Succesiunea la notar: pași, acte, termenul de un an și certificatul

Dreptul de opțiune succesorală (acceptare sau renunțare) se exercită în termen de un an de la data deschiderii moștenirii, adică de la deces (art. 1.103 din Codul civil). Cine nu acceptă în acest termen este considerat străin de moștenire, cu excepțiile din lege.

Tabloul creditorilor defunctului se definitivează în 3 luni de la deschiderea procedurii notariale (Legea nr. 36/1995). Pentru procedura finalizată după 2 ani de la deces, Codul fiscal prevede un impozit asupra masei succesorale; verificați cota în vigoare la notar.

1. Obțineți certificatul de deces și stabiliți notarul competent. Moștenirea se deschide în momentul decesului, la ultimul domiciliu al defunctului (art. 954 din Codul civil). Procedura succesorală notarială este de competența notarului public dintr-un birou situat în circumscripția tribunalului în care defunctul și-a avut ultimul domiciliu (art. 15 lit. a) din Legea nr. 36/1995).

   Procedura se deschide la cererea oricărei persoane interesate (moștenitor, creditor) sau a secretarului consiliului local (art. 103 alin. (1)). Dacă defunctul a avut ultimul domiciliu în străinătate, competența aparține notarului din România cel dintâi sesizat în a cărui circumscripție există bunuri imobile sau, în lipsa lor, bunuri mobile ale defunctului.

2. Strângeți actele. Notarul vă va cere, de regulă: certificatul de deces, actele de stare civilă care dovedesc legătura de rudenie (certificate de naștere, de căsătorie), actele de identitate ale moștenitorilor, actele de proprietate pentru imobile (contracte, extrase de carte funciară), certificatele fiscale de la primărie, documentele autoturismelor, extrasele de cont și eventualul testament.

   Notarul verifică registrele naționale notariale: dacă există testamente, opțiuni succesorale sau creditori ai defunctului (Registrul național notarial de evidență a creditorilor persoanelor fizice). Pregătiți și o listă a datoriilor cunoscute ale defunctului (credite, facturi), pentru că și acestea fac parte din moștenire.

3. Aflați cine moștenește. Moștenirea legală se cuvine soțului supraviețuitor și rudelor defunctului (art. 963 din Codul civil), în patru clase: descendenții; ascendenții privilegiați (părinții) și colateralii privilegiați (frații și descendenții lor); ascendenții ordinari (bunicii); colateralii ordinari (unchi, verișori) (art. 964 alin. (1)). Clasa mai apropiată o înlătură pe cea mai îndepărtată.

   Soțul supraviețuitor moștenește dacă la deces nu exista o hotărâre de divorț definitivă (art. 970) și vine în concurs cu oricare clasă (art. 971). Cota sa este de un sfert lângă descendenți, o treime lângă părinți și frați, o jumătate lângă una dintre aceste categorii și trei sferturi lângă ascendenții sau colateralii ordinari (art. 972).

4. Verificați testamentul și rezerva succesorală. Dacă defunctul a lăsat testament, moștenitorii testamentari primesc bunurile potrivit acestuia, dar nu peste rezerva succesorală. Rezerva este partea din moștenire la care moștenitorii rezervatari au dreptul chiar împotriva voinței defunctului (art. 1.086): soțul supraviețuitor, descendenții și părinții (art. 1.087).

   Rezerva fiecăruia este de jumătate din cota pe care ar fi primit-o ca moștenitor legal, în lipsa testamentului (art. 1.088). Dacă testamentul sau donațiile făcute în timpul vieții încalcă rezerva, rezervatarul poate cere reducțiunea lor. Un testament olograf trebuie mai întâi prezentat notarului pentru a fi vizat spre neschimbare și deschis (art. 1.042).

5. Acceptați sau renunțați în termenul de un an. Dreptul de opțiune succesorală se exercită în termen de un an de la deschiderea moștenirii (art. 1.103). Acceptarea poate fi expresă, printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată, ori tacită, prin acte pe care nu le-ați putea face decât ca moștenitor (art. 1.108), de exemplu vânzarea unui bun din moștenire (art. 1.110).

   Renunțarea se face numai în formă autentică, la orice notar public sau la consulatele României (art. 1.120 alin. (2)). Cine cunoaște deschiderea moștenirii și nu acceptă în termen este prezumat că a renunțat (art. 1.112). Pentru un minor, acceptarea expresă este act de dispoziție și necesită încuviințarea instanței de tutelă (ÎCCJ, HP nr. 58/2024).

6. Clarificați datoriile moștenirii. Moștenitorii legali și legatarii universali sau cu titlu universal răspund pentru datoriile și sarcinile moștenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporțional cu cota fiecăruia (art. 1.114 alin. (2)). Nu plătiți din banii proprii datoriile defunctului care depășesc valoarea moștenirii.

   Notarul întocmește inventarul, cere moștenitorilor declarații despre pasiv și primește cererile creditorilor, întocmind tabloul creditorilor, care se definitivează în 3 luni de la deschiderea procedurii (Legea nr. 36/1995). Moștenitorii contribuie la plata datoriilor proporțional cu cota lor (art. 1.155). Dacă moștenirea are mai multe datorii decât bunuri, renunțarea în termen poate fi soluția corectă.

7. Obțineți certificatul de moștenitor. Dacă moștenitorii se înțeleg asupra calității și cotelor, notarul emite încheierea finală și certificatul de moștenitor (art. 1.132). Certificatul face dovada calității de moștenitor și a dreptului de proprietate al moștenitorilor acceptanți asupra bunurilor din masa succesorală, în cota fiecăruia (art. 1.133 alin. (1)).

   Dacă moștenitorii nu se înțeleg asupra calității sau a componenței masei succesorale, notarul suspendă procedura și îi îndrumă la instanță; certificatul se eliberează apoi în baza hotărârii definitive. Cei care se consideră vătămați prin eliberarea certificatului pot cere instanței constatarea sau declararea nulității lui și stabilirea drepturilor lor (art. 1.134).

8. Folosiți certificatul și ieșiți din indiviziune. Cu certificatul de moștenitor cereți intabularea dreptului în cartea funciară, transferul conturilor bancare și înmatricularea autoturismelor pe numele moștenitorilor. Până la partaj, bunurile sunt în indiviziune, adică în coproprietate pe cote.

   Nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune; fiecare moștenitor poate cere oricând ieșirea din indiviziune (art. 1.143 alin. (1)). Partajul se poate face voluntar, la notar, prin act autentic, sau judiciar, la instanță, dacă nu vă înțelegeți. Verificați la notar onorariul și impozitul aplicabil, mai ales dacă procedura se finalizează după 2 ani de la deces.

• Ratarea termenului de un an. Cine nu acceptă moștenirea în termen este prezumat că a renunțat (art. 1.112 din Codul civil); repunerea în termen se obține greu, doar pentru motive temeinice.
• Acceptarea tacită fără să știți. Vânzarea sau donarea unui bun din moștenire înseamnă acceptare (art. 1.110); după aceea nu mai puteți renunța, nici dacă apar datorii mari.
• Renunțarea în altă formă decât cea autentică. O declarație scrisă de mână sau un mesaj nu este renunțare valabilă; ea se face numai la notar sau la consulat (art. 1.120).
• Ignorarea rezervei succesorale. Un testament care lasă totul unei singure persoane poate fi redus la cererea copiilor, a soțului sau a părinților defunctului.
• Amânarea procedurii ani de zile. Bunurile rămân în indiviziune, documentele se pierd, iar dezbaterea după 2 ani de la deces poate atrage impozit.
• Plata datoriilor defunctului din banii proprii. Moștenitorii răspund doar în limita bunurilor moștenite (art. 1.114); cereți întâi tabloul creditorilor.

Analizează documentul meu →Ghid juridicModele de contractePagina principală a țării

Actualizat: 03.11.2026 · Surse: Codul civil, art. 954 – deschiderea moștenirii, Codul civil, art. 964 – clasele de moștenitori legali, Codul civil, art. 972 – cota soțului supraviețuitor, Codul civil, art. 1.088 – întinderea rezervei succesorale, legislatie.just.ro, EUR-Lex

Explicațiile sunt generate din textul oficial și au caracter orientativ; obligatoriu este doar textul integral, către care trimite fiecare pagină. Europaius oferă informații juridice, nu servicii de avocatură.