DECIZIA CIVILĂ Nr. 87A din 26 martie 2014

Pe scurt

Această decizie civilă soluționează apelurile formulate de două asociații ale producătorilor de fonograme împotriva unei hotărâri arbitrale, stabilind criterii de repartizare a remunerațiilor și a comisionului de colectare pentru drepturile producătorilor de fonograme.

Ce reglementează

Modalitatea de repartizare a remunerațiilor între organismele de gestiune colectivă pentru comunicarea publică a fonogramelor.
Comisionul de colectare datorat organismului desemnat colector pentru drepturile producătorilor de fonograme.
Criteriile de repartizare a remunerațiilor pentru anul 2012 pe categorii de utilizatori (radio, TV, surse proprii).
Gestionarea remunerațiilor pentru producătorii de fonograme care nu sunt membri ai niciunui organism de gestiune colectivă.

Cui îi privește

Asociația pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România (A.D.P.F.R.).
Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (U.P.F.R.).

Puncte cheie

Decizia ORDA nr. 250/09.09.2011 a fost declarată nelegală și aplicabilitatea ei a fost înlăturată.
Pentru anul 2012, repartizarea remunerațiilor pentru radio și TV se face conform utilizării reale a fonogramelor, pe baza playlisturilor.
Pentru sursa de colectare proprie, repartizarea se face conform ponderii utilizării reale a fonogramelor, proporțional cu încasările fiecărui organism.
Remunerațiile producătorilor nemembri sunt gestionate de organismul cu cel mai mare număr de membri, respectiv UPFR.
Comisionul de colectare pentru perioada 2012-2014 are un plafon maxim de 12% din sumele colectate și trebuie justificat prin documente.

Textul legii

DECIZIA CIVILĂ Nr. 87A din 26 martie 2014 privind pronunţarea asupra cererilor de apel formulate de apelanta Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România (A.D.P.F.R.) şi de către apelanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (U.P.F.R.) împotriva Hotărârii arbitrale din 23 aprilie 2013 Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 11 din 7 ianuarie 2015 Dosar nr. 4.233/2/2013 Curtea constituită din: Preşedinte - Melania Stanciu Judecător - Alina Petruţa Buculei Grefier - Mihaela Lăcătuşu Pe rol se află pronunţarea asupra cererilor de apel formulate de apelanta Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România (A.D.P.F.R.) şi de către apelanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (U.P.F.R.) împotriva Hotărârii arbitrale din 23 aprilie 2013, pronunţată de Completul arbitral din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, în Dosarul nr. 3/

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 11.02.2014 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 18.02.2014, 25.02.2013, 04.03.2014, 11.03.2014, 18.03.2014, 25.03.2014 şi la data de 26.03.2014, când, în aceeaşi compunere, a dat următoarea decizie: CURTEA, deliberând asupra apelurilor de faţă, constată următoarele: Prin cererea de arbitraj, ADPFR a solicitat stabilirea modalităţii de repartizare în cote procentuale între organismele de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme, ADPFR şi UPFR, a remuneraţiei cuvenite producătorilor de fonograme, titulari de drepturi conexe, pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ, a celor publicate în scop comercial sau a reproducerii acestora, precum şi a comisionului de colectare datorat organismului de gestiune colectivă desemnat colector pentru drepturile producătorilor de fonograme pe perioada 2012-
Prin cererea de arbitraj, UPFR a solicitat stabilirea criteriilor de repartizare a remuneraţiei echitabile pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, cuvenite organismului de gestiune colectivă ADPFR pentru producătorii de fonograme pe care îi reprezintă, şi a comisionului datorat organismului colector UPFR pentru perioada 2012-
La data de 20.03.2013 UPFR a depus la ORDA sub nr. RGII/2564 cererea de iniţiere a procedurii de arbitraj. La data de 21.03.2013 ADPFR a depus la ORDA sub nr. RGII/2662 cererea de iniţiere a procedurii de arbitraj. La data de 02.04.2013 UPFR, odată cu motivele cererii de arbitraj, a formulat excepţie de nelegalitate a Deciziei ORDA nr. 250/09.09.
La data de 02.04.2013 ADPFR depune cerere precizatoare la cererea de arbitraj. La data de 10.04.2013 ADPFR formulează excepţia inadmisibilităţii cererii de arbitraj a UPFR şi note de concluzii privind excepţia de nelegalitate a Deciziei ORDA nr. 250/09.09.2011 invocată de UPFR la termenul din 02.04.
La data de 10.04.2013 UPFR a depus întâmpinare la cererea de arbitraj formulată de ADPFR. La data de 15.04.2013 UPFR a depus cerere precizatoare, solicitând ca şi perioada anului 2011 să facă obiectul hotărârii arbitrale. La data de 17.04.2013 ADPFR a depus precizări la cererea de arbitraj prin care a solicitat şi ca denumirea obiectului arbitrajului să poarte titulatura de "stabilirea modalităţii de repartizare, în cote procentuale, între organismele de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme, ADPFR şi UPFR, a remuneraţiei cuvenite producătorilor de fonograme, titulari de drepturi conexe, pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial şi a reproducerilor acestora, precum şi a comisionului de colectare datorat organismului de gestiune desemnat colector pentru drepturile producătorilor de fonograme pentru perioada 2012-2014". Prin Hotărârea arbitrală din 23.04.2013 pronunţată în Dosarul nr. 3/2013, Corpul de arbitri de pe lângă ORDA a constatat competenta în a soluţiona excepţia de nelegalitate invocată de UPFR privind actul administrativ unilateral emis de ORDA sub nr. 250/09.09.2011, a admis excepţia de nelegalitate a Deciziei directorului general ORDA nr. 250/09.09.2011 invocată de UPFR şi înlătură aplicabilitatea acesteia şi a respins excepţia inadmisibilităţii formulată de ADPFR ca nefondată. Totodată, a admis în parte cererile de arbitraj formulate de părţi, stabilind pentru anul 2012 următoarele criterii de repartizare a remuneraţiilor pe categorii de utilizatori: - pentru sursele de colectare radio şi tv stabileşte criteriul proporţiei utilizării reale a fonogramelor aparţinând membrilor ADPFR, respectiv membrilor UPFR, conform playlisturilor comunicate de organismele de televiziune şi radiodifuziune; - pentru sursa de colectare proprie stabileşte criteriul ponderii utilizării reale a fonogramelor aparţinând membrilor ADPFR, respectiv membrilor UPFR, conform proporţiei încasărilor fiecărui organism de gestiune colectivă aferent licenţelor emise în acest scop; - stabileşte ca remuneraţiile cuvenite producătorilor de fonograme care nu sunt membri ai niciunuia dintre cele două organisme de gestiune colectivă să fie gestionate de către organismul de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri din domeniu, respectiv UPFR. Au fost respinse cererea formulată de UPFR pentru stabilirea remuneraţiilor pentru anul 2011 în conformitate cu dispoziţiile art. 133 alin. 3 şi 5 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi ca premature cererile părţilor formulate pentru perioada 2013-2014 privind stabilirea de criterii şi procente de remuneraţie cuvenite UPFR şi ADPFR. A fost stabilit comisionul datorat organismului de gestiune colectivă desemnat drept colector pe această sursă pentru perioada 2012-2014 ca fiind sumele ce constituie cheltuieli de colectare ce se evidenţiază distinct şi trebuie să fie justificate prin documente privind acoperirea reală a costurilor de colectare. Plafonul maxim pentru aceste cheltuieli este de 12% din sumele colectate. Pentru a hotărî astfel, completul arbitral a constatat următoarele: Cu privire la titulatura arbitrajului, în raport de obiectul cererilor formulate de părţi, completul de arbitraj a stabilit că aceasta vizează stabilirea criteriilor de repartizare a remuneraţiei echitabile pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, cuvenite organismului de gestiune colectivă ADPFR pentru producătorii de fonograme pe care îi reprezintă, şi a comisionului datorat organismului colector UPFR pentru perioada 2012-
Cu privire la excepţia de nelegalitate a Deciziei ORDA nr. 250/09.09.2011 invocată de UPFR şi unită cu fondul la termenul din data de 10.04.2013, completul de arbitraj, cu opinie majoritară 4 la 1, a admis excepţia de nelegalitate reţinând că, potrivit art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate fi cercetată oricând pe cale de excepţie potrivit principiului de drept quae temporalia sunt ad agendum perpetua sunt ad excipiendum. Decizia ORDA nr. 250/09.09.2011, pentru stabilirea proporţiei remuneraţiei cuvenite fiecărui organism de gestiune colectivă din domeniul producătorilor de fonograme din remuneraţiile pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, este un act administrativ unilateral cu caracter individual circumscris dispoziţiilor art. 2 lit. c din Legea nr. 554/
Prin modificarea adusă Legii nr. 554/2004 de către Legea nr. 76/2012, legiuitorul a instituit instrumentul procedural prin care o parte poate contesta, pe cale de excepţie, oricând, în cadrul unui proces, legalitatea unui act administrativ individual de care partea adversă înţelege să se prevaleze. Mai mult decât atât, actul administrativ unilateral în discuţie susţine cererea de arbitraj a ADPFR pentru justificarea împărţirii de remuneraţii. Faţă de acest aspect, completul de arbitraj, cu majoritate, a reţinut faptul că din punct de vedere funcţional este competent să soluţioneze excepţia invocată având în vedere că procedura de reglementare a metodologiilor stabilită de Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, vizează două grade de jurisdicţie, şi anume procedura de arbitraj din prezenta cauză ca etapă a fondului şi calea de atac a apelului formulat la Curtea de Apel Bucureşti. În lumina dispoziţiilor mai sus enunţate, completul a apreciat că toate aspectele litigioase pot şi rămân a fi soluţionate de completul de arbitraj, ca prima instanţă, competenţa instanţei la care face referire art. 547 Cod procedură civilă fiind cea privind arbitrajul comun. În ceea ce priveşte Decizia ORDA nr. 250/09.09.2011, aceasta stabileşte modalitatea de repartizare a remuneraţiei între părţile UPFR şi ADPFR în cote procentuale fără a respecta principiul utilizării reale a fonogramelor din repertoriul fiecărui organism de gestiune colectivă, principiu însuşit de ambele părţi ca şi criteriu şi prevăzut în mod expres de Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Faţă de această situaţie, completul de arbitraj, cu majoritate de 4 la 1, a admis excepţia de nelegalitate invocată de UPFR urmând a înlătura aplicabilitatea Deciziei ORDA nr. 250/09.09.
Cu privire la excepţia de inadmisibilitate invocată de ADPFR la cererea precizatoare a cererii de arbitraj formulată de UPFR şi unită cu fondul la termenul din 10.04.2013, completul de arbitraj a reţinut că motivele invocării excepţiei vizează reglementarea anului 2011 de către UPFR printr-o cerere distinctă de precizări a cererii de arbitraj, perioada ce nu a făcut obiectul negocierilor anterioare între părţile prezentului arbitraj. Aspectele invocate de ADPFR în susţinerea excepţiei nu vizează elemente de inadmisibilitate, ci de netemeinicie, în raport cu textul prevăzut de Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, privind procedura prealabilă de negociere a părţilor raportată la perioada invocată, respectiv anul
În consecinţă, completul de arbitraj a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de ADPFR ca nefondată. Referitor la fondul cauzei şi având în vedere probele depuse la dosar de ambele părţi, cererile de arbitraj formulate de părţi au fost admise în parte stabilindu-se pentru anul 2012 următoarele criterii de repartizare a remuneraţiilor pe categorii de utilizatori: - pentru sursele de colectare radio şi tv stabileşte criteriul proporţiei utilizării reale a fonogramelor aparţinând membrilor ADPFR, respectiv membrilor UPFR, conform playlisturilor comunicate de organismele de televiziune şi radiodifuziune; - pentru sursa de colectare proprie stabileşte criteriul ponderii utilizării reale a fonogramelor aparţinând membrilor ADPFR, respectiv membrilor UPFR, conform proporţiei încasărilor fiecărui organism de gestiune colectivă aferent licenţelor emise în acest scop. La stabilirea acestor criterii completul de arbitraj a avut în vedere norma de reglementare prevăzută de Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi probele părţilor depuse în procedură de arbitraj. În privinţa remuneraţiilor cuvenite producătorilor de fonograme care nu sunt membri ai niciunuia dintre cele două organisme de gestiune colectivă, completul de arbitraj a apreciat ca acestea să fie gestionate conform prevederilor art. 123^1 alin. 2 coroborat cu art. 129^1 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, de către organismul de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri din domeniu, respectiv UPFR. Cererea formulată de UPFR pentru stabilirea remuneraţiilor pentru anul 2011 în conformitate cu dispoziţiile art. 133 alin. 3 şi 5 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, a fost respinsă având în vedere faptul că aceste remuneraţii nu au fost negociate de părţi în procedură prealabilă arbitrajului. Cererile părţilor formulate pentru perioada 2013-2014 privind stabilirea de procente de remuneraţie cuvenite UPFR şi ADPFR au fost respinse ca premature, având în vedere faptul că criteriile de repartiţie stabilite în prezenta cauză urmează a fi aplicate de către părţi utilizării reale a repertoriului pe anul 2012 pe surse de colectare pentru stabilirea procentelor de remuneraţie între acestea, cu relevanţă pentru perioada viitoare, respectiv anii 2013-
Cu privire la comisionul datorat organismului de gestiune colectivă desemnat drept colector unic pe această sursă pe perioada 2012-2014 completul de arbitraj a reţinut că, potrivit Legii nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, acest comision este instituit de legiuitor pentru acoperirea costurilor reale efectuate cu colectarea remuneraţiilor care în prezenta cauză, pe categoria de drepturi evidenţiată de părţi, priveşte un volum amplu de activităţi necesare identificării, colectării şi repartizării remuneraţiilor. De asemenea, aceste cheltuieli se impun a fi evidenţiate distinct şi trebuie a fi justificate prin documente care să ateste acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune care este colector. În raport cu aceste premise, având în vedere şi susţinerile părţilor, completul arbitral a stabilit drept plafon maxim al comisionului procentul de 12%. Completul a apreciat acest plafon ca fiind unul echitabil în raport cu împrejurarea că organismele de gestiune colectivă din prezentul arbitraj sunt asociaţii fără scop lucrativ, iar suma corespondentă procentului este acoperitoare faţă de cheltuielile efective şi necesare pentru realizarea activităţii de colectare. Stabilirea unui plafon maxim al comisionului ce poate fi reţinut de colectorul unic este impusă de exigenţa dispoziţiilor art. 134 alin. 2 lit. b din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Potrivit dispoziţiei legale, comisionul datorat de titularii de drepturi pentru acoperirea cheltuielilor de funcţionare ale organismului de gestiune colectivă cumulat cu comisionul datorat organismului de gestiune colectivă care este colector unic nu poate fi mai mare de 15% din sumele colectate anual, faţă de dispoziţiile legale menţionate nivelul maxim al comisionului reţinut de colectorul unic trebuie să permită şi celuilalt organism de gestiune colectivă să reţină până la plafonul de 15% un comision pentru acoperirea cheltuielilor proprii de funcţionare. Totodată, completul a apreciat că nu poate fi stabilit un comision fix procentual datorită faptului că potrivit art. 133 alin. 4, dar şi coroborat cu art. 125 alin. 1 organismul colector unic, asociaţie nonprofit, poate reţine numai sumele necesare acoperirii cheltuielilor reale de colectare şi nu poate reţine sume în plus peste aceste cheltuieli. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel ambele părţi, Prin apelul formulat de Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România (A.D.P.F.R.) s-a solicitat modificarea hotărârii arbitrale apelate în sensul:
stabilirii, pentru perioada 2012-2014, a modalităţii de repartizare între organismele de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme, A.D.P.F.R. şi UPFR, a remuneraţiei cuvenite producătorilor de fonograme, titulari de drepturi conexe, pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial şi a reproducerilor acestora având în vedere utilizarea reală a fonogramelor aparţinând repertoriului gestionat de fiecare organism de gestiune colectivă, utilizare reală care se poate aplica folosind următoarele criterii de repartizare: - pentru sursa TV: utilizarea reală a fonogramelor conform playlisturilor tuturor organismelor de televiziune, - pentru sursa radio: utilizarea reală a fonogramelor conform playlisturilor tuturor organismelor de radiodifuziune, - pentru colecţie proprie: criteriul proporţiei utilizării reale în funcţie de cota de utilizare a: 1) CD/DVD/casete audio - criteriul hologramelor, respectiv numărul de marcaje holografice aplicate pe CD/DVD/casete audio de membrii fiecărui organism de gestiune colectivă; ... 2) unităţi de memorie - ponderea încasărilor fiecărui OGC conform licenţelor emise în baza Metodologiei privind reproducerea fonogramelor publicate în scop comercial destinate exclusiv comunicării publice în scop ambiental şi lucrativ publicată în baza Deciziei ORDA nr. 192/2007; ...
stabilirii că utilizarea reală conform criteriilor anterior menţionate se poate traduce în cote procentuale aşa cum au fost indicate în cererea de arbitraj de către A.D.P.F.R., respectiv: A.D.P.F.R. - 18,86%, UPFR (şi nemembri) - 81,14%.
precizării modalităţii de aplicare a criteriilor pentru anii următori 2013-2014 prin instituirea obligativităţii realizării unui studiu care să stabilească proporţia utilizării în comunicarea publică a fiecărei surse de comunicare, respectiv TV, radio şi colecţie proprie. Studiul se va aplica asupra utilizatorilor plătitori existenţi în fiecare an;
limitării cheltuielilor reale de colectare a sumelor provenite din această sursă la un comision de colectare de maximum 8% din sumele colectate. În motivarea apelului s-a arătat că apelanta consideră netemeinice şi nefondate următoarele aspecte:
Completul arbitral, în mod nelegal, a stabilit titulatura arbitrajului, în raport cu prevederile legale incidente, precum că aceasta vizează stabilirea criteriilor de repartizare a remuneraţiei echitabile pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, cuvenite organismului de gestiune colectivă A.D.P.F.R. pentru producătorii de fonograme pe care îi reprezintă, şi a comisionului datorat organismului colector UPFR pentru perioada 2012-
Completul arbitral, deşi nu era competent material, s-a pronunţat cu privire la excepţia de nelegalitate a Deciziei ORDA nr. 250 din 9 septembrie 2011 invocată de UPFR şi unită cu fondul la termenul din data de 10 aprilie 2013, iar prin pronunţare, în mod nelegal, pe calea excepţiei, a "înlăturat aplicabilitatea Deciziei ORDA nr. 250 din 9 septembrie 2011".
Completul arbitral, în mod nelegal, a respins excepţia de inadmisibilitate invocată de A.D.P.F.R. la cererea precizatoare a cererii de arbitraj formulate de UPFR referitoare la reglementarea anului 2011 şi unită cu fondul la termenul din 10 aprilie
Completul arbitral în mod greşit a făcut aplicarea criteriului utilizării reale în sensul că, deşi ambele părţi au susţinut existenţa a 3 surse de comunicare publică a muzicii: TV, radio şi colecţie proprie, completul arbitral a reţinut sursele de comunicare publică TV, radio şi colectare proprie. Schimbând cuvântul colecţie proprie (care conform studiilor depuse la dosarul arbitral, atât de A.D.P.F.R., cât şi de UPFR, reprezintă cca 50% din sursele de difuzare a muzicii) cu cuvântul colectare proprie, Completul arbitral a permis interpretări echivoce ale sensului dispozitivului, conform cărora criteriul stabilit pentru colectare proprie se poate aplica doar pentru utilizatorii de la care fiecare organism face colectare. Astfel peste 50% din sursele de colectare, respectiv cota procentuală reprezentată de colecţia proprie, rămâne nereglementată.
Completul arbitral nu a stabilit modalitatea de aplicare a criteriilor de repartizare a remuneraţiilor cuvenite producătorilor de fonograme, titulari de drepturi conexe, pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial şi a reproducerilor acestora, deşi ambele părţi au susţinut necesitatea efectuării unui studiu prin care să se determine procentul în care este folosită fiecare sursă de comunicare publică a muzicii: radio, TV şi colecţie proprie.
Completul arbitral, în mod nelegal, a respins ca premature cererile părţilor formulate pentru perioada 2013-2014 privind stabilirea de procente de remuneraţie cuvenite UPFR şi A.D.P.F.R.
Completul arbitral şi-a depăşit competenţa stabilind prin hotărârea arbitrală ca remuneraţiile cuvenite producătorilor de fonograme care nu sunt membri ai niciunuia dintre cele două organisme de gestiune colectivă să fie gestionate de UPFR.
Completul arbitral a stabilit în mod neîntemeiat şi nefondat drept plafon maxim al cheltuielilor reale de colectare a sumelor provenite din această sursă procentul de 12% din sumele colectate. În dezvoltarea motivelor de apel s-au arătat următoarele:
Completul arbitral, în mod nelegal, a stabilit titulatura arbitrajului, în raport cu prevederile legale incidente, precum că aceasta vizează stabilirea criteriilor de repartizare a remuneraţiei echitabile pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, cuvenite organismului de gestiune colectivă A.D.P.F.R. pentru producătorii de fonograme pe care îi reprezintă, şi a comisionului datorat organismului colector UPFR pentru perioada 2012-
ADPFR a invocat chestiuni prealabile solicitând modificarea denumirii: - Dosarului arbitral nr. 3/2013 "având drept obiect stabilirea criteriilor de repartizare a remuneraţiei echitabile pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial şi a reproducerilor acestora, cuvenite organismului de gestiune colectivă A.D.P.F.R. pentru producătorii de fonograme pe care îi reprezintă şi a comisionului datorat organismului colector UPFR pentru perioada 2012-2014" în - Dosarul arbitral nr. 3/2013 având ca obiect stabilirea modalităţii de repartizare, în cote procentuale, între organismele de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme, A.D.P.F.R. şi UPFR, a remuneraţiei cuvenite producătorilor de fonograme, titulari de drepturi conexe, pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial şi a reproducerilor acestora, precum şi a comisionului de colectare datorat organismului de gestiune desemnat colector pentru drepturile producătorilor de fonograme pentru perioada 2012-
Completul arbitral s-a pronunţat asupra chestiunilor prealabile prin hotărârea arbitrală reţinând că titulatura arbitrajului vizează stabilirea criteriilor de repartizare a remuneraţiei echitabile pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, cuvenite organismului de gestiune colectivă A.D.P.F.R. pentru producătorii de fonograme pe care îi reprezintă, şi a comisionului datorat organismului colector UPFR pentru perioada 2012-
A.D.P.F.R. consideră că titulatura arbitrajului intră în contradicţie cu prevederile legale în materie care stabilesc competenţa completelor arbitrale, respectiv prevederile art. 131 indice 2 alin. 3 lit. c şi art. 133 alin. 2 din Legea nr. 8/1996, din care rezultă că prin procedură arbitrală se reglementează modalitatea de repartizare a remuneraţiilor între părţile aflate în litigiu, şi nicidecum drepturile cuvenite unuia dintre ei. Importanţa denumirii corecte a dosarului arbitral rezidă şi în faptul că hotărârea arbitrală are aceeaşi denumire ca dosarul arbitral. Un alt motiv este acela că în perioada 2013-2014 se poate schimba organismul colector UPFR şi în aceste condiţii denumirea ar fi incorectă. În considerarea acestei denumiri în cursul dosarului arbitral UPFR nu a formulat probe privind utilizarea reală a repertoriului gestionat de UPFR, ci doar probe privind utilizarea reală a repertoriului gestionat de A.D.P.F.R., deşi în afara utilizării reale a repertoriilor celor două organisme există piese neidentificate şi nerevendicate nici de UPFR, nici de A.D.P.F.R. Pe de altă parte, în toată jurisprudenţa Corpului de arbitri sau a instanţelor de judecată este unica hotărâre/unicul dosar arbitral care are o denumire în totală contradicţie cu textul de lege.
Completul arbitral, deşi nu era competent material, s-a pronunţat cu privire la excepţia de nelegalitate a Deciziei ORDA nr. 250 din 9 septembrie 2011 invocată de UPFR şi unită cu fondul la termenul din data de 10 aprilie 2013, iar prin pronunţare în mod nelegal pe calea excepţiei a "înlăturat aplicabilitatea Deciziei ORDA nr. 250 din 9 septembrie 2011". Apelanta arată că atribuţiile jurisdicţionale stabilite în competenţa completelor de arbitri învestite cu soluţionarea cererilor de arbitraj în baza Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, sunt strict şi limitativ prevăzute de acest act normativ. Astfel, activitatea jurisdicţională a acestor complete se rezumă la: - stabilirea, în temeiul art. 131 indice 2 alin.

(7)din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, prin hotărâre arbitrală, a formelor finale ale metodologiilor prevăzute la art. 130 alin.

(1)lit. a) din acelaşi act normativ, metodologii negociate în prealabil şi pentru care părţile nu au încheiat protocoalele prevăzute la art. 131 indice 1 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare; - stabilirea criteriilor privind repartizarea remuneraţiilor între categoriile de beneficiari [art. 131 indice 2 alin. 3 lit. c şi art. 133 alin.

(5)din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare]. Şi în Regulamentul Corpului de arbitri de pe lângă ORDA se menţionează încă din art. 1 că acesta se organizează şi funcţionează în conformitate cu prevederile Legii nr. 8/1996. Art. 9 din acest regulament precizează clar că "Procedură aplicabilă în arbitrajul realizat de corpul de arbitri de pe lângă ORDA se completează cu regulile Codului de procedură civilă referitoare la arbitraj, numai în măsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii reglementate prin Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe." În lumina dispoziţiilor mai sus emulate, toate aspectele litigioase ce excedează atribuţiilor jurisdicţionale arătate rămân în competenţa instanţei prevăzute la art. 547 din Codul de procedură civilă. În cel de-al doilea rând, tocmai textul invocat de către autorul excepţiei, art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prevede în mod clar cui aparţine competenţa funcţională de soluţionare a excepţiei de nelegalitate. Potrivit acestei norme de drept, competentă să soluţioneze excepţia de nelegalitate a actului administrativ cu caracter individual este instanţa de judecată care soluţionează fondul cauzei. Mai mult, potrivit art. 2 alin.

(1)lit. g) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare - definiţia unor termeni - s-ar deduce că numai un anumit tip de instanţă poate soluţiona această excepţie de nelegalitate. Astfel, potrivit textului de lege mai sus menţionat: "instanţa de contencios administrativ, denumită în continuare instanţă - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel şi tribunalelor administrativ-fiscale". În acest context, se poate concluziona că orice referire la instanţa de judecată făcută în Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, priveşte numai tipul de instanţă de contencios administrativ, cu excluderea completă a instanţelor de drept comun sau arbitrale. În orice situaţie, completul arbitral învestit să soluţioneze fondul cererii de arbitraj nu poate fi asimilat unei instanţe de judecată. În consecinţă, instanţa competentă să cerceteze legalitatea Deciziei ORDA nr. 250 din 9 septembrie 2011, în lumina dispoziţiilor art. 547 din Codul de procedură civilă, este tribunalul din circumscripţia în care se desfăşoară arbitrajul. În condiţiile în care partea interesată, în baza principiului disponibilităţii reglementat de art. 575 alin.

(2)din Codul de procedură civilă raportat la art. 9 din Codul de procedură civilă, nu şi-a manifestat în mod expres voinţa de a sesiza instanţa prevăzută la art. 547 din Codul de procedură civilă, Completul arbitral trebuia să constate necompetenţa sa funcţională în privinţa soluţionării excepţiei de nelegalitate a Deciziei ORDA nr. 250 din 9 septembrie 2011. Justificarea acestei soluţii stă în dispoziţia expresă a art. 547 din Codul de procedură civilă, care arată în mod clar că, în arbitraj, intervenţia instanţei poate fi solicitată doar de către partea interesată. Apelanta a mai arătat că, admiţând excepţia de nelegalitate, completul arbitral a "înlăturat aplicabilitatea Deciziei ORDA nr. 250 din 9 septembrie 2011", ceea ce echivalează cu anularea actului administrativ fiscal. Art. 4 din Legea nr. 554/2004 reglementează o tehnică juridică prin care o parte într-un proces, căreia i se opune un act administrativ pe care îl consideră nelegal, poate cere ca instanţa de contencios să verifice legalitatea actului, în situaţia în care actul este declarat nelegal, acesta devenind inopozabil părţii împotriva căreia a fost invocat. Admiterea excepţiei de nelegalitate are drept consecinţă blocarea efectelor actului administrativ contestat, fără însă a-i afecta validitatea, astfel încât actul în discuţie, deşi valid, odată ce a fost declarat nelegal, rămâne inoperant în cadrul litigiului respectiv. De aceea, instanţa de contencios administrativ, admiţând excepţia de nelegalitate, nu poate dispune anularea actului administrativ - ca în situaţia în care ar fi fost învestită cu o acţiune în anulare în temeiul art. 8 din aceeaşi lege - ea trebuind să se rezume doar la a constata nelegalitatea actului administrativ atacat incidental, pe cale de excepţie. În acest sens, apelanta invocă şi Decizia nr. 1.080 din 28 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal. 3. Completul arbitral, în mod nelegal, a respins excepţia de inadmisibilitate invocată de A.D.P.F.R. la cererea precizatoare a cererii de arbitraj formulată de UPFR referitoare la reglementarea anului 2011 şi unită cu fondul la termenul din 10 aprilie 2013. A.D.P.F.R. a invocat inadmisibilitatea cererii precizatoare formulate de UPFR referitoare la reglementarea anului 2011 din următoarele motive: - În perioada negocierilor nu s-au purtat discuţii pentru anul 2011 având în vedere că A.D.P.F.R. a invocat existenţa Deciziei ORDA 250/2011 prin care s-au stabilit cotele procentuale aferente celor două OGC-uri şi comisionul datorat colectorului unic. Faţă de această susţinere părţile au convenit efectuarea unui studiu pentru anul 2012. (proces-verbal de negociere 29.11.2012 aflat la dosarul arbitral) Studiile făcute de UPFR şi A.D.P.F.R. au avut în vedere utilizatorii-plătitori din anul 2012. Prin cererea precizatoare pentru anul 2011 UPFR invocă un studiu Daedalus Millward Brown realizat în perioada aprilie-iunie 2010 pentru utilizatorii-plătitori din 2009. Astfel faţă de aspectul că în perioada negocierilor nu s-au purtat discuţii pentru anul 2011 şi raportat la obligaţia legală de a purta negocieri anterioare introducerii arbitrajului, solicitarea UPFR este inadmisibilă. - Prin cererea de iniţiere a arbitrajului, UPFR a solicitat iniţierea arbitrajului pentru perioada 2012-2014, adică pentru perioada pentru care s-au purtat negocieri. De asemenea, A.D.P.F.R. a solicitat iniţierea arbitrajului pentru perioada 2012-2014, adică pentru perioada pentru care s-au purtat negocieri. În baza acestor cereri de iniţiere a arbitrajului s-a constituit prezentul dosar arbitral. Astfel că Dosarul arbitral nr. 3/2013 are "drept obiect stabilirea criteriilor de repartizare a remuneraţiei echitabile pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial şi a reproducerilor acestora, cuvenite organismului de gestiune colectivă A.D.P.F.R. pentru producătorii de fonograme pe care îi reprezintă şi a comisionului datorat organismului colector UPFR pentru perioada 2012-2014". În aceste condiţii: - admiterea cererii de iniţiere a arbitrajului de către ORDA; - stabilirea denumirii dosarului de arbitraj, - tragerea la sorţi a arbitrilor, - stabilirea onorariului pentru arbitri sunt etape obligatorii care s-au realizat având în vedere obiectul solicitării "pentru perioada 2012-2014". Apare astfel ca inadmisibil a veni direct în cadrul dosarului şi a solicita prelungirea perioadei vizate de arbitraj, ceea ce ar presupune alte negocieri, alt probatoriu, altă cerere de iniţiere arbitraj, alt onorariu raportat la lărgirea perioadei de arbitraj. - Pentru anul 2011 şi-a produs efectele Decizia ORDA nr. 250/2011 prin care s-au stabilit cotele procentuale aferente celor două OGC-uri şi comisionul datorat colectorului unic, decizie care nu a fost contestată şi nici anulată. Sumele de bani cuvenite fiecărui OGC s-au repartizat în baza acestei decizii, aşa cum rezultă şi din adresele UPFR 15.624/13.09.2011, 18.905/14.11.2011, 21.013/21.12.2011, 1.334/19.01.2012, depuse la dosarul arbitral de A.D.P.F.R. Având în vedere cadrul legal şi securitatea raporturilor juridice, o hotărâre arbitrală prin care s-ar stabili alte cote procentuale ar veni în contradicţie totală cu decizia anterior amintită, existând două acte, unul administrativ şi unul jurisdicţional administrativ, care reglementează aceeaşi situaţie. UPFR şi A.D.P.F.R. aveau posibilitatea legală să conteste şi să solicite anularea acestei decizii, însă nu au făcut-o, ambele organisme considerând-o perfect legală şi punând în aplicare dispoziţiile ei. Completul arbitral a respins excepţia ridicată de A.D.P.F.R., motivând că sunt aspecte de netemeinicie, şi nu de inadmisibilitate. Consideră apelanta că cererea precizatoare formulată de UPFR este inadmisibilă, întrucât inadmisibilitatea provine dintr-o îngrădire ex lege a dreptului la acţiune. UPFR pentru a formula această cerere trebuia să respecte procedura obligatorie prevăzută de art. 131 şi următoarele din Legea nr. 8/1996, având în vedere că cererea precizatoare avea caracterul unei noi cereri de arbitraj introduse într-un arbitraj deja în derulare. 4. Completul arbitral în mod greşit a făcut aplicarea criteriul utilizării reale în sensul că, deşi ambele părţi au susţinut existenţa a 3 surse de comunicare publică a muzicii (TV, radio şi colecţie proprie), completul arbitral a reţinut sursele de comunicare publică TV, radio şi colectare proprie. Schimbând cuvântul colecţie proprie (care, conform studiilor depuse la dosarul arbitral atât de A.D.P.F.R., cât şi de UPFR, reprezintă cca 50% din sursele de difuzare a muzicii) cu acela de colectare proprie, Completul arbitral a permis interpretări echivoce ale dispozitivului hotărârii, conform cărora criteriul stabilit pentru colectare proprie se poate aplica doar pentru utilizatorii de la care fiecare organism face colectare. Astfel peste 50% din sursele de colectare, respectiv cota procentuală reprezentată de colecţia proprie, rămân nereglementate. Criteriul propus de A.D.P.F.R. pentru stabilirea drepturilor ce se cuvin fiecărui organism de gestiune colectivă A.D.P.F.R. şi UPFR este acelaşi cu cel propus în cadrul negocierilor, respectiv: proporţional cu utilizarea reală a fonogramelor aparţinând repertoriului fiecărui organism de gestiune colectivă. În funcţie de sursa comunicării publice remuneraţia se va stabili procentual în funcţie de cota de folosire a fiecărui tip de emiţător - TV, radio, colecţie proprie (CD/DVD sau unităţi de memorie - hard disk, memory stick etc.). În funcţie de tipul de emiţător se vor avea în vedere următoarele criterii: - pentru sursa TV: utilizarea reală a fonogramelor conform playlisturilor tuturor organismelor de televiziune; - pentru sursa radio: utilizarea reală a fonogramelor conform playlisturilor tuturor organismelor de radiodifuziune; - pentru colecţie proprie: criteriul proporţiei utilizării în funcţie de cota de utilizare a: 1) CD/DVD - criteriul hologramelor, respectiv numărul de marcaje holografice aplicate pe CD/DVD/casete audio de membrii fiecărui organism de gestiune colectivă; ... 2) unităţi de memorie - ponderea încasărilor fiecărui OGC conform licenţelor emise în baza Metodologiei privind reproducerea fonogramelor publicate în scop comercial destinate exclusiv comunicării publice în scop ambiental şi lucrativ, publicată în baza Deciziei ORDA nr. 192/2007. ... A.D.P.F.R. a realizat un studiu propriu pe comunicare publică care să reflecte sursa de emitere. Studiul a fost realizat de CSOP - Centrul pentru Studierea Opiniei şi Pieţei. Conform acestui studiu a rezultat sursa de emitere după cum urmează: TV: 22,83%, RADIO: 28,80%, COLECŢIE PROPRIE: 48,37% din care: - 40,60% cd/dvd/casete audio şi - 59,90% calculator, laptop, memory stick, hard extern etc. Pentru fiecare sursă A.D.P.F.R. a propus criterii de repartiţie cu respectarea principiului repartizării proporţionale cu utilizarea reală a fonogramelor - criteriu obligatoriu prevăzut de art. 127 alin. 1 lit. f şi art. 134 alin. 2 lit. d din Legea nr. 8/1996, modificată şi completată. Astfel:

a)pentru sursa TV: utilizarea reală a fonogramelor conform playlisturilor tuturor organismelor de televiziune comune tuturor societăţilor de retransmisie prin cablu. ... Pentru stabilirea utilizării reale a fonogramelor în comunicarea publică nu poate fi avut în vedere un număr limitat de posturi de televiziune. A.D.P.F.R. consideră că este necesar a fi avute în vedere toate posturile de televiziune la care există acces în spaţiul destinat publicului, având în vedere următoarele considerente: - existenţa unui televizor în spaţiul respectiv oferă posibilitatea de a difuza orice program existent în grila de programe fără un control real asupra utilizării; - există preferinţe diferite în funcţie de: zona geografică, momentul diferit din zi (muzica difuzată dimineaţa diferă de cea de seară sau de noapte - astfel că pe parcursul unei zile se pot asculta posturi TV diferite), emisiunile/programele difuzate de posturile TV (în aceeaşi locaţie posturile TV pot fi schimbate în funcţie de programul fiecărui post: concert, meci de fotbal, emisiuni de divertisment, film etc.), solicitările clienţilor (care pot indica, postul TV pe care vor să-l urmărească), diferenţele muzicale de la sezon la sezon (vara/iarna), gusturile muzicale ale personalului care diferă de la tură la tură etc.; - un eventual studiu prin care să se răspundă ce post TV se urmăreşte în spaţiul respectiv ar avea denaturate rezultatele de toate elementele sus-prezentate, precum şi de altele, cum ar fi: respondenţii pot să nu fie aceeaşi cu cei care aleg programul de difuzat, respondenţii pot fi influenţaţi de propriile gusturi şi preferinţe în ceea ce priveşte un post sau altul, pot exista mai multe persoane care decid asupra posturilor difuzate într-un spaţiu public (care lucrează în ture) şi să răspundă numai una dintre acestea. În aceste condiţii, pentru înlăturarea oricăror dubii, apelanta arată că a propus criteriul utilizării reale a fonogramelor conform playlisturilor tuturor organismelor de televiziune, aşa cum au fost ele transmise de UPFR;
b)pentru sursa radio: utilizarea reală a fonogramelor conform playlisturilor tuturor organismelor de radiodifuziune. ... Pentru stabilirea utilizării reale a fonogramelor în comunicarea publică nu poate fi avut în vedere un număr limitat de posturi de radiodifuziune. A.D.P.F.R. consideră că este necesar a fi avute în vedere toate posturile de radiodifuziune la care există acces în spaţiul destinat publicului având în vedere aceleaşi argumente expuse şi la analiza sursei TV. În aceste condiţii, pentru înlăturarea oricăror dubii, apelanta arată că a propus criteriul utilizării reale a fonogramelor conform playlisturilor organismelor de radiodifuziune aşa cum au fost ele transmise de UPFR;
c)pentru colecţie proprie: procentual în funcţie de cota de utilizare a: ... 1) CD/DVD - criteriul hologramelor; ... 2) unităţi de memorie - ponderea încasărilor fiecărui OGC conform licenţelor emise în baza Metodologiei privind reproducerea fonogramelor publicate în scop comercial destinate exclusiv comunicării publice în scop ambiental şi lucrativ publicată în baza Deciziei ORDA nr. 192/2007. ... A.D.P.F.R. a utilizat două criterii pentru sursa colecţie proprie în funcţie de sursa de stocare. Din studiul CSOP a rezultat că pentru comunicare publică din colecţie proprie se utilizează: ● 40,60% CD/DVD/casete audio originale; ● 59,40% unităţi de memorie (calculator, laptop, hard disk extern, memory stick). c.1) Pentru sursa de stocare CD/DVD/casete audio a propus criteriul hologramelor, respectiv numărul marcajelor holografice achiziţionate de producători de la ORDA şi aplicate pe CD/DVD/casete audio. Acest criteriu este un indiciu privind cantitatea produselor originale existente în piaţă şi folosite şi în comunicare publică. c.2) Pentru sursa de stocare unităţi de memorie (calculator, laptop, hard disk extern, memory stick), a propus criteriul încasărilor fiecărui OGC conform licenţelor emise în baza Metodologiei privind reproducerea fonogramelor publicate în scop comercial destinate exclusiv comunicării publice în scop ambiental şi lucrativ, publicată în baza Deciziei ORDA nr. 192/2007. Utilizarea acestui criteriu este obligatorie atât timp cât este vorba despre comunicarea publică legală. Astfel, comunicarea publică a reproducerilor fonogramelor publicate în scop comercial (pe unităţi de stocare) se face doar în conformitate cu Metodologia privind reproducerea fonogramelor publicate în scop comercial destinate exclusiv comunicării publice în scop ambiental şi lucrativ, publicată în baza Deciziei ORDA nr. 192/2007. În baza art. 1 din această metodologie, "Utilizatorii, persoane fizice autorizate sau juridice, care reproduc fonograme publicate în scop comercial sau reproduceri ale acestora în scopul comunicării publice au obligaţia să obţină din partea organismului de gestiune colectivă a drepturilor conexe ale producătorilor de fonograme o licenţă neexclusivă pentru reproducerea fonogramelor în schimbul unei remuneraţii." Aşadar, comunicarea publică după astfel de suporturi se face doar în condiţiile deţinerii unei licenţe emise după Metodologia privind reproducerea fonogramelor publicate în scop comercial destinate exclusiv comunicării publice în scop ambiental şi lucrativ, publicată în bază Deciziei ORDA nr. 192/2007. În situaţia lipsei unei astfel de licenţe ne aflăm în cazul unei infracţiuni, iar comunicarea publică astfel realizată este sancţionabilă penal, aflându-ne într-un caz de reproducere neautorizată. În Metodologia privind reproducerea fonogramelor publicate în scop comercial destinate exclusiv comunicării publice în scop ambiental şi lucrativ, publicată în baza Deciziei ORDA nr. 192/2007, se prevede că remuneraţia se constituie într-o suma forfetară de 1.200 lei pe an indiferent de numărul fonogramelor reproduse din repertoriul organismului de gestiune colectivă. Din practică însă a rezultat că unii utilizatori au solicitat licenţe pe perioade mai mici de timp. Din aceste considerente a propus drept criteriu de repartiţie pentru colecţie proprie (sursa de stocare unităţi de memorie) ponderea încasărilor, şi nu numărul de licenţe. Utilizarea reală conform criteriilor anterior menţionate se poate traduce în cote procentuale aşa cum au fost indicate în cererea de arbitraj de către A.D.P.F.R., respectiv: A.D.P.F.R. - 18,86%, UPFR (şi nemembri) - 81,14%. Apelanta a mai arătat că criteriile propuse de UPFR vizau, de asemenea, trei surse de comunicare publică: ● sursa TV; ● sursa radio; ● colecţie proprie şi altele. Hotărârea arbitrală stabileşte alte criterii, reuşind să creeze confuzie în ceea ce priveşte aplicarea criteriilor de repartiţie. Criteriile de repartiţie stabilite în hotărârea arbitrală sunt: ● pentru sursele de colectare radio şi tv stabileşte criteriul proporţiei utilizării reale a fonogramelor aparţinând membrilor A.D.P.F.R., respectiv membrilor UPFR, conform playlisturilor comunicate de organismele de televiziune şi radiodifuziune; ● pentru sursa de colectare proprie stabileşte criteriul ponderii utilizării reale a fonogramelor aparţinând membrilor A.D.P.F.R., respectiv membrilor UPFR, conform proporţiei încasărilor fiecărui organism de gestiune colectivă aferent licenţelor emise în acest scop. Această exprimare a determinat atât A.D.P.F.R., cât şi UPFR să formuleze cereri de lămurire a dispozitivului hotărârii, fiecare interpretând în mod propriu modalitatea de punere în executare a acestei hotărâri. Referitor la criteriul "pentru sursele de colectare radio şi tv stabileşte criteriul proporţiei utilizării reale a fonogramelor aparţinând membrilor A.D.P.F.R., respectiv membrilor UPFR, conform playlisturilor comunicate de organismele de televiziune şi radiodifuziune;" consideră apelanta că acesta trebuia tratat distinct, respectiv: ● pentru sursa de colectare radio stabileşte criteriul proporţiei utilizării reale a fonogramelor aparţinând membrilor A.D.P.F.R., respectiv membrilor UPFR, conform playlisturilor comunicate de organismele de radiodifuziune; ● pentru sursa de colectare TV stabileşte criteriul proporţiei utilizării reale a fonogramelor aparţinând membrilor A.D.P.F.R., respectiv membrilor UPFR, conform playlisturilor comunicate de organismele de televiziune. În caz contrar se poate crea confuzia că playlisturile organismelor de televiziune şi de radiodifuziune sunt analizate într-un coş, ponderate cu utilizarea repertoriilor celor două organisme rezultând un procent al utilizării. În realitate, aceste surse trebuie tratate separat, având în vedere că ele sunt folosite în procent diferit în comunicarea publică. Din studiul CSOP rezultă că sursa TV reprezintă 22,83%, iar sursa radio 28,80%. Având în vedere aceste considerente, atât A.D.P.F.R., cât şi UPFR au solicitat criterii separate pentru fiecare din aceste surse. De asemenea, pentru a înlătura orice interpretări contradictorii şi pentru motivele sus-expuse, apelanta consideră că trebuia făcută menţiunea "conform playlisturilor comunicate de toate organismele de radiodifuziune", respectiv "conform playlisturilor comunicate de toate organismele de televiziune". Referitor la criteriul "pentru sursa de colectare proprie stabileşte criteriul ponderii utilizării reale a fonogramelor aparţinând membrilor A.D.P.F.R., respectiv membrilor UPFR, conform proporţiei încasărilor fiecărui organism de gestiune colectivă aferent licenţelor emise în acest scop." Schimbând cuvântul colecţie proprie (care, conform studiilor depuse la dosarul arbitral atât de ADPFR, cât şi de UPFR, reprezintă cca 50% din sursele de difuzare a muzicii) cu acela de colectare proprie, Completul arbitral a permis interpretări echivoce ale dispozitivului hotărârii (exprimate de UPFR în cererea de lămurire dispozitiv) conform cărora criteriul stabilit pentru colectare proprie se poate aplica doar pentru utilizatorii de la care fiecare organism face colectare. Astfel peste 50% din sursele de colectare, respectiv cota procentuală reprezentată de colecţia proprie, rămân nereglementate. Deşi A.D.P.F.R. a solicitat îndreptarea erorii materiale, respectiv corectarea cuvântului colectare proprie cu cel de colecţie proprie (aşa cum au solicitat părţile prin cererile de arbitraj şi aşa cum rezultă şi din realitatea obiectivă, respectiv din studiile de piaţă asupra tipului de sursă din comunicarea publică), Completul arbitral a respins Cererea de îndreptare eroare materială. Consideră apelanta că instanţa de apel trebuie să clarifice acest aspect, altfel existând posibilitatea ca peste 50% din remuneraţiile colectate din sursa colecţie proprie să nu poată fi repartizate din lipsa unui criteriu clar şi neechivoc. 5. Completul arbitral nu a stabilit modalitatea de aplicare a criteriilor de repartizare a remuneraţiilor cuvenite producătorilor de fonograme, titulari de drepturi conexe, pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial şi a reproducerilor acestora, deşi ambele părţi au susţinut necesitatea efectuării unui studiu prin care să se determine procentul în care este folosită fiecare sursă de comunicare publică a muzicii: radio, TV şi colecţie proprie. Completul arbitral a stabilit nişte criterii de repartizare fără însă a stabili modalitatea de aplicare. Astfel, nu a stabilit în ce proporţie se aplică criteriile pentru fiecare sursă de colectare. Ambele părţi prin cererile de arbitraj au susţinut proporţii diferite în funcţie de studiile efectuate şi de baza de sondare folosită. A.D.P.F.R. a solicitat lămurirea dispozitivului şi sub acest aspect, urmând ca prin hotărâre să se stabilească procentele aferente fiecărei surse de comunicare publică. Cu privire la acest aspect, prin încheierea de şedinţă din 7.05.2013, Completul arbitral, respingând cererile de lămurire a dispozitivului, a motivat că "părţile urmează fie să stabilească împreună, fie să recurgă la un studiu comun, obiectiv, efectuat de un terţ agreat de ambele părţi, pentru determinarea întinderii proporţiilor remuneraţiilor datorate între cele două organisme de gestiune colectivă". Or, părţile din aceste considerente au apelat la arbitraj: nu au reuşit să stabilească împreună proporţiile utilizării fiecărei surse de colectare (TV, radio, colecţie proprie) şi nu au reuşit să agreeze un institut de sondare comun. Pe de altă parte, în niciun caz un terţ (altul decât Completul arbitral sau instanţa de judecată) nu va putea determina "întinderea proporţiilor remuneraţiilor datorate între cele două organisme de gestiune colectivă". Ceea ce a susţinut apelanta în cererea de lămurire şi care nu a fost clarificat cu privire la modalitatea de aplicare a hotărârii a fost "întinderea proporţiilor utilizării fiecărei surse de colectare: TV, radio, colecţie proprie". Din aceste considerente e necesar ca instanţa de apel să clarifice întinderea proporţiilor utilizării fiecărei surse de colectare: TV, radio, colecţie proprie, pentru anul 2012, şi să instituie obligativitatea unui studiu anual referitor la sursele de comunicare publică. 6. Completul arbitral în mod nelegal a respins ca premature cererile părţilor formulate pentru perioada 2013-2014 privind stabilirea de procente de remuneraţie cuvenite UPFR şi A.D.P.F.R. Din interpretarea sistemică a prevederilor legale rezultă fără echivoc că protocolul, respectiv hotărârea arbitrală prin care se stabilesc criteriile de repartizare şi comisionul de colectare se referă la o perioadă viitoare, şi nu în mod exclusiv la una trecută. Astfel art. 131 indice 2 alin. 3 lit. c din Legea nr. 8/1996 prevede: "Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate fi solicitat, pentru iniţierea procedurii de arbitraj efectuate de către arbitri, în următoarele situaţii:
c)organismele de gestiune colectivă nu au putut conveni încheierea unui protocol de repartizare a remuneraţiilor şi de stabilire a comisionului datorat colectorului unic." ... Evident, colectorul unic trebuie să cunoască nivelul comisionului anterior activităţii de colectare pentru a şti în ce măsură poate angaja cheltuieli. Art. 133 din Legea nr. 8/1996 prevede: "

(2)în situaţia în care există mai multe organisme de gestiune colectivă pentru acelaşi domeniu de creaţie, iar drepturile gestionate sunt din categoria celor prevăzute la art. 123 indice 2, organismele beneficiare stabilesc, printr-un protocol care se depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor în vederea publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala acestora, următoarele:

a)criteriile repartizării între organisme a remuneraţiei; ...
b)organismul de gestiune colectivă care urmează să fie numit dintre acestea, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, drept colector în domeniul titularilor de drepturi în cauză; ...
c)modalitatea de evidenţiere şi justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune colector. ...

(3)În cazul prevăzut la alin.

(2), dacă organismele de gestiune colectivă beneficiare nu depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor protocolul menţionat, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a metodologiilor Oficiul Român pentru Drepturile de Autor desemnează dintre acestea colectorul în domeniul titularilor de drepturi în cauză, pe baza reprezentativităţii, prin decizie a directorului general." ... Şi în această situaţie este evident că protocolul se încheie pentru o perioadă viitoare. Art. 134 din Legea nr. 8/1996 prevede:

(2)Gestiunea colectivă se exercită potrivit următoarelor reguli: d) sumele colectate de un organism de gestiune colectivă se repartizează individual titularilor de drepturi, proporţional cu utilizarea repertoriului fiecăruia, în termen de maximum 6 luni de la data colectării; titularii de drepturi pot pretinde plata sumelor colectate nominal sau a celor a căror repartizare nu presupune o documentare specială în termen de 30 de zile de la data colectării. ... Or, în aceste condiţii sumele colectate în luna ianuarie 2013 trebuie repartizate până cel târziu în luna iulie

Respingerea ca premature a cererilor de arbitraj formulate de A.D.P.F.R. şi UPFR raportat la anii 2013-2014 apare astfel ca nelegală. De altfel, Completul arbitral nici nu motivează această decizie.
Completul arbitral şi-a depăşit competenţa stabilind prin hotărârea arbitrală că remuneraţiile cuvenite producătorilor de fonograme care nu sunt membri ai niciunuia dintre cele două organisme de gestiune colectivă să fie gestionate de UPFR. Activitatea jurisdicţională a Completului arbitral se rezumă la:
stabilirea, în temeiul art. 131^1 alin.

(7)din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, prin hotărâre arbitrală, a formelor finale ale metodologiilor prevăzute la art. 130 alin.

(1)lit. a) din acelaşi act normativ, metodologii negociate în prealabil şi pentru care părţile nu au încheiat protocoalele prevăzute la art. 131^1 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare; 2. stabilirea criteriilor privind repartizarea remuneraţiilor între categoriile de beneficiari [art. 131 indice 2 alin. 3 lit. c şi art. 133 alin.

(5)din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare]. Pronunţarea cu privire la orice alte aspecte excedează competenţelor Completului arbitral. Pe de altă parte, raportat la perioada viitoare 2013-2014, menţionarea în Hotărârea arbitrală a UPFR ca organismul cu cel mai mare număr de membri din domeniu nu este corectă având în vedere că pentru o perioadă viitoare nu se cunoaşte dacă se va menţine această situaţie. 8. Completul arbitral a stabilit în mod neîntemeiat şi nefondat drept plafon maxim al cheltuielilor reale de colectare a sumelor provenite din această sursă procentul de 12% din sumele colectate. Pentru activitatea de colectare şi repartizare a remuneraţiei cuvenite producătorilor de fonograme, titulari de drepturi conexe, pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial şi a reproducerilor acestora, precum şi a comisionului de colectare datorat organismului de gestiune desemnat colector pentru drepturile producătorilor de fonograme pentru perioada 2012-2014, organismul colector are dreptul de a recupera cheltuielile efectuate în acest scop. Potrivit art. 131^2 alin. 3 lit. c din Legea nr. 8/1996, modificată şi completată, părţile trebuie să stabilească şi comisionul datorat organismului colector. Organismul desemnat colector pentru drepturile producătorilor de fonograme efectuează cheltuieli atât în ceea ce priveşte activitatea de colectare, cât şi activitatea de repartizare a sumelor astfel colectate. În acest sens, A.D.P.F.R. a solicitat stabilirea unui comision de colectare şi de repartizare în cuantum de 8% din remuneraţia cuvenită producătorilor de fonograme, titulari de drepturi conexe, pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial şi a reproducerilor acestora. Prin acest comision se urmăreşte acoperirea costurilor de colectare şi de repartizare ale colectorului unic, costuri care vor fi evidenţiate distinct de organismul colector şi justificate prin documente privind acoperirea reală a acestora. Stabilirea unui comision de colectare şi repartizare superior cheltuielilor reale efectuate sau ce trebuie efectuate de organismul de gestiune colector va afecta titularii de drepturi care nu pot mandata efectuarea de cheltuieli nejustificate şi fără finalitate practică. Astfel, din analiza ultimilor ani rezultă că numărul de licenţe eliberate de organismul colector este comparabil similar, deşi sumele încasate de organismul colector sunt mai mari. Potrivit legii, părţile stabilesc comisionul de colectare datorat organismului de gestiune colector, în limita a 15% reprezentând suma a două comisioane: 1) comision de administrare (cheltuieli de funcţionare) plus ... 2) comisionul colectorului unic - art. 134 alin. 2 lit. b din Legea nr. 8/1996, modificată şi completată. ... Astfel, un comision de 12% pentru colectorul unic atât cât a stabilit Completul arbitral este nejustificat de mare şi duce practic la imposibilitatea de funcţionare a organismului beneficiar care ar putea aplica un comision de doar 3%. De altfel, chiar ORDA a plafonat nivelul acestor cheltuieli prin deciziile emise în timp, având în vedere că: ● nu se justifică nivelul excesiv de mare al acestora raportat la activităţile efectiv realizate; ● confuzia creată de UPFR raportat la tipul de cheltuieli acoperite din acest comision; ● afectarea titularilor de drepturi prin reţinerea nejustificată a unor sume de bani cu titlu de comision. Astfel ORDA, analizând şi experienţa celorlalte organisme de gestiune colectivă care realizează colectare pe sursa comunicării publice, prin Decizia nr. 250/2011 a plafonat acest comision la 5% din încasări. De fapt, UPFR a solicitat un comision de 14% pentru a acoperi toate cheltuielile pe care le realizează, indiferent dacă sunt cheltuieli de funcţionare sau cheltuieli de colectare din aceste comisioane, cu toate că art. 134 alin. 1 lit. b din Legea nr. 8/1996 face distincţia dintre cele 2 tipuri de comisioane şi cheltuieli: "comisionul datorat de titularii de drepturi, care sunt membri ai unui organism de gestiune colectivă, pentru acoperirea cheltuielilor de funcţionare a acestuia, prevăzute la art. 127 alin.

(1)lit. i), cumulat cu comisionul datorat organismului de gestiune colectivă care este colector unic, potrivit prevederilor art. 133 alin.

(2)lit. c) şi alin.

(4), nu poate fi mai mare de 15% din sumele colectate anual;". UPFR, pentru a justifica plafonul de 12%, invocă costuri administrative (chirie, prestări servicii, amortizări, asigurări, întreţinere şi reparaţii, telecomunicaţii), cheltuieli ce trebuie acoperite din comisionul de administrare care se reţine propriilor membri, şi nu din cel de colector unic. Astfel, UPFR, din comisionul de colectare de 12%, îşi acoperă toate cheltuielile în timp ce A.D.P.F.R. poate reţine propriilor membri un comision de administrare de 3%. În aceste condiţii se creează pentru A.D.P.F.R. următoarele premise: - membri A.D.P.F.R. vor trebui să plătească sume mai mari de bani faţă de membrii UPFR; - A.D.P.F.R. nu îşi poate acoperi cheltuielile de funcţionare. De altfel, şi din comparaţia cu comisioanele de colectare stabilite în alte protocoale sau hotărâri arbitrale rezultă că un procent de 12% este cel mai mare procent atribuit vreodată: ● Protocolul privind desemnarea colectorului unic al remuneraţiei compensatorii pentru copie privată... prin care UPFR s-a angajat să realizeze această activitate cu un comision de 2%; ● Protocolul privind desemnarea colectorului unic al remuneraţiei cuvenite titularilor de drepturi pentru retransmiterea prin cablu prin care UCMR s-a angajat să realizeze aceasta activitate cu un comision de 2%. Mai mult, din darea de seamă a UCMR în baza acestui protocol a rezultat că în fapt cheltuielile reale au fost în procent de 0,5%. ● Decizia ORDA nr. 91/2011 prin care pentru activitatea de colectare pentru retransmitere prin cablu (similară ca şi cheltuieli cu cea din televiziune) s-a stabilit un comision între OGC-uri de 1%. ● Decizia ORDA nr. 250/2011 prin care pentru activitatea de colectare din comunicare publică s-a stabilit un comision între OGC-uri de 5%. ● Hotărârea arbitrală din 3.10.2011 publicată prin Decizia ORDA nr. 267/2011 care stabileşte un comision de colectare de 7% pentru activitatea de colectare a remuneraţiilor datorate de organismele de televiziune. Raportat la activităţile realizate, un procent de 8% este îndestulător în condiţiile în care UPFR adoptă un management performant şi în interesul titularilor de drepturi, evitând cheltuieli nejustificat de mari cu firme agreate de UPFR pentru prestări servicii, colaborări, soft etc. De altfel, Completul arbitral nu a justificat în niciun mod nivelul maxim de 12% pentru acest comision. Prin apelul formulat de Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) s-a solicitat modificarea în parte a hotărârii arbitrale, în sensul admiterii cererii de arbitraj formulate de UPFR şi precizate la termenele din 10.04.2013 şi 15.04.2013, şi, în consecinţă: I. pentru perioada trecută, respectiv pentru anii 2011 şi 2012, să se stabilească modalitatea de repartizare a remuneraţiei colectate de UPFR pentru comunicarea publică a fonogramelor potrivit criteriului utilizării reale în cote procentuale, după cum urmează: - pentru anul 2011: ADPFR - 1,26%, şi UPFR - 98,74%; - pentru anul 2012: ADPFR - 1,10% şi UPFR - 98,90%; II. pentru perioada viitoare, respectiv pentru anii 2013-2014, să se stabilească ca sumele cuvenite ADPFR, pentru producătorii de fonograme pe care îi reprezintă, din remuneraţiile colectate de UPFR pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora să fie repartizate potrivit următoarelor criterii: - pentru sursa de utilizare radio: criteriul utilizării reale a repertoriului ADPFR, astfel cum aceasta este reflectată de playlisturile provenite de la organismele de radiodifuziune, pentru posturile de radio difuzate în locaţiile destinate publicului de către utilizatorii-plătitori (potrivit studiului de piaţă). Proporţia utilizării repertoriului ADPFR se va face la nivelul fiecărui post de radio prin raportarea numărului de secunde radiodifuzate din repertoriul ADPFR la totalul secundelor de muzică radiodifuzate de postul respectiv; - pentru sursa de utilizare TV: criteriul utilizării reale a repertoriului ADPFR, astfel cum aceasta este reflectată de playlisturile provenite de la organismele de televiziune, pentru posturile TV difuzate în locaţiile destinate publicului de către utilizatorii-plătitori (potrivit studiului de piaţă). Proporţia utilizării repertoriului ADPFR se va face la nivelul fiecărui post TV prin raportarea numărului de secunde radiodifuzate din repertoriul ADPFR la totalul secundelor de muzică radiodifuzate de postul respectiv; - pentru sursa de utilizare colecţia proprie şi alte surse: criteriul proporţiei repertoriului gestionat de ADPFR pentru proprii membri, raportat la repertoriul gestionat de UPFR pentru toţi producătorii de fonograme, cu excepţia membrilor ADPFR. Criteriile vor fi aplicate în ponderea stabilită printr-un studiu de piaţă anual realizat pe categorii de utilizatori-plătitori, potrivit metodologiei în vigoare, prin care se va stabili atât ponderea surselor de difuzare a fonogramelor, cât şi ponderea de difuzare în locaţiile destinate publicului a posturilor de radio şi TV. Sumele încasate de la fiecare categorie de plătitori, prevăzute de metodologia în vigoare, vor fi împărţite pe surse de utilizare (radio, TV şi colecţie proprie/alte surse), potrivit ponderii determinate prin studiul de piaţă anual, acestea urmând a fi repartizate către ADPFR în baza criteriilor anterior menţionate; III. să se stabilească la 14% comisionul datorat organismului colector UPFR, pentru perioada 2011-2014. În motivarea apelului s-a arătat că: I. Pentru perioada trecută, respectiv pentru anii 2011-2012, A. deşi completul de arbitraj a admis excepţia de nelegalitate invocată de UPFR cu privire la Decizia ORDA nr. 250/09.09.2011, înlăturând aplicabilitatea acestei decizii în cauza cu soluţionarea căreia a fost investit, acesta a respins în mod nelegal cererea formulată de UPFR pentru stabilirea remuneraţiilor ce se cuvin ADPFR şi UPFR pentru anul 2011, invocând faptul că remuneraţiile aferente anului 2011 nu au fost negociate de părţi. Cu privire la motivul invocat de completul arbitral pentru respingerea cererii formulate de UPFR pentru anul 2011, se învederează următoarele: A.1. Legea nr. 8/1996, modificată şi completată, nu reglementează în mod expres o procedură obligatorie prealabilă arbitrajului având ca obiect stabilirea modalităţii de repartizare între organismele beneficiare a remuneraţiilor colectate de la utilizatori. Legea nr. 8/1996, modificată şi completată, reglementează doar prin art. 131 şi art. 131^2 alin.

(1)o procedură prealabilă obligatorie de negociere a metodologiei pe care organismele de gestiune colectivă trebuie să le elaboreze în vederea plăţii de către utilizatori a remuneraţiilor datorate pentru utilizarea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe. În situaţia existenţei mai multor organisme de gestiune colectivă în acelaşi domeniu de creaţie care sesizează ORDA pentru iniţierea procedurii arbitrale având ca obiect stabilirea criteriilor de repartizare a remuneraţiilor colectate şi a cuantumului comisionului de colectare datorat organismului de gestiune colector, Legea nr. 8/1996, modificată şi completată, nu reglementează vreo procedură prealabilă obligatorie de negociere. Astfel, neexistând o prevedere legală expresă (precum art. 131 din Legea nr. 8/1996, modificată şi completată, aplicabilă în cazul stabilirii metodologiilor) în legătură cu obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile arbitrajului dintre organismele beneficiare pentru repartizarea remuneraţiei colectate, soluţia completului arbitral de respingere a cererii UPFR pentru anul 2011 apare ca nelegală. În acest sens, apelanta invocă Decizia civilă nr. 264A din 2 decembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434 din 25.06.2009, prin Decizia ORDA nr. 71/2009, având ca obiect apel împotriva hotărârii arbitrale de stabilire a modalităţii de repartizare între UPFR şi UPFAR - ARGOA a remuneraţiei pentru retransmiterea prin cablu şi a remuneraţiei compensatorii pentru copia privată cuvenită producătorilor de videograme. "Acordând prioritate în analiza considerentelor de ordin procedural, se reţine că etapele prealabile obligatorii ale procedurii arbitrale, prevăzute de art. 131 şi 131^2 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, invocate de către apelantă ca nefiind parcurse în prezenta cauză, sunt specifice fazei de colectare a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, fiind în legătură cu negocierea metodologiilor pe care organismele de gestiune colectivă trebuie să le elaboreze pentru domeniul lor de activitate, în vederea plăţii de către utilizatorii de drepturi de autor şi drepturi conexe. Pentru situaţia existenţei mai multor organisme de gestiune colectivă în acelaşi domeniu de creaţie, se prevede la art. 133 din aceeaşi lege depunerea la O.R.D.A. a unui protocol încheiat între organismele beneficiare, prin care se stabilesc criteriile privind repartizarea sumelor colectate, nedepunerea acestuia în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a metodologiilor (de colectare de la utilizatori) îndreptăţind pe oricare dintre organismele de gestiune colectivă la iniţierea procedurii de arbitraj, conform dispoziţiilor art. 133 alin.

(5)din lege. Doar procedura de arbitraj şi etapele ulterioare sunt similare celor specifice negocierii metodologiilor cu utilizatorii, conform trimiterii efectuate prin teza finală a acestui alineat. Astfel, neexistând o prevedere legală expresă în legătură cu obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile arbitrajului, de natura celei invocate de către apelantă şi pentru atribuţia de repartizare în gestionarea drepturilor, susţinerea de nulitate a Hotărârii pe acest considerent apare ca nefondată." A.

Mai mult decât atât, pentru repartizarea remuneraţiilor echitabile colectate de UPFR în anul 2011 pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial şi a reproducerilor acestora, părţile au purtat negocieri ce s-au desfăşurat inclusiv în prezenţa reprezentanţilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, după cum urmează: - în data de 14.04.2010, între UPFR şi ADPFR s-a încheiat Protocolul nr. 5.208 privind repartizarea remuneraţiei echitabile pentru comunicarea publică a fonogramelor în scop ambiental prin care cele două organisme de gestiune colectivă au convenit asupra realizării unui studiu de piaţă cu privire la canalele de difuzare a muzicii în scop ambiental. De asemenea, părţile au convenit ca repartizarea remuneraţiilor să se realizeze în baza rezultatelor acestui studiu, rezultate care au fost în mod expres asumate de ADPFR (art. 2 din Protocol). Studiul a fost comandat la iniţiativa ADPFR care era nemulţumită de rezultatele studiului realizat de IMAS în anul 2009 cu privire la utilizarea fonogramelor în ambiental; - în baza Protocolului anterior menţionat, cele două firme nominalizate au finalizat în iulie 2010 studiul de piaţă intitulat "Raport de analiză a sonorizării", realizat în perioada aprilie-iunie 2010; - în data de 28.07.2010 s-a desfăşurat întâlnirea dintre reprezentanţii celor două organisme de gestiune colectivă UPFR şi ADPFR, întâlnire la care au participat şi reprezentanţii ORDA. În cadrul întâlnirii, reprezentanţii ADPFR au învederat faptul că "repartiţia (sumelor din ambiental) după coşul radio şi nu după playlist comunicat de către televiziuni este o mare eroare"; - în data de 20.01.2011 s-a desfăşurat întâlnirea dintre UPFR şi ADPFR privind negocierea criteriilor de repartizare a sumelor colectate de UPFR din radio, TV, cablu, copie privată şi ambiental. În cadrul întâlnirii, reprezentanţii ADPFR au înaintat reprezentanţilor UPFR un material intitulat "Ordinea de zi propusă de ADPFR" cuprinzând propunerile ADPFR privind criteriile de repartiţie a sumelor colectate pe categorii de surse: radio, TV, cablu, copie privată, ambiental, precum şi cu privire la nivelul comisionului de colectare şi repartizare. Referitor la remuneraţia pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, ADPFR a propus ca repartizarea acesteia să se realizeze pe surse de difuzare a muzicii în ambiental, potrivit studiului de piaţă realizat în iulie 2010 de Daedalus Millward Brown, potrivit următoarelor criterii: ● pentru sursa de difuzare colecţie privată, reprezentând 56,92% (potrivit ponderii stabilite prin studiul de piaţă anterior menţionat), remuneraţiile se repartizează conform cu numărul de fonograme şi videograme vândute de producători; ● pentru sursa de difuzare TV, reprezentând 11,21 % (potrivit ponderii stabilite prin studiul de piaţă anterior menţionat), remuneraţiile se repartizează conform coşului TV; ● pentru sursa de difuzare radio, reprezentând 31,87% (potrivit ponderii stabilite prin studiul de piaţă anterior menţionat), remuneraţiile se repartizează conform coşului radio. De reţinut este menţiunea ADPFR (pag. 13 din materialul ADPFR intitulat "Ordinea de zi propusă de ADPFR") privind variaţia repertoriilor celor două organisme de gestiune colectivă: "Pe de altă parte atât în UPFR, cât şi în ADPFR există producători pentru toate genurile de muzică, iar pe timpul valabilităţii unui eventual protocol între cele două organisme de gestiune colectivă producătorii pot migra de la un organism la celălalt sau pot lansa producţii de diferite genuri muzicale." În subsidiar, prin aceeaşi propunere cuprinsă în materialul intitulat "Ordinea de zi propusă de ADPFR", ADPFR a solicitat şi acordarea unor remuneraţii procentuale din fiecare sursă de difuzare, iar propunerea de comision de colectare constă în decontarea cheltuielilor reale legate de activitatea de colectare şi repartizare, dar nu mai mult de 10% din remuneraţia colectată în acel an; - prin Adresa nr. 1.400/06.06.2011, ADPFR a înaintat către UPFR un proiect de Protocol privind stabilirea modalităţii de repartizare între organismele de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme a remuneraţiei echitabile recunoscute producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora; - în data de 09.06.2011, la sediul ORDA a avut loc întâlnirea reprezentanţilor celor două organisme de gestiune, UPFR şi ADPFR, în cadrul căreia ADPFR a solicitat acordarea unui procent de 18% cuvenit membrilor săi, procent bazat pe studiile efectuate (de către ADPFR). Aşadar, ADPFR susţine principiul de repartizare a remuneraţiilor din ambiental în baza unui studiu de piaţă; - ca urmare a emiterii de către ORDA a Deciziei nr. 250/09.09.2011 pentru stabilirea proporţiei remuneraţiei cuvenite fiecărui organism de gestiune colectivă din domeniul producătorilor de fonograme din remuneraţiile pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, prin care s-a stabilit că pentru anul 2011 proporţia remuneraţiei pentru comunicarea publică este: 95% pentru UPFR şi 5% pentru ADPFR, negocierile dintre cele două organisme au fost sistate, iar repartizarea remuneraţiei din 2011 s-a făcut în baza acestei decizii ORDA; - negocierile privind repartizarea remuneraţiilor din 2011 au fost redeschise de UPFR prin Adresa nr. 17.053/28.09.2012, prin care UPFR şi-a exprimat intenţia fermă şi serioasă de a negocia cu ADPFR, invitând-o pe aceasta să participe la negocierile privind modalitatea de repartizare a sumelor colectate din trei surse de colectare: copie privată, comunicare publică şi retransmitere prin cablu, pentru perioada 2011-2012 şi următorii, întrucât interesul stabilirii acestora aparţine ambelor părţi; - ulterior, UPFR a transmis către ADPFR Adresa nr. 17.198/02.10.2012, prin care şi-a exprimat din nou intenţia de negociere a modalităţii de repartizare a sumelor colectate din trei surse de colectare, inclusiv asupra perioadei 2011-2012; - prin adresele UPFR nr. 18.720/29.10.2012 şi nr. 18.974/31.10.2012 a fost reiterată invitaţia iniţială şi au fost propuse ADPFR noi date pentru negocierea criteriilor de repartizare a remuneraţiei colectate pentru copia privată, comunicarea publică şi retransmiterea prin cablu a fonogramelor de comerţ, a celor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora cuvenite ADPFR, precum şi a modalităţii de evidenţiere şi justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune colector; - prin Adresa nr. 19.159/06.11.2012, UPFR a răspuns ADPFR cu privire la informaţiile solicitate de aceasta prin Adresa nr. 4.227/05.11.2012, indicând inclusiv criteriul pe care UPFR îl consideră util pentru repartizarea remuneraţiilor pentru comunicarea publică a fonogramelor, respectiv criteriul surselor de utilizare a fonogramelor ce urmau a fi identificate prin realizarea unui studiu de piaţă. De asemenea, UPFR a indicat, ca şi precedent în ceea ce priveşte modalitatea de repartizare a remuneraţiilor pentru comunicarea publică a fonogramelor, studiul realizat în anul 2010 de Daedalus Millward Brown în baza Protocolului nr. 5.208 din 14.04.2010, încheiat între UPFR şi ADPFR; - prin Adresa nr. 19.207/06.11.2012, UPFR a înaintat către ADPFR situaţiile pe ambiental (comunicare publică) cuprinzând încasările de la fiecare utilizator în anii 2011 şi 2012; - în data de 07.11.2012, UPFR a transmis către ADPFR Adresa nr. 19.253/07.11.2012, conţinând inclusiv proiectul de Protocol privind criteriile de repartizare între cele două organisme de gestiune colectivă a sumelor colectate cu titlu de remuneraţie pentru comunicarea publică a fonogramelor, ocazie cu care UPFR a propus realizarea unui studiu privind tipul sursei de utilizare a fonogramelor (comunicare publică prin intermediul receptoarelor radio, a aparatelor TV sau a altor tipuri de aparate), rezultatele urmând să fie aplicate categoriilor de plătitori ai remuneraţiilor pentru comunicarea publică. Pentru colectarea şi repartizarea remuneraţiei echitabile pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora, UPFR a propus reţinerea unui comision de minimum 13,5%, în baza analizării costurilor reale pentru colectarea acestor remuneraţii; - în data de 09.11.2012, la sediul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor s-a desfăşurat întâlnirea dintre reprezentanţii celor două părţi având ca obiect stabilirea criteriilor de repartizare între UPFR şi ADPFR a remuneraţiei pentru copia privată, comunicarea publică şi retransmiterea prin cablu a fonogramelor, precum şi modalitatea de evidenţiere şi justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune colector, ocazie cu care UPFR a solicitat ADPFR ca negocierile pentru cele trei surse să vizeze anii 2011, 2012, 2013 şi următorii. ADPFR a opinat că pentru anul 2011 repartiţiile pe cele trei surse de colectare au fost clarificate prin deciziile ORDA nr. 91/2011, nr. 249/2011 şi nr. 250/2011 (pentru sursa comunicare publică), iar pentru anul 2012, prin deciziile ORDA nr. 21/2012 (pentru sursa comunicare publică), nr. 22/2012 şi nr. 72/2012, arătând însă că, având în vedere solicitarea UPFR, s-ar putea negocia modul de repartizare a remuneraţiilor pentru anul
UPFR a considerat că părţile nu pot face abstracţie de cele trei dosare aflate la vremea respectivă (09.11.2012) pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal, dosare având ca obiect anularea deciziilor ORDA nr. 21/2012, nr. 22/2012 şi nr. 72/2012 şi, implicit, de posibilitatea anulării acestor decizii, concluzionând că reglementarea perioadei 2011-2012 este oportună pentru a evita prejudicierea titularilor de drepturi reprezentaţi de ambele părţi. B. Faţă de faptul că onoratul complet arbitral nu a judecat pe fond cererea de arbitraj formulată de UPFR pentru anul 2011, solicită să se stabilească modalitatea de repartizare a remuneraţiei colectate de UPFR pentru comunicarea publică a fonogramelor în cote procentuale, după cum urmează: ADPFR - 1,26%, şi UPFR - 98,74%. Pentru anul 2011, UPFR solicită stabilirea unor cote procentuale fixe rezultate din aplicarea criteriilor de repartizare, date fiind consumarea perioadei, certitudinea repertoriilor celor două organisme de gestiune şi utilizarea acestora prin comunicarea în locaţiile destinate publicului. Pentru anul 2011, sumele cuvenite ADPFR din remuneraţiile echitabile pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, colectate de UPFR, pot fi determinate prin aplicarea rezultatelor studiului de piaţă realizat de Daedalus Millward Brown în perioada aprilie-iunie 2010 (depus de UPFR la dosarul de arbitraj prin opis II înscrisuri), ale cărui rezultate au fost acceptate de ADPFR prin Protocolul nr. 5.208 din 14.04.2010, potrivit căruia ADPFR a acceptat ca repartizarea remuneraţiei pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial să se realizeze în funcţie de rezultatele acestui studiu. Studiul a fost realizat pe un eşantion de 1.118 utilizatori-plătitori având ca obiect identificarea surselor utilizate pentru difuzarea muzicii ambientale, genurile de muzică ambientală difuzată şi posturile de radio şi TV ascultate. Eşantionul chestionat a fost împărţit pe categorii de utilizatori, în funcţie de valoarea remuneraţiilor echitabile achitate de aceştia. Sumele cuvenite ADPFR din remuneraţiile colectate de UPFR în 2011 pentru comunicarea publică a fonogramelor se determină prin: - aplicarea rezultatelor studiului în ceea ce priveşte proporţiile de utilizare în ambiental a surselor de difuzare a muzicii ambientale, pentru sumele achitate de fiecare categorie de utilizatori-plătitori, precum şi în ceea ce priveşte proporţia de difuzare a fiecărui post de radio şi TV ascultat în ambiental. Se învederează că, potrivit studiului anterior menţionat, pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial se utilizează următoarele surse de difuzare: televizor, radio, colecţia proprie şi alte surse, cu proporţii diferite, în funcţie de fiecare categorie de utilizatori-plătitori. De asemenea, din studiu a reieşit faptul că în ambiental sunt utilizate anumite posturi de radio şi TV, în proporţii diferite de utilizare, în funcţie de fiecare categorie de utilizatori-plătitori; - aplicarea la sumele încasate în anul 2011 de UPFR de la fiecare categorie de utilizatori-plătitori a criteriilor de repartizare pentru fiecare sursă de difuzare a fonogramelor în ambiental. UPFR şi ADPFR au propus criterii diferite de repartizare a remuneraţiilor pentru fiecare dintre cele trei surse de difuzare anterior menţionate (radio, TV, colecţie proprie) întrucât determinarea utilizării reale a repertoriilor de fonograme publicate în scop comercial se realizează diferit pentru fiecare dintre acestea. Astfel, pentru repartizarea remuneraţiilor colectate de UPFR din comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial, UPFR a propus aplicarea următoarelor criterii: ● pentru sursa de utilizare radio: se aplică criteriul utilizării reale a repertoriului ADPFR, astfel cum aceasta este reflectată de playlisturile provenite de la organismele de radiodifuziune, pentru posturile de radio difuzate în locaţiile destinate publicului de către utilizatorii-plătitori din ambiental (potrivit studiului de piaţă). Proporţia utilizării repertoriului ADPFR se va face la nivelul fiecărui post de radio prin raportarea numărului de secunde radiodifuzate din repertoriul ADPFR la totalul secundelor de muzică radiodifuzate de postul respectiv; ● pentru sursa de utilizare TV: criteriul utilizării reale a repertoriului ADPFR, astfel cum aceasta este reflectată de playlisturile provenite de la organismele de televiziune, pentru posturile TV difuzate în locaţiile destinate publicului de către utilizatorii-plătitori din ambiental (potrivit studiului de piaţă). Proporţia utilizării repertoriului ADPFR se va face la nivelul fiecărui post TV prin raportarea numărului de secunde radiodifuzate din repertoriul ADPFR la totalul secundelor de muzică radiodifuzate de postul respectiv. ● pentru sursa de utilizare colecţia proprie şi alte surse: criteriul proporţiei repertoriului gestionat de ADPFR pentru proprii membri, raportat la repertoriul gestionat de UPFR pentru toţi producătorii de fonograme, cu excepţia membrilor ADPFR. UPFR a propus aplicarea aceloraşi criterii atât pentru repartizarea remuneraţiilor colectate în perioada trecută, respectiv pentru anii 2011-2012, cât şi pentru repartizarea remuneraţiilor pentru perioada viitoare, respectiv pentru anii 2013-
De asemenea, UPFR a precizat şi modalitatea de aplicare a criteriilor de repartizare, fără a lăsa loc de interpretări. Astfel, proporţia de utilizare a repertoriilor pentru sursele radio şi TV se determină la nivelul fiecărui post de radio prin raportarea numărului de secunde radiodifuzate din repertoriul ADPFR la totalul secundelor de muzică radiodifuzate de postul respectiv. Prin aplicarea pentru perioada trecută (anul 2011) a criteriilor propuse pentru fiecare sursă de difuzare a muzicii, în ponderile stabilite prin studiul de piaţă efectuat de Daedalus Millward Brown (respectiv 31,52% pentru sursa radio, 11,40% pentru sursa TV şi 57,08% pentru sursa colecţie proprie şi alte surse), la remuneraţiile colectate de UPFR de la fiecare categorie de plătitori, rezultă faptul că ADPFR i se cuvine suma de 83.627,77 lei, reprezentând 1,26% din remuneraţiile colectate de UPFR în anul 2011 pentru comunicarea publică a fonogramelor, iar UPFR, în calitate de organism de gestiune colector, restul de 98,74% din totalul remuneraţiilor colectate. Astfel, în mod corect a dispus onoratul complet arbitral cu privire la remuneraţiile cuvenite producătorilor de fonograme care nu sunt membri ai niciunuia dintre cele două organisme de gestiune colectivă, în sensul gestionării acestor remuneraţii de către UPFR. UPFR gestionează remuneraţiile cuvenite producătorilor de fonograme-nemembri în virtutea calităţii sale de organism de gestiune colectivă reprezentativ în domeniul producătorilor de fonograme. C. Faţă de faptul că şi pentru anul 2012, dată fiind consumarea perioadei, există o certitudine a repertoriilor gestionate de cele două organisme de gestiune colectivă, permiţând determinarea utilizării celor două repertorii, UPFR solicită stabilirea unor cote procentuale fixe rezultate din aplicarea criteriilor de repartizare propuse, după cum urmează: ADPFR - 1,10% şi UPFR - 98,90%. Cu privire la modalitatea de repartizare propusă de UPFR pentru anul 2011 şi faţă de dispoziţiile onoratului complet arbitral pentru această perioadă, apelanta învederează următoarele: C.
Criteriul de repartizare a remuneraţiilor stabilite de onoratul complet arbitral pentru sursele de difuzare radio şi TV este eronat întrucât acesta nu permite determinarea utilizării reale a repertoriului de fonograme prin comunicarea publică a acestora. Astfel, prin Hotărârea arbitrală din 23.04.2013, completul de arbitraj a stabilit următoarele: "pentru sursele de colectare radio şi tv stabileşte criteriul proporţiei utilizării reale a fonogramelor aparţinând membrilor ADPFR, respectiv membrilor UPFR, conform playlisturilor comunicate de organismele de televiziune şi radiodifuziune". Prin cererea de arbitraj precizată, UPFR a solicitat ca pentru sursele de difuzare radio şi TV să se aplice următorul criteriu: criteriul utilizării reale a repertoriului ADPFR, astfel cum aceasta este reflectată de playlisturile provenite de la organismele de radiodifuziune şi de televiziune, pentru posturile de radio şi TV difuzate în locaţiile destinate publicului de către utilizatorii-plătitori din ambiental (potrivit studiului de piaţă). Proporţia utilizării repertoriului ADPFR se va face la nivelul fiecărui post de radio şi TV prin raportarea numărului de secunde radiodifuzate din repertoriul ADPFR la totalul secundelor de muzică radiodifuzate de postul respectiv. Cu privire la criteriul de repartizare stabilit de onoratul complet arbitral, se învederează următoarele: - criteriul stabilit de completul arbitral presupune determinarea utilizării reale a fonogramelor conform playlisturilor comunicate de organismele de televiziune şi de radiodifuziune, fără a se preciza dacă aceste playlisturi trebuie să fi fost difuzate în ambiental sau nu. Or, criteriul proporţiei utilizării reale a fonogramelor nu se poate raporta la playlisturile comunicate de toate organismele de radiodifuziune şi de televiziune, ci numai la cele comunicate de organismele de radiodifuziune şi de televiziune ale căror posturi au fost difuzate în ambiental (au fost utilizate pentru comunicarea publică). Astfel, criteriul proporţiei utilizării reale stabilit de art. 134 alin.

(2)lit. d) din Legea nr. 8/1996, modificată şi completată, trebuie raportat la fiecare tip de utilizare a fonogramelor pentru care se colectează drepturile patrimoniale. În speţă, utilizarea reală reprezintă comunicarea publică, iar criteriul proporţiei utilizării reale presupune determinarea fonogramelor care au fost comunicate public, respectiv difuzate în locaţiile destinate publicului (din ambiental) de către utilizatorii-plătitori. Fonogramele cuprinse în playlisturile organismelor de radiodifuziune şi de televiziune care nu au fost comunicate public (în ambiental) nu pot fi luate în considerare la stabilirea proporţiei utilizării reale a fonogramelor în ambiental. Prin raportarea criteriului utilizării reale la playlisturile posturilor de radio şi TV difuzate în ambiental, se determină cu mai mare acurateţe fonogramele utilizate pentru comunicarea publică. În locaţiile destinate publicului sunt difuzate numai câteva posturi de radio şi TV, cele mai utilizate posturi TV fiind posturile preponderent muzicale, astfel că, pentru repartizarea remuneraţiilor colectate pentru comunicarea publică a fonogramelor prin intermediul posturilor de radio/TV (sursele de difuzare radio şi TV) este necesar şi suficient să se determine utilizarea reală ce rezultă din playlisturile posturilor difuzate efectiv în locaţiile destinate publicului. În consecinţă, utilizarea repertoriului ADPFR în programele celorlalte posturi de radio şi TV care nu sunt difuzate în ambiental este total irelevantă. Potrivit studiului de piaţă realizat de Reveal Marketing Research pentru determinarea utilizării din 2012, numai un număr de aproximativ 24 de posturi TV au fost difuzate în ambiental faţă de cele aproximativ 200 de posturi TV retransmise prin cablu în anul 2012, respectiv numai un număr de aproximativ 26 de posturi radio au fost difuzate în ambiental faţă de cele 125 de posturi de radio (aparţinând 108 societăţi de radio) care au transmis playlist în anul 2012, dintre care doar câteva posturi de radio şi TV au o pondere de difuzare semnificativă în locaţiile destinate publicului. Întrucât proporţia utilizării reale a fonogramelor (prin comunicarea publică a acestora) poate fi stabilită numai conform playlisturilor comunicate de organismele de televiziune şi radiodifuziune difuzate în locaţiile destinate publicului de către utilizatorii-plătitori, apelanta solicită să fie stabilit următorul criteriu de repartizare pentru sursele de difuzare radio şi TV: criteriul utilizării reale a repertoriului ADPFR, astfel cum aceasta este reflectată de playlisturile provenite de la organismele de radiodifuziune şi de televiziune, pentru posturile de radio şi TV difuzate în locaţiile destinate publicului de către utilizatorii-plătitori din ambiental (potrivit studiului de piaţă). Orice altă interpretare a criteriului stabilit de completul arbitral, respectiv analizarea playlisturilor comunicate de organismele de radio şi TV pentru toate posturile de radio şi TV, indiferent dacă acestea au fost sau nu difuzate în ambiental, depăşeşte cadrul procesual stabilit de ambele părţi, respectiv repartizarea remuneraţiilor pentru comunicarea publică a fonogramelor. C.2. Pentru a permite repartizarea corectă a remuneraţiilor este necesară precizarea modalităţii de aplicare a criteriului utilizării reale pentru sursele de difuzare radio şi TV. Astfel, pentru a preîntâmpina aplicarea eronată a criteriului, UPFR consideră necesar a se preciza că proporţia utilizării repertoriului ADPFR se va face la nivelul fiecărui post de radio şi TV prin raportarea numărului de secunde radiodifuzate din repertoriul ADPFR la totalul secundelor de muzică radiodifuzate de postul respectiv. Astfel, determinarea proporţiei reale de utilizare a repertoriului ADPFR, potrivit art. 134 alin.

(2)lit. d) şi art. 127 alin.

(1)lit. f) din Legea nr. 8/1996, modificată şi completată, trebuie să se facă prin raportare la timpul total de utilizare a fonogramelor. Secundele de utilizare a repertoriului ADPFR din cadrul programelor de radio şi TV difuzate în locaţiile destinate publicului trebuie raportate la totalul secundelor de utilizare a fonogramelor în cadrul acestor programe. Orice altă modalitate de aplicare a acestui criteriu, precum determinarea proporţiei de utilizare a repertoriului de fonograme prin raportarea numărului de secunde radiodifuzate dintr-un repertoriu numai la o parte din secundele radiodifuzate de postul de radio sau TV difuzat în ambiental, respectiv numai la numărul de secunde de fonograme declarate de producători la cele două organisme de gestiune colectivă (denumite de ADPFR şi "fonograme identificate") este eronată. În acest caz, s-ar încălca drepturile patrimoniale aparţinând producătorilor de fonograme-nemembri ale căror drepturi la remuneraţie echitabilă sunt colectate de UPFR (în temeiul gestiunii colective obligatorii) chiar dacă aceştia nu şi-au declarat fonogramele la UPFR. De altfel, prin hotărârea arbitrală apelată, completul de arbitri a recunoscut şi drepturile patrimoniale ale producătorilor de fonograme care nu sunt membri UPFR sau ADPFR. Astfel, existând dovada utilizării şi a altor repertorii de fonograme decât cele declarate în acest moment la UPFR (playlisturile înaintate de posturile de radio şi TV), nu se poate solicita îndepărtarea acestora în scopul creşterii proporţiei repertoriilor declarate, lipsindu-i astfel de remuneraţii pe producătorii îndreptăţiţi a le încasa. C.

Criteriul de repartizare stabilit de onoratul complet arbitral pentru sursa de difuzare colecţie proprie este lipsit de relevanţă pentru utilizarea fonogramelor prin comunicarea publică a acestora. Astfel, prin Hotărârea arbitrală din 23.04.2013, completul de arbitraj a stabilit următoarele: "pentru sursa de colectare proprie stabileşte criteriul ponderii utilizării reale a fonogramelor aparţinând membrilor ADPFR, respectiv membrilor UPFR, conform proporţiei încasărilor fiecărui organism de gestiune colectivă aferent licenţelor emise în acest scop". Prin cererea de arbitraj precizată, UPFR a solicitat ca pentru sursa de difuzare colecţie proprie şi alte surse să se aplice următorul criteriu: criteriul proporţiei repertoriului gestionat de ADPFR pentru proprii membri, raportat la repertoriul gestionat de UPFR pentru toţi producătorii de fonograme, cu excepţia membrilor ADPFR. Cu privire la criteriul de repartizare stabilit de completul arbitral, apelanta învederează următoarele: - încasările din reproducerea fonogramelor sunt nerelevante sub aspectul numărului de fonograme reproduse şi comunicate public de un utilizator întrucât, pentru aceeaşi sumă forfetară anuală, de 1.200 lei, cele două organisme de gestiune colectivă licenţiază reproducerea unor repertorii foarte diferite atât ca gen, dar mai ales ca întindere; - dintre utilizatorii-plătitori de remuneraţie echitabilă pentru activităţile de comunicare publică doar o parte au obţinut licenţe de reproducere de la cele două OGC-uri, astfel încât acest criteriu nu poate fi aplicat pentru repartizarea tuturor remuneraţiilor colectate de UPFR; - prin urmare, remuneraţiile pentru activităţile de comunicare publică achitate de utilizatorii care nu au obţinut licenţele de reproducere de la niciun OGC nu pot fi repartizate potrivit acestui criteriu; - nici în cazul utilizatorilor care şi-au obţinut licenţe de reproducere doar de la un OGC, respectiv ADPFR sau UPFR, nu se justifică aplicarea criteriului stabilit de completul arbitral, respectiv nu se justifică o proporţie a încasărilor, întrucât, urmând logica criteriului stabilit, remuneraţiile aferente sursei colectare proprie achitate de aceştia trebuie repartizate OGC-ului (UPFR sau ADPFR) de la care au fost obţinute licenţele de reproducere; - nu s-a probat faptul că utilizatorii care au obţinut licenţe de reproducere de la ADPFR au achitat la UPFR remuneraţia pentru comunicarea publică, care face obiectul prezentului dosar. Criteriul proporţiei repertoriului propus de UPFR este relevant pentru repartizarea sumelor ce revin acestei surse de difuzare întrucât colecţia proprie se formează pe parcursul mai multor ani din fonograme dintre cele mai diverse, la fel ca şi repertoriul unui organism de gestiune colectivă, structura acesteia fiind, din acest punct de vedere, asemănătoare cu cea a unui repertoriu. Astfel, pentru a surprinde conţinutul unei colecţii proprii difuzate în ambiental, respectiv proporţia repertoriului ADPFR într-o asemenea colecţie, UPFR propune asimilarea colecţiei proprii cu un repertoriu cumulat al tuturor producătorilor de fonograme la care se raportează repertoriul gestionat de ADPFR. De asemenea, criteriul proporţiei repertoriului ADPFR este relevant întrucât primii 150 de plătitori care achită aproximativ 50% din remuneraţiile pentru comunicarea publică a fonogramelor, respectiv hypermarketuri/supermarketuri Cora, Carrefour, benzinării OMV Petrom, Mc Donald's, hoteluri de 5*, nu difuzează fonograme din genul muzical manele-folclor, respectiv nu difuzează 82% din repertoriul ADPFR care este alcătuit din fonograme aparţinând acestui gen muzical. Potrivit centralizatorului fonogramelor din repertoriul ADPFR, pe genuri muzicale, depus de UPFR la data de 15.04.2013, prin opis II înscrisuri, repertoriul ADPFR este format în proporţie de 82% din genul-muzical manele-folclor (40% manele şi 42% folclor), 6% fonograme din genul pop-rock, 1 % muzică religioasă şi 11 % fonograme din alte genuri muzicale. C.
Întrucât la momentul formulării cererii de arbitraj anul 2012 reprezenta o perioadă de timp încheiată sub aspectul utilizării repertoriilor celor două organisme de gestiune colectivă, completul de arbitraj avea posibilitatea stabilirii cotelor procentuale fixe cuvenite UPFR şi ADPFR din remuneraţiile colectate în anul 2012 de UPFR, pe baza probelor depuse la dosarul de arbitraj de ambele părţi. Pentru anul 2012, sumele cuvenite ADPFR din remuneraţiile echitabile pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, colectate de UPFR, pot fi determinate prin aplicarea rezultatelor studiului de piaţă realizat de Reveal Marketing Research (depus de UPFR la dosarul de arbitraj prin opis II înscrisuri), în perioada ianuarie-februarie 2013, pe un eşantion de 1.394 de utilizatori-plătitori, având ca obiect identificarea surselor utilizate pentru difuzarea muzicii ambientale în anul
Eşantionul a fost selectat aleatoriu din utilizatorii-plătitori în anul 2012 (6.169 de utilizatori plătitori), pe categorii de utilizatori, potrivit metodologiei în vigoare (categoriile A-1, prezentate şi la pagina 5 din cererea de arbitraj). Sumele cuvenite ADPFR din remuneraţiile colectate de UPFR în 2012 pentru comunicarea publică a fonogramelor se determină în acelaşi mod ca şi cele cuvenite ADPFR pentru anul 2011, respectiv prin: - aplicarea rezultatelor studiului în ceea ce priveşte proporţiile de utilizare în ambiental a surselor de difuzare a muzicii ambientale, pentru sumele achitate de fiecare categorie de utilizatori-plătitori, precum şi în ceea ce priveşte proporţia de difuzare a fiecărui post de radio şi TV ascultat în ambiental. În acest sens, apelanta învederează faptul că, potrivit studiului anterior menţionat, pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial se utilizează următoarele surse de difuzare: televizor, radio, colecţia proprie şi alte surse, cu proporţii diferite, în funcţie de fiecare categorie de utilizatori plătitori. De asemenea, din studiu a reieşit faptul că în ambiental sunt utilizate anumite posturi de radio şi TV, în proporţii diferite de utilizare, în funcţie de fiecare categorie de utilizatori-plătitori; - aplicarea la sumele încasate în anul 2012 de UPFR de la fiecare categorie de utilizatori-plătitori a aceloraşi criterii de repartizare pentru fiecare sursă de difuzare a fonogramelor în ambiental (propuse de UPFR a se aplica pe întreaga perioadă 2011-2014), respectiv: ● pentru sursa de utilizare radio se aplică criteriul utilizării reale a repertoriului ADPFR, astfel cum aceasta este reflectată de playlisturile provenite de la organismele de radiodifuziune, pentru posturile de radio difuzate în locaţiile destinate publicului de către utilizatorii-plătitori din ambiental (potrivit studiului de piaţă). Proporţia utilizării repertoriului ADPFR se va face la nivelul fiecărui post de radio prin raportarea numărului de secunde radiodifuzate din repertoriul ADPFR la totalul secundelor de muzică radiodifuzate de postul respectiv; ● pentru sursa de utilizare TV criteriul utilizării reale a repertoriului ADPFR, astfel cum aceasta este reflectată de playlisturile provenite de la organismele de televiziune, pentru posturile TV difuzate în locaţiile destinate publicului de către utilizatorii-plătitori din ambiental (potrivit studiului de piaţă). Proporţia utilizării repertoriului ADPFR se va face la nivelul fiecărui post TV prin raportarea numărului de secunde radiodifuzate din repertoriul ADPFR la totalul secundelor de muzică radiodifuzate de postul respectiv; ● pentru sursa de utilizare colecţia proprie şi alte surse: criteriul proporţiei repertoriului gestionat de ADPFR pentru proprii membri, raportat la repertoriul gestionat de UPFR pentru toţi producătorii de fonograme, cu excepţia membrilor ADPFR. Prin aplicarea pentru perioada trecută (anul 2012) a criteriilor propuse pentru fiecare sursă de difuzare a muzicii, în ponderile stabilite prin studiul de piaţă efectuat de Reveal Marketing Research pentru anul 2012 (respectiv 38,87% pentru sursa radio, 15,69% pentru sursa TV şi 45,44% pentru sursa colecţie proprie şi alte surse), la remuneraţiile colectate de UPFR de la fiecare categorie de plătitori, rezultă faptul că ADPFR i se cuvine suma de 70.966 lei, reprezentând 1,10% din remuneraţiile colectate de UPFR în anul 2012 pentru comunicarea publică a fonogramelor, în cuantum de 6.442.112 lei, iar UPFR, în calitate de organism de gestiune colector, restul de 98,90% din totalul remuneraţiilor colectate. II. Pentru perioada viitoare, respectiv pentru anii 2013-2014, A. UPFR învederează faptul că soluţia completului arbitral de respingere ca prematură a cererilor de arbitraj formulate de ambele părţi pentru perioada 2013-2014 este netemeinică. Cererea celor două organisme de gestiune colectivă de stabilire a modalităţii de repartizare a remuneraţiilor pentru comunicarea publică, pentru perioada 2013-2014, nu este prematură, o asemenea cerere fiind justificată de următoarele: Reglementarea modalităţii de repartizare pentru o perioadă viitoare, respectiv pentru anii 2013-2014, este necesară pentru repartizarea în timp util a remuneraţiilor colectate sau care urmează a fi colectate, conform art. 134 alin.

(2)lit. d). În prezent, UPFR colectează remuneraţii pentru comunicarea publică ce urmează a fi efectuată de utilizatori, în baza unor licenţe eliberate pentru viitor, respectiv pentru perioade de 3 luni, 6 luni sau chiar 12 luni, pentru care utilizatorii achită remuneraţiile în avans, respectiv la data eliberării licenţei, potrivit metodologiei publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin Decizia ORDA nr. 399/

- Prin stabilirea unor criterii de repartizare a remuneraţiilor pentru perioada 2013-2014 se preîntâmpina orice prejudiciu pe care producătorii de fonograme reprezentaţi de cele două organisme de gestiune colectivă l-ar putea suferi în cazul în care s-ar fi stabilit cote procentuale fixe din remuneraţiile ce urmează a fi colectate. Stabilirea unor criterii de repartizare, împreună cu modalitatea de aplicare a acestora, permite determinarea utilizării repertoriilor gestionate de cele două organisme de gestiune, inclusiv pentru perioada viitoare. B. Pentru perioada 2013-2014, UPFR solicită stabilirea următoarelor criterii de repartizare a remuneraţiilor pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial, cuvenite ADPFR, pentru producătorii de fonograme pe care îi reprezintă, din remuneraţiile colectate de UPFR: ● pentru sursa de utilizare radio: criteriul utilizării reale a repertoriului ADPFR, astfel cum aceasta este reflectată de playlisturile provenite de la organismele de radiodifuziune, pentru posturile de radio difuzate în locaţiile destinate publicului de către utilizatorii-plătitori (potrivit studiului de piaţă). Proporţia utilizării repertoriului ADPFR se va face la nivelul fiecărui post de radio prin raportarea numărului de secunde radiodifuzate din repertoriul ADPFR la totalul secundelor de muzică radiodifuzate de postul respectiv; ● pentru sursa de utilizare TV: criteriul utilizării reale a repertoriului ADPFR, astfel cum aceasta este reflectată de playlisturile provenite de la organismele de televiziune, pentru posturile TV difuzate în locaţiile destinate publicului de către utilizatorii-plătitori (potrivit studiului de piaţă). Proporţia utilizării repertoriului ADPFR se va face la nivelul fiecărui post TV prin raportarea numărului de secunde radiodifuzate din repertoriul ADPFR la totalul secundelor de muzică radiodifuzate de postul respectiv; ● pentru sursa de utilizare colecţia proprie şi alte surse: criteriul proporţiei repertoriului gestionat de ADPFR pentru proprii membri, raportat la repertoriul gestionat de UPFR pentru toţi producătorii de fonograme, cu excepţia membrilor ADPFR. Cu privire la modalitatea de aplicare a criteriilor anterior menţionate, UPFR solicită să stabilească următoarele: Criteriile vor fi aplicate în ponderea stabilită printr-un studiu de piaţă anual realizat pe categorii de utilizatori-plătitori, potrivit metodologiei în vigoare, prin care se va stabili atât ponderea surselor de difuzare a fonogramelor, cât şi ponderea de difuzare în locaţiile destinate publicului a posturilor de radio şi TV. Sumele încasate de la fiecare categorie de plătitori prevăzute de metodologia în vigoare vor fi împărţite pe surse de utilizare (radio, TV şi colecţie proprie/alte surse), potrivit ponderii determinate prin studiul de piaţă anual, acestea urmând a fi repartizate către ADPFR în bază criteriilor anterior menţionate. Relevanţa criteriilor propuse de UPFR pentru repartizarea remuneraţiilor pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial a fost argumentată anterior în detaliu de UPFR, cu ocazia combaterii criteriilor de repartizare stabilite pentru anul 2012 de completul arbitral. Prin stabilirea unor criterii diferite pentru sursele de difuzare a muzicii ambientale, UPFR urmăreşte determinarea cât mai fidelă a utilizării repertoriilor de fonograme în locaţiile destinate publicului, prin comunicarea publică a acestora. Astfel, pentru sursele de difuzare radio şi TV, UPFR a propus criteriul utilizării reale a fonogramelor, potrivit playlisturilor provenite de la organismele de radiodifuziune, pentru posturile de radio difuzate în locaţiile destinate publicului de către utilizatorii-plătitori, argumentând ca numai playlisturile posturilor de radio şi TV care sunt difuzate în ambiental au relevanţă pentru împărţirea remuneraţiilor colectate pentru comunicarea publică a fonogramelor. Pentru sursa de difuzare colecţie proprie, UPFR a propus criteriul proporţiei repertoriilor organismelor beneficiare ale remuneraţiilor, arătând că încasările celor două organisme de gestiune colectivă din reproducerea fonogramelor nu oferă posibilitatea determinării proporţiei de utilizare a celor două repertorii (întrucât în schimbul aceleiaşi sume forfetare anuale, de 1.200 lei, UPFR permite reproducerea pentru comunicarea publică a unui număr de 3.968.681 de fonograme (reprezentând repertoriul membrilor UPFR din 2012), iar ADPFR permite reproducerea pentru comunicarea publică a unui număr de 56.268 de fonograme. Astfel, determinarea utilizării reale a repertoriilor de fonograme publicate în scop comercial se realizează diferit pentru fiecare sursa de difuzare, însă aprecierea asupra criteriilor relevante trebuie să se circumscrie utilizării fonogramelor prin comunicarea publică a acestora, astfel încât criterii precum hologramele achiziţionate de membri (care nu au mascat nici măcar vandabilitatea fonogramelor) sau criteriul utilizării fonogramelor în playlisturile posturilor de radio şi TV care nu sunt difuzate în ambiental în scopul comunicării publice trebuie înlăturate ca nefiind relevante pentru domeniul de utilizare pentru care au fost încasate remuneraţiile ce se solicită a repartizate. Pentru susţinerea necesităţii stabilirii criteriilor de repartizare pentru perioada 2013-2014, ca modalitate de împărţire a remuneraţiilor cuvenite membrilor ADPFR, se învederează următoarele: - atât UPFR, cât şi ADPFR au convenit ca repartizarea sumelor colectate pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial să se efectueze pe baza unor studii de piaţă care să determine sursele de difuzare a muzicii în ambiental şi ponderea acestora. Invocă, în acest sens, procesele-verbale din 9.11.2012 şi din 29.11.2012, precum şi Adresa nr. 4.525/26.11.2012, prin care ADPFR a înaintat către UPFR propunerile sale privind întrebările relevante în vederea întocmirii studiului pentru sursa de colectare comunicare publică ADPFR şi Adresa nr. 20.091/26.11.2012, prin care UPFR a comunicat către ADPFR propriile propuneri de întrebări (depuse de UPFR prin opis I înscrisuri); - părţile au fost de acord ca studiul de piaţă să fie realizat pe un eşantion ales dintre utilizatorii-plătitori "care va avea în vedere categoriile prevăzute de metodologie". Invocă, în acest sens, procesul-verbal încheiat cu ocazia întâlnirii părţilor din data de 29.11.
Potrivit procesului-verbal anterior menţionat, "ADPFR consideră că eşantionul de utilizatori trebuie împărţit numai în funcţie de categoriile de utilizatori prevăzute de metodologie şi solicită UPFR ca, în calitatea sa de colector unic pe această sursă, să pună la dispoziţia ADPFR şi a societăţii care urmează să realizeze studiul date privind categoriile de utilizatori conform metodologiei, raportat la cei 5.315 utilizatori-plătitori." (La data de 6.11.2012, UPFR a pus la dispoziţia ADPFR situaţia nominală a utilizatorilor-plătitori aflaţi în evidenţă sa la acel moment, aceştia fiind în număr de 5.315); - între cele două părţi există un precedent în ceea ce priveşte realizarea unui acord privind modalitatea de repartizare a remuneraţiilor pentru comunicarea publică a fonogramelor. În acest sens, invocă Protocolul încheiat de UPFR şi ADPFR nr. 5.208 din 14.04.2010 (depus de UPFR prin opis I înscrisuri, la data de 10.04.2013), în baza căruia s-a realizat studiul din anul 2010, de către Daedalus Millward Brown (depus de UPFR prin opis II înscrisuri, la data de 15.04.2013). Art. 3 din Protocolul anterior menţionat cuprinde următoarele: "ADPFR agreează cele două companii pentru realizarea studiilor prevăzute la art. 2, sens în care rezultatele acestor studii sunt asumate şi opozabile ambelor părţi."; - ambele părţi au fost de acord cu stabilirea unor criterii de repartizare a remuneraţiei pentru fiecare sursă de difuzare identificată prin studiu. Indică în acest sens procesul-verbal al întâlnirii din data de 29.11.2012, ocazie cu care "ADPFR propune ca, după identificarea procentuală a surselor de pe care se difuzează muzică, să stabilim de comun acord criteriile pe baza cărora să se determine cotele procentuale cuvenite fiecărui organism de gestiune, sens în care va face propuneri efective la finalizarea chestionării I cu privire la prima întrebare." Invocă şi Adresa nr. 186/16.01.2013, prin care ADPFR a propus ca remuneraţiile pentru comunicarea publică a fonogramelor să fie repartizate în funcţie de ponderea fiecărei surse de utilizare a fonogramelor, potrivit unor criterii de repartiţie. Pentru determinarea cât mai fidelă a utilizării fonogramelor, UPFR a propus criteriul utilizării reale a repertoriului ADPFR în playlisturile organismelor de radiodifuziune şi de televiziune, pentru posturile de radio şi TV difuzate în locaţiile destinate publicului. Astfel că, UPFR a efectuat două studii (realizate de Daedalus Miliward Brown pentru 2011, respectiv de Reveal Marketing Research pentru 2012) care determină, pe lângă ponderea surselor de difuzare, şi posturile de radio şi TV difuzate în ambiental (denumire şi pondere de difuzare); - pentru perioada 2013-2014 nu se pot stabili cote procentuale, ci doar criterii de împărţire a remuneraţiei, date fiind posibilitatea modificării repertoriului ADPFR şi necunoaşterea utilizării reale a acestuia. În acest sens, invocă următoarele: Inclusiv de la o lună la alta se pot produce modificări în repertoriul unui organism de gestiune colectivă prin creşterea sau diminuarea numărului de membri ai acestuia sau prin apariţia unor noi fonograme în repertoriul gestionat. Este recunoscut de ambele părţi faptul că membrii unui organism de gestiune colectivă pot varia, la fel şi numărul acestora (prin creşterea sau diminuarea numărului de membri, cauzată implicit şi de migrarea producătorilor de la un organism la celălalt), producând schimbări în repertoriul gestionat de un organism de gestiune colectivă la un moment dat. De la înfiinţare până în prezent, numărul membrilor ADPFR şi componenţa adunării generale a acestui organism de gestiune colectivă s-au modificat, la fel şi repertoriul gestionat de ADPFR, în funcţie de utilizarea căruia s-au repartizat remuneraţii din sumele colectate de UPFR. De exemplu, în anul 2009, doi membri ADPFR, PF Ion Constantin şi S.C. EUROMUSIC IMPEX - S.R.L., au aderat la UPFR după ce şi-au retras mandatele acordate iniţial ADPFR, iar în anul 2010 S.C. IJAC MUSIC PRODUCTION - S.R.L. a procedat în mod similar; de asemenea, în anul 2010 membrii ADPFR S.C. MONDO MUSIC ST AR - S.R.L. şi S.C. VIP MUSIC STUDIO 2004 - S.R.L. au intrat în faliment, aceştia pierzând şi calitatea de membru ADPFR. Ulterior, a intervenit încetarea calităţii de membru ADPFR a unui număr de 5 producători (Hotărârea adunării generale a membrilor ADPFR din data de 23.03.2012, din care rezultă încetarea de drept a calităţii de membru a S.C. TURK. MAN IMPEX - S.R.L., S.C. BD MEDIA - S.R.L., S.C. TACO PROD MUSIC - S.R.L., S.C. ZOOM EURO DIVERS - S.R.L. şi Încheierea nr. 291 din data de 14.10.2011, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în Dosarul nr. 37.293/301/2011 privind retragerea membrului S.C. OLTENIA STAR MUSIC PRODUCTION - S.R.L. din ADPFR). Modificări se produc şi în ceea ce priveşte utilizarea fonogramelor cauzată de preferinţele utilizatorilor şi de conţinutul programelor de radio şi TV. Analizând cele două studii efectuate de UPFR pentru identificarea utilizării fonogramelor în ambiental, se poate constata faptul că între anii 2010 şi 2012 există diferenţe privind: ponderea de utilizare a surselor de difuzare în cadrul fiecărei categorii de utilizatori-plătitori, posturile de radio şi TV difuzate în ambiental, precum şi în ceea ce priveşte ponderea difuzării acestora (spre exemplu, în anul 2012 în lista posturilor de radio şi TV difuzate în ambiental au apărut mai multe posturi decât în anul 2010, precum: posturile de radio - MAGIC FM, ROCK FM, VIBE FM, DANCE FM, ONE FM, şi posturile TV VH1, HIT MUSIC, MUSIC CHANNEL RO, HORA TV care au pondere de difuzare importantă), determinând modificări importante în utilizarea repertoriilor de fonograme. Modificări importante apar chiar de la o lună la altă la nivelul utilizării repertoriilor, mai ales ca urmare a apariţiei unor fonograme de succes, precum cele din repertoriul gestionat de UPFR. în anul 2012, repertoriul UPFR s-a îmbogăţit cu noile fonograme produse de membrii săi, precum noile hituri interpretate de Adele, Lady Gaga, Rihanna, Smiley, Andra, Loredana, Holograf, Voltaj etc. Faţă de cele anterior menţionate, solicită ca, prin hotărâre, să se stabilească ca sumele ce se cuvin ADPFR pentru proprii membri din remuneraţiile pentru comunicarea publică, în perioada 2013-2014, să fie repartizate potrivit criteriilor propuse de UPFR pentru fiecare sursă de difuzare. III. Comisionul stabilit de completul arbitral pentru activitatea de colectare şi de repartizare a remuneraţiilor pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial este insuficient pentru acoperirea cheltuielilor reale ce trebuie să fie efectuate pentru desfăşurarea eficientă a activităţii UPFR, în calitate de organism de gestiune colector. Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 8/1996, modificată şi completată, organismul de gestiune colector are dreptul de a-şi recupera cheltuielile efectuate cu activitatea de colectare şi de repartizare a sumelor încasate. Aşa cum UPFR a evidenţiat în cererea de arbitraj formulată, activitatea de colectare a remuneraţiilor pentru comunicarea publică a fonogramelor este complexă, aceasta presupunând efectuarea de demersuri considerabile atât pentru identificarea utilizatorilor, cât şi pentru gestionarea utilizatorilor-plătitori aflaţi în baza de date aparţinând UPFR. După cum se poate observa din bugetul realizat în anii 2011 şi 2012 (depus de UPFR prin opis III înscrisuri), comisionul de 14% este insuficient întrucât cuantumul cheltuielilor directe efectuate de UPFR pentru colectarea şi repartizarea remuneraţiilor (în cuantum de 20% în 2011 şi 18% în 2012) depăşeşte nu numai comisioanele stabilite de ORDA prin deciziile 250/2011 (5% pentru anul 2011) şi nr. 21/2012 (10% pentru anul 2012), dar şi nivelul maxim de 15%, stabilit de legiuitor prin art. 134 alin.

(2)lit. c) din Legea nr. 8/1996, modificată şi completată. Acestora li se adaugă şi cheltuielile indirecte care nu au mai fost detaliate de UPFR, întrucât acestea depăşeau oricum cuantumul comisionului de 14% solicitat de UPFR în prezentul arbitraj. Membrii UPFR şi producătorii independenţi au înţeles atât specificul utilizării fonogramelor prin comunicarea publică a acestora, cât şi necesitatea efectuării acestor cheltuieli pentru colectarea cât mai eficientă a propriilor remuneraţii, alegând să acopere aceste cheltuieli, potrivit art. 134 alin.

(2)lit. c) din Legea nr. 8/1996, modificată şi completată. În speţă, pentru desfăşurarea optimă a activităţilor de colectare şi de repartizare a remuneraţiei echitabile pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, UPFR a efectuat atât cheltuielile curente constând în costuri pentru salarii, consumabile, cheltuieli poştale, comisioane bancare, protocol, contribuţii sociale, energie, apă, chirie, întreţinere, reparaţii, asigurări, deplasări, telecomunicaţii, achiziţii mijloace fixe etc., cât şi cheltuieli pentru achiziţionarea programelor de repartiţie şi de colectare (cheltuieli ce urmează a fi amortizate potrivit Codului fiscal). În susţinerea cuantumului comisionului solicitat, invocă următoarele: ● Numărul deosebit de mare de utilizatori de fonograme prin comunicarea publică a acestora justifică un comision mult mai mare decât cel stabilit pentru orice altă sursă de colectare, precum radio, TV, cablu etc. Menţionează că, pe sursa de colectare comunicare publică, UPFR a avut un număr de 5.316 utilizatori-plătitori în anul 2011, iar în anul 2012, 6.169 utilizatori-plătitori (reprezentând în număr de 10.914 puncte de lucru cu 25.154 activităţi conform metodologiei - spre exemplu OMV Petrom este un singur utilizator cu 300 de puncte de lucru cu suprafeţe diferite şi cu aproximativ 700 de activităţi conform metodologiei - magazin, restaurant/cafenea, motel etc.). ● Colectarea sumelor din ambiental necesită cheltuieli considerabile de personal, resurse, materiale şi softuri de evidenţă a utilizatorilor-plătitori. Potrivit prezentării procesului de colectare ambiental (depus de UPFR prin opis III înscrisuri), echipa actuală a Departamentului de colectare este alcătuită din 33 de salariaţi şi colaboratori (atribuţiile acestora fiind detaliate la paginile 2 şi 3 din prezentare), care necesită investiţii inclusiv în perfecţionarea continuă a acestora, dar şi în specializarea celor noi. ● Volumul de activitate al Departamentului de colectare ambiental este considerabil, acesta având un potenţial permanent de extindere ca urmare a numărului foarte mare de utilizatori/utilizări de fonograme prin comunicarea publică a acestora. Astfel, în cadrul activităţii de colectare se efectuează următoarele demersuri: identificarea utilizatorilor şi îndrumarea acestora cu privire la demersurile pe care trebuie să le efectueze pentru plata remuneraţiilor echitabile (atât în teritoriu, cât şi de la birou); introducerea în bază de date a utilizatorilor (în 2012 au fost identificaţi 10.286 de utilizatori) şi emiterea de notificări-suspect prin care utilizatorii sunt informaţi cu privire la obligaţia de a achita remuneraţiile (în anul 2011 au fost emise un număr de 1.836 notificări-suspect, iar în 2012, un număr de 1.920 de astfel de notificări); introducerea în bază de date a contractelor, emiterea şi transmiterea înştiinţărilor de plată (în anul 2011 au fost emise un număr de 14.057 înştiinţări de plată, iar în 2012, un număr de 17.449 de astfel de înştiinţări; numărul mare de înştiinţări de plată se justifică ca urmare a necesităţii emiterii de înştiinţări la intervale de un trimestru/semestru/an, în funcţie de opţiunile de plată ale

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.