Decizie nr. 363 din 5 iulie 2005

DECIZIE nr. 363 din 5 iulie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 şi 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 834 din 15 septembrie 2005 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Şerban Viorel Stănoiu - judecător Florentina Baltă - procuror Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 şi 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Aurica Bălaşa, Maria Olaru, Ştefania Popescu şi Aurica (Marica) Buică în Dosarul nr. 6.542/CIV/C/2004 al Curţii de Apel Craiova - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv deciziile nr. 166/2000, nr. 192/2003 şi nr. 210/2004, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 9 din 24 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 6.542/CIV/C/2004, Curtea de Apel Craiova - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 şi 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, modificată prin Legea nr. 241/2001, excepţie ridicată de Aurica Bălaşa, Maria Olaru, Ştefania Popescu şi Aurica (Marica) Buică.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 16 din Constituţie, întrucât "creează o situaţie de discriminare între cetăţenii care au calitatea de chiriaşi în imobilele ce fac obiectul de reglementare al Legii nr. 241/2001, faţă de ceilalţi chiriaşi care, neregăsindu-se în ipotezele enumerate limitativ la art. 13, beneficiază de prelungirea sau reînnoirea contractelor, astfel încât chiriaşilor aflaţi în ipotezele normative ale art. 13 şi 14 din Legea nr. 241/2001 li se impune o poziţie de inegalitate".

De asemenea, autorii excepţiei apreciază că sunt încălcate, în egală măsură, şi prevederile constituţionale ale art. 53, textele de lege criticate operând o restrângere a dreptului de locaţiune, care nu se regăseşte în nici una dintre situaţiile prevăzute de alin. (1) al art. 53 din Constituţie, aşa cum nu se regăseşte nici necesitatea restrângerii exerciţiului acestui drept într-o societate democratică, impusă de alin. (2) al aceluiaşi articol. În acest sens, arată că, "în măsura în care părţile ar fi prezente, ca urmare a citării lor, ar putea purta discuţii asupra cuantumului cauţiunii, precum şi asupra termenului în care urmează să fie depusă aceasta".

Curtea de Apel Craiova - Secţia civilă arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu încalcă principiul egalităţii în faţa legii şi nici prevederile art. 53 din Constituţie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, apreciind că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 nu numai că nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, ci, dimpotrivă, prevederile acesteia au menirea de a asigura protecţia chiriaşilor din imobilele restituite foştilor proprietari. Aşa fiind, nu se poate susţine că dispoziţiile legale criticate creează o situaţie de discriminare a unor chiriaşi ce nu beneficiază de prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere, întrucât legiuitorul, chemat să medieze conflictul locativ dintre proprietarul persoană fizică şi chiriaş, a procedat corect, asigurându-i primului posibilitatea valorificării atributelor dreptului său de proprietate, îngrijindu-se totodată de protecţia celui de-al doilea împotriva eventualelor abuzuri, prin instituirea unor exigenţe rezonabile fără a căror satisfacere chiriaşul nu poate fi obligat să elibereze locuinţa.

În susţinerea punctului său de vedere este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 157/2003 şi nr. 263/2003. De asemenea, Guvernul apreciază că nu poate fi reţinută nici critica autorilor excepţiei privind înfrângerea art. 53 din Constituţie, în acest sens invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 266/2000.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 13 şi 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 sunt constituţionale. În acest sens, arată că textele de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminări între cetăţeni şi nu încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor, tratamentul egal impunându-se doar pentru cetăţenii aflaţi în situaţii identice. Arată astfel că dispoziţiile criticate ocrotesc în mod egal pe proprietar şi pe chiriaş, stabilind, pe de o parte, în ce măsură proprietarul poate refuza în mod justificat prelungirea contractului, iar pe de altă parte, dând chiriaşului posibilitatea să îşi apere dreptul locativ în condiţiile în care nu i se poate reproşa vreo conduită culpabilă. În susţinerea acestor argumente este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 192/2003 şi nr. 166/2000.

De asemenea, Avocatul Poporului arată că dispoziţiile legale criticate nu pun în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale, în acest sens Curtea Constituţională pronunţându-se prin Decizia nr. 88/2000.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 şi 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001, dispoziţii care au următorul conţinut:

Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 53, care au următorul conţinut:

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la prevederile art. 16 din Constituţie.

Astfel, prin Decizia nr. 166 din 26 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 7 noiembrie 2000, şi prin Decizia nr. 192 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 28 iulie 2003, Curtea Constituţională a statuat că textul de lege criticat nu instituie privilegii sau discriminări între cetăţeni şi nu încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor, tratamentul egal impunându-se doar pentru cetăţenii aflaţi în situaţii identice.

Curtea Constituţională a reţinut în mod constant în jurisprudenţa sa că principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, aşa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. De aceea nu sunt excluse, ci, dimpotrivă, sunt admise soluţii legislative diferite pentru situaţii diferite. Dispoziţiile legale criticate ocrotesc în mod egal pe proprietar şi pe chiriaş, stabilind, pe de o parte, în ce măsură proprietarul poate refuza în mod justificat prelungirea contractului, iar pe de altă parte, dând chiriaşului posibilitatea să îşi apere dreptul locativ în condiţiile în care nu i se poate reproşa vreo conduită culpabilă. De asemenea, cu privire la dispoziţiile art. 14, prin Decizia nr. 97 din 18 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 19 octombrie 2000, Curtea a reţinut că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 nu contravin principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, deoarece egalitatea între cetăţeni nu împiedică stabilirea unor restricţii sau limitări ale dreptului de proprietate.

Referitor la susţinerea autorilor excepţiei privind înfrângerea art. 53 din Constituţie, prin Decizia nr. 88 din 4 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, şi prin Decizia nr. 97 din 18 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 19 octombrie 2000, Curtea a constatat că nici o dispoziţie a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 nu pune în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale şi nici exercitarea cu bună-credinţă a unor asemenea drepturi sau libertăţi.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele acestei decizii sunt valabile şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 şi 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Aurica Bălaşa, Maria Olaru, Ştefania Popescu şi Aurica (Marica) Buică în Dosarul nr. 6.542/CIV/C/2004 al Curţii de Apel Craiova - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora --------