DECIZIE Nr. 94*) din 17 octombrie 1995

(2)din Legea nr. 47/1992, constata următoarele: Prin Încheierea din 7 februarie 1995 a Judecătoriei Alba Iulia, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Decretului nr. 244/1955 privind reglementarea transmiterii unor bunuri imobile, proprietatea statului, către unităţile cooperatiste, invocată de Societatea Comercială "Agrind" - S.A. Alba Iulia, în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 6.507/1993. Excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata pe următoarele argumente: contractul de vînzare-cumpărare încheiat între Societatea Comercială "Agrind" - S.A. Alba Iulia şi Regia Autonomă "Filips" la data de 15 mai 1990 privind imobilul înscris în Cartea funciară Alba Iulia, este legal, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 948 şi 969 din Codul civil; la data când a luat naştere raportul juridic, Decretul nr. 244/1955 era abrogat implicit, întrucît vechea organizare administrativă nu mai exista. Consiliul de Miniştri era dizolvat şi înlocuit cu Guvernul Provizoriu prin Decretul-lege nr. 8/1990; faţă de dispoziţiile art. 41 din Constituţie, care garantează dreptul de proprietate, cît şi faţă de prevederile Decretului-lege nr. 10/1990 şi ale Legii nr. 31/1990, temeiul de drept invocat de reclamanta în sprijinul acţiunii sale este neconstitutional şi implicit abrogat. În opinia sa, exprimată în temeiul art. 23 alin.

(5)din Legea nr. 47/1992, după intervenţia Curţii, instanţa apreciază ca fiind nefondata excepţia de neconstituţionalitate invocată de către Societatea Comercială "Agrind" - S.A. Alba Iulia, datorită următoarelor considerente: în considerarea supremaţiei Constituţiei, o lege poate fi apreciată numai în funcţie de regimul constituţional sub imperiul căruia a fost adoptată, potrivit regulii tempus regit actum; or, în speta, Decretul nr. 244/1955 a fost adoptat sub imperiul altei Constituţii. Constituţia din anul 1991 nu poate atinge dreptul născut sub imperiul legii anterioare, deoarece legea noua nu poate fi aplicată retroactiv, contrar prevederilor art. 15 alin.

(2)din Constituţie şi cerinţelor legale de asigurare a stabilitatii raporturilor juridice; în speta, actul juridic, respectiv raporturile juridice, au luat naştere în 1990, deci anterior intrării în vigoare a Constituţiei din anul 1991, când, conform unor decrete-legi ale Consiliului Frontului Salvării Naţionale, au fost abrogate o serie de prevederi ale Constituţiei din anul 1965, printre care şi cele referitoare la organele centrale şi locale ale administraţiei de stat, care au fost înlocuite cu alte organe ce aveau atribuţii similare, adaptate noilor realitati social-politice; până la data intrării în vigoare a Legii nr. 15/1990 şi a Constituţiei din anul 1991, dreptul real de folosinţă şi dreptul de administrare directa, ca dezmembrăminte ale dreptului de proprietate de stat au continuat sa subziste, astfel ca, în speta, transmiterea cu plata a dreptului de administrare directa trebuia să se facă cu aprobarea Comitetului executiv al Consiliului Popular al Judeţului Alba, aviz ce a fost dat în conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Decretul nr. 244/1955 încă din data de 13 iulie 1989, deci anterior incidentei actelor normative nou-apărute. Reclamanta nu şi-a exprimat poziţia în legătură cu excepţia de neconstituţionalitate, deoarece la termenul la care s-a invocat, respectiv 7 februarie 1995, a lipsit, procedura fiind însă legal îndeplinită. Pe parcursul judecaţii, printr-o intimpinare la cererea reconvenţională a piritei şi aflată în Dosarul nr. 6.507/1993 (filele 43 şi 44), s-a solicitat unirea excepţiei de neconstituţionalitate cu fondul şi soluţionarea cauzei. Potrivit art. 24 alin.

(3)din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat Camerei Deputaţilor, Senatului şi Guvernului puncte de vedere asupra excepţiei, fixindu-se termen pentru 1 iunie şi apoi pentru 1 iulie 1995. Guvernul, în punctul de vedere transmis, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi primită, deoarece, fiind vorba de un act normativ adoptat înainte de intrarea în vigoare a Constituţiei din anul 1991, el poate fi apreciat, inclusiv în ce priveşte posibilitatea controlului constituţionalităţii sale, numai în funcţie de regimul constituţional sub imperiul căruia a fost adoptat. Se precizează ca, fiind vorba de un drept constituit conform unei legi anterioare Constituţiei din anul 1991, acesta nu poate fi stins fără a încalcă dispoziţiile art. 15 alin.

(2)din Constituţie, care interzice retroactivitatea legii noi. În sprijinul acestui punct de vedere se invoca şi prevederile art. 26 alin.

(3)din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora constatarea constituţionalităţii unei legi sau ordonanţe se face numai cu privire la raporturile juridice stabilite după intrarea în vigoare a Constituţiei din anul 1991; or, excepţia invocată se referă la raporturi juridice anterioare acesteia. În legătură cu prevederile din Decretul-lege nr. 10/1989 şi din Decretul-lege nr. 8/1990, invocate de pirita în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a Decretului nr. 244/1955, se apreciază ca acestea nu conduc la abrogarea actului normativ atacat sau neconstituţionalitatea lui, ele referindu-se doar la organizarea şi funcţionarea organelor centrale şi locale ale administraţiei de stat şi la denumirea lor actuala. Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, analizînd actele dosarului, punctul de vedere exprimat, raportul întocmit în cauza şi vazind prevederile art. 15 din Constituţie, Decretul nr. 244/1955, art. 26 alin.

(3)din Legea nr. 47/1992, retine următoarele: Excepţia de neconstituţionalitate vizează un act normativ adoptat anterior intrării în vigoare a Constituţiei, respectiv Decretul nr. 244/

1. În dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, acest act normativ a fost invocat de către reclamanta ca temei juridic pentru anularea unui contract de vînzare-cumpărare încheiat la data de 15 mai 1990, deci raportul juridic de care se leagă actul normativ atacat ca neconstitutional este anterior Constituţiei din anul
2. Or, potrivit art. 26 alin.

(3)din Legea nr. 47/1992, prevederile acestei legi cuprinse în alin.

(1)şi

(2)ale art. 26 se aplică numai raporturilor juridice stabilite după intrarea în vigoare a Constituţiei din anul

1. Faţa de aceasta dispoziţie legală, se constată că excepţia este inadmisibila, neintrând în competenţa Curţii Constituţionale examinarea constituţionalităţii Decretului nr. 244/1955, astfel ca excepţia urmează a fi respinsă ca vadit nefondata, pe acest motiv. Urmează ca instanţa judecătorească sa stabilească dacă, faţă de calitatea pârâtului la data încheierii contractului - A.E.V. "Agrocoop" (deci dacă era sau nu unitate cooperatista în sensul actului normativ) - şi faţă de realitatile din momentul stabilirii raportului juridic, erau sau nu aplicabile dispoziţiile Decretului nr. 244/
2. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.

(1)lit. A.c), al art. 26 alin.

(3)al art. 25 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge ca vadit nefondata, fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului nr. 244/1955 ce a fost invocată de Societatea Comercială "Agrind" - S.A., cu sediul în Alba Iulia, str. Primaverii nr. 81, în Dosarul nr. 6.507/1993 al Judecătoriei Alba. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa din 17 octombrie 1995. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Ioan Deleanu Magistrat-asistent, Gabriela Radu ---------------------------