PROTOCOL nr. 4 din 1 februarie 1993

Pe scurt

Acest protocol definește ce înseamnă "produse originare" din Comunitatea Europeană și din România, stabilind reguli pentru a determina originea mărfurilor în contextul unui acord comercial.

Ce reglementează

• Criteriile pentru stabilirea originii produselor.
• Condițiile în care materialele din România sau Comunitate sunt considerate originare.
• Regulile pentru cumularea originii cu materiale din Bulgaria.
• Ce operațiuni sunt considerate insuficiente pentru a conferi origine.

Cui îi privește

• Producătorii și exportatorii de mărfuri din Comunitatea Europeană și România.
• Autoritățile vamale din Comunitatea Europeană și România.

Puncte cheie

• Produsele sunt considerate originare dacă sunt obținute în întregime în Comunitate/România sau dacă materialele neoriginare au suferit o prelucrare sau transformare suficientă.
• Materialele originare din România pot fi considerate originare din Comunitate și invers, în anumite condiții (cumul bilateral).
• Materialele originare din Bulgaria pot fi considerate originare din Comunitate sau România, dacă sunt îndeplinite anumite condiții și valoarea adăugată depășește valoarea materialelor bulgare.
• Anumite operațiuni simple (ex: ambalare, sortare, spălare) nu sunt considerate suficiente pentru a conferi origine, chiar dacă poziția tarifară se schimbă.
• Seturile sunt considerate originare dacă toate componentele sunt originare, sau dacă valoarea articolelor neoriginare nu depășește 15% din prețul de uzină.
• Regimul preferențial se aplică doar produselor transportate direct între teritorii, cu excepția unor tranzitări permise sub supraveghere vamală.