DECIZIE nr. 278 din 23 aprilie 2015

În scurt

Această decizie se referă la excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012, care vizează stabilirea salariilor personalului bugetar în anul 2013 și alte măsuri fiscal-bugetare. Curtea Constituțională a analizat dacă această ordonanță a încălcat Constituția.

Ce reglementează

Stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013.
Prorogarea unor termene din acte normative.
Anumite măsuri fiscal-bugetare.
Posibilitatea ca o ordonanță de urgență să suspende aplicarea unei legi adoptate de Parlament.

Cine este vizat

Personalul din sectorul bugetar.
Sindicatele și membrii acestora.

Puncte cheie

Curtea Constituțională a analizat dacă Guvernul a avut legitimitatea constituțională de a emite o ordonanță de urgență care să suspende aplicarea unei legi.
S-a analizat dacă ordonanța de urgență a afectat drepturi fundamentale, cum ar fi dreptul la salariu.
Curtea a reținut că ordonanțele de urgență nu pot avea ca scop împiedicarea unei legi adoptate de Parlament de a-și produce efectele.
Curtea a admis excepția de neconstituționalitate, considerând că adoptarea ordonanței de urgență a fost neconstituțională, deoarece nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu nou, ci de contracararea unei măsuri legislative adoptate de Parlament.

Textul legii

DECIZIE nr. 278 din 23 aprilie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, în ansamblul său Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 447 din 23 iunie 2015 Augustin Zegrean - preşedinte Valer Dorneanu - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ştefan Minea - judecător Daniel-Marius Morar - judecător Mona-Maria Pivniceru - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Simona-Maya Teodoroiu - judecător Tudorel Toader - judecător Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Uniunea Judeţeană CNSRL - Frăţia din Satu Mare, în calitate de reprezentant al membrei de sindicat Florica Puşcaş, în Dosarul nr. 4.325/83/2013 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.363D/
La apelul nominal lipsesc autorul excepţiei şi partea Centrul de Transfuzie Sanguină din Satu Mare, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de Centrul de Transfuzie Sanguină din Satu Mare, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, precum şi asupra notelor scrise depuse la dosar de autorul excepţiei, prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că legiuitorul este liber să aducă modificări reglementărilor sistemului de salarizare. De asemenea, invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 121 din 6 martie 2014, referitor la conformitatea actului normativ criticat cu prevederile Legii fundamentale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 20 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 4.325/83/2013, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare. Excepţia a fost ridicată de Uniunea Judeţeană CNSRL - Frăţia din Satu-Mare, în calitate de reprezentant al membrei de sindicat Florica Puşcaş, cu prilejul soluţionării apelului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 81/LMA din 12 martie 2014, pronunţată de Tribunalul Satu-Mare în Dosarul nr. 4.325/83/
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile actului normativ criticat, care prevăd menţinerea în plată a drepturilor prevăzute la art. 1 şi art. 3-5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, au ca efect suspendarea aplicării dispoziţiilor Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, fiind astfel neconstituţionale. În acest sens, arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 reprezintă un refuz explicit al Guvernului de a aplica şi executa legea votată de Parlament şi promulgată de Preşedintele României, astfel încât sunt încălcate principiul separaţiei puterilor în stat şi prevederile constituţionale referitoare la delegarea legislativă. Totodată, consideră că sunt înfrânte prevederile art. 115 alin.

(6)din Constituţie, deoarece ordonanţa de urgenţă nu poate afecta drepturi fundamentale, aşa cum este dreptul la salariu. În plus, adoptarea actului normativ criticat nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar adoptată de Parlament. În sfârşit, susţine că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 împiedică realizarea unei politici de salarizare şi ierarhizare unitară, conducând la promovarea unor inechităţi şi discriminări în rândurile personalului din sectorul bugetar. 7. Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, arată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. 8. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de părţi, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012 şi aprobată prin Legea nr. 36/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 8 aprilie
Curtea constată că, alături de criticile care privesc Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 în ansamblul său, autorul excepţiei critică în mod special dispoziţiile art. 1 din acest act normativ, care au următorul conţinut: "În anul 2013 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 şi art. 3-5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012."
Prevederile de lege criticate au avut o aplicabilitate temporară, în cursul anului 2013, însă, cu toate acestea, continuă să îşi producă efectele juridice în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, astfel încât, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), urmează a se analiza constituţionalitatea acestora.
Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 încalcă următoarele texte din Constituţie: art. 1 alin.

(4)şi

(5)privind statul român, art. 16 alin.

(1)şi

(2)privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin.

(4)referitor la dreptul femeilor la un salariu egal cu cel al bărbaţilor pentru o muncă egală, art. 61 alin.

(1)privind rolul şi structura Parlamentului, art. 102 alin.

(1)referitor la rolul şi structura Guvernului, art. 111 alin.

(1)referitor la informarea Parlamentului şi art. 115 alin.

(6)referitor la delegarea legislativă. De asemenea, consideră că este încălcat art. 20 din Constituţie prin raportare la următoarele prevederi internaţionale ce privesc dreptul la muncă şi dreptul la salariu: art. 23 alin.

(3)din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 7 lit. a) din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, art. 4 din Carta socială europeană revizuită, art. 2 pct. 1 şi art. 11 din Convenţia nr. 95/1949 privind protecţia salariului, Convenţia nr. 100/1951 privind egalitatea de remunerare a mâinii de lucru masculine şi a mâinii de lucru feminine, pentru o muncă de valoare egală şi art. 2 pct. 1 din Convenţia nr. 131/1970 privind fixarea salariilor minime, în special în ceea ce priveşte ţările în curs de dezvoltare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia pune în discuţie legitimitatea constituţională a Guvernului de a emite o ordonanţă de urgenţă care are ca efect suspendarea aplicării dispoziţiilor unei legi, precum şi posibilitatea afectării pe calea ordonanţei de urgenţă criticate a unor drepturi fundamentale, aşa cum este dreptul la salariu. Totodată, autorul excepţiei susţine că, prin neaplicarea dispoziţiilor Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, ca efect al dispoziţiilor actului normativ criticat, se promovează inechităţi şi discriminări în rândul personalului din sectorul bugetar.
Deşi dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 au constituit în numeroase rânduri obiect al unor excepţii de neconstituţionalitate, nu au mai fost analizate din perspectiva criticilor formulate în prezenta cauză. Cu toate acestea, asupra problemelor de constituţionalitate invocate de autorul excepţiei, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, având în vedere însă alte acte normative. Astfel, analizând critica referitoare la imposibilitatea instituirii pe calea ordonanţei de urgenţă a unor reglementări care ar lipsi de efect dispoziţiile unei legi adoptate de Parlament, Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 27 din 10 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, că "ordonanţa, fiind expresia unei delegări legislative, în mod necesar implică şi posibilitatea modificării sau abrogării legilor în vigoare, în funcţie de limitele abilitării legislative care, în cazul ordonanţelor de urgenţă, este prevăzută la alin.

(4)al art. 114 din Constituţie. În acelaşi sens, prin Decizia nr. 102 din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie 1995", Curtea a reţinut că, prin ordonanţe, Guvernul poate "să reglementeze primar, să modifice sau să abroge reglementarea existentă". De asemenea, prin Decizia nr. 46 din 12 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 218 din 1 aprilie 2002, Curtea a stabilit că, "în cazul în care condiţiile economice, financiare sau sociale o impun, legiuitorul poate suspenda temporar aplicarea unor dispoziţii legale, printr-un act normativ de acelaşi nivel".

În jurisprudenţa sa mai recentă, Curtea a nuanţat cele reţinute cu privire la posibilitatea Guvernului de a suspenda ori lipsi de efect dispoziţiile unei legi, pe calea ordonanţelor de urgenţă. Astfel, prin Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 2 decembrie 2008, a amintit că "ordonanţa de urgenţă, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă faţă unei situaţii extraordinare, se justifică prin necesitatea şi urgenţa reglementării acestei situaţii care, datorită circumstanţelor sale, impune adoptarea de soluţii imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public". Or, Curtea, constatând că, în speţă, adoptarea de către Guvern a ordonanţei de urgenţă criticate a fost neconstituţională, întrucât "nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învăţământ adoptată de Parlament", a admis excepţia de neconstituţionalitate.
Considerente asemănătoare Deciziei nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008 au fost preluate şi în Decizia nr. 842 din 2 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 6 iulie 2009, Decizia nr. 984 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 4 august 2009, ori Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009, prin care Curtea a reţinut că adoptarea ordonanţelor de urgenţă numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învăţământ, adoptată de Parlament, încalcă art. 1 alin.

(4), art. 61 alin.

(1)şi art. 115 alin.

(4)din Constituţie. 18. Analizând considerentele deciziilor mai sus invocate, Curtea constată că, alături de respectarea exigenţelor constituţionale ale art. 115 alin.

(4)-

(6), în exerciţiul competenţei sale de a emite ordonanţe de urgenţă, Guvernul este ţinut totodată de obligaţia respectării prevederilor art. 61 alin.

(1)din Constituţie, astfel că dispoziţiile unei ordonanţe de urgenţă nu pot avea ca scop împiedicarea unei legi adoptate de Parlament de a-şi produce efectele. Desigur, este important de subliniat că, prin efectele ordonanţelor de urgenţă a căror neconstituţionalitate a fost constată prin deciziile nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, nr. 842 din 2 iunie 2009, nr. 984 din 30 iunie 2009 şi Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, a fost afectat un drept fundamental.

Cât priveşte interdicţia constituţională de a afecta pe calea ordonanţelor de urgenţă drepturi fundamentale, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, din care pot fi amintite Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, ori Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, că semnificaţia termenului "a afecta" trebuie interpretată în sensul de "a suprima", "a aduce atingere", "a prejudicia", "a vătăma", "a leza", ori de "a antrena consecinţe negative". În schimb, Curtea a precizat că pot fi adoptate ordonanţe de urgenţă dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin.
Având în vedere cele mai sus reţinute, Curtea constată că, în speţă, se impune a fi analizat dacă reglementarea criticată reprezintă o modalitate de contracarare pe calea unei ordonanţe de urgenţă a unor măsuri legislative în domeniul salarizării dispuse de Parlament, demers ce impune observarea evoluţiei legislative în domeniul salarizării care a condus la adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/
Astfel, Curtea reţine că, prin Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, s-a instituit un nou sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar. Deşi s-a prevăzut reîncadrarea personalului bugetar pe noi funcţii, gradaţii şi grade, precum şi în raport cu vechimea avută, art. 7 alin.

(2)din această lege a stabilit că realizarea trecerii la noul sistem de salarizare se va face etapizat, astfel încât, în perioada de implementare, nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficia. În acest scop, prin art. 30 alin.

(5)din aceeaşi lege s-a prevăzut că, "în anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009[...]". În Partea a III-a a Legii nr. 330/2009 s-a prevăzut necesitatea adoptării unui nou proiect de lege, care să continue procesul de reformare a sistemului public de salarizare şi ierarhizare. Prin urmare, reglementând un nou sistem de salarizare, legiuitorul a urmărit în acelaşi timp garantarea cuantumului salariilor, aşa cum era acesta înainte de intrarea în vigoare a legii, sens în care au fost prevăzute dispoziţii derogatorii, precum cele reglementate de art. 30 alin.

(5)din Legea-cadru nr. 330/2009, astfel încât reîncadrarea pe noile funcţii, grade, gradaţii şi în funcţie de vechimea în muncă să nu atragă diminuarea veniturilor salariale ale unor categorii de personal.

Ca urmare a crizei economice traversate de România, prin art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, drepturile salariale ale personalului bugetar au fost diminuate cu 25%, începând cu data de 1 iulie
Potrivit art. 16 alin.

(1)din aceeaşi lege, această măsură urma să se aplice până la 31 decembrie

Începând cu 1 ianuarie 2011, a intrat în vigoare Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie
Această lege a prevăzut, de asemenea, reîncadrarea personalului pe clase de salarizare, pe noi funcţii, gradaţii şi grade. Deşi reîncadrarea personalului bugetar potrivit Legii-cadru nr. 284/2010 s-a făcut începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, art. 4 alin.

(1)din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, a stabilit, în mod derogatoriu, că în anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în Legea-cadru nr. 284/2010, art. 1 din Legea nr. 285/2010 prevăzând însă majorarea cuantumului brut al drepturilor salariale cu 15%, raportat la cuantumul avut în luna octombrie 2010. Această dispoziţie relevă aceeaşi intenţie a legiuitorului, exprimată şi prin art. 7 alin.

(2)din Legea nr. 330/2009, de a nu diminua cuantumul salariilor unor categorii de personal ca urmare a reîncadrării potrivit criteriilor stabilite de Legea nr. 284/

De altfel, analizând pe calea controlului de constituţionalitate a priori dispoziţiile Legii-cadru nr. 284/2010, Curtea Constituţională a precizat prin Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, că "există o obligaţie pozitivă în sarcina legiuitorului ca, în momentul aplicării prezentei legi în privinţa determinării valorii salariului/soldei/indemnizaţiei brute, indiferent de coeficientul de ierarhizare aplicabil diverselor categorii de personal plătit din fonduri publice, salariul/solda/indemnizaţia brută a acestora să fie la un nivel cel puţin aplicabil egal lunii iunie 2010". Astfel, "pentru ca la momentul aplicării prezentei legi în privinţa determinării valorii salariului/soldei/indemnizaţiei brute acestea din urmă să nu cunoască o scădere sub nivelul din iunie 2010, legiuitorul trebuie să stabilească o valoare de referinţă adecvată, superioară celei prevăzute în momentul de faţă prin art. 10 alin.

(4)din lege".

Prin Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, s-a prevăzut introducerea în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 a art. II art. 1, care a prevăzut că, în anul 2012, cuantumul brut al drepturilor salariale se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fondurile publice pentru luna decembrie
Ulterior, pentru a se reveni la cuantumul drepturilor salariale avute înainte de diminuarea acestora ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 118/2010, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, s-a dispus majorarea drepturilor salariale în două etape, începând cu 1 iunie 2012, respectiv cu 1 decembrie
Dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, criticate de autorul excepţiei, prevăd în art. 1 menţinerea drepturilor salariale la nivelul acordat pentru luna decembrie
Şi această reglementare, ca şi cele menţionate mai sus, urmăreşte acelaşi obiectiv de a evita scăderea drepturilor salariale ale unor categorii de personal bugetar, scădere ce ar rezulta ca urmare a aplicării valorii de referinţă şi coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/
Desigur, Curtea constată că textul de lege criticat face inaplicabile dispoziţiile Legii-cadru nr. 284/2010 referitoare la stabilirea cuantumului drepturilor salariale, dar nu în sensul contracarării voinţei legiuitorului, ci în sensul protejării dreptului la salariu, ca drept fundamental, aşa cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.658 din 28 decembrie 2010 şi s-a concretizat în evoluţia reglementării privind salarizarea personalului bugetar de la data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 şi până în prezent, astfel ca implementarea unui nou sistem de salarizare să nu conducă la diminuarea, în practică, a drepturilor salariale ale niciuneia dintre categoriile profesionale.
Cât priveşte critica referitoare la menţinerea, în practică, a unui sistem de salarizare neunitar, Curtea apreciază că aceasta relevă, într-adevăr, o problemă de legiferare, ce nu poate fi soluţionată însă decât de legiuitor, iar nu de Curtea Constituţională în cadrul competenţelor sale consacrate de Legea fundamentală.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Uniunea Judeţeană CNSRL - Frăţia din Satu-Mare, în calitate de reprezentant al membrei de sindicat Florica Puşcaş, în Dosarul nr. 4.325/83/2013 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, precum şi cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 aprilie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea -------

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.