Partajul bunurilor comune după divorț: notar sau instanță, taxe

Acțiunea de partaj este imprescriptibilă: încetarea coproprietății poate fi cerută oricând (art. 669 din Codul civil). Regimul comunității încetează, între soți, la data introducerii cererii de divorț; la cerere, instanța poate constata încetarea de la data separației în fapt (art. 385).

Până la lichidare, comunitatea subzistă atât în privința bunurilor, cât și a obligațiilor (art. 355 alin. (2)). Bunurile dobândite după încetarea regimului sunt proprii celui care le dobândește.

1. Stabiliți regimul matrimonial și data de referință. Dacă nu ați încheiat convenție matrimonială la notar, ați avut regimul comunității legale. Bunurile dobândite în timpul acestui regim de oricare dintre soți sunt, de la dobândire, bunuri comune în devălmășie (art. 339 din Codul civil). Calitatea de bun comun nu trebuie dovedită (art. 343 alin. (1)).

   În caz de divorț, regimul matrimonial încetează între soți la data introducerii cererii de divorț, iar soții pot cere instanței să constate că a încetat de la data separației în fapt (art. 385). Data contează: un apartament cumpărat după separare, dar înainte de cererea de divorț, este în principiu comun, dacă nu obțineți constatarea separației anterioare.

2. Separați bunurile proprii. Nu sunt bunuri comune, printre altele, bunurile dobândite prin moștenire, legat sau donație (dacă dispunătorul nu a prevăzut expres că vor fi comune), bunurile de uz personal, bunurile destinate profesiei unuia dintre soți, indemnizațiile de asigurare pentru prejudicii personale și bunurile dobândite prin înlocuirea unui bun propriu (art. 340).

   Dovada că un bun este propriu se face între soți prin orice mijloc de probă (art. 343 alin. (2)). Strângeți contractele de donație și certificatele de moștenitor, extrasele de cont care arată că prețul unui bun a fost plătit din banii proprii (de exemplu, din vânzarea unui apartament moștenit), actele de dinainte de căsătorie. Fiecare soț își preia bunurile proprii înainte de partajul celor comune (art. 357 alin. (1)).

3. Faceți inventarul bunurilor și al datoriilor comune. Listați imobilele (cu numărul de carte funciară), autoturismele, conturile, părțile sociale, bunurile mobile de valoare. Listați și datoriile comune: soții răspund cu bunurile comune pentru obligațiile legate de conservarea, administrarea sau dobândirea bunurilor comune, pentru cele contractate împreună și pentru cheltuielile obișnuite ale căsătoriei (art. 351).

   Creditul ipotecar pentru locuința comună este, de regulă, datorie comună. Rețineți că banca nu este parte la partaj: dacă ambii soți au semnat creditul, ea poate cere plata de la oricare, chiar dacă prin partaj locuința și creditul au fost atribuite unuia. Discutați cu banca preluarea creditului de către soțul care primește locuința.

4. Stabiliți cotele. În cadrul lichidării, se determină cota-parte a fiecărui soț pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune; până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală (art. 357 alin. (2)). Contribuția include și munca în gospodărie și creșterea copiilor.

   Dacă susțineți o cotă mai mare (de exemplu, 70%), trebuie să o dovediți: venituri mult mai mari, plata prețului din economii proprii, achitarea singur a creditului după separare. Simplul fapt că un soț a avut salariu mai mare nu răstoarnă automat prezumția de egalitate.

5. Partajul la notar, dacă vă înțelegeți. La încetarea comunității, aceasta se lichidează prin hotărâre judecătorească sau act autentic notarial (art. 355 alin. (1)). Dacă vă înțelegeți asupra bunurilor, cotelor și modului de împărțire, încheiați actul de partaj la notar, eventual chiar odată cu divorțul notarial.

   Notarul verifică actele de proprietate, solicită extrase de carte funciară și certificate fiscale, calculează onorariul și taxele de publicitate imobiliară și înscrie partajul în cartea funciară. Partajul voluntar este, de regulă, mai rapid și mai ieftin decât cel judiciar. Puteți apela și la un mediator pentru a ajunge la o înțelegere.

6. Partajul în instanță, dacă nu vă înțelegeți. Partajul poate fi făcut prin bună învoială sau prin hotărâre judecătorească (art. 670). Cererea se poate formula odată cu divorțul sau separat, la judecătorie, cu probe privind bunurile, valoarea lor și contribuțiile. De regulă, instanța dispune o expertiză de evaluare a imobilelor.

   Taxa de timbru se calculează procentual: dacă cereți în aceeași acțiune stabilirea bunurilor, a cotelor și partajul propriu-zis, se aplică o taxă unică de 5% din valoarea masei partajabile (art. 5 alin. (2) din OUG nr. 80/2013). La o masă de 400.000 lei, taxa este de 20.000 lei. Puteți cere eșalonarea, reducerea sau scutirea de taxă în condițiile legii, dacă nu o puteți plăti.

7. Modul concret de împărțire. Partajul se face în natură, proporțional cu cota fiecăruia; dacă bunul este indivizibil sau nu se poate împărți comod, se atribuie întregul bun unuia sau mai multor coproprietari, în schimbul unei sulte, ori se vinde (art. 676). În practică, apartamentul se atribuie de regulă soțului care locuiește în el cu copiii sau care poate plăti sulta.

   Soțul care cere atribuirea trebuie să arate că poate plăti sulta, de exemplu prin consemnarea sumei sau o ofertă de credit. Bunurile atribuite fiecărui soț prin partaj devin bunuri proprii ale acestuia. După hotărârea definitivă, cereți intabularea în cartea funciară.

8. Locuința familiei până la partaj. Până la finalizarea lichidării, comunitatea subzistă (art. 355 alin. (2)), iar foștii soți rămân coproprietari în devălmășie (art. 356). Folosirea locuinței comune după divorț se poate stabili prin înțelegere sau de instanță; pe durata procesului de divorț, instanța poate lua măsuri provizorii prin ordonanță președințială privind folosirea locuinței familiei (art. 920 din Codul de procedură civilă).

   Înalta Curte a stabilit că hotărârea care atribuie beneficiul locuinței conjugale la desfacerea căsătoriei își produce efectele cel mult până la rămânerea definitivă a hotărârii de partaj, fără a fi condiționată de existența unui proces de partaj pe rol (HP nr. 7/2024). Nu vindeți și nu ipotecați bunurile comune fără acordul celuilalt; actele unilaterale pot fi anulate.

• Lipsa dovezilor pentru bunurile proprii. Bunul cumpărat în timpul căsătoriei se prezumă comun; fără acte, banii moșteniți „se pierd” în masa comună.
• Neglijarea datei separației în fapt. Fără cererea de constatare (art. 385), bunurile dobândite după separare, dar înainte de cererea de divorț, pot fi considerate comune.
• Subestimarea taxei de timbru. Partajul judiciar costă 5% din valoarea masei partajabile; o înțelegere la notar poate fi mult mai ieftină.
• Credit comun rămas pe numele ambilor. Banca poate urmări oricare dintre foștii soți, indiferent cui i s-a atribuit locuința prin partaj.
• Cererea de atribuire fără posibilitatea de a plăti sulta. Instanța poate atribui bunul celuilalt soț sau poate dispune vânzarea.
• Vânzarea unilaterală a bunurilor comune. Actele de dispoziție fără acordul celuilalt soț pot fi anulate și pot atrage despăgubiri.

Analizează documentul meu →Ghid juridicModele de contractePagina principală a țării

Actualizat: 03.11.2026 · Surse: Codul civil, art. 339 – bunurile comune, Codul civil, art. 340 – bunurile proprii, Codul civil, art. 343 – dovada bunurilor soților, Codul civil, art. 351 – datoriile comune ale soților, legislatie.just.ro, EUR-Lex

Explicațiile sunt generate din textul oficial și au caracter orientativ; obligatoriu este doar textul integral, către care trimite fiecare pagină. Europaius oferă informații juridice, nu servicii de avocatură.