Copilul după divorț: autoritate părintească, locuință, program
După divorț sau separarea părinților necăsătoriți trebuie lămurite trei lucruri: cine ia deciziile importante pentru copil (autoritatea părintească), la cine locuiește copilul și cum își vede copilul celălalt părinte (programul de legături personale). Termenul de „custodie” nu există în Codul civil român; în practică, prin el se înțelege de obicei locuința copilului.
Regula este că autoritatea părintească se exercită în comun de ambii părinți, chiar după divorț, iar instanța o acordă unuia singur doar pentru motive întemeiate. Locuința copilului se stabilește prin acordul părinților sau, în lipsa lui, de instanța de tutelă, după un raport de anchetă psihosocială și după ascultarea copilului care a împlinit 10 ani.
Ghidul explică cum se stabilesc aceste măsuri la notar sau în instanță, ce probe contează, cum se formulează un program de legături personale realist, ce faceți dacă celălalt părinte nu respectă programul sau vrea să mute copilul în alt oraș ori în străinătate și cum se modifică măsurile când se schimbă împrejurările. Pentru pensia de întreținere există un ghid separat.
Date esențiale
Termen
Nu există un termen de decădere: măsurile privind copilul se pot cere odată cu divorțul sau separat și pot fi modificate oricând, dacă se schimbă împrejurările (art. 403 din Codul civil). Pe durata procesului de divorț, instanța poate lua măsuri provizorii prin ordonanță președințială privind locuința copilului și întreținerea (art. 920 din Codul de procedură civilă).
Schimbarea locuinței copilului care afectează drepturile celuilalt părinte se face numai cu acordul lui prealabil sau cu încuviințarea instanței (art. 497 din Codul civil).
Ce trebuie să faci
Înțelegeți ce se decide. Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri privind persoana și bunurile copilului, care aparțin în mod egal ambilor părinți (art. 483 din Codul civil). După divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel (art. 397).
Exercitarea în comun înseamnă că deciziile importante (școala, tratamentele medicale importante, schimbarea locuinței, eliberarea pașaportului, călătoriile în străinătate) se iau de ambii părinți, indiferent la cine locuiește copilul. Deciziile curente le ia părintele la care se află copilul. Locuința copilului și programul de legături personale sunt chestiuni separate de autoritatea părintească.
Încercați o înțelegere completă. Dacă părinții se înțeleg asupra tuturor aspectelor privind copilul (exercitarea în comun a autorității părintești, locuința, legăturile personale și contribuția la cheltuieli), divorțul se poate face la notar chiar dacă există copii minori (art. 375 alin. (2) din Codul civil). Pentru părinții necăsătoriți, înțelegerea poate fi consfințită de instanță sau încheiată în fața notarului, în formele permise de lege.
Un mediator vă poate ajuta să ajungeți la acord; instanța poate consfinți acordul de mediere privind aspectele accesorii divorțului (ÎCCJ, RIL nr. 33/2019). Scrieți programul în detaliu: weekenduri alternative, vacanțe, sărbători, zile de naștere, cine aduce și cine ia copilul. Programele vagi duc la conflicte.
Dacă nu vă înțelegeți, cereți instanței să decidă. Cererile privind locuința copilului, exercitarea autorității părintești și legăturile personale se adresează instanței de tutelă (judecătoria), odată cu divorțul sau separat. Cererile neaccesorii divorțului se taxează cu 20 de lei fiecare (art. 15 lit. e) din OUG nr. 80/2013).
Instanța hotărăște ținând seama de interesul superior al copilului, de concluziile raportului de anchetă psihosocială și de învoiala părinților, pe care îi ascultă (art. 396 din Codul civil). Ancheta psihosocială o face serviciul de autoritate tutelară de la primăria de domiciliu. Pregătiți-vă locuința și programul pentru această vizită.
Locuința copilului: ce contează. În lipsa înțelegerii, instanța stabilește locuința copilului la părintele cu care locuiește în mod statornic; dacă până la divorț copilul a locuit cu ambii, instanța îi stabilește locuința la unul dintre ei, după interesul său superior (art. 400 alin. (1) și (2)). Excepțional, locuința poate fi stabilită la bunici sau alte rude (art. 400 alin. (3)).
Copilul care a împlinit 10 ani este ascultat obligatoriu (art. 264); cel mai mic poate fi ascultat dacă instanța consideră necesar. Contează: cine s-a ocupat efectiv de copil până atunci, stabilitatea mediului (școală, prieteni), condițiile de locuit, programul de lucru al părinților, relația copilului cu frații. Aduceți martori și documente (adeverințe de la școală, medicul de familie).
Autoritatea părintească exclusivă, doar pentru motive întemeiate. Instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de unul dintre părinți dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului (art. 398 alin. (1)): de exemplu, violență, dependențe, dezinteres total, plecare în străinătate fără contact, imposibilitatea comunicării care blochează deciziile importante.
Chiar și atunci, celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului și dreptul de a consimți la adopție (art. 398 alin. (2)). Cererea trebuie susținută cu probe concrete; simplul conflict dintre părinți nu este, de regulă, suficient pentru a înlătura exercițiul în comun.
Programul de legături personale. Părintele separat de copil are dreptul să aibă legături personale cu acesta; în caz de neînțelegere, instanța de tutelă decide modalitățile, iar ascultarea copilului este obligatorie (art. 401 din Codul civil). Legea nr. 272/2004 detaliază formele acestor legături: întâlniri, vizite la domiciliu, găzduirea copilului pe perioade determinate, corespondență și comunicare la distanță.
Cereți un program adaptat vârstei copilului: pentru copiii mici, întâlniri mai scurte și mai dese; pentru școlari, weekenduri alternative și jumătate din vacanțe. Precizați cine asigură transportul și unde se face predarea. Dacă există motive de îngrijorare, instanța poate stabili întâlniri în prezența unei persoane de încredere sau într-un spațiu neutru.
Mutarea copilului și călătoriile în străinătate. Dacă afectează exercițiul autorității sau al drepturilor părintești, schimbarea locuinței copilului împreună cu părintele la care locuiește nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte; în caz de neînțelegere hotărăște instanța de tutelă (art. 497 din Codul civil). Mutarea în alt oraș sau în altă țară fără acord poate fi considerată încălcare gravă și poate duce la schimbarea locuinței copilului.
Pentru deplasarea minorului în străinătate și pentru pașaport este nevoie, de regulă, de acordul ambilor părinți, exprimat la notar, sau de o hotărâre judecătorească care suplinește acordul. Pentru situațiile urgente puteți cere instanței ordonanță președințială.
Ce faceți dacă hotărârea nu este respectată și cum o modificați. Dacă celălalt părinte refuză să vă lase copilul conform programului sau nu îl aduce înapoi, hotărârea se execută silit prin executor judecătoresc, după procedura specială din Codul de procedură civilă pentru predarea copilului și pentru programul de legături personale. Consemnați fiecare încălcare (mesaje, martori, procese-verbale).
În cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile privind copilul, la cererea oricăruia dintre părinți, a copilului sau a altor persoane prevăzute de lege (art. 403). Încălcările repetate ale programului, mutarea fără acord sau schimbarea situației copilului sunt motive obișnuite pentru modificarea locuinței sau a programului.
La ce să fii atent
- Confuzia dintre autoritate părintească și locuință. Chiar dacă copilul locuiește la dumneavoastră, deciziile importante se iau, de regulă, împreună cu celălalt părinte.
- Program de vizită vag. Formulări ca „ori de câte ori dorește” nu pot fi executate silit; cereți zile, ore și locuri precise.
- Mutarea copilului fără acord. Schimbarea locuinței care afectează drepturile celuilalt părinte cere acord sau hotărâre (art. 497); altfel riscați pierderea locuinței copilului.
- Implicarea copilului în conflict. Instanța și ancheta psihosocială observă manipularea; ea se întoarce împotriva părintelui care o face.
- Cererea de autoritate exclusivă fără probe. Conflictul dintre părinți nu este suficient; instanța cere motive întemeiate, legate de interesul copilului.
- Neconsemnarea încălcărilor programului. Fără dovezi, executarea silită sau modificarea măsurilor se obțin greu.
Temei legal
Decizii judecătorești conexe
Întrebări frecvente
Cine primește custodia copilului după divorț?
Codul civil nu folosește termenul de custodie. Autoritatea părintească rămâne, ca regulă, la ambii părinți (art. 397 din Codul civil), iar instanța stabilește doar locuința copilului la unul dintre ei (art. 400), după interesul superior al copilului, ancheta psihosocială și ascultarea copilului de peste 10 ani.
Ce înseamnă autoritate părintească comună?
Că ambii părinți decid împreună în problemele importante: școala, tratamentele medicale importante, schimbarea locuinței, pașaportul și călătoriile în străinătate (art. 483 și 503 din Codul civil). Deciziile de zi cu zi le ia părintele la care se află copilul. Autoritatea comună nu înseamnă că copilul locuiește alternativ la ambii.
Când primește un părinte autoritate părintească exclusivă?
Când există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului (art. 398 din Codul civil), de exemplu violență, dependențe sau dezinteres total. Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra creșterii și educării copilului și dreptul de a consimți la adopție.
De la ce vârstă este ascultat copilul?
Ascultarea copilului care a împlinit 10 ani este obligatorie în procedurile care îl privesc; poate fi ascultat și copilul mai mic, dacă autoritatea consideră necesar (art. 264 din Codul civil). Opinia copilului se ia în considerare în funcție de vârstă și maturitate, dar nu este decisivă singură.
Cum se stabilește programul de vizită?
Prin înțelegerea părinților sau, în lipsa ei, de instanța de tutelă, după ascultarea copilului (art. 401 din Codul civil). Programul poate cuprinde întâlniri, găzduirea copilului în weekenduri și vacanțe, comunicare telefonică și online, potrivit Legii nr. 272/2004. Cererea separată de divorț se taxează cu 20 de lei.
Pot pleca cu copilul în alt oraș sau în străinătate?
Dacă mutarea afectează drepturile celuilalt părinte, numai cu acordul lui prealabil sau cu încuviințarea instanței de tutelă (art. 497 din Codul civil). Plecarea fără acord poate duce la schimbarea locuinței copilului și la proceduri de înapoiere a copilului, inclusiv internaționale.
Ce fac dacă fostul partener nu respectă programul de vizită?
Consemnați încălcările și cereți executarea silită a hotărârii prin executor judecătoresc, după procedura specială din Codul de procedură civilă. Încălcările repetate pot justifica și cererea de modificare a măsurilor privind copilul (art. 403 din Codul civil), inclusiv schimbarea locuinței.
Se pot schimba măsurile luate la divorț?
Da. În cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile privind drepturile și îndatoririle părinților față de copii, la cererea oricăruia dintre părinți, a copilului sau a altor persoane prevăzute de lege (art. 403 din Codul civil). Nu există termen; contează schimbarea reală a situației.
Pot obține măsuri provizorii până la divorț?
Da. Pe durata procesului, instanța poate lua prin ordonanță președințială măsuri provizorii privind locuința copiilor minori, obligația de întreținere și folosirea locuinței familiei (art. 920 din Codul de procedură civilă). Ordonanța se dă rapid, în situații urgente.
Ghid juridic – îndrumare individuale
Analizează documentul meu →Ghid juridicModele de contractePagina principală a țării