezvoltarea separată a unui aspect sau a altuia al personalităţii sale. Altfel spus, triada cunoştinţe, deprinderi, atitudini este necesar să fie consecvent urmărită, iar validarea ei să fie făcută de practică, de ceea ce ştie elevul să facă cu ceea ce a învăţat. Pentru o predare-învăţare eficientă a matematicii în modulul "Matematica e peste tot", cadrul didactic va avea în vedere următoarele aspecte: Cunoaşterea şi valorizarea experienţelor personale, a achiziţiilor matematice practice dobândite în viaţa cotidiană: ● contextualizarea învăţării prin folosirea experienţei de viaţă ca punct de sprijin (inclusiv pentru dezvoltarea memoriei) şi ca resursă a învăţării: schimburi monetare, efectuarea de cumpărături, scrierea unor liste de preţuri, agenda zilei, alegerea celei mai avantajoase soluţii, estimări etc.; ● utilizarea ca suporturi educaţionale a unor mijloace cum ar fi: calendarul ("luna x are... de zile", "au trecut ... zile", "au mai rămas... zile"), monedele şi bancnotele, zarurile, cărţile de joc, articolele pe teme de interes (cum ar fi preţul carburanţilor, valori de schimb valutar...) din ziare, reviste conţinând numere; ● introducerea în mediul de învăţare a noului, a provocării şi a descoperirii, prin desfăşurarea unor activităţi tematice: "Economii", "Timp liber", "Noutăţi" şi prin extinderea sferei de învăţare dincolo de şcoală, în comunitate. Individualizarea predării-învăţării: ● formularea de sarcini şi aşteptări în raport cu particularităţile individuale, crearea unui climat emoţional favorabil învăţării; ● sprijinirea elevilor în dezvoltarea unor tipare personale de învăţare relevante; ● utilizarea frecventă a materialului didactic individual pentru a respecta ritmul de învăţare al fiecăruia. Utilizarea unor strategii didactice interactive, promovarea învăţării prin cooperare: ● reducerea caracterului formal în cadrul activităţilor; ● prevederea şi utilizarea unor strategii de depăşire a "ieşirilor" din tema activităţii; ● învăţarea în grup sau în perechi; ● activităţi care încurajează comunicarea, socializarea, dorinţa de reuşită, prin modalităţi precum: proiecte, postere, lucrări practice de măsurare, de realizare a unor obiecte utile, înregistrare a unor date, evenimente; ● expunerea lucrărilor şi aprecierea acestora, utilizând termeni de vocabular specific: planşe cu cifre, modele de rezolvare, planşe cu unităţi de măsură, desene, colaje, compoziţii spaţiale. Utilizarea unor materiale didactice şi a unor mijloace adaptate vârstei, atractive, accesibile: ● fişe de lucru individual; ● cărţi de joc, zaruri (pentru efectuarea calculelor), calculator de buzunar; ● monedele şi bancnotele (pentru rezolvarea de probleme); ● articole din ziare. Utilizarea eficientă a timpului pentru învăţare: ● reducerea timpului pentru verigile introductive şi creşterea duratei acordate învăţării, sprijinului adaptat; ● integrarea evaluării formative în lecţie şi folosirea timpului acordat evaluării de la sfârşitul lecţiei pentru învăţare; ● rezolvarea unor teme practice, consemnarea rezultatelor; ● folosirea autoevaluării, precizarea la începutul activităţii a rezultatelor aşteptate, confruntarea rezultatelor individuale cu cele aşteptate şi folosirea interevaluării; ● pregătirea din timp a fişelor de lucru, a materialelor-suport; ● managementul clasei: aşezarea elevilor în semicerc sau în alt mod care permite un contact vizual cât mai bun; ● stabilirea unor reguli de lucru şi respectarea lor cu stricteţe; ● reducerea timpului pentru lucrul frontal, în favoarea lucrului individualizat, a acordării de sprijin specific fiecărui elev; ● folosirea la maximum a timpului de învăţare, proiectarea riguroasă a momentelor lecţiei. Utilizarea resurselor TIC în învăţarea matematicii: ● includerea activităţilor care vizează integrarea resurselor TIC în consolidarea achiziţiilor matematice şi familiarizarea elevilor, în mod natural, cu computerul pe care urmează să-l utilizeze în viaţa curentă. Adaptarea evaluării la specificul programului: Pentru a fi efectivă şi autentică, evaluarea trebuie să fie un proces continuu, parte integrantă a învăţării astfel concepute, încât să ofere elevilor şi cadrelor didactice oportunităţi de reflecţie şi de ameliorare permanentă. Activităţile de evaluare continuă au rolul de a furniza cadrului didactic şi elevilor informaţii referitoare la măsura în care învăţarea a reuşit. Departe de a avea rolul de ierarhizare, de sancţionare, de realizare a unor clasamente, de discernere între bun şi slab, evaluarea atestă achiziţiile dobândite de elev prin raportarea la obiectivele disciplinei, dar şi la contexte reale, la valoarea aplicativă a ceea ce se învaţă. Datorită potenţialului formativ, a oportunităţilor pentru individualizare, sunt preferate metodele complementare de evaluare exemplificate mai jos: Observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevului, având la dispoziţie, ca modalităţi de înregistrare a informaţiilor, fişa de evaluare, scara de clasificare, lista de control/verificare. Proiectul, care se evaluează pe baza criteriilor negociate cu cei care învaţă. Portofoliul, care constituie partea integrantă a examinării finale şi sintetizează activitatea de-a lungul nivelului al II-lea; vor fi incluse în portofoliu rezultate ale elevilor realizate la computer. Autoevaluarea, care îl ajută pe elev să se situeze personal faţă de exigenţele învăţării. Teme de investigaţie în mediul cotidian pentru aplicarea a ceea ce se învaţă. Feedback constructiv sub formă de aprecieri verbale, înscrisuri pe hârtii adezive, simboluri. Interevaluarea, ca modalitate de raportare a elevilor la exigenţele partenerilor "egali" de învăţare. 6. STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ 7. BIBLIOGRAFIE 1. Bernat, Simona-Elena, Tehnica învăţării eficiente, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004. 2. Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti. 3. Ciolan, L., Dincolo de discipline, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2003. 4. Cristea, S., Dicţionar de termeni pedagogici, E.D.P., Bucureşti. 5. Ionescu, M., Învăţarea bazată pe proiect, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2003. 6. L. D'Hainaut, Programe de învăţământ şi educaţie permanentă, Colecţia Pedagogia secolului XX, E.D.P., Bucureşti, 1981. 7. Landsheere, G., Definirea obiectivelor educaţiei, E.D.P., Bucureşti, 1979. 8. M. E. C., Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de matematică, Bucureşti, 2001. 9. Ivan Mykytin, Ghidul tutorelui (Accesul la educaţie al grupurilor dezavantajate cu focalizare pe romi), M. E. C., Bucureşti, 2004. 10. M. E. C., Programa şcolară, clasele I şi a II-a, Bucureşti, 2004. 11. M.E.C., Ghid de evaluare pentru învăţământul primar, Bucureşti, 1999. 12. Miller, B. şi Singleton, L., Formarea cetăţenilor, Boulder, Colorado, 1997. 13. Nedelcu, A., Învăţarea interculturală în şcoală, Editura Humanitas, Bucureşti, 2003. AUTOR Prof. Aniţa Dulman Colegiul Naţional Constantin Cantacuzino, Târgovişte COORDONATORI Prof. Cristiana Boca Coordonator componenta "A doua şansă" - învăţământ primar, Asociaţia CEDP Step by Step, Bucureşti Prof. Gabriela Droc Coordonator componenta "A doua şansă" - învăţământ primar, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI MATEMATICĂ PROGRAMĂ ŞCOLARĂ pentru programul "A doua şansă" - învăţământ primar NIVELUL al III-lea Aprobată prin Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 5528 Bucureşti, 2011 1. NOTĂ DE PREZENTARE Modulul al III-lea, "Matematica şi viaţa", constituie etapa consolidării achiziţiilor matematice de bază de către elevii cuprinşi în programul "A doua şansă". Se menţine caracterul practic, aplicativ (pronunţat la nivelurile anterioare de studiu) în învăţarea matematicii, dar se urmăreşte însuşirea unor tehnici de calcul, a unor procedee de calcul rapid, a unor algoritmi care să faciliteze rezolvarea unor situaţii problematice. Programa pentru nivelul al III-lea prevede consolidarea şi îmbogăţirea sistemului competenţelor matematice, vizând calculul aritmetic, cu operaţii de înmulţire şi împărţire, rezolvarea de probleme cu două operaţii, noţiuni intuitive de geometrie, măsurare şi măsuri. Având în vedere specificul grupului ţintă, timpul redus pentru învăţare şi modul de învăţare propriu adulţilor, construcţia programei include următoarele elemente de noutate: La nivelul conţinuturilor: ● învăţarea din experienţă, aplicarea a ceea ce se învaţă în contexte problematice autentice care să valorifice toate achiziţiile elevilor în procesul de învăţare; ● asigurarea unui caracter practic, aplicativ şi funcţional conţinuturilor pentru ca învăţarea să devină motivantă; ● asigurarea relevanţei a ceea ce se învaţă, prin includerea în activităţi a unor teme cum ar fi: buget, consum, sănătate, timp liber, meserii şi alte teme la alegerea cadrului didactic, în funcţie de grupul cu care lucrează; ● indicarea unor conţinuturi alternative, extinderile, notate cu*, care sunt precizate la nivelul conţinuturilor, nu şi la cel al obiectivelor de referinţă şi pot fi selectate de cadrul didactic, în funcţie de nevoile individuale şi opţiunile elevilor. La nivelul modului în care se formează anumite capacităţi: ● în rezolvarea problemelor va fi încurajată căutarea de soluţii, pornind de la experienţa de viaţă, încercările, utilizarea unor mijloace şi materiale des folosite, cum ar fi monedele şi bancnotele, jocurile de societate, enigmele, estimările; ● se urmăreşte formarea la elevi a unor "tipare personale" de învăţare prin respectarea, în toate activităţile, a modelului ABC: A - orientare, activare, trezirea motivaţiei, folosirea achiziţiilor anterioare; B - achiziţii noi; C - aplicare, transfer în noi contexte simulate sau autentice; ● stimularea atitudinii de cooperare, de ajutorare între elevi. La nivelul aplicabilităţii: ● elevii vor fi încurajaţi să desfăşoare activităţi de observare, culegere a unor date, alcătuire şi rezolvare a unor probleme cu datele înregistrate, de realizare a unor portofolii; ● realizarea de proiecte individuale sau de grup, cu teme din comunitate, pentru asumarea de roluri şi cultivarea responsabilităţii; ● utilizarea computerului în învăţarea matematicii. La nivelul rolului cadrului didactic: ● cadrul didactic facilitează, consiliază şi organizează unele activităţi de învăţare care să răspundă nivelului şi ritmului proprii de dezvoltare a elevilor. Alte elemente de noutate, asemănător modulelor I şi al II-lea, sunt următoarele: ● marcarea cu * a conţinuturilor ce reprezintă extinderi; ● introducerea standardelor curriculare de performanţă la sfârşitul modulului; ● adaptarea finalităţilor la particularităţile grupului ţintă; ● atribuirea unui titlu generic modulului. Programa de Matematică pentru nivelul al III-lea "A doua şansă" respectă structura programei de matematică pentru clasa a III-a, învăţământul de masă, la care au fost adăugate sugestii metodologice, standarde curriculare de performanţă pentru modul, bibliografie. Structura programei este următoarea: ● notă de prezentare; ● obiective cadru; ● obiective de referinţă; ● exemple de activităţi de învăţare; ● conţinuturile învăţării; ● sugestii metodologice; ● standarde curriculare de performanţă; ● bibliografie. Obiectivele cadru şi cele de referinţă ale curriculumului naţional au fost revizuite şi adaptate grupului ţintă. Obiectivele cadru prevăzute sunt aceleaşi ca în programa de matematică destinată ciclului primar din învăţământul de masă. Ele asigură continuitatea cu Modulul al II-lea, "Matematica e peste tot", şi vor fi regăsite în următorul modul. Obiectivele de referinţă au fost astfel formulate, încât să ofere un echilibru între formarea competenţelor matematice de bază şi aplicabilitatea lor imediată în activitatea elevului, să extindă şi să dezvolte competenţele formate la nivelul al II-lea. Tipurile de activităţi de învăţare corespunzătoare fiecărui obiectiv de referinţă, cuprinse în programă,