Norme metodologice din 18 aprilie 2003 (*actualizate*)

NORME METODOLOGICE din 18 aprilie 2003 (*actualizate*) de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001**) privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 (actualizate până la data de 27 octombrie 2005*) ---------------- *) Textul iniţial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 324 din 14 mai 2003. Aceasta este forma actualizată de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. până la data de 27 octombrie 2005, cu modificările aduse de: RECTIFICAREA nr. 498 din 18 aprilie 2003; HOTĂRÂREA nr. 1.385 din 2 septembrie 2004; HOTĂRÂREA nr. 1.095 din 15 septembrie 2005***). **) Legea nr. 10/2001 a fost republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 279 din 4 aprilie 2005 şi ulterior în MONITORUL OFICIAL nr. 798 din 2 septembrie 2005. ***) HOTĂRÂREA nr. 1.095 din 15 septembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 956 din 27 octombrie 2005 nu determina modificări exprese asupra Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HOTĂRÂREA nr. 498 din 18 aprilie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 324 din 14 mai 2003, iar referirile la Hotărârea Guvernului nr. 498/2003 din cuprinsul Hotărârii Guvernului nr. 1095/2005 sunt evidentiate prin note în cuprinsul acestei forme actualizate. Pentru o analiza completa, a se studia în totalitate HOTĂRÂREA nr. 1.095 din 15 septembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 956 din 27 octombrie 2005.

Prezentele norme metodologice vizează aplicarea unitară a prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, denumita în continuare lege, şi totodată urgentarea aplicării sale prin clarificarea unor concepte şi situaţii juridice izvorâte în cadrul procedurilor administrative de soluţionare a notificărilor depuse de persoanele îndreptăţite.

Capitolul 1

Principiile de soluţionare a notificărilor 1. În procesul de soluţionare a notificărilor depuse de persoanele îndreptăţite instituţiile şi persoanele implicate în executarea legii vor avea în vedere respectarea următoarelor principii şi proceduri necesare aplicării corecte şi unitare a legii:

Prezintă relevanta deosebită pentru domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001 respectarea exigenţelor art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţie, potrivit căruia: "Art. 1. - Orice persoană fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi principiile generale de drept internaţional.

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului pe care îl au statele de a pune în vigoare legi pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinţă bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor sau altor contribuţii ori amenzi."

Capitolul 2

Norme metodologice de aplicare, raportate la fiecare articol din lege În înţelesul prezentelor norme metodologice, sintagmele şi formularile prevăzute de lege au următoarele semnificatii:

Norme metodologice:

1.1. Domeniul de aplicare prevăzut la art. 1 alin. (1) din lege este stabilit numai la acele preluări abuzive produse în intervalul 6 martie 1945-22 decembrie 1989 (denumit în continuare perioada de referinţa), singura excepţie expresă admisă de lege fiind rechizitiile efectuate în temeiul Legii nr. 139/1940*).

Invocarea oricăror alte temeiuri de preluare abuzivă anterioare sau posterioare acestei perioade de referinţa nu este admisibilă în cadrul procedurii prevăzute de lege. ---------------- *) Legea nr. 139/1940 a fost abrogată de art. 40 din LEGEA nr. 10 din 29 martie 1974, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 6 aprilie 1974. LEGEA nr. 10 din 29 martie 1974 a fost abrogată de art. 41 din LEGEA nr. 132 din 15 iulie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 161 din 18 iulie 1997.

1.2. Excepţia prevăzută de lege, respectiv Legea nr. 139/1940*), este de stricta interpretare şi se referă numai la acele bunuri rechiziţionate în temeiul legii respective care se aflau şi se afla situate pe teritoriul actual al României. ---------------- *) Legea nr. 139/1940 a fost abrogată de art. 40 din LEGEA nr. 10 din 29 martie 1974, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 6 aprilie 1974. LEGEA nr. 10 din 29 martie 1974 a fost abrogată de art. 41 din LEGEA nr. 132 din 15 iulie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 161 din 18 iulie 1997.

1.3. Aprecierea preluării ca fiind abuzivă se va circumstantia în funcţie de următoarele elemente:

1.4. Soluţii privind cazul unor acte normative emise sub imperiul Constituţiei din 1965 sau al anumitor situaţii juridice conexe, prin care s-au preluat imobile:

A. Legea nr. 4/1973*) privind dezvoltarea construcţiei de locuinţe şi vânzarea de locuinţe din fondul de stat către populaţie, republicată, cu modificările ulterioare - potrivit art. 5 din respectiva lege o persoană nu putea avea în proprietate personală decât o singura casa de locuit, iar dacă dobandea o a doua locuinta (art. 52 alin. 1) impunea ca una dintre ele (la alegerea proprietarului) să fie instrainata în termen de un an de la dobândire; dacă aceasta dispoziţie nu era respectata, una dintre cele doua locuinţe trecea în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri.

Pentru procedura administrativă de restituire prevăzută de lege urmează a se considera ca, în ipoteza în care persoana care a dobândit o a doua locuinta şi a înstrăinat-o în termenul prevăzut de lege către o altă persoană, proprietarul vânzător a fost indestulat cu preţul primit şi ca atare nu se mai pot pretinde alte măsuri reparatorii. Însă, în cazul în care proprietarul căruia îi revenea obligaţia de înstrăinare nu a dat curs acestei obligaţii şi locuinta respectiva a fost trecută în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri, urmează a se considera ca preluarea a fost abuzivă şi ca atare persoana indreptatita va avea beneficiul măsurilor reparatorii prevăzute de lege, cu următoarele distincţii:

B. Decretul nr. 223/1974*) privind reglementarea situaţiei unor bunuri - cu privire la acest act normativ urmează a se face distincţia între:

Pentru primul caz sunt posibile doua situaţii:

Pentru cel de-al doilea caz stabilirea conduitei persoanei era atributul exclusiv al acesteia, urmând a se considera ca preluarea nu a fost abuzivă, persoana fiind indestulata rezonabil prin preţul primit sau având vocaţia de a fi indestulata rezonabil dacă instraina imobilul respectiv înainte de formalizarea intentiei de a părăsi definitiv ţara. În acest caz soluţionarea administrativă a cererii persoanei care se pretinde indreptatita va fi respingerea motivată a cererii. -------------- *) Decretul nr. 223/1974 a fost abrogat de DECRETUL-LEGE nr. 9 din 31 decembrie 1989, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 9 din 31 decembrie 1989.

C. Legea nr. 58/1974***) privind sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale - prezintă relevanta deosebită prevederile art. 30 şi 31 din respectiva lege, prin care s-a stabilit ca terenurile din intravilan (perimetrul construibil) pot fi dobândite numai prin moştenire legală, iar în caz de înstrăinare a construcţiilor, terenul aferent acestora trecea în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri.

Având în vedere ca legiuitorul de după 1989 a soluţionat aceasta problema în favoarea dobanditorilor construcţiilor, recunoscând acestora dreptul/vocaţia de a obţine titluri de proprietate pentru terenul aferent construcţiei cumpărate, urmează a se considera ca notificarea prin care se invoca faptul ca acest act normativ constituie preluare abuzivă să fie respinsă, cu motivatia ca aceste situaţii nu cad sub incidenţa legii.

1.5. În cazul în care unitatea deţinătoare sau entitatea investită cu soluţionarea notificării apreciază, pe baza actelor doveditoare depuse de persoana care se pretinde indreptatita şi pe baza analizei împrejurărilor de fapt şi drept ale situaţiei invocate în notificare, ca:

1.6. Decizia de respingere a notificării, intemeiata pe motivele prevăzute la pct. 1.5, poate fi atacată de persoana care se pretinde indreptatita la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se afla sediul unităţii deţinătoare, prin asimilare cu ipoteza ofertei refuzate prevăzută la art. 24 alin. (7) şi (8) din lege, în termen de 30 de zile de la comunicare.

1.7. Măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzută la art. 1 alin. (2) din lege, permite unităţii deţinătoare, obligată la restituire, să ofere persoanei îndreptăţite prin compensare în echivalent orice bunuri sau servicii disponibile care sunt acceptate de persoana indreptatita. În acest sens, unitatea deţinătoare poate propune persoanei îndreptăţite, ca măsura reparatorie alternativa, acordarea de bunuri: terenuri, construcţii aflate pe alte amplasamente sau bunuri mobile aflate în circuitul civil, care sunt proprietatea acesteia. În cazul instituţiilor publice care au în administrare imobile disponibile, aflate în proprietatea publică a statului sau a unităţii administrativ-teritoriale, şi se apreciază ca acestea pot face obiectul compensării cu un alt imobil necesar activităţii respectivei instituţii publice, bunurile disponibile cu regim de proprietate publică se pot dezafecta şi trece în proprietatea privată a statului sau, după caz, a unităţii administrativ-teritoriale, potrivit prevederilor Legii nr. 213/1998, cu completările ulterioare, urmând ca, o dată intrat în circuitul civil, imobilul respectiv să fie atribuit prin compensare ca măsura reparatorie persoanei îndreptăţite la restituire. În aceste cazuri decizia/dispoziţia motivată de restituire prin compensare cu alt imobil în echivalent va urma regimul prevăzut la art. 24 alin. (4) din lege.

1.8. Dacă unitatea deţinătoare obligată la restituire este agent economic, aceasta poate acorda în cadrul ofertei de compensare diverse servicii pe care aceasta le prestează în cadrul obiectului sau de activitate (cum ar fi: construirea unei locuinţe, repararea, renovarea sau întreţinerea unei alte construcţii deţinute de solicitant, efectuarea unor lucrări de racordare la utilitatile publice, efectuarea de lucrări de instalaţii, amenajarea unor alte spaţii deţinute de persoana indreptatita ca spaţii de recreere sau producţie ori altele asemenea).

1.9. În cazul compensării cu bunuri sau servicii, decizia/dispoziţia de compensare va fi însoţită de contractul de furnizare sau, după caz, de contractul de prestări de servicii care urmează regimul contractual de drept comun. Rezilierea contractului respectiv din vina exclusiva a unităţii obligate la restituire atrage desfiinţarea de drept a deciziei/dispoziţiei de compensare. În aceste cazuri decizia/dispoziţia motivată de restituire prin compensare cu alte bunuri sau servicii în echivalent va urma regimul prevăzut la art. 24 alin. (5) din lege.

1.10. Modele orientative ale principalelor decizii/dispoziţii care se emit în aplicarea legii sunt prevăzute în anexele nr. 1, 2 şi 3.

Norme metodologie:

2.1. Preluarile de imobile efectuate în baza Legii nr. 119/1948 pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi, cu modificările ulterioare, sunt prezumate ca fiind făcute cu titlu valabil.

A. Preluarile de imobile în baza celorlalte acte normative de naţionalizare (este cazul Decretului nr. 232/1948*) pentru naţionalizarea unor întreprinderi de cai ferate particulare, Decretului nr. 302/1948 pentru naţionalizarea instituţiilor sanitare particulare, Decretului nr. 303/1948 pentru naţionalizarea industriei cinematografice şi reglementarea comerţului cu produse cinematografice, Decretului nr. 134/1949 pentru naţionalizarea unităţilor sanitare ca: farmaciile urbane din resedinte şi neresedinte de judeţ şi centre importante muncitoresti, laboratoare chimico-farmaceutice, drogherii medicinale, depozite de medicamente şi laboratoare de analize medicale, cu completările ulterioare, Decretului nr. 92/1950 pentru naţionalizarea unor imobile, cu modificările şi completările ulterioare, Decretului nr. 418/1952 pentru naţionalizarea farmaciilor particulare) sunt considerate ca fiind preluate "cu titlu", în măsura în care s-au respectat condiţiile stabilite de acestea. ----------- Punctul 2.1. lit. A din Normele metodologice a fost rectificat potrivit RECTIFICARII nr. 498 din 18 aprilie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 346 din 21 mai 2003.

B. În cazul în care entitatea notificată soluţionează o notificare având ca obiect imobile care au fost preluate prin actele normative enunţate la lit. A, aceasta este în măsura să se pronunţe şi cu privire la calificarea "fără titlu", în cazul în care apreciază ca preluarea respectiva nu s-a încadrat în condiţiile actului de naţionalizare.

C. În faza administrativă de soluţionare a notificărilor unitatea deţinătoare nu este ţinuta a respecta eventuale calificări cuprinse în decizii sau hotărâri ale instanţelor judecătoreşti dispuse în alte cauze similare.

D. În cazul în care persoana indreptatita, deşi a optat pentru procedura administrativă de restituire prevăzută de lege, invoca şi prezintă o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă care vizează imobilul notificat pentru restituire în natura prin care s-a stabilit, în temeiul art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, cu completările ulterioare, ca preluarea s-a făcut "fără titlu" sau "fără titlu valabil", unitatea notificată este obligată să respecte calificarea respectiva sau, după caz, sa pună în executare hotărârea judecătorească imediat.

E. În cazul în care, pentru imobilul notificat de către o persoană care se pretinde indreptatita, exista o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, prin care s-a admis acţiunea în revendicare a unei alte persoane, unitatea notificată este obligată sa respingă notificarea respectiva pentru acest motiv şi, după caz, sa pună în executare respectiva hotărâre judecătorească imediat.

2.2. La art. 2 alin. (1) lit. b) din lege invocarea existenţei unei "infracţiuni de natura politica" implica depunerea ca act doveditor a hotărârii judecătoreşti de condamnare pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura politica, care a prevăzut ca măsura complimentară confiscarea averii. În aceste cazuri entitatea obligată la restituire va analiza şi va aprecia incidenţa beneficiului legii în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz, prin raportarea infracţiunii invocate în textul hotărârii de condamnare la prevederile constituţionale actuale şi la ordinea juridică actuala. Prezintă forta probanta numai originalul sau copia legalizată a hotărârii judecătoreşti invocate.

2.3. La art. 2 alin. (1) lit. c) din lege formularea "imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza unor acte normative speciale adoptate" vizează acele donaţii făcute în baza Decretului nr. 410/1949 privind donatiunea unor întreprinderi de arte grafice şi Decretului nr. 478/1954 privitor la donaţiile făcute statului. În cazul donatiilor efectuate pe calea dreptului comun se va acorda beneficiul legii numai dacă s-a admis acţiunea în anulare sau în constatarea nulităţii donatiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. În acest caz persoana indreptatita are beneficiul legii dacă depune originalul sau copie legalizată de pe respectiva hotărâre până la data de 14 mai 2003.

2.4. La art. 2 alin. (1) lit. d) din lege cele doua ipoteze avute în vedere de legiuitor se referă fie la "neplata impozitelor din motive independente de voinţa proprietarului" - acestea pot fi: arestarea persoanei pentru motive politice, deportarea acesteia pe motive politice, internare forţată în unităţi sanitare, fuga din ţara pentru evitarea unei pedepse ca urmare a opoziţiei faţă de regimul comunist, incidenţa unor alte măsuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate -, fie la cazul imobilelor "considerate a fi fost abandonate în perioada de referinţa în baza unor dispoziţii administrative sau a unei hotărâri judecătoreşti"; în acest caz persoana care invoca aceasta situaţie trebuie să depună acte doveditoare din care să rezulte în mod direct sau indirect o legătură de cauzalitate cu abandonul proprietăţii.

2.5. La art. 2 alin. (1) lit. e) din lege, în cazul în care printr-un act normativ publicat în Monitorul Oficial sau în Buletinul Oficial s-a stabilit o preluare generica pentru o situaţie determinata iar, ulterior preluării, s-a mai emis un act normativ publicat în Monitorul Oficial sau în Buletinul Oficial, prin care se individualizau bunurile (măsura viza doar consolidarea preluării dispuse anterior) urmează a se considera ca imobilele preluate astfel nu cad sub incidenţa prevederii lit. e). În acest caz preluarea va fi calificată ca fiind "cu titlu".

2.6. La art. 2 alin. (1) lit. f) din lege formularea alternativa "şi care nu au fost restituite ori pentru care proprietarii nu au primit compensaţii echitabile" are următoarele consecinţe:

2.7. La art. 2 alin. (1) lit. g) din lege trimiterea la alin. (1) al art. 6 din Legea nr. 213/1998, cu completările ulterioare, este de stricta interpretare şi ca atare nu se referă la acele situaţii individuale în care, în temeiul alin. (3) al aceluiaşi articol din legea menţionată, instanţa s-a pronunţat cu privire la valabilitatea titlului (aceste calificări având relevanta numai pentru cauza soluţionată de instanţele judecătoreşti).

În cadrul procedurii administrative de rezolvare a notificărilor, entitatea implicata în aplicarea legii are libertatea de a aprecia, în funcţie de circumstanţele fiecărui caz, dacă actul normativ constituie titlu valabil sau titlu nevalabil pentru preluarea imobilului respectiv.

2.8. La art. 2 alin. (1) lit. h) din lege se statuează competenţa entitatii investite cu soluţionarea notificării de a califica, în cadrul procedurii administrative de soluţionare a notificării, împrejurarea ca preluarea s-a făcut fără titlu valabil, fără a mai fi necesară parcurgerea unei alte proceduri care ar implica preexistenta unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate în temeiul art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, cu completările ulterioare.

2.9. La art. 2 alin. (2) din lege, când unitatea implicata apreciază, pe baza actelor doveditoare depuse, ca imobilul respectiv se încadrează în categoria imobilelor preluate fără titlu valabil, aceasta va proceda în regim de urgenta la soluţionarea notificării prin emiterea deciziei/dispoziţiei de restituire în natură.

Norme metodologice:

3.1. La art. 3 alin. (1) lit. a) din lege, în cadrul procedurii administrative, sarcina probei deţinerii proprietăţii incumba persoanei care pretinde dreptul (potrivit principiului actori incumbit probatio). Cu toate acestea, în cazul în care imobilul respectiv se regaseste în patrimoniul statului după data invocată ca fiind data preluării bunului, soluţionarea notificării se va face în funcţie şi de acest element, în cazul în care nu exista acte doveditoare privind preluarea imobilului (faptul ca imobilul se regaseste în patrimoniul statului constituie o prezumţie relativă de preluare abuzivă, deci fără titlu).

3.2. La art. 3 alin. (1) lit. b) din lege sintagma asociaţi ai persoanei juridice se va considera ca având semnificatia şi de "acţionari la persoana juridică", deoarece altfel ar insemna o abordare restrictiva care ar viza numai asociaţii din cadrul unei societăţi cu răspundere limitată (regimul unor astfel de societăţi nu era reglementat în perioada vizata - 1948) sau al unei societăţi în participaţiune. Textul se va corobora şi cu prevederea art. 32 alin. (3) şi (4) din lege, care face referire la "acţiuni" (deci nu la "părţi sociale" sau "aporturi").

3.3. La art. 3 alin. (2) din lege ministerele sau celelalte instituţii publice ale statului ori ale unităţilor administrativ-teritoriale, organizate ca persoane juridice, nu fac parte din categoria persoanelor juridice îndreptăţite la restituire potrivit procedurii prevăzute de lege. Pentru instituţiile publice care au în administrare bunuri ale statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale reglementarea unor probleme de proprietate sau, după caz, de administrare se face prin acte administrative, fie potrivit Legii nr. 213/1998, cu completările ulterioare, fie potrivit Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor. De asemenea, în cazul societăţilor comerciale cu capital de stat sau în cazul celor privatizate nu se poate acorda beneficiul măsurilor reparatorii prevăzute de lege, deoarece, pe de o parte, temeiul dobândirii capitalului de către noii acţionari este contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni şi, pe de altă parte, nu se poate invoca principiul succesivitatii persoanei juridice întrucât ar echivala cu acordarea unor drepturi necuvenite în raport cu noii acţionari (imbogatire fără just temei). Semnalam ca numai foştii asociaţi sau acţionari de la data preluării abuzive beneficiază de măsuri reparatorii.

În cazul în care exista astfel de notificări sau alte cereri prin care se invoca incidenţa legii, acestea se vor respinge ca inadmisibile.

Norme metodologice:

4.1. La art. 4 alin. (1) din lege, în cazul în care restituirea aceluiaşi imobil este cerută de mai multe persoane îndreptăţite, care nu sunt rude şi care invoca un titlu de proprietate ce atesta existenta unei coproprietati la data preluării abuzive, se va emite o decizie de restituire în care se vor consemna cotele ideale prevăzute în titlul de proprietate invocat. În cazul în care numai o parte din foştii proprietari au solicitat restituirea pe calea legii, decizia de restituire se va limita numai la cotele ideale cuvenite acestora. Ulterior emiterii deciziei de restituire, coproprietarii pot ieşi din indiviziune pe calea dreptului comun.

4.2. La art. 4 alin. (2) din lege norma referitoare la accesul moştenitorilor persoanei îndreptăţite la beneficiul legii implica o analiza calificată a actelor doveditoare depuse de solicitant (acte de stare civilă, certificate de moştenitor, dacă acestea exista, testamente) pentru stabilirea calităţii de moştenitor legal sau testamentar. Având în vedere complexitatea materiei, se recomanda entitatilor investite cu soluţionarea notificărilor sa apeleze fie la serviciile unor notari publici (pe baza unor contracte de colaborare), fie ale juristilor din cadrul entitatii respective. Menţionăm ca legiuitorul a lăsat, într-o primă faza, aceasta analiza şi calificare (a calităţii de moştenitor) la aprecierea unităţii deţinătoare sau a entitatii investite cu soluţionarea notificării. În cazul în care se depune "certificat de calitate" emis de un notar public, potrivit legii, entitatea investită va soluţiona notificarea şi pe baza acestuia.

4.3. În cazul în care restituirea aceluiaşi imobil este cerută de mai multe persoane îndreptăţite, care sunt succesoare ale titularului şi care sunt rude de acelaşi grad (deci care au vocaţie legală sau testamentară, după caz, la moştenire), şi comisia de analiza a notificărilor nu poate stabili cotele cuvenite fiecăruia dintre succesori, decizia de restituire se va emite pe numele tuturor, urmând ca stabilirea cotelor de proprietate ale acestora să se facă potrivit dreptului comun intern aplicabil moştenirii (persoanele respective vor face partajarea conventionala sau, în lipsa înţelegerii părţilor, se vor adresa instanţei judecătoreşti pentru stabilirea cotelor şi, eventual, pentru ieşirea din indiviziune).

4.4. În toate cazurile stabilirea calităţii de moştenitor (legal sau testamentar) se face potrivit legii civile române.

4.5. În cazul acestei legi, termenul de acceptare a succesiunii coincide cu termenul pentru depunerea notificării şi este cel rezultat în urma prelungirii termenului iniţial prevăzut de art. 21 alin. (1), respectiv 12 luni de la intrarea în vigoare a respectivei legi (6+3+3 = 12 luni), deci până la 14 februarie 2002.

4.6. Prima teza a alin. (3) al art. 4 din lege este de stricta interpretare şi vizează numai ipoteza în care cu privire la imobilul ce face obiectul legii a avut loc o dezbatere succesorală finalizată printr-un certificat de moştenitor care a cuprins fie succesibili neacceptanti, fie succesibili renuntatori. Pentru succesibilii neacceptanti noul termen de acceptare pentru care a operat repunerea de drept este cel rezultat în urma prelungirii termenelor iniţiale, respectiv 12 luni (6,3,3), deci până la 14 februarie 2002. A considera ca în acest caz termenul respectiv ar fi de numai 6 luni (termenul de drept comun) ar crea un regim discriminatoriu între persoane egal îndreptăţite de lege la restituire. Având în vedere ca textul legal face referire numai la succesibilii neacceptanti, per a contrario, rezultă ca succesibilii renuntatori nu beneficiază de prevederile legii (deci se recunoaşte valabilitatea renunţării exprese a unuia sau a unora dintre succesori, urmând ca de cota care a făcut obiectul renunţării exprese sa profite succesibilii acceptanţi împreună cu cei neacceptanti notificatori, care au fost repuşi de drept în termen).

Nu sunt îndreptăţite la restituire sau la alte măsuri reparatorii persoanele care au primit despăgubiri potrivit acordurilor internaţionale încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie, enumerate în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.

Norme metodologice:

5.1. Pentru asigurarea exigenţelor art. 5 din lege nu este necesară lista nominală a persoanelor care au beneficiat de măsuri reparatorii în baza unor tratate internaţionale, deoarece este suficienta existenta acordului internaţional pentru imobilele naţionalizate.

Pentru imobilele cu destinaţia de locuinţe, preluate în baza Decretului nr. 223/1974*), este necesar ca în toate cazurile în care notificarea este formulată de persoane, cetăţeni străini sau apatrizi ori de cetăţeni români, pentru realizarea drepturilor unor persoane (proprietari deposedati) care au emigrat în statele prevăzute în anexa la lege să se solicite depunerea unei declaraţii autentificate date pe propria răspundere, prin care notificatorii declara ca ei sau ascendenţii lor, proprietari ai imobilului la data preluării, nu au făcut obiectul acordurilor internaţionale încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie şi totodată se obliga la restituirea imobilului sau, după caz, la plata de despăgubiri în cazul constatării ulterioare a incidentei prevederilor art. 5 din lege. -------------- *) Decretul nr. 223/1974 a fost abrogat de DECRETUL-LEGE nr. 9 din 31 decembrie 1989, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 9 din 31 decembrie 1989.

5.2. Lipsa acestor declaraţii atrage amânarea soluţionării cererii de restituire până la depunerea acestora, dar nu mai târziu de 14 mai 2003. Măsura este justificată de necesitatea contracararii unei repetari a restituirii din partea statului român.

5.3. Se vor admite declaraţii autentificate persoanei care se pretinde indreptatita date la ambasadele, consulatele sau misiunile diplomatice ale României din ţara de reşedinţa sau la autorităţile competente sa autentifice acte din ţara de reşedinţa, cu condiţia ca acestea să fie traduse şi legalizate de un notar public din România.

5.4. Entitatea investită cu soluţionarea notificării formulate de cetăţeni străini sau apatrizi va include în decizia/dispoziţia motivată de restituire o prevedere prin care se va menţiona ca măsura dispusă se acordă sub rezerva respectării obligaţiilor asumate de persoana indreptatita în declaraţia autentificată.

Norme metodologice:

6.1. Incidenţa legii intervine pentru:

Întrucât legiuitorul a stabilit ca norme de conexiune directa cu regimul proprietăţii publice prevederile art. 16 din lege, deţinătorul imobilului care, la data soluţionării notificării, este calificat ca fiind bun proprietate publică are competenţa de a dispune fie:

6.2. Norma prevăzută la alin. (2) al art. 6 din lege vizează acordarea de măsuri reparatorii pentru utilajele şi instalaţiile preluate o dată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse. Consecinţele acestei norme sunt următoarele:

Norme metodologice:

7.1. Norma prevăzută la alin. (1) al art. 7 din lege consacra principiul restituirii în natura şi numai acolo unde această măsură nu este posibila urmează să se acorde alte măsuri reparatorii prevăzute de lege (semnificatia sintagmei nu este posibila este complexa fie ca restituirea nu este posibila datorită afectatiunii, fie ca bunul nu mai exista, fie ca exista o prevedere expresă care indica o alta măsura reparatorie alternativa).

7.2. Prefecturile investite cu soluţionarea notificărilor prin care se solicita despăgubiri băneşti au obligaţia sa verifice dacă varianta solicitată de persoana indreptatita este singura posibila. În cazul în care se constata (în urma analizei situaţiei juridice a imobilului pentru care se cere despăgubire şi a situaţiei unităţii deţinătoare) ca soluţia restituirii în natura era posibila, vor comunică în scris persoanei îndreptăţite noua soluţie şi vor transmite notificarea deţinătorului imobilului posibil de a fi restituit în natură. În acest caz unitatea deţinătoare devine unitatea obligată la restituire, potrivit legii.

Norme metodologice:

8.1. Restituirea în natura a terenurilor (inclusiv cele arabile) aflate în intravilanul localităţilor intra sub incidenţa procedurilor prevăzute de lege, dacă terenul respectiv este disponibil (deci nu este ocupat de construcţii ale terţilor ori pe terenul respectiv nu au fost puse în posesie în mod legal, până la apariţia legii, persoane cărora li s-a constituit drept de proprietate în temeiul legilor anterioare).

Ţinând seama ca legiuitorul a avut în vedere şi acele imobile care nu au fost încă restituite, prin formularea şi nerestituite cuprinsă la art. 1 din lege, rezultă ca domeniul de reglementare al legii are şi caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în sensul că domeniul de reglementare al acesteia acoperă şi acele terenuri din intravilanul localităţilor care, până la intrarea în vigoare a acesteia, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptăţite.

8.2. În cazul în care s-au depus notificări cu privire la imobilele prevăzute la alin. (2) al art. 8 din lege, acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile în cadrul procedurilor prevăzute de lege.

Norme metodologice:

9.1. Sintagma indiferent în posesia cui se afla în prezent are semnificatia, pe de o parte, ca incidenţa legii este stabilită erga omnes, indiferent de calitatea deţinătorului (minister, instituţie publică etc.) şi, pe de altă parte, are semnificatia stabilirii momentului în funcţie de care se face calificarea unităţii deţinătoare, respectiv cel care detinea imobilul respectiv la data intrării în vigoare a legii (prezent se raportează la momentul naşterii juridice a dreptului la restituire). În cazul în care, după data intrării în vigoare a legii, un imobil notificat potrivit legii a fost transferat în administrarea unei alte entităţi, aceasta din urma devine entitate deţinătoare investită cu soluţionarea notificării. Entitatea iniţial notificată are obligaţia de a transmite notificarea şi documentaţia aferentă entitatii deţinătoare şi totodată de a înştiinţa în mod expres persoana indreptatita despre aceasta situaţie.

9.2. Sintagma libere de orice sarcini nu are semnificatia exonerarii de răspundere a unităţii deţinătoare în raport cu terţe persoane ca urmare a neexecutării unor contracte civile sau comerciale care vizau imobilul respectiv. În cazul societăţilor comerciale cu capital de stat (majoritar sau minoritar - cazul în care cota deţinută de stat acoperă valoarea imobilului), aceasta sintagma instituie prevalenta restituirii în natura a imobilului către persoana indreptatita, indiferent dacă aceasta s-ar afla în concurs cu alţi creditori ai persoanei juridice debitoare (creditori ipotecari sau cu garanţii privilegiate, inclusiv creditorii unităţii debitoare în cadrul procedurii falimentului). Prevalenta restituirii în natura în raport cu alte proceduri legale este o consecinţa şi a prevederii art. 52 din lege care inlatura de la aplicare orice alte prevederi contrare care tind sa indisponibilizeze bunul de la restituirea în natură.

9.3. Norma cuprinsă la alin. (2) al art. 9 din lege se referă, pe de o parte, la posibilitatea restituirii în natura, în tot sau în parte, a unor terenuri pe care s-au aflat construcţii cu destinaţie comercială şi care au fost demolate şi, pe de altă parte, se referă la cazul în care deşi construcţiile mai exista pe terenul respectiv, acestea (imobil - construcţii şi teren) nu pot fi restituite, deoarece se menţine afectatiunea de interes public. Pentru ipoteza a doua se pot atribui, cu acordul persoanei îndreptăţite, numai măsuri reparatorii strict individualizate:

Norme metodologice:

10.1. Ipoteza restituirii în natura a construcţiilor nedemolate sau demolate parţial şi a terenului liber, cu respectarea documentaţiilor de urbanism legal aprobate, are scopul de a limita restituirea în natura numai la acele suprafeţe de terenuri disponibile, respectiv numai acele terenuri care nu sunt prevăzute în documentaţiile de urbanism legal aprobate ca fiind destinate construirii unor noi obiective de utilitate publică (construirea de locuinţe sociale sau pentru tineri, construirea de spitale sau şcoli ori alte obiective de utilitate publică - parcuri etc.). În cazul în care o parte din terenul iniţial aferent construcţiei are o astfel de afectatiune, restituirea se va limita numai la construcţia existenta şi la terenul disponibil. Pentru partea de construcţie demolata şi pentru terenul nedisponibil restituirea se va converti în măsurile reparatorii în echivalent strict determinate la alin. (8) al art. 10 din lege (titluri de valoare nominală, acţiuni, compensare). Alegerea uneia dintre cele trei variante sau a variantelor combinate, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din lege, se face de către persoana indreptatita.

10.2. În ipoteza în care construcţiile au fost demolate integral se va dispune restituirea în natura numai a terenului disponibil, iar pentru construcţiile şi terenul imposibil de restituit în natura urmează a se acordă beneficiul oricarora dintre cele trei măsuri prevăzute la art. 9 alin. (2) din lege.

10.3. În toate cazurile entitatea investită cu soluţionarea notificării are obligaţia, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul şi vecinătăţile şi totodată de a verifica destinaţia actuala a terenului solicitat şi a subfetei acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existenta pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcari amenajate etc.), existenta şi utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apa, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adaposturi militare şi altele asemenea). În cazul în care se constata astfel de situaţii, restituirea în natura se va limita numai la acele suprafeţe de teren disponibile sau, după caz, numai la acele suprafeţe de teren care nu afectează accesul şi utilizarea normală a amenajărilor subterane.

10.4. Norma cuprinsă la alin. (3) al art. 10 din lege instituie obligativitatea restituirii în natura a terenurilor în ipoteza în care pe acestea se afla edificate ilegal fie construcţii, indiferent de destinaţia acestora, fie construcţii uşoare sau demontabile. În aceste cazuri entitatea investită cu soluţionarea notificării va analiza regimul juridic al construcţiilor deja edificate şi în ipoteza în care va constata ca acestea au fost construite sau, după caz, amplasate fără autorizările legale, va emite decizia de restituire în natura persoanei îndreptăţite potrivit legii. Se vor restitui în natura terenurile pe care au fost amplasate construcţii uşoare sau demontabile (garaje, chioscuri şi altele asemenea), chiar dacă amplasarea acestora a fost autorizata (construcţiile care au acest regim se amplasau, potrivit legii, numai pe perioada determinata - autorizaţia era temporară). În acest ultim caz proprietarul este ţinut a respecta prevederile art. 14 alin. (2) din lege.

10.5. În cazul în care pe terenul notificat se afla edificate construcţii care nu mai sunt necesare unităţii deţinătoare, se poate dispune restituirea şi a terenului aferent acestora dacă persoana indreptatita achită unităţii deţinătoare o despăgubire reprezentând valoarea reală actuala a construcţiei respective. Despăgubirea aferentă construcţiei se stabileşte de unitatea deţinătoare pe baza unei expertize extrajudiciare dispuse de aceasta. În toate cazurile aceasta despăgubire nu poate fi mai mica decât valoarea contabila de înregistrare a construcţiei în activul patrimonial al unităţii deţinătoare la momentul emiterii deciziei de restituire. Oportunitatea aplicării acestei măsuri revine exclusiv unităţii deţinătoare.

10.6. Prevederea cuprinsă la art. 10 alin. (4) din lege vizează restituirea în natura a terenului pe care a fost amplasata o construcţie distrusa ca urmare a unor calamitati naturale (distrugerea trebuie să fie cauzată de calamitati naturale - ploi, incendii, inundaţii, grindina, cutremure), cu condiţia ca acesta să fie liber (sa nu fie ocupat fizic sau sa nu fie afectat unei utilităţi sociale).

10.7. Norma prevăzută la alin. (5) al art. 10 din lege este de stricta interpretare şi vizează numai ipoteza imobilelor rechiziţionate în baza Legii nr. 139/1940*), care au fost distruse în timpul războiului şi pentru care nu s-au primit despăgubiri cu ocazia rechiziţionării. Extensia restituirii în natura prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor alin. (4) al art. 10 din lege vizează numai ipoteza în care terenul respectiv nu este ocupat (deci, pentru construcţiile distruse ca urmare a războiului nu se acordă despăgubiri, deoarece ar insemna acordarea unui regim favorizant pentru astfel de situaţii în raport cu acele construcţii distruse, dar care n-au fost rechiziţionate; distrugerea este determinata de un eveniment neimputabil statului; acestea ar fi pierit indiferent de proprietar; forta majoră este motiv de exonerare şi pentru stat). ---------------- *) Legea nr. 139/1940 a fost abrogată de art. 40 din LEGEA nr. 10 din 29 martie 1974, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 6 aprilie 1974. LEGEA nr. 10 din 29 martie 1974 a fost abrogată de art. 41 din LEGEA nr. 132 din 15 iulie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 161 din 18 iulie 1997.

10.8. Pentru determinarea valorii unor bunuri preluate în mod abuziv entitatea investită cu soluţionarea notificării, prin decizie interna, va constitui o comisie interna de evaluare formată, în măsura posibilităţilor, din specialişti în construcţii, economişti şi jurişti.

Comisia interna de evaluare va aplica următoarele proceduri:

A. Pentru construcţiile preluate în mod abuziv şi demolate comisia interna de evaluare va avea ca baza de calcul valoarea aferentă construcţiei demolate, care se stabileşte potrivit actelor normative în vigoare la data demolarii, la care se aplică indicele de inflaţie/coeficientul de actualizare aferent perioadei cuprinse între anul preluării şi anul soluţionării notificării.

Exemplu: valoarea la momentul demolarii era de 40.000 de lei, cursul leu/dolar S.U.A. de la data preluării era 10 lei/1 dolar S.U.A., rezultând suma de 4.000 dolari S.U.A.; suma respectiva se înmulţeşte cu valoarea medie a cursului leu/dolar din anul 2003 (anul soluţionării notificării), aproximativ 34.000 lei, rezultând suma de 136.000.000 lei, aceasta fiind valoarea estimată în limita căreia se vor acorda măsurile reparatorii în echivalent.

B. Pentru terenurile preluate abuziv şi care nu pot fi restituite în natura stabilirea valorii acestora se face potrivit actelor normative în vigoare. Având în vedere ca incidenţa legii se limitează la acele terenuri care se situeaza în intravilanul localităţilor, stabilirea valorii acestora urmează a se face potrivit valorii de piaţa. În acest caz valoarea estimativă se va stabili de către comisia interna de evaluare din cadrul unităţii deţinătoare, care va avea în vedere valoarea de vânzare a unui teren martor din anul soluţionării notificării, prin utilizarea raportului lei/mp. Valoarea astfel rezultată va face obiectul negocierii cu persoana indreptatita, care poate opune expertiza de specialitate efectuată pe cheltuiala sa. Suma astfel rezultată va fi utilizata pentru acordarea sau stabilirea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege.

C. În cazul construcţiilor nedemolate şi imposibil de restituit în natura, stabilirea valorii estimative a acestora urmează a se face prin expertiza efectuată de comisia interna de evaluare a unităţii deţinătoare (se va avea în vedere valoarea construcţiei respective, rezultată în urma aplicării actelor normative incidente, sau valoarea de vânzare a unei construcţii similare din aceeaşi zona). Acestei valori estimative persoana indreptatita îi poate opune o expertiza de specialitate efectuată pe cheltuiala acesteia.

Norme metodologice:

11.1. Prin utilizarea sintagmei generice imobilele expropriate legiuitorul a avut în vedere includerea sub incidenţa legii a tuturor exproprierilor făcute în perioada de referinţa, indiferent de calificarea titlului în temeiul cărora acestea au fost expropriate (ca fiind valabil sau nu). Important pentru stabilirea incidentei acestor norme speciale este dovedirea faptului ca preluarea a intervenit ca urmare a unei exproprieri dispuse ca atare în baza unui act normativ generic sau individual de expropriere (nu are relevanta asupra incidentei legii faptul ca exproprierea a privit numai construcţiile sau numai terenurile, deoarece aceasta era o formă abuzivă de a restrânge cuantumul despăgubirilor). În aceste cazuri persoana indreptatita este ţinuta a indica sau, după caz, a depune în cadrul notificării sau actelor doveditoare actul normativ ori decizia administrativă în temeiul căreia s-a făcut sau s-a dispus exproprierea.

11.2. Imobilele expropriate (construcţii nedemolate şi teren) care sunt libere (deci care nu au primit afectatiunea pentru care s-a dispus exproprierea sau nu au fost înstrăinate legal) se pot restitui integral persoanei îndreptăţite. Entitatea investită cu soluţionarea notificării are plenitudine de competenţa în a aprecia, în funcţie de necesităţile localităţii (realizarea planului de urbanism, realizarea unor investiţii de utilitate publică), dacă dispune restituirea în natura sau acorda beneficiul celorlalte măsuri reparatorii. Soluţia este justificată de necesitatea asigurării dezvoltării localităţilor. Sintagma despăgubiri primite vizează acele despăgubiri calculate şi încasate efectiv de proprietarul imobilului care a fost expropriat. În cazul în care despăgubirile nu au fost încasate şi exista dovezi certe în acest sens, restituirea în natura sau acordarea de alte măsuri reparatorii nu se condiţioneaza de rambursarea despăgubirii.

11.3. În cazul în care persoana indreptatita susţine că nu s-au încasat despăgubiri pentru imobilul expropriat şi nici unitatea deţinătoare nu poate dovedi plata acestora, se va solicita persoanei îndreptăţite prezentarea unei declaraţii autentificate prin care aceasta declara pe propria răspundere ca pentru imobilul respectiv nu s-au încasat despăgubiri şi totodată îşi asuma obligaţia rambursarii acestora în cazul în care, ulterior acordării beneficiului legii, se constata şi dovedeşte ca totuşi s-au acordat despăgubiri.

11.4. Modul de calcul al despăgubirilor de rambursat se face prin raportare la coeficientul de inflaţie stabilit după modelul prevăzut la articolul precedent.

Exemplu: în cazul în care pentru imobilul expropriat s-a primit suma de 40.000 lei, iar cursul oficial de schimb de la data preluării era de 1 dolar S.U.A./10 lei, rezultă suma de 4.000 dolari S.U.A. Suma astfel obţinută se înmulţeşte cu valoarea cursului leu/dolar S.U.A. din anul soluţionării notificării (aprox. 34.000 lei/1 dolar S.U.A. în anul 2003) rezultând: 4.000 x 34.000 = 136.000.000 lei care trebuie restituiti de către persoana indreptatita pentru a se dispune măsura restituirii în natura a imobilului notificat.

11.5. Prevederea alin. (3) al art. 11 din lege are în vedere ipoteza în care construcţiile expropriate au fost integral demolate, iar lucrările de execuţie a noilor lucrări pentru care s-a dispus exproprierea ocupa parţial terenul. În acest caz persoana indreptatita poate beneficia de măsura restituirii în natura a terenului liber, iar pentru construcţiile demolate şi terenul ocupat de construcţii noi, precum şi terenul aferent acestora (terenul necesar bunei funcţionari a construcţiilor) se vor acorda măsuri reparatorii în echivalent. Şi în acest caz aprecierea oportunităţii restituirii în natura aparţine unităţii deţinătoare (consecinţa formulării poate obţine).

În cazul în care s-a primit o despăgubire, aceasta se va reactualiza şi se va deduce din valoarea măsurilor reparatorii calculată potrivit prevederilor art. 11 alin. (7) din lege.

11.6. Ipoteza de la alin. (4) al art. 11 din lege vizează situaţia în care terenul expropriat este integral ocupat de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, caz în care se vor stabili numai măsuri reparatorii în echivalent pentru întregul imobil.

11.7. Prevederile alin. (5) şi (6) ale art. 11 din lege vizează modalitatea de calcul al valorii construcţiilor expropriate şi a terenurilor expropriate. Pentru stabilirea acestora se vor urma aceleaşi proceduri prevăzute pentru aplicarea art. 10 din lege.

Norme metodologice:

12.1. Prevederile art. 12 din lege au în vedere procedura de urmat pentru situaţia în care s-a apreciat de către unitatea deţinătoare sau de entitatea investită cu soluţionarea notificării ca imobilul respectiv a fost preluat cu titlu valabil. Ca alternativa la restituirea în natura, este posibila opţiunea soluţionării notificării prin completarea despăgubirii primite cu diferenţa dintre despăgubirea primită şi actualizată cu coeficientul de actualizare şi suma aferentă valorii actualizate a imobilului respectiv. Suma astfel rezultată se va acoperi prin acţiuni sau titluri de valoare nominală.

Exemple:

12.2. Prevederile art. 12 din lege nu vizează imobilele preluate ca urmare a exproprierii, acestea fiind asimilate de lege ca fiind preluate abuziv indiferent de valabilitatea titlului şi, ca atare, situaţia lor juridică este reglementată de art. 11 din lege.

Norme metodologice:

13.1. Prezintă importanţa deosebită corelatia impusa de legiuitor cu Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001. Prevederile legii cuprinse la art. 13, 14 şi 15, deşi se complinesc cu prevederile ordonanţei de urgenta respective, au aplicaţie proprie în raport cu situaţia imobilelor restituite în natura în baza legii. Având în vedere aceste aspecte, urmează a se considera ca termenul de 5 ani la care face trimitere art. 15 din lege începe să curgă de la data creării noii situaţii juridice a imobilului notificat. Astfel, dacă prin procedura administrativă s-a restituit în natura un imobil afectat de un contract de închiriere, proprietarul fie poate să menţină în vigoare respectivul contract de închiriere (subrogandu-se în drepturile fostului locator), fie poate solicita încheierea unui nou contract de închiriere cu parcurgerea procedurii prevăzute de Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, termenul de 5 ani curgand de la data deciziei de restituire în natură.

13.2 Entitatile investite cu soluţionarea notificărilor având ca obiect restituirea unor imobile afectate de contracte de închiriere au obligaţia introducerii în dispoziţia/decizia de restituire în natura a condiţiei respectării drepturilor prevăzute de lege în favoarea chiriaşilor. Nerespectarea acestei obligaţii atrage răspunderea disciplinară, civilă sau materială, după caz, în sarcina conducătorului entitatii respective.

Norme metodologice:

Deşi subrograrea la care face referire alin. (2) al art. 14 din lege intervine de drept, decizia/dispoziţia motivată de restituire în natura trebuie să indice în mod expres contractele civile sau comerciale care afectează imobilul restituit.

Nerespectarea acestei cerinţe atrage răspunderea disciplinară, civilă sau materială, după caz, în sarcina conducătorului entitatii respective.

Norme metodologice:

Prin locuinta corespunzătoare se înţelege acea unitate locativă care este situata în aceeaşi localitate cu imobilul restituit sau, cu acordul chiriaşului, în alta localitate şi are cel puţin minimul suprafeţei stabilit de lege pentru fiecare persoana din cadrul familiei chiriaşului, inclusiv pentru persoanele aflate în întreţinerea titularului contractului de închiriere, dacă acestea locuiau în aceeaşi locuinta la data depunerii notificării.

Norme metodologice:

Pentru fundamentarea propunerii de menţinere a afectatiunii speciale prevăzute la art. 16, se vor avea în vedere următoarele aspecte:

Măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent şi în următoarele cazuri:

Norme metodologice:

18.1. Ipoteza de la lit. a) a art. 18 din lege vizează interdicţia restituirii în natura a imobilelor pentru cazul deţinătorilor de participatii de capital social la societăţi comerciale naţionalizate (soluţia este justificată deoarece asociaţii sau actionarii nu aveau decât un drept de creanta asupra societăţii şi, ca atare, stabilirea corespondentei cu bunurile acesteia este imposibil de operat).

18.2. Textul de la lit. b) a art. 18 din lege vizează numai construcţiile preluate de stat şi care nu mai exista la data intrării în vigoare a prezentei legi (evident, ipoteza nu este valabilă pentru terenuri, deoarece acestea exista). Acele construcţii care au fost distruse de calamitati naturale nu fac obiectul măsurilor reparatorii.

18.3. Imobil nou în raport cu cel preluat este considerat acea construcţie care, prin transformările survenite, are următoarele caracteristici:

18.4. Nu constituie imobil nou în raport cu cel preluat acea construcţie căreia i s-a modificat compartimentarea iniţială - din spaţii de locuit în birouri şi invers -, i s-au adus numai îmbunătăţiri functionale (racordari de gaze, termoficare, consolidări sau alte lucrări de întreţinere curenta, consolidări şi altele asemenea).

18.5. Norma cuprinsă la lit. d) a art. 18 din lege vizează conservarea situaţiei juridice a imobilelor (apartamentelor) înstrăinate legal în baza Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, caz în care restituirea în natura nu mai este posibila.

Norme metodologice:

19.1. Dacă imobilul (apartamentul, unitatea locativă) care face obiectul notificării nu a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, deci este fie liber, fie ocupat de chiriaşi, persoana indreptatita care a primit despăgubiri pentru respectivul imobil potrivit respectivei legi poate opta pentru restituirea în natura a imobilului sau a apartamentelor ori unităţilor locative nevandute, dacă va rambursa despăgubirea primită, actualizată cu indicele inflaţiei.

Calculul actualizării se va face prin aplicarea indicelui de inflaţie comunicat de entitatea naţionala din domeniul statisticii, aferent perioadei respective (se va avea în vedere anul încasării efective a despăgubirii şi anul rambursarii acesteia). Suma rezultată se va vărsa în contul deschis la trezorerie, prin ordin*) al ministrului finanţelor publice, potrivit art. I alin. (3) de la titlul II al Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 184/2002. ------------ *) Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 198/2003 a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 122 din 26 februarie 2003.

19.2. În cazul în care imobilul notificat (apartament, unitate locativă) a fost înstrăinat legal până la data de 14 februarie 2001, persoana indreptatita are dreptul numai la măsurile reparatorii individualizate de lege pentru teren şi construcţiile nerestituite, cu următoarele distincţii:

19.3. Prevederea alin. (4) al art. 19 din lege are semnificatia acordării beneficiului noii legi de restituire şi persoanelor care, din diverse motive, nu au formulat cereri potrivit Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare. Soluţionarea acestor notificări se va face cu respectarea drepturilor chiriaşilor dobanditori de buna-credinţa. În cazul în care persoana indreptatita (care a făcut notificarea) a formulat o acţiune în justiţie pentru anularea sau constatarea nulităţii actelor de înstrăinare şi a înştiinţat despre aceasta conduita unitatea deţinătoare, se va proceda, potrivit art. 47 alin. (2) din lege, la suspendarea procedurii administrative.

19.4. Cazuri posibile şi recomandări de soluţionare:

În cazul în care imobilul cuprinde mai multe unităţi locative (apartamente) dintre care unul s-a restituit proprietarului potrivit Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, iar pentru restul s-au acordat despăgubiri care au fost încasate şi totodată s-a formulat cerere de restituire în natura de către fostul proprietar al unităţilor locative nevandute din acelaşi imobil potrivit Legii, restituirea acestora este condiţionată numai de rambursarea cotei de despăgubire aferentă apartamentelor ce se vor restitui în natură. Exemplu: un imobil cu 6 apartamente de valoare egala dintre care unul a fost restituit proprietarului, doua au fost înstrăinate către chiriaşi, 3 sunt ocupate de chiriaşi (deci sunt restituibile în natura). Pentru cele 5 apartamente fostul proprietar a primit suma de 500.000.000 lei în anul 1996. Proprietarul solicita, în cadrul legii, restituirea în natura a celor 3 apartamente nevandute. Pentru a beneficia de restituirea în natura proprietarul notificator va trebui sa returneze o sumă de bani reprezentând cota aferentă celor 3 apartamente pentru care s-au primit despăgubiri şi care, în temeiul noii legi, sunt restituibile în natura, respectiv suma de 300.000.000 lei, suma care va trebui actualizată cu indicele de inflaţie pentru perioada 1996-2002 (aproximativ 600.000.000 lei).

Pentru a face aplicarea tezei a doua de la alin. (2) al art. 19, suma primită cu titlu de despăgubire, rămasă ca urmare a returnarii cotei aferente celor 3 imobile restituite în natura, se va actualiza cu indicele de inflaţie (devenind 400.000.000 lei) şi se va deduce din valoarea actuala corespunzătoare a imobilului (valoarea imobilului este de fapt valoarea reală, de piaţa, a celor două imobile vândute potrivit Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, şi a terenului aferent acestora, aproximativ 1.000.000.000 lei), iar pentru suma astfel rezultată (600.000.000 lei) se vor acorda măsurile reparatorii expres indicate de lege:

19.5. În cazul în care o persoană are, pentru un imobil restituibil în natura (deci, ocupat de chiriaşi), obligaţia de a restitui despăgubirea bănească primită, iar cu privire la alt imobil, are o creanta prin acordarea de despăgubiri băneşti, cele doua obligaţii reciproce de plată se vor compensa până la concurenta celei mai mici dintre ele. În aceste situaţii, potrivit art. III al titlului II din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 184/2002, cu modificările ulterioare, se va solicita în prealabil avizul Autorităţii pentru urmărirea aplicării unitare a Legii nr. 10/2001. Persoana indreptatita care se afla într-o astfel de situaţie se va adresa Autorităţii cu o cerere pentru eliberarea avizului, la care va anexa actele doveditoare ale obligaţiilor reciproce. Avizul favorabil emis de Autoritate va atesta valoarea obligaţiei de plată şi debitorul acesteia. Acesta este pe deplin opozabil tuturor entitatilor implicate în aplicarea legii. Noţiunea imobil are în vedere şi unitatea locativă.

Norme metodologice:

20.1. Prevederea alin. (1) al art. 20 din lege are semnificatii juridice multiple, respectiv:

20.2. Restituirea în natura se face în toate cazurile prin decizie/dispoziţie motivată a organelor de conducere a unităţii deţinătoare. Decizia/dispoziţia va cuprinde detaliat motivele care au stat la baza fundamentarii deciziei (inclusiv încadrarea în prevederile art. 2 din lege, calificarea preluării cu titlu sau fără titlu).

20.3. Organe de conducere înseamnă:

20.4. Decizia/dispoziţia motivată dispusă de un organ de conducere ierarhic inferior unui alt organ de conducere din cadrul unităţii deţinătoare poate fi revocată de acesta din urma în virtutea plenitudinii de competenţa specific situaţiei juridice a unităţii deţinătoare (pentru societăţi comerciale - Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi statutele aprobate, pentru regii autonome - Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, cu modificările ulterioare, şi statutele aprobate etc.).

20.5. În cazul în care entitatea obligată la restituire este primăria, organul de conducere abilitat expres de lege este primarul, respectiv primarul general al municipiului Bucureşti. Având în vedere aceasta precizare expresă a legiuitorului, rezultă că nu este necesară o aprobare prealabilă sau ulterioară a restituirii de către consiliul local (sau, după caz, general), responsabilitatea aplicării legii aparţinând în totalitate primarului. Cu toate acestea, se recomanda ca deciziile de restituire să fie prezentate spre informare consiliului local în vederea asigurării transparenţei actului decizional.

20.6. Deciziile/dispoziţiile motivate de restituire emise de către primar pot fi contestate de prefect pe calea contenciosului administrativ numai dacă se constata o încălcare grava a legii (de exemplu, în cazul în care se restituie în natura un imobil pentru care nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate sau a calităţii de moştenitor). Semnalam ca ambele instituţii - primarul şi prefectul - sunt implicate în procesul de restituire şi, ca atare, exercitarea controlului de legalitate din partea prefectului trebuie să vizeze numai acele cazuri în care se apreciază ca restituirea dispusă este ilegala.

20.7. Obligaţia de restituire în natura intervine şi în cazul în care cota minoritara de capital deţinută de stat sau de alta instituţie publică acoperă valoarea imobilului notificat. În acest caz elementul de referinţa este valoarea de înregistrare în activul patrimonial al unităţii deţinătoare de la data intrării în vigoare a legii. Obligaţia legală de restituire în natura prevalează asupra oricărei alte optiuni a entitatii notificate. După emiterea deciziei/dispoziţiei de restituire societatea comercială, prin organele sale de conducere, va constata reducerea capitalului social şi va face aplicarea prevederilor art. 69 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

20.8. La art. 20 alin. (4) din lege se introduce o excepţie de la principiul restituirii în natura, în cazul în care unitate deţinătoare este o organizaţie cooperatista. În acest caz expres determinat de lege, opţiunea aparţine exclusiv persoanei îndreptăţite care poate alege:

În cazul în care persoana indreptatita optează pentru oricare dintre cele doua alternative, organizaţia cooperatista are obligaţia ca, pe baza evaluării stabilite de comisia interna pentru evaluarea despăgubirii şi, după caz, a expertizei de specialitate depuse de persoana indreptatita, sa negocieze cu aceasta valoarea măsurilor reparatorii, pe care le va suporta din fondurile sale.

Norme metodologice:

Având în vedere ca faza depunerii notificărilor s-a consumat, rămân deplin valabile normele de recomandare prevăzute la cap. IV din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 614/2001.

În completare se aduc următoarele precizări:

Actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atesta aceasta calitate vor fi depuse ca anexe la notificare o dată cu aceasta sau în termen de cel mult 18 luni**) de la data intrării în vigoare a prezentei legi. --------- **) Termenul respectiv a fost prelungit cu 3 luni prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 109/2001, cu 3 luni prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 145/2001, cu o luna prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 184/2002 şi cu încă doua luni prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 10/2003.

Norme metodologice:

22.1. Prin acte doveditoare se înţelege:

22.2. Se admit numai copii legalizate sau certificate de pe actele doveditoare referitoare la proprietate şi la calitatea de moştenitor.

22.3. În cazul în care depunerea actelor doveditoare referitoare la proprietate şi la calitatea de moştenitor s-a făcut o dată cu notificarea, iar acestea sunt numai fotocopii ale acestora, se va solicita petentilor prezentarea originalelor sau duplicatelor în vederea verificării şi certificării acestora de către salariaţii entitatii investite cu soluţionarea notificării.

22.4. În cazuri deosebite, se pot solicita şi declaraţii notariale date de persoane în viaţa care atesta anumite situaţii în legătură cu imobilul notificat şi care pot contribui la fundamentarea deciziei.

Norme metodologice:

23.1. Termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea obligaţiei unităţii deţinătoare de a se pronunţa asupra cererii de restituire poate avea doua date de referinţa, fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare.

În cazul în care persoana indreptatita a depus o dată cu notificarea toate actele de care aceasta înţelege să se prevaleze pentru dovedirea cererii de restituire, termenul de 60 de zile curge de la data depunerii notificării. Însă, în cazul în care o dată cu notificarea nu s-au depus acte doveditoare, termenul respectiv va curge de la data depunerii acestora.

În cazul în care persoana indreptatita a depus toate actele doveditoare pe care le poseda şi totodată a făcut precizarea că nu mai deţine alte probe, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe numai pe baza acestora, în termen de 60 de zile.

Termenul pentru îndeplinirea obligaţiei respective se poate proroga cu acordul expres sau tacit al persoanei îndreptăţite dacă unitatea deţinătoare, în urma analizei actelor doveditoare deja depuse, comunică celeilalte părţi, în intervalul de 60 de zile, faptul ca documentaţia depusa este insuficienta pentru fundamentarea deciziei de restituire. Pentru a avea beneficiul acestei prorogari este necesar însă ca unitatea deţinătoare sa comunice în scris persoanei îndreptăţite faptul ca fundamentarea şi emiterea deciziei de restituire sunt condiţionate de depunerea probelor solicitate. Depunerea actelor solicitate sau comunicarea faptului ca persoana indreptatita nu poseda actele respective are semnificatia acceptării prorogarii termenului respectiv (în aceasta ipoteza termenul curge de la depunerea actelor solicitate sau, după caz, de la data comunicării răspunsului).

23.2. În cazul în care, după comunicarea unităţii deţinătoare, persoana indreptatita este pasiva (deci nu comunică nici un răspuns), pasivitatea acesteia poate fi apreciată ca acceptare tacită.

Acceptarea unei prorogari tacite se poate obţine şi cu ocazia îndeplinirii procedurii prevăzute la art. 23 alin. (2) din lege (invitarea persoanei îndreptăţite cu ocazia dezbaterii cererii respective), fiind necesar ca în procesul-verbal întocmit cu acest prilej să se facă menţiune despre necesitatea completării materialului probator (procesul-verbal se va semna şi de persoana invitata). În cazul în care însă persoana indreptatita căreia i s-a solicitat completarea materialului probator comunică în mod expres sau pretinde în cadrul procedurii prevăzute la alin. (2) al art. 23 din lege că nu poseda sau ca îi este imposibil sa procure respectivele acte doveditoare, termenul de 60 de zile curge de la data acestei ultime comunicări sau, după caz, de la data consemnarii situaţiei respective în procesul-verbal. Dacă persoana indreptatita, deşi invitata, nu se prezintă la dezbaterea cererii de restituire, este necesar a se face comunicarea respectiva în scris.

23.3. Actele solicitate în mod expres de către entitatile investite cu soluţionarea notificării, care se depun după data de 14 mai 2003, pot fi luate în considerare numai dacă aceasta (entitatea investită) considera ca sunt esenţiale pentru soluţionarea notificării şi numai dacă nu s-a emis deja decizia de soluţionare.

23.4. Dispoziţiile alin. (4) şi (5) ale art. 23 din lege consacra regimul complex al dispoziţiei de aprobare a restituirii în natura: