NORMA din 2 iunie 2000

Pe scurt

Această normă stabilește regulile pentru consolidarea conturilor grupurilor de societăți, adică modul în care mai multe societăți legate între ele trebuie să își prezinte situațiile financiare ca și cum ar fi o singură entitate economică.

Ce reglementează

• Definițiile termenilor specifici consolidării conturilor, cum ar fi "grup", "societate-mamă", "filială" și "control".
• Criteriile pe baza cărora o societate are obligația de a elabora conturi consolidate.
• Condițiile în care o societate poate fi scutită de la elaborarea conturilor consolidate.
• Situațiile în care o filială poate fi exclusă din conturile consolidate.

Cui îi privește

• Grupurilor de societăți a căror societate consolidantă este o persoană juridică română.
• Societăților care exercită control exclusiv, control comun sau o influență semnificativă asupra altor societăți.

Puncte cheie

• Obligația de a elabora conturi consolidate revine unei societăți care exercită control exclusiv, control comun sau o influență semnificativă asupra uneia sau mai multor societăți.
• Consolidarea se poate realiza dacă un grup depășește, în toate exercițiile financiare, nivelurile la două dintre următoarele trei criterii: cifra de afaceri agregată x lei (9,6 milioane euro), total active x lei (4,8 milioane euro), număr mediu de salariați 250.
• Grupurile trebuie să elaboreze conturi consolidate, indiferent de mărime, dacă una sau mai multe societăți sunt cotate la bursă, sunt instituții bancare sau desfășoară activitate de asigurare.
• O societate poate fi scutită de la elaborarea conturilor consolidate dacă este o filială deținută în totalitate sau în proporție de 90% sau mai mult, cu acordul acționarilor, sau dacă deține 50% sau mai mult și nu i s-a solicitat consolidarea de către un grup de acționari care dețin 10% (pentru anumite tipuri de societăți) sau 20% (pentru alte tipuri).