Concediul de odihnă: câte zile ai, programare, compensare în bani

Concediul se efectuează în fiecare an; zilele pe care nu le-ați putut efectua din motive justificate se acordă, cu acordul dumneavoastră, într-o perioadă de 18 luni din anul următor celui în care s-a născut dreptul (art. 146 alin. (1) și (2) din Codul muncii). Programarea se face până la sfârșitul anului pentru anul următor (art. 148 alin. (1)).

Dreptul de a cere în instanță compensarea concediului neefectuat sau indemnizația neplătită se prescrie în 3 ani (art. 268 alin. (1) lit. c)).

1. Verificați câte zile vi se cuvin. Dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților și nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări (art. 144 din Codul muncii). Durata minimă este de 20 de zile lucrătoare, iar durata efectivă se stabilește în contractul individual de muncă, cu respectarea legii și a contractelor colective aplicabile (art. 145 alin. (1) și (2)).

   Sărbătorile legale în care nu se lucrează și zilele libere plătite stabilite prin contractul colectiv nu se includ în durata concediului (art. 145 alin. (3)). Salariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare, nevăzătorii, alte persoane cu handicap și tinerii de până la 18 ani au un concediu suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare (art. 147 alin. (1)). Dacă ați lucrat doar o parte din an, zilele se calculează proporțional.

2. Programați concediul. Efectuarea concediului se face pe baza unei programări colective sau individuale, stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau a reprezentanților salariaților (pentru programările colective) ori cu consultarea salariatului (pentru cele individuale); programarea se face până la sfârșitul anului calendaristic pentru anul următor (art. 148 alin. (1)).

   Prin programările colective se pot stabili perioade de concediu de cel puțin 3 luni pe categorii de personal sau locuri de muncă (art. 148 alin. (2)). Depuneți cererea de concediu în scris sau prin sistemul intern al firmei și păstrați aprobarea. Dacă angajatorul refuză repetat programarea, cereți motivarea în scris.

3. Efectuați concediul în fiecare an. Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an (art. 146 alin. (1)). Scopul lui este odihna efectivă, de aceea legea nu permite înlocuirea lui cu bani cât timp contractul este în vigoare. Angajatorul trebuie să vă permită să-l efectuați; un angajator care „nu are cine să vă înlocuiască” nu vă poate lipsi de dreptul la concediu.

   Dacă din motive justificate nu ați putut efectua concediul (de exemplu, concediu medical, concediu de maternitate, nevoile urgente ale serviciului), angajatorul este obligat să vi-l acorde, cu acordul dumneavoastră, într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor (art. 146 alin. (2)). Țineți o evidență proprie a zilelor neefectuate și cereți-le din timp.

4. Verificați indemnizația de concediu. Pentru perioada concediului primiți o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă (art. 150 alin. (1) din Codul muncii).

   Comparați fluturașul lunii de concediu cu cel al unei luni obișnuite. Dacă sporurile permanente (de exemplu, sporul de vechime sau de condiții) lipsesc, cereți corectarea. Înalta Curte a analizat componența indemnizației de concediu pentru anumite categorii de personal (RIL nr. 23/2021); principiul este că salariatul nu trebuie să piardă bani pentru că își ia concediul.

5. Știți ce se întâmplă la rechemare și la întrerupere. Concediul de odihnă poate fi întrerupt la cererea salariatului, pentru motive obiective (art. 151 alin. (1)). Angajatorul vă poate rechema din concediu numai în caz de forță majoră sau pentru interese urgente care impun prezența dumneavoastră.

   În caz de rechemare, angajatorul trebuie să suporte toate cheltuielile dumneavoastră și ale familiei pentru revenirea la locul de muncă, precum și prejudiciile suferite din cauza întreruperii, de exemplu sejururile plătite și nefolosite (art. 151 alin. (2)). Păstrați rezervările și facturile. Zilele rămase se reprogramează.

6. Nu confundați concediul cu zilele libere pentru evenimente familiale. În cazul unor evenimente familiale deosebite (căsătorie, naștere, deces în familie), salariații au dreptul la zile libere plătite, care nu se includ în durata concediului de odihnă (art. 152 alin. (1)). Evenimentele și numărul zilelor se stabilesc prin lege, prin contractul colectiv sau prin regulamentul intern (art. 152 alin. (2)).

   Codul muncii prevede și alte concedii, distincte de cel de odihnă, de exemplu concediul de îngrijitor pentru îngrijirea unei rude sau a unei persoane din gospodărie (art. 152^1). Verificați regulamentul intern al angajatorului pentru lista exactă a evenimentelor și a zilelor libere.

7. Cereți compensarea în bani la plecarea din firmă. Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă (art. 146 alin. (3) din Codul muncii), indiferent de motiv: demisie, concediere, acord, expirarea contractului pe durată determinată.

   Cereți în scris calculul zilelor neefectuate (din anul curent, proporțional, și cele reportate din anul anterior) și plata lor odată cu lichidarea. Verificați că suma figurează pe ultimul fluturaș. Dacă angajatorul susține că v-a „dat” concediul, cereți dovada: cererile aprobate și pontajele.

8. Mergeți la tribunal dacă nu primiți banii. Cererea privind compensarea concediului neefectuat sau indemnizația de concediu neplătită este un conflict individual de muncă, de competența tribunalului (art. 269 din Codul muncii), și este scutită de taxa judiciară de timbru (art. 270). Termenul este de 3 ani de la data la care suma era datorată (art. 268 alin. (1) lit. c)).

   Sarcina probei revine angajatorului, care trebuie să arate că v-a acordat concediul sau v-a plătit compensația (art. 272). Puteți sesiza și inspectoratul teritorial de muncă, care poate controla respectarea dreptului la concediu, dar plata o obțineți efectiv doar printr-o hotărâre judecătorească, care este executorie de drept (art. 274).

• Renunțarea „voluntară” la concediu în schimbul banilor. Dreptul nu poate fi cedat sau înlocuit cu bani cât timp contractul este în vigoare (art. 144 și 146).
• Lipsa evidenței proprii a zilelor. Fără cereri aprobate și calcul propriu, este greu de dovedit câte zile v-au rămas la plecare.
• Pierderea zilelor reportate. Zilele neefectuate din motive justificate trebuie acordate în 18 luni; cereți-le din timp, în scris.
• Rechemarea din concediu fără despăgubire. Angajatorul trebuie să suporte cheltuielile și prejudiciile (art. 151); păstrați facturile.
• Confuzia cu zilele libere pentru evenimente familiale. Acestea nu se scad din concediul de odihnă (art. 152).
• Neverificarea lichidării. Compensarea concediului neefectuat lipsește frecvent din ultimul salariu; cereți-o expres.

Analizează documentul meu →Ghid juridicModele de contractePagina principală a țării

Actualizat: 03.11.2026 · Surse: Codul muncii (Legea nr. 53/2003, republicată), formă consolidată – art. 144–152^1, 268–274, Codul muncii – explicație, Legea dialogului social nr. 62/2011 – jurisdicția muncii, Codul civil, art. 2.517 – termenul general de prescripție, legislatie.just.ro, EUR-Lex

Explicațiile sunt generate din textul oficial și au caracter orientativ; obligatoriu este doar textul integral, către care trimite fiecare pagină. Europaius oferă informații juridice, nu servicii de avocatură.