COD COMERCIAL 10/05/1995 - Portal Legislativ

COD COMERCIAL 10/05/1995 - Portal Legislativ Portal Legislativ --> Meniu Meniu Acasă Despre Proiect Facilități Oferite Legături Utile GDPR Meniu Acasă Despre Proiect Facilități Oferite Legături Utile GDPR Prin portalul N-Lex se acorda acces gratuit la legislatiile nationale ale statelor membre, portalul fiind conceput pe baza unei tehnologii de comunicare interne, ce permite accesarea directa a bazelor de date legislative nationale, rezultatele cautarilor venind direct de la sursa. Cuprins Se încarcă, vă rugăm asteptati. + Forme act Forma consolidata + istoric consolidări 17.07.2005 14.08.2003 01.10.2001 27.06.1997 26.06.1995 31.12.1990 23.08.1940 15.06.1906 Forma de baza + Fișă act Actiuni suferite Actiuni Induse Refera pe Referit de Cuprinsul Actului Cu modificările până la 26 iunie 1995*)Cartea ITitlul IArticolul 1Articolul 2Titlul IIArticolul 3Articolul 4Articolul 5Articolul 6Titlul IIIArticolul 7Articolul 8Articolul 9Articolul 10 ***)Articolul 11 ***)Articolul 12 ***)Articolul 13Articolul 14Articolul 15-16Articolul 17Articolul 18 ***Articolul 19Articolul 20Articolul 21Titlul IVArticolul 22Articolul 23Articolul 24Articolul 25Articolul 26Articolul 27Articolul 28Articolul 29Articolul 30Articolul 31Articolul 32Articolul 33Articolul 34Titlul VArticolul 35Articolul 36Articolul 37Articolul 38Articolul 39Articolul 40Articolul 41Articolul 42Articolul 43Articolul 44Articolul 45Articolul 46Articolul 47Articolul 48Articolul 49Articolul 50Articolul 51Articolul 52Articolul 53 ***)Articolul 54Articolul 55Articolul 56Articolul 57Articolul 58Articolul 59Titlul VIArticolul 60Articolul 61Articolul 62Articolul 63Articolul 64Articolul 65Articolul 66Articolul 67Articolul 68Articolul 69Articolul 70Articolul 71Articolul 72Articolul 73Titlul VIIArticolul 74Articolul 75Articolul 76Titlul VIIICapitolul 1Secţiunea I - VIArticolul 77 - 220Secţiunea VIIArticolul 221- 235Secţiunea VIIIArticolul 236Articolul 237Articolul 238Articolul 239Articolul 240Articolul 241Articolul 242Articolul 243Articolul 244Articolul 245Articolul 246Articolul 247Articolul 248Articolul 249Articolul 250Capitolul 2Secţiunea IArticolul 251Articolul 252Articolul 253Articolul 254Articolul 255Articolul 256Secţiunea IIArticolul 257Articolul 258Articolul 259Articolul 260Articolul 261Articolul 262Articolul 263Capitolul 3Articolul 264Articolul 265Articolul 266Articolul 267 ***Articolul 268Articolul 269Titlul IXTitlul XArticolul 370Articolul 371Articolul 372Articolul 373Titlul XICapitolul 1Secţiunea IArticolul 374Articolul 375Articolul 376Articolul 377Articolul 378Articolul 379Articolul 380Articolul 381Articolul 382Articolul 383Articolul 384Articolul 385Articolul 386Articolul 387Articolul 388Articolul 389Articolul 390Articolul 391Secţiunea IIArticolul 392Articolul 393Articolul 394Articolul 395Articolul 396Articolul 397Articolul 398Articolul 399Articolul 400Articolul 401Secţiunea IIIArticolul 402Articolul 403Secţiunea IVArticolul 404Capitolul 2Articolul 405Articolul 406Articolul 407Articolul 408Articolul 409Articolul 410Articolul 411Articolul 412Titlul XIIArticolul 413Articolul 414Articolul 415Articolul 416Articolul 417Articolul 418Articolul 419Articolul 420Articolul 421Articolul 422Articolul 423Articolul 424Articolul 425Articolul 426Articolul 427Articolul 428Articolul 429Articolul 430Articolul 431Articolul 432Articolul 433Articolul 434Articolul 435Articolul 436Articolul 437Articolul 438Articolul 439Articolul 440Articolul 441Titlul XIIIArticolul 442- 477Titlul XIVArticolul 478Articolul 479Articolul 480Articolul 481Articolul 482 *)Articolul 483Articolul 484Articolul 485Articolul 486Articolul 487Articolul 488Articolul 489Cartea IITitlul IArticolul 490Articolul 491Articolul 492Articolul 493Articolul 494Articolul 495Articolul 496Articolul 497Articolul 498Articolul 499Articolul 500Articolul 501Articolul 502Articolul 503Articolul 504Articolul 505Titlul IIArticolul 506Articolul 507Articolul 508Titlul IIIArticolul 531Articolul 532Articolul 533Articolul 534Articolul 535Articolul 536Articolul 537Articolul 538Articolul 539Articolul 540Articolul 541Articolul 542Articolul 543Articolul 544Articolul 545Articolul 546Articolul 547Articolul 548Articolul 549Articolul 550Articolul 551Articolul 552Articolul 553Articolul 554Articolul 555Articolul 556Titlul IVCapitolul 1Articolul 557Articolul 558Articolul 559Articolul 560Articolul 561Articolul 562Articolul 563Articolul 564Capitolul 2Articolul 565Articolul 566Articolul 567Articolul 568Articolul 569Articolul 570Capitolul 3Articolul 571Articolul 572Articolul 573Articolul 574Articolul 575Articolul 576Articolul 577Articolul 578Articolul 579Articolul 580Articolul 581Articolul 582Articolul 583Articolul 584Articolul 585Articolul 586Articolul 587Articolul 588Articolul 589Articolul 590Articolul 591Capitolul 4Articolul 592Articolul 593Articolul 594Articolul 595Articolul 596Articolul 597Articolul 598Articolul 599Articolul 600Titlul VArticolul 601Articolul 602Articolul 603Articolul 604Articolul 605Articolul 606Articolul 607Articolul 608Articolul 609Articolul 610Articolul 611Articolul 612Articolul 613Articolul 614Articolul 615Titlul VICapitolul 1Articolul 616Articolul 617Articolul 618Articolul 619Articolul 620Articolul 621Articolul 622Articolul 623Articolul 624Articolul 625Articolul 626Articolul 627Articolul 628Articolul 629Articolul 630Articolul 631Articolul 632Articolul 633Articolul 634Articolul 635Articolul 636Articolul 637Articolul 638Articolul 639Articolul 640Articolul 641Articolul 642Articolul 643Capitolul 2Articolul 644Articolul 645Articolul 646Articolul 647Articolul 648Articolul 649Articolul 650Articolul 651Articolul 652Articolul ART, 653Titlul VIICapitolul 1Articolul 654Articolul 655Articolul 656Articolul 657Articolul 658Capitolul 2Articolul 659Articolul 660Articolul 661Articolul 662Articolul 663Articolul 664Articolul 665Articolul 666Articolul 667Articolul 668Articolul 669Articolul 670Articolul 671Titlul VIIIArticolul 672Articolul 673Articolul 674Articolul 675Articolul 676Articolul 677Titlul IXCapitolul 1Articolul 678Articolul 679Articolul 680Articolul 681Articolul 682Capitolul 2Articolul 683Articolul 684Capitolul 3Articolul 685Capitolul 4Articolul 686Articolul 687Articolul 688Articolul 689Articolul 690Articolul 691Articolul 692Articolul 693Articolul 694Cartea III ***Titlul I ***Articolul 695 ***Articolul 696 ***Articolul 697 ***Articolul 698 ***Articolul 699 ***Articolul 700 ***Articolul 701 ***Articolul 702 ***Articolul 703 ***Articolul 704 ***Articolul 705 ***Articolul 706 ***Articolul 707 ***Articolul 708 ***Articolul 709 ***Articolul 710 ***Articolul 711 ***Articolul 712 ***Articolul 713 ***Articolul 714 ***Articolul 715 ***Articolul 716 ***Articolul 717 ***Articolul 718 ***Articolul 719 ***Articolul 720 ***Articolul 721 ***Articolul 722 ***Articolul 723 ***Articolul 724 ***Articolul 725 ***Articolul 726 ***Articolul 727 ***Articolul 728 ***Articolul 729 ***Titlul II ***Capitolul 1 ***Articolul 730 ***Secţiunea IArticolul 731 ***Articolul 732 ***Articolul 733 ***Articolul 734 ***Articolul 735 ***Articolul 736 ***Articolul 737 ***Articolul 738 ***Articolul 738 ***Articolul 740 ***Articolul 741 ***Articolul 742 ***Capitolul 2 ***Articolul 743 ***Articolul 744 ***Articolul 745 ***Articolul 746 ***Articolul 747 ***Articolul 748 ***Articolul 749 ***Articolul 750 ***Articolul 751 ***Articolul 752 ***Articolul 753 ***Capitolul 3 ***Articolul 754 ***Articolul 755 ***Articolul 756 ***Articolul 757 ***Articolul 758 ***Articolul 759 ***Articolul 760 ***Articolul 761 ***Articolul 762 ***Articolul 763 ***Articolul 764 ***Articolul 765 ***Articolul 766 ***Articolul 767 ***Titlul III ***Capitolul 1 ***Articolul 768 ***Articolul 769 ***Articolul 770 ***Articolul 771 ***Articolul 772 ***Articolul 773 ***Articolul 774 ***Articolul 775 ***Articolul 776 ***Articolul 777 ***Articolul 778 ***Articolul 779 ***Articolul 780 ***Capitolul 2 ***Articolul 781 ***Secţiunea IArticolul 782 ***Articolul 783 ***Articolul 784 ***Articolul 785 ***Secţiunea IIArticolul 786 ***Articolul 787 ***Articolul 788 ***Articolul 789 ***Secţiunea IIIArticolul 790 ***Articolul 791 ***Articolul 792 ***Articolul 793 ***Articolul 794 ***Articolul 795 ***Articolul 796 ***Articolul 797 ***Secţiunea IVArticolul 798 ***Articolul 799 ***Articolul 800 ***Articolul 801 ***Articolul 802 ***Titlul IV ***Capitolul 1 ***Articolul 803 ***Articolul 804 ***Articolul 805 ***Articolul 806 ***Articolul 807 ***Capitolul 2 ***Secţiunea IArticolul 808 ***Articolul 809 ***Secţiunea IIArticolul 810 ***Articolul 811 ***Capitolul 3 ***Articolul 812 ***Articolul 813 ***Articolul 814 ***Articolul 815 ***Articolul 816 ***Articolul 817 ***Articolul 818 ***Titlul V ***Articolul 819***Articolul 820 ***Articolul 821 ***Articolul 822 ***Articolul 823 ***Articolul 824 ***Articolul 825 ***Articolul 826 ***Articolul 827 ***Articolul 828 ***Articolul 829 ***Articolul 830 ***Articolul 831 ***Titlul VI ***Capitolul 1 ***Articolul 832 ***Articolul 833 ***Capitolul 2 ***Articolul 834 ***Articolul 835 ***Articolul 836 ***Articolul 837 ***Articolul 838 ***Articolul 839 ***Articolul 840 ***Articolul 841 ***Articolul 842 ***Articolul 843 ***Articolul 844 ***Capitolul 3 ***Articolul 845 ***Articolul 846 ***Articolul 847 ***Articolul 848 ***Articolul 849 ***Articolul 850 ***Articolul 851 ***Articolul 852 ***Articolul 853 ***Articolul 854 ***Articolul 855 ***Articolul 856 ***Articolul 857 ***Articolul 858 ***Articolul 859 ***Articolul 860 ***Articolul 861 ***Articolul 862 ***Articolul 863 ***Articolul 864 ***Articolul 865 ***Titlul VII ***Articolul 866 ***Articolul 867 ***Articolul 868 ***Articolul 869 ***Articolul 870 ***Articolul 871 ***Articolul 872 ***Articolul 873 ***Articolul 874 ***Titlul VIIIArticolul 875 ***Capitolul 1 ***Articolul 876 ***Articolul 877 ***Articolul 878 ***Articolul 879 ***Articolul 880 ***Articolul 881 ***Articolul 882 ***Capitolul 2 ***Articolul 883 ***Articolul 884 ***Articolul 885 ***Articolul 886 ***Articolul 887 ***Articolul 888 ***Cartea IVTitlul ICapitolul 1Articolul 889Articolul 890Articolul 891Articolul 892Articolul 893Articolul 894Articolul 895Articolul 896Articolul 897Articolul 898Articolul 899Articolul 900Articolul 901Articolul 902Articolul 903Articolul 904Articolul 905Articolul 906Articolul 907Articolul 908Articolul 909Capitolul 2Articolul 910Articolul 911Articolul 912Articolul 913Articolul 914Articolul 915Articolul 916Articolul 917Articolul 918Articolul 919Articolul 920Articolul 921Articolul 922Articolul 923Articolul 924Articolul 925Articolul 926Articolul 927Articolul 928Articolul 929Articolul 930Articolul 931Articolul 932Articolul 933Articolul 934Articolul 935Capitolul 3Articolul 936 ***Articolul 937 ***Articolul 938 ***Articolul 939 ***Articolul 940 ***Articolul 941 ***Articolul 942 ***Articolul 943 ***Articolul 944 ***Titlul IIArticolul 945Articolul 946Articolul 947Articolul 948Articolul 949Articolul 950Articolul 951Articolul 952Articolul 953Articolul 954Articolul 955Articolul 956Titlul IIIArticolul 957Articolul 958Articolul 959Articolul 960Articolul 961Articolul 962Articolul 963Articolul 964Articolul 965Articolul 966Articolul 967Articolul 968Articolul 969Articolul 970Articolul 971 Reveniti in topul paginii Forma printabilă CODUL COMERCIALCu modificările până la 26 iunie 1995*)EMITENT PARLAMENTUL Publicat în BROȘURĂ Notă ... *) Codul Comercial a fost promulgat prin decret la 10 mai 1887 și a intrat în vigoare la 1 septembrie 1887. În cursul anilor, Codul comercial a suferit modificări substanțiale. O parte din articolele abrogate au fost păstrate în text, iar pentru a evidenția faptul ca sunt abrogate ele sunt marcate în text, după numărul articolului, cu "***". Actul abrogator este menționat la sfârșitul articolului sau seriei de articole abrogate. + Cartea I DESPRE COMERȚ ÎN GENERE + Titlul I DISPOZIȚIUNI GENERALE + Articolul 1În comerț se aplică legea de fața. Unde ea nu dispune se aplică Codul civil. + Articolul 2Bursele, balciurile (iarmarocurile), târgurile, docurile și antrepozitele, precum și celelalte instituțiuni care servesc comerțului, se regulează prin legile și regulamentele lor speciale. + Titlul II DESPRE FAPTELE DE COMERȚ + Articolul 3Legea considera ca fapte de comerț:1. Cumpărăturile de producte sau mărfuri spre a se revinde, fie în natura, fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea și cumpărarea spre a se revinde, de obligațiuni ale Statului sau alte titluri de credit circulind în comerț; ... 2. Vânzările de produse, vânzările și închirierile de mărfuri, în natura sau lucrate, și vânzările de obligațiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circulind în comerț, când vor fi fost cumpărate cu scop de revinzare sau închiriere; ... 3. Contractele de report asupra obligațiunilor de Stat sau a altor titluri de credit circulind în comerț; ... 4. Cumpărările și vânzările de părți sau de acțiuni ale societăților comerciale; ... 5. Orice întreprinderi de furnituri; ... 6. Întreprinderile de spectacole publice; ... 7. Întreprinderile de comisioane, agenții și oficiuri de afaceri; ... 8. Întreprinderile de construcții; ... 9. Întreprinderile de fabrici, de manufactura și imprimerie; ... 10. Întreprinderile de editura, librarie și obiecte de arta, când altul decît autorul sau artistul vinde; ... 11. Operațiunile de banca și schimb; ... 12. Operațiunile de mijlocire (samsarie) în afaceri comerciale; ... 13. Întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat; ... 14. Cambiile și ordinele în producte sau mărfuri; ... 15. Constructiunea, cumpărarea, vânzarea și revinzarea de tot felul de vase pentru navigarea interioară și exterioară și tot ce privește la echiparea, armarea și aprovizionarea unui vas. ... 16. Expeditiunile maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime și toate contractele privitoare la comerțul de mare și la navigațiune; ... 17. Asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor și asupra vieții; ... 18. Asigurările, chiar mutuale, contra riscurilor navigatiunei; ... 19. Depozitele pentru cauza de comerț; ... 20. Depozitele în docuri și antrepozite, precum și toate operațiunile asupra recipiselor de depozit (warante) și asupra scrisurilor de gaj, liberate de ele. ... + Articolul 4Se socotesc, afară, de acestea, ca fapte de comerț celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natura civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul. + Articolul 5Nu se poate considera ca fapt de comerț cumpărarea de producte sau de mărfuri ce s-ar face pentru uzul sau consumația cumpărătorului, ori a familiei sale, de asemenea revinzarea acestor lucruri și nici vânzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are după pământul sau cel cultivat de dinsul. + Articolul 6Asigurările de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comerțului și asigurările asupra vieții sunt fapte de comerț numai în ce privește pe asigurator.Contul curent și cecul nu sunt considerate ca fapte de comerț, în ce privește pe necomercianți, afară numai dacă ele n-au o cauza comercială. + Titlul III DESPRE COMERCIANȚI + Articolul 7Sunt comercianți aceia care fac fapte de comerț, având comerțul ca o profesiune obișnuită, și societățile comerciale. + Articolul 8Statul, județul și comuna nu pot avea calitatea de comercianți. + Articolul 9Orice persoană care într-un chip accidental face o operațiune de comerț, nu poate fi considerată ca comerciant, ea este însă supusă legilor și jurisdicțiunii comerciale pentru toate contestațiunile ce se pot ridica din aceasta operațiune. + Articolul 10 ***)Minorul de orice sex, pentru a putea face comerț și prin urmare a fi considerat ca major, întrucât privește obligațiunile contractate de dinsul ca comerciant va trebui să aibă etatea de 18 ani împliniți, să fie emancipat, să aibă autorizațiunea în scris a tatălui sau, sau în caz de moarte, interdictiune ori absenta a tatălui, aceea a mamei sale; iar în lipsa de tata și mama, autorizația tutorelui cu avizul consiliului de familie omologat de tribunalul civil.Actele de emancipare și de autorizare vor fi prezentate la tribunalul în jurisdicțiunea căruia minorul voește a-și stabili domiciliul sau comercial, spre a fi transcrise în registrul destinat pentru aceasta și afișate în sala tribunalului, în sala comunei, în localurile bursei celei mai apropiate, dacă vor fi, și publicate în foaia anunțurilor judiciare a locului; toate acestea prin îngrijirea grefei.Grefierului tribunalului va păstra la dosar proba ca afișările și publicațiunile s-au făcut.Înainte de transcriere, afișare și publicațiune, minorul nu va putea începe comerțul sau. + Articolul 11 ***)Dispozițiunea articolului precedent este aplicabilă minorului emancipat, chiar necomerciant, pentru actele pe care legea le considera ca fapte de comerț. + Articolul 12 ***)Minorul comerciant în condițiunile art. 10, pentru tot ce privește comerțul sau, poate ipoteca și instraina imobilele sale, fără a avea necesitate de vreo autorizațiune.***) Articolele 10-12 a fost abrogate prin art. V din Decretul nr. 185/1949 (B. Of. nr. 25 din 30 aprilie 1949). + Articolul 13Tatăl sau mama care exercită puterea părintească sau, în lipsa lor, tutorul, nu pot continua comerțul în interesul unui minor dacă nu vor fi autorizați, cel dintâi de tribunalul civil și cel de al doilea prin încheierea consiliului de familie omologata de tribunal. *)Actul de autorizare va fi afișat și publicat conform art. 10.*) În baza dispozițiilor legii din 20 aprilie 1932, privitoare la ridicarea incapacității Civile a femeii maritate, aceasta nu mai are nevoie la autorizarea Consiliului de familie, ambii părinți fiind supuși aceluiași regim juristic. + Articolul 14Interzisul și cel pus sub un consiliu judiciar nu pot fi comercianți și nici a continua un comerț. + Articolul 15-16Abrogate prin legea privitoare la ridicarea incapacității civile a femeii maritate (B. Of. nr. 94 din 20 aprilie 1932). + Articolul 17Când prin contractul de căsătorie bărbatul va avea vreun drept asupra bunurilor câștigate de femeie, aceste bunuri și veniturile lor rămân exclusiv afectate la plata datoriilor comerciale. *)---------------------------*) Urmare Legii din 20 aprilie 1932 bărbatul nu poate avea vreun drept asupra bunurilor femeii. + Articolul 18 ***Autorizațiunea de a face comerț, data minorului de către părintele sau, sau de către un tutor în condițiunile prevăzute mai sus, precum și aceea data de către bărbat femeii, pot fi revocate în orice timp. Actul de revocare însă trebuie să fie făcut cu observarea formelor prevăzute la art. 10.Cu toate acestea, dacă minorul sau femeia începuse a exercita comerțul, revocarea nu va putea produce nici un efect de nu va fi aprobată și de tribunalul civil după ce acesta, în camera de consiliu, va fi ascultat pe minor sau pe femeie și pe aceia care le-au retras autorizațiunea.În nici un caz revocarea nu poate vătăma drepturile celui de al treilea nici chiar prin afacerile în curs de executare.***) Abrogat prin art. V din Decr. nr. 185/1949 (B. of. nr. 25 din 30 aprilie 1949). + Articolul 19Contractul de căsătorie între persoane dintre care una este comercianta, va trebui să fie trimis în copie certificată, în termen de o luna de la data lui, de către ofițerul stării civile care a celebrat căsătoria, la tribunalul în jurisdicțiunea căruia se găsește stabilimentul comerciantului, pentru a fi publicat conform art. 10 (Art. 10 fiind abrogat, publicitatea se va face prin Monitorul oficial).Ofițerul stării civile care va omite a îndeplini îndatorirea impusa prin acest articol va fi supus la o amenda de 25 până la 100 de lei; iar dacă omisiunea a fost facuta cu rea credința, la destituire; în amindoua cazurile fără prejudiciul drepturilor părților interesate. *).*) Minimul și maximul amenzii s-a majorat de 5 ori prin D.L. pentru majorarea amenzilor judecătorești (M. of. 139 din 18 iunie 1943) + Articolul 20Dacă soțul devine comerciant în urma căsătoriei sale, dinsul este dator să depună copie după contractul sau de căsătorie, în termen de o luna socotit din ziua când și-a început comerțul, sub pedeapsa, în caz de faliment, de a fi considerat ca un bancrutar simplu. *).*) Textul se aplică ambilor soți, nu numai bărbatului. + Articolul 21Cererea de separatiune de patrimonii între soți dintre care unul este comerciant, trebuie să fie publicată în modul prevăzut la art. 10. *)*) Dispozițiile acestui text se vor corobora cu art. 3-6 alin. 2 din Codul familiei.Hotărârea asupra cererii de separatiune nu va putea fi pronunțată decît după o luna de zile de la sus zisa publicațiune.Dacă se admite separația, hotărârea definitivă va trebui să fie publicată tot în același mod, în termen de o luna de la data ei.În lipsa acestei publicațiuni, creditorii comerțului soțului pot opune, oricând interesul lor o cere, nulitatea separatiunei pronunțate și sa atace restituirea drepturilor dotale ale femeii, dacă a avut loc.Deosebit de aceasta, ei pot sa exercite acțiunea ce le acorda art. 975 din Codul civil, când separatiunea ar fi fost facuta în frauda drepturilor lor. + Titlul IV DESPRE REGISTRELE COMERCIANȚILOR + Articolul 22Registrele obligatorii pentru comercianți sunt: registrul jurnal, registrul inventar și registrul copier. + Articolul 23Orice comerciant este dator ca în registrul jurnal sa înscrie pe fiecare zi ce are sa ia și ce are sa dea, operațiunile comerțului sau, convențiunile, acceptatiunile sau girurile efectelor comerciale, și în general tot ce primește și plătește sub orice titlu trecind la fiecare finit de luna și sumele întrebuințate pentru cheltuielile casei sale. Acest registru jurnal este deosebit de alte registre ce se obisnuiesc în contabilitatea comercială, dar care nu sunt obligatorii. + Articolul 24Comerciantul este dator a forma la începutul comerțului sau și în fiecare an, sub a sa semnatura, un inventar de averea sa mobila și imobilă și de datoriile sale active și pasive, încheind bilanțul cuvenit. Acest inventar și bilanț le va copia în registrul special pentru aceasta și le va semna.Toate efectele și datoriile active trebuiesc evaluate în inventar și bilanț după prețul curent la epoca facerii inventariului.Datoriile active greu de încasat sau indoioase se vor prețui după probabilitate; creanțele ce nu se pot incasa se vor înscrie numai pentru memorie.Dacă sunt mai mulți tovarasi solidari, trebuie să subsemneze fiecare. + Articolul 25El este ținut a copia în registrul special și după ordinea zilei toate scrisorile ce trimite. + Articolul 26Registrele obligatorii vor fi numerotate pe fiecare pagina și, afară de registrul copier, parafate de un judecător al tribunalului locului de reședința al comerciantului, sau de către judecătorul ocolului respectiv în localitățile unde nu exista tribunal.Pe ultima pagina a acestor registre, judecătorul va constata numărul filelor ce compun fiecare registru și va semna aceasta certificare punând sigiliul tribunalului sau al judecătoriei. *)*) Decretul 662 (Legea 165) pentru adăugarea unor dispozițiuni la art. 26 și 27 la Codul Comercial publicat în M. Of. 74 din 28 martie 1944. + Articolul 27Registrele pe care comerciantul este obligat a le avea, afară de copier, vor fi prezentate tribunalului sau judecătorului de ocol la finele fiecărui an comercial spre încheiere și viza.Tribunalul sau judecătorul de ocol va pune imediat, sub ultima operațiune înscrisă, următoarea viza: "Astăzi la ... anul ... s-a prezentat registrul (jurnal, inventariu) al comerciantului .... și s-a vizat cu a noastră semnatura" punându-se și sigiliul tribunalului sau judecătoriei.Nici un fel de taxa, timbre sau altele nu se vor percepe pentru îndeplinirea formalităților prevăzute la aceste doua articole. *)*) Decretul 662 (Legea 165) pentru adăugarea unor dispozițiuni la art. 26 și 27 la Codul Comercial publicat în M. Of. 74 din 28 martie 1944. + Articolul IArt. 26 din Codul Comercial va avea următorul cuprins:Registrele obligatorii vor fi numerotate pe fiecare pagina și afară de registrul copier, parafate de un judecător al tribunalului locului de reședința al comerciantului, sau de către judecătorul de pace respectiv, în localitățile unde nu exista tribunal.Pe ultima pagina a acestor registre judecătorul va constata numărul filelor ce compun fiecare registru și va semna aceasta certificare punând sigiliul tribunalului sau al judecătoriei. Formalitățile prevăzute de articolul de fața se vor putea efectua la începutul noului an, chiar dacă registrele folosite în anul expirat nu au fost încheiate și vizate, în condițiile articolului următor. + Articolul IIArt. 27 din Codul Comercial va avea următorul cuprins:Registrele pe care comerciantul este obligat a le avea, afară de copier, vor fi prezentate tribunalului sau judecătorului de pace, la finele fiecărui an comercial și cel mult până la încheierea bilanțului ,spre încheiere și viza.Tribunalul sau judecătorul de pace va pune imediat, sub ultima operațiune înscrisă, următoarea viza: "Astăzi la ... anul ... s-a prezentat registrul (jurnal, inventar) al comerciantului .... și s-a vizat cu a noastră semnatura" punându-se și sigiliul tribunalului sau judecătoriei. + Articolul IIIDispozițiunile adăugate la art. 26 și 27 din Codul Comercial, au caracter interpretativ. + Articolul 28La fiecare tribunal comercial și, în localitățile unde acestea nu exista, la fiecare tribunal de județ, se va tine un registru, în care se va înscrie numele comercianților care și-au prezentat registrele lor, ce anume registre, precum și numărul filelor fiecăruia. Tot astfel se va urma și cu registrele pe care comerciantul le prezintă anual pentru încheiere și viza.Dacă numerotarea sau viza unui registru a fost facuta de judecătorul de ocol, atunci acesta, la finele fiecărui an, este dator sa trimită un tablou tribunalului județului sau tribunalului comercial respectiv. + Articolul 29Registrele comercianților vor fi ținute în limba română sau în una din limbile moderne, după ordinea datei fiecărei operațiuni, fără a se lasă vreun loc în alb, fără ștergere sau adaogire; se pot face îndreptări și ștersături, dacă aceasta este necesar, se vor face însă numai astfel ca cuvintele îndreptate sau șterse să fie citibile. + Articolul 30Comercianții sunt datori a păstra, în timp de 10 ani de la cea din urma viza, registrele pe care legea le impune a tine, precum și scrisorile și telegramele primite.Asemenea sunt datori a păstra cel puțin până la doi ani facturile mărfurilor cumpărate și introduse în stabilimentele lor. + Articolul 31Comunicatiunea registrelor nu poate fi ordonată de judecată după cererea unei părți decît în afaceri de succesiuni, comunități de bunuri, societăți și în caz de faliment. + Articolul 32În cursul unei contestatiuni și oricare ar fi natura ei, judecata, după cererea unei părți sau chiar din oficiu, va putea ordonă înfățișarea registrelor spre a se extrage dintr-însele numai ceea ce este privitor la litigiu. + Articolul 33Când registrele oferite, cerute sau ordonate a se infatisa se afla în circumscriptiunea unui alt tribunal, judecătoria va adresa o comisiune rogatorie tribunalului sau judecătorului de ocol respectiv pentru a lua cunoștința de conținutul acelor registre, a-l consemna într-un proces-verbal și a-l trimite tribunalului unde cauza este pendinte. + Articolul 34Dispozițiunile cuprinse în prezentul titlu nu se aplică colportorilor, comercianților care fac micul trafic ambulant, cărăușilor sau acelor al căror comerț nu iese din cercul unei profesiuni manuale. + Titlul V DESPRE OBLIGAȚIUNILE COMERCIALE ÎN GENERAL + Articolul 35Contractul sinalagmatic între persoane depărtate nu este perfect dacă acceptarea n-a ajuns la cunoștința propuitorului în termenul hotărât de dinsul sau în termenul necesar schimbului propunerii și acceptării după natura contractului.Propuitorul însă poate primi ca buna și o acceptare ajunsă peste termenul hotărât de dinsul cu condițiunea ca sa încunoștiințeze îndată pe acceptant despre aceasta. + Articolul 36Când propuitorul cere executarea imediata a contractului și un răspuns prealabil de acceptare nu este cerut și nici chiar necesar după natura contractului, atunci contractul este perfect îndată ce partea cealaltă a întreprins executarea lui. + Articolul 37Până ce contractul nu este perfect, propunerea și acceptarea sunt revocabile. Cu toate acestea, deși revocarea împiedica ca contractul sa devie perfect, dacă ea ajunge la cunoștința celeilalte părți, după ce aceasta intreprinsese executarea lui, atunci cel ce revoacă contractul răspunde de daune-interese. + Articolul 38În contractele unilaterale propunerea este obligatorie îndată ce ajunge la cunoștința părții căreia este facuta. + Articolul 39Acceptarea condiționată sau limitată se considera ca un refuz al primei propuneri și formează o noua propunere. + Articolul 40Când urmează a se hotărî adevăratul preț sau prețul curent al productelor, mărfurilor, transporturilor, navlului, al primelor de asigurare, cursul schimbului, al efectelor publice și al titlurilor industriei, el se ia după listele bursei sau după mercurialele locului unde contractul a fost încheiat, sau, în lipsa, după acelea ale locului celui mai apropiat, sau după orice fel de proba. + Articolul 41Când moneda arătată într-un contract nu are curs legal sau comercial în țara și când cursul ei n-a fost determinat de însăși părțile, plata va putea fi facuta în moneda tarii, după cursul ce va avea schimbul la vedere în ziua scadentei și la locul plății; iar când în acea localitate n-ar fi un curs de schimb, după cursul pieței celei mai apropiate, afară numai dacă contractul poarta clauza "efectiv" sau o alta asemenea. + Articolul 42În obligațiunile comerciale codebitorii sunt ținuți solidariceste, afară de stipulațiune contrarie.Aceeași presumptiune exista și contra fidejusorului, chiar necomerciant, care garantează o obligațiune comercială.Ea nu se aplică și la necomercianți pentru operațiuni care, încât îi privește, nu sunt fapte de comerț. + Articolul 43Datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobinda de drept din ziua când devin exigibile. + Articolul 44În obligațiunile comerciale judecătorul nu poate acorda termenul de grație permis de art. 1021 din Codul civil. + Articolul 45Contractul litigios prevăzut de art. 1402, 1403 și 1404 din codul civil nu poate avea loc în caz de cesiune a unui drept derivînd dintr-un fapt comercial. + Articolul 46Obligațiunile comerciale și liberatiunile se probează:Cu acte autentice;Cu acte sub semnatura privată;Cu facturi acceptate;Prin corespondenta;Prin telegrame;Cu registrele părților;Cu martori, de câte ori autoritatea judecătorească ar crede ca trebuie să admită proba testimoniala și aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. 1191 din codul civil;În fine, prin orice alte mijloace de proba admise de legea civilă. + Articolul 47Telegrama face proba, ca act sub semnatura privată, când originalul este subscris de însăși persoana arătată într-însă ca trimitatorul ei. Ea face aceeași proba, chiar dacă aceasta persoana este subscrisă de o alta mana, când ar fi probat ca originalul a fost predat oficiului telegrafic sau trimis spre a i se preda, de însăși acea persoana.Dacă subscrierea originalului este autentificată de autoritatea competentă, atunci se aplică principiile generale. În caz când identitatea persoanei care a subscris sau predat originalul telegramei s-a stabilit prin alte moduri prevăzute de regulamentele telegrafo-poștale, proba contrarie este admisă.Data telegramelor stabilește, până la proba contrarie, ziua și ora în care ele au fost în adevăr expediate de oficiurile telegrafice. + Articolul 48În caz de eroare, schimbare sau întârziere în transmiterea unei telegrame, se aplică principiile generale asupra culpei. Cu toate acestea trimitatorul unei telegrame se prezuma afară de orice culpa dacă a îngrijit a o colationă sau recomanda conform dispozițiunilor regulamentelor telegrafo-poștale. + Articolul 49În comerț, mandatul și orice declarațiune de consimtamint, chiar judiciar, transmise prin telegraf cu subscrierea declarata autentică de autoritatea competentă, sunt valabile și fac proba în justiție. + Articolul 50Registrele comercianților, ținute în regula, pot face proba în justiție între comercianți pentru fapte și chestiuni de comerț.Înscrierea în registre, facuta de prepusul care tine scriptele sau este însărcinat cu contabilitatea, are același efect ca și când ar fi facuta de însuși stapanul. + Articolul 51Registrele pe care comercianții sunt obligați a le avea și care nu vor fi ținute în regula și nici investite cu formele prevăzute de lege, nu sunt primite a face proba în justiție, spre folosul celui ce le-a ținut.Neîndeplinirea prescripțiilor legii în aceasta privinta, poate atrage încă după sine aplicațiunea pedepselor prevăzute în caz de faliment. + Articolul 52Registrele comercianților, chiar netinute în regula fac proba, contra lor. Partea însă care voiește a se referi la dânsele nu poate scinda conținutul lor. + Articolul 53 ***)Dacă partea la registrele căreia cealaltă parte oferă sa dea crezamant, refuza a le prezenta, judecata poate deferi acestei din urma jurământul asupra obiectelor contestatiunei.***) Abrogat prin Decretul nr. 205/1950 (M. Of. 68 din 12 august 1950). + Articolul 54Judecata este în drept a aprecia dacă se poate atribui conținutului registrelor unui comerciant, un caracter de validitate mai mult sau mai puțin mare, dacă trebuie a se renunța la această probă în caz când registrele comerciale ale părților nu concorda, sau a atribui o credința mai mare registrelor uneia din părți. + Articolul 55Când codul comercial cere proba prin scris, proba testimoniala nu poate fi admisă decît în cazurile în care este permisă și de codul civil. + Articolul 56Dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși, încât privește acest act, legii comerciale, afară de dispozițiile privitoare la persoana chiar a comercianților și de cazurile în care legea ar dispune altfel. + Articolul 57Data actelor și a contractelor comerciale trebuie să arate locul, ziua, luna și anul.Ea poate fi stabilită, fața cu cei de al treilea, prin toate mijloacele de proba arătate în art. 46.Data arătată în cambie și în orice alte titluri la ordin, precum și în girurile lor, se considera drept adevarata până la proba contrarie. + Articolul 58Posesorul unui titlu la purtător, uzat, stricat sau distrus, are dreptul ca contradictoriu cu emitentul sa ceara un duplicat al acestui titlu echivalent.Cheltuielile privesc pe reclamant.În privinta titlurilor datoriei publice, a biletelor de banca și a altor titluri de asemenea natura, se observa legile speciale.Revendicarea titlurilor la purtător pierdute sau furate nu se admite decît contra aceluia care le-a găsit sau furat și contra acelora care le-au primit cu orice titlu, cunoscând viciul cauzei posesiunei. + Articolul 59Orice obligațiune comercială trebuie să fie executată în locul arătat prin contract, sau în locul care ar rezultă din natura operațiunei, ori din intențiunea părților contractante.În lipsa de o clauza expresă, contractul trebuie să fie executat în locul unde cel ce s-a obligat își avea stabilimentul sau comercial, sau cel puțin domiciliul ori reședința, la formarea contractului.Dacă însă urmează a se preda un lucru determinat, care după cunoștința părților se găsea într-altă parte în momentul formării contractului, atunci predarea se va face în acel loc. + Titlul VI DESPRE VÂNZARE + Articolul 60Vânzarea facuta pe un preț nedeterminat în contract este valabilă dacă părțile au convenit asupra unui mod de a-l determina în urma. + Articolul 61Vânzarea facuta pe adevăratul preț sau pe prețul curent este asemenea valabilă. În acest caz prețul se determina conform dispozițiunilor art. 40.Determinarea prețului poate fi încredințată arbitrajului unei a treia persoane desemnate în contract sau rămase a se alege în urma.Când persoana desemnată sau aleasă nu voiește sau nu poate primi, părțile trebuie să proceadă la o noua numire.Dacă părțile nu se învoiesc, numirea se face de justiție. + Articolul 62Când mărfurile vîndute sunt arătate în contract numai prin catime, fel și calitate, fără nici o alta indicatiune de natura a desemna un corp cert și determinat, vânzătorul este obligat a preda, în locul și timpul stipulat, câtimea, felul și calitatea convenite, chiar dacă mărfurile care ar fi fost la dispozițiunea sa în momentul formării contractului sau pe care el și le-ar fi procurat în urma în executarea lui, ar fi pierit, sau dacă expedierea sau sosirea acelor mărfuri ar fi fost împiedicată din vreo cauza oarecare. + Articolul 63Vânzarea mărfurilor care se afla în călătorie cu arătarea vasului care le transporta sau care urmează a le transporta, este supusă condițiunei sosirii în buna stare a acelui vas.Dacă vânzătorul își rezerva drepturile ca, în timpul fixat prin convențiune, sa arate vasul care transporta sau urmează a transporta mărfurile vîndute și dacă acest termen a trecut, cumpărătorul are dreptul sa ceara sau executarea contractului sau daune-interese.Pentru aprecierea pagubei cauzate, judecata va ține seama de timpul fixat pentru predarea mărfurilor vîndute sau de acela determinat pentru desemnarea vasului.Dacă prin convențiune nu se fixează vreun termen pentru arătarea vasului, cumpărătorul e în drept a cere ca termenul să fie fixat de justiție. + Articolul 64Dacă prin contract, sau mai în urma s-a fixat un termen pentru sosirea vasului în care se afla mărfurile ce călătoresc și termenul expira fără ca vasul să fie sosit, cumpărătorul are dreptul a renunța la contract sau a-i prelungi termenul odată sau de mai multe ori.Când însă nu s-a fixat nici un termen pentru sosirea vasului se înțelege ca părțile au luat drept termen timpul necesar pentru împlinirea călătoriei.În caz de întârziere, justiția ținând seama de împrejurări, poate fixa un termen, și dacă și acest termen expira fără ca vasul sa sosească, contractul se considera ca reziliat.În nici un caz justiția nu poate fixa un termen mai lung decît un an, socotit din ziua plecării vasului de la locul unde mărfurile au fost încărcate. + Articolul 65Dacă în cursul călătoriei, din cauza de forta majoră sau caz fortuit, marfa vinduta este transportată din vasul desemnat pe un alt vas, contractul nu se desființează, și vasul pe care s-a făcut transportul se considera, pentru toate efectele contractului, ca substituit primului vas. + Articolul 66Avariile intimplate în timpul călătoriei reziliază contractul, dacă mărfurile sunt până într-atât deteriorate încât nu mai pot servi la întrebuințarea pentru care fusese destinate.În orice alt caz, cumpărătorul este dator sa primească mărfurile în starea în care se vor afla la sosire, însă cu o potrivita scădere de preț. + Articolul 67Când, mai înainte de expirarea termenului fixat pentru executarea conventiunei, una din părți a oferit celeilalte predarea lucrului vîndut sau plata prețului, și aceasta nu-și îndeplinește la termenul fixat obligațiunea sa, atunci condițiunea rezolutorie se împlinește de drept în favoarea părții care își executase obligațiunea sa.În lipsa de asemenea oferte sau stipulațiuni exprese, rezilierea contractului se regulează după dispozițiunile codului civil, privitoare la condițiunea rezolutorie tacită.În amindoua cazurile cel în culpa răspunde de daunele interese cauzate. + Articolul 68Când cumpărătorul unui lucru mișcător nu-și îndeplinește obligațiunea sa, vânzătorul are facultatea sau a depune lucrul vîndut la o casa acreditata de comerț pe socoteala și cheltuiala cumpărătorului, sau de a-l vinde.Vânzarea se va face prin licitație publică, sau chiar pe prețul curent, dacă lucrul are un preț la bursa sau în târg, de către un ofițer public însărcinat cu asemenea acte și cu dreptul pentru vânzător la plata diferenței dintre prețul obținut și acela convenit la prima vînzare, precum și la daune interese.Dacă neexecutarea contractului provine din partea vânzătorului, cumpărătorul are dreptul de a face să se cumpere lucrul de către un ofițer public însărcinat cu asemenea acte.Cumpărătorul are dreptul de a pretinde diferența în mai mult dintre prețul plătit a doua oara și acela convenit cu primul vânzător, precum și a cere daune interese, dacă ele se cuvin.Partea care va uza de dreptul ce i se acordă prin acest articol este datoare sa încunoștiințeze prealabil despre aceasta pe cealaltă parte contractantă. + Articolul 69Dacă termenul stipulat într-un contract de vânzarea unui lucru mobil este esențial naturii operațiunii, partea care voiește executarea convenției, fără sa țină seama de expirarea termenului stipulat în favoarea sa, trebuie să încunoștiințeze pe cealaltă parte, în termen de 24 de ore de la expirarea termenului.Chiar în acest caz vânzarea lucrului nu se poate face decît a doua zi după încunoștiințare. + Articolul 70Cumpărătorul unor mărfuri sau producte provenind din o alta piața, este dator sa denunțe vânzătorului viciile aparente în timp de doua zile de la primire, ori de câte ori un timp mai lung n-ar fi necesar din cauza condițiunilor excepționale în care se afla lucrul vîndut sau persoana cumpărătorului.El este dator sa denunțe viciile ascunse ale lucrului în cele dintâi doua zile de la descoperirea lor.O dată acest termen expirat, cumpărătorul nu mai poate fi primit a reclama ceva pentru viciile lucrului vîndut. + Articolul 71Prezidentul tribunalului, și acolo unde nu exista tribunal, judecătorul de ocol poate ordonă, după cererea cumpărătorului sau a vânzătorului, cu atât calitatea cat și starea în care se afla lucrul vîndut să fie constatate de unul sau mai mulți experți, pe care îi va numi din oficiu.Prin aceeași ordonanța de numire a experților, sau prin o alta, prezidentul tribunalului sau judecătorul de ocol poate ordonă sau sechestrarea lucrului vîndut, sau depunerea lui într-un depozit public sau într-alt loc pe care-l va desemna; și dacă păstrarea lucrului poate aduce mari pagube sau ocaziona cheltuieli însemnate, chiar vânzarea acelui lucru, pe socoteala celui ce se cuvine și în condițiunile ce se vor determina prin însăși ordonanța. + Articolul 72Ordonanța prezidentului tribunalului sau judecătorului de ocol va trebui să fie comunicată, înainte de punerea ei în lucrare, celeilalte părți sau reprezentantului sau, dacă vreunul dintre ei se afla în localitate.În caz contrariu, ordonanța va fi comunicată în termenul prevăzut de art. 137 din procedura civilă, de la executarea ei.Cumpărătorul care nu va voi a beneficia de dispozițiunile cuprinse în articolul precedent, va trebui, în caz de contestatiune, sa probeze atât identitatea cît și viciile mărfii cumpărate de dinsul. + Articolul 73Dispozițiunile cuprinse în articolele 67, 68 și 69 se aplică și la contractele de bursa încheiate după formele prevăzute de legea ei specială. + Titlul VII DESPRE REPORT + Articolul 74Contractul de report consta în cumpărarea pe bani gata a unor titluri de credit circulind în comerț, și în revinzarea simultanee cu termen și pe un preț determinat către aceeași persoana a unor titluri de aceeași specie.Pentru validitatea contractului este necesară predarea reală a titlurilor date în report.Proprietatea lor se transfera la cumpărător.Părțile pot stipula ca primele, rambursurile și dobânzile ce se vor cuveni titlurilor în termenul reportului, sa rămână în profitul vânzătorului. + Articolul 75Revinzarea titlurilor date în raport poate fi prelungită prin voința părților, pentru unul sau mai multe termene succesive. + Articolul 76Dacă la expirarea termenului reportului, părțile lichidează diferențele înspre a face separat plățile lor și reînoiesc reportul asupra unor titluri ce diferă prin cantitatea sau specia lor, sau pe un alt preț, atunci se considera ca părțile au încheiat un nou contract de report. + Titlul VIII DESPRE SOCIETĂȚI ȘI DESPRE ASOCIAȚIUNI COMERCIALE + Capitolul 1 DESPRE SOCIETĂȚI + Secţiunea I - VI + Articolul 77 - 220Abrogate prin Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. + Secţiunea VIIDispozițiuni relative la societățile cooperative. + Articolul 221- 235Abrogate prin Legea privind organizarea cooperației din 28 martie 1929, cu modificările ulterioare. (vezi și art. 226 din Codul Cooperației din 1935,) + Secţiunea VIII Dispozițiuni relative la societățile civile și la societățile constituite în tari străine + Articolul 236Abrogat prin art. 225 din Legea nr. 31/1990. + Articolul 237Societățile pe acțiuni și celelalte societăți și asociațiuni comerciale, industriale sau financiare, constituite și având sediul în țara străină, vor putea să-și stabilească un sediu secundar sau o reprezentanta în România.

1. a)Dacă vor dovedi printr-o declarație a guvernului lor, ca în țara unde sunt înființate se observa deplina reciprocitate pentru societățile române de același fel; ...
2. b)Dacă vor îndeplini prescripțiile din prezenta secțiune, fiecare fel de societate în ceea ce o privește. ... + Articolul 238(Modificat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900)Societățile legal constituite în țara străină, care își stabilesc în România un sediu secundar sau o reprezentanta, sunt supuse la dispozițiunile prezentului cod în ce privește depunerea și transcriptiunea, afișarea și publicațiunea actului constitutiv, a statutelor, a actelor care aduc schimbări la unul sau altul din zisele acte, și a bilanțurilor; ele sunt datoare încă sa publice, în formele prevăzute de lege, numele persoanelor care dirig sau administrează aceste sedii, sau care reprezintă în orice mod societatea în țara.Aceste persoane răspunzătoare fața cu cei de al treilea, ca administratorii societăților naționale.Dacă societățile sunt altfel decît cele prevăzute în art. 77, ele vor fi supuse la îndeplinirea formalităților prescrise pentru depunerea și publicarea actului constitutiv și a statutelor societăților prin acțiuni, și le sunt aplicabile toate dispozițiunile prezentei secțiuni, relative la aceleași societăți. Publicațiunile vor trebui sa cuprindă și arătarea capitalului constituit pentru operațiunile din România. + Articolul 239Societățile care, deși constituite în țara străină au însă în România sediul și obiectivul principal al întreprinderilor, vor fi supuse chiar pentru forma și validitatea actului constitutiv, deși încheiat în străinătate, la toate dispozițiunile prezentului cod, raminind supuse și la îndeplinirea prescripțiunilor secțiunii de fața, pentru a putea funcționa în țara. + Articolul 240Nici o societatea străină nu va putea face în România operațiuni la care nu este indreptatita în țara unde își are sediul principal. + Articolul 241Guvernul va putea, ori de câte ori va găsi cu cale, a revizui operațiunile societăților străine. + Articolul 242Societățile străine sunt supuse acelorași impozite la care sunt supuse societățile române de aceeași natură. + Articolul 243Abrogat (suprimat) prin Legea 6 din 6 aprilie 1900. + Articolul 244Societățile pe acțiuni, legal constituite în țara străină, nu vor putea să-și înființeze un sediu secundar sau o reprezentanta în România, fără a avea prealabilă autorizație a guvernului român.Aceasta autorizație nu se va putea decît după ce se va lua avizul Camerei de Comerț din București; și dacă societatea își stabilește sediul într-un alt loc, și pe acel al Camerei de Comerț din acea localitate, sau a celei mai apropiate, când n-ar fi Camera de Comerț în acel loc. + Articolul 245(Modificat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900.) Cererea de autorizație va fi însoțită de următoarele acte:1) Statutele societății autentificate în regula, precum și orice alte acte dovedind existenta legală a societății în țara unde s-a înființat; și o declarațiune formala ca societatea se supune legilor române. ... 2) Recipisa Cassei de depuneri, constatind depunerea cauțiunei fixată de guvern, pentru a asigura îndeplinirea obligațiunilor ce societatea va contracta în țara. Aceasta cauțiune nu va putea, în nici un caz, să fie mai mica de 100.000 lei, și guvernul va putea cere chiar sporirea ei până la o pătrime din capitalul de acțiuni al societății. Societățile de asigurare vor da o cauțiune de cel puțin 250.000 lei, pentru fiecare ramura în parte.Aceste cauțiuni vor servi pentru desdaunarea cu preferinta a acționarilor și creditorilor din țara.Cauțiunea va consista exclusiv în efecte publice ale Statutului Roman, după cursul zilei când se face consemnarea, și va fi depusa pe numele societății, care singura va fi recunoscută de proprietara.Societățile care vor înființa fabrici sau alte stabilimente industriale, cele care s-ar ocupa cu creari sau exploatări de cai de comunicatiuni și de mine, precum și băncile, având de obiect operațiuni financiare și de credit, vor fi scutite de depunerea sus-zisei cauțiuni. ... 3) O declarație a societății, omologata de autoritatea competentă a tarii respective, ca cauțiunea va servi spre a garanta numai afacerile făcute de societate în România. ... + Articolul 246(Modificat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900.) Deosebit de condițiunile stabilite prin articolele precedente și de acelea pe care guvernul le va lua după împrejurări, societățile pe acțiuni străine, vor avea sa observe și dispozițiunile speciale următoare:1) Societățile pe acțiuni străine își vor alege unul din orașele tarii ca domiciliu, unde vor avea un reprezentant general pentru toate operațiunile lor din țara.Acest reprezentant va depune o copie autentică după procura sa generală. ... 2) Societățile pe acțiuni străine vor publică, pentru fiecare an, cel mai târziu în luna mai a anului următor, un bilanț asupra operațiunilor lor din țara, conform prescripțiilor legii.Asemenea ele vor inainta guvernului, imediat după publicarea lor, dările de seama și bilanțurile ce vor publică la sediul lor principal; ... 3) Guvernul va putea, prin ministerul public, cere tribunalului de comerț sa pronunțe retragerea autorizațiunii în cazurile următoare:
3. a)Când capitalul de acțiuni al societății autorizate va fi redus, prin orice împrejurare, la jumătatea sumei arătată când s-a făcut cererea de autorizațiune; ...
4. b)Când, prin orice împrejurare, s-ar diminua cauțiunea depusa conform art. 245, fără ca societatea, în termen de 30 de zile, sa o fi completat; ...
5. c)Când se va constata ca societatea face operațiuni străine celor prevăzute în actul de constituire; ...
6. d)Când aceste societăți nu vor observa dispozițiunile prezentei secțiuni; ...
7. e)Când ar inceta reciprocitatea prevăzută de alin. 1 de sub art. 237; ...
8. f)Când societatea a încetat de a funcționa în țara sa de origine. ... Tribunalul de comerț va statua în camera de consiliu, ascultând și societatea incriminata și motivat. Încheierea sa nu e susceptibilă decît de apel, în termenul de o luna de la pronunțare. Curtea de apel, ascultând societatea, va statua definitiv. ... 4) Cauțiunea depusa se va restitui numai atunci, când se va dovedi că nu mai exista în țara nici o obligațiune a societății autorizate, sau când o societate română, recunoscută ca buna de guvern, va garanta necondiționat pentru societatea străină care va cere liberarea cauțiunei; ... 5) Acțiunile societăților străine funcționând în țara nu vor putea fi admise la cota bursei române, decît după ce societățile vor fi funcționat cel puțin un an în România, având publicat bilanțul lor pentru exercițiul respectiv. ... + Articolul 247Îndeplinirea formalităților și condițiunilor prescrise prin articolele precedente supune societățile străine la consecințele legale stabilite pentru societățile naționale, fără ca aceste societăți străine să poată dobîndi în România alte drepturi decît cele recunoscute străinilor prin legi și regulamente, și fac pe societate răspunzătoare de toate obligațiunile contractate de administratorii sau reprezentanții săi, chiar când aceștia prin contractarea lor ar fi depășit puterile ce li se conferise. + Articolul 248Abrogat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900. + Articolul 249Societățile străine de felul celor prevăzute de art. 239, care funcționează, precum și celor care vor avea un sediu secundar sau reprezentante la punerea în aplicatiune a prezentei legi, li se acordă un termen de trei luni spre a-și regula pozițiunea în conformitate cu dispozițiunile legii de fața. + Articolul 250Persoanele care vor face orice fel de operațiuni sub orice titlu, în favoarea și pe seama societăților străine, care nu vor îndeplini condițiunile și formele prescrise prin prezenta secțiune, și vor păgubi printr-aceasta și pe Stat de taxele la care are drept, vor fi răspunzătoare de daunele cauzate Statului Roman prin operațiunile lor și supuse la pedepsele prevăzute de art. 323 din codul penal. + Capitolul 2 DESPRE ASOCIAȚIUNI + Secţiunea I Despre asociatiunea în participațiune + Articolul 251Asociatiunea în participațiune are loc atunci când un comerciant sau o societate comercială acorda uneia sau mai multor persoane ori societăți o participațiune în beneficiile și pierderile uneia sau mai multor operațiuni, sau chiar asupra întregului comerț. + Articolul 252Asociatiunea în participațiune poate să aibă loc asemenea și pentru operațiunile comerciale făcute de către necomercianți. + Articolul 253Asociatiunea în participațiune nu constituie, în privinta celor de al treilea, o fiinta juridică distinctă de persoana interesatilor. Cei de al treilea nu au nici un drept și nu se obliga decît către acela cu care au contractat. + Articolul 254Participanții nu au nici un drept de proprietate asupra lucrurilor puse în asociațiune, chiar dacă au fost procurate de dânșii.Cu toate acestea, întru cît privește raporturile lor între dânșii, asociații pot sa stipuleze ca lucrurile ce au adus sa li se restituie în natura, având dreptul, în caz când restitutiunea nu s-ar putea face, la reparațiunea daunelor suferite. Afară de aceste cazuri, drepturile asociaților se marginesc în a li se da cont de lucrurile ce au pus în asociațiune și de beneficii și pierderi. + Articolul 255Afară de dispozițiunile articolelor precedente, convențiunile părților determina forma, întinderea și condițiunile asociațiunei. + Articolul 256Asociațiunile în participațiune sunt scutite de formalitățile stabilite pentru societăți, dar ele trebuie să fie probate prin act scris. + Secţiunea II Despre asociatiunea de asigurare mutuala + Articolul 257Asociatiunea de asigurare mutuala are ca scop de a împărți între asociați daunele cauzate prin riscurile care sunt obiectul asociațiunii.Ea constituie, fața cu cei de al treilea, o persoană juridică distinctă de persoana asociaților. + Articolul 258Asociatiunea de asigurare mutuala trebuie să fie probată prin act scris.Ea se regulează prin convențiunile părților. + Articolul 259Asociatiunea se administrează prin asociați, care sunt mandatarii săi temporali și revocabili. + Articolul 260Regulile privitoare la responsabilitatea administratorilor, la publicațiunea actului constitutiv, a statutelor, a actelor care aduc schimbări unuia sau altuia dintr-însele, a bilanțurilor societăților anonime și la penalitățile relative la aceste societăți, sunt aplicabile și asociațiunilor de asigurare mutuala.Din bilanțurile acestor asociațiuni va trebui să rezulte îndeplinirea dispozițiunilor art. 147 + Articolul 261Asociații nu sunt obligați să contribuie decît cu partea determinata prin contract; și în nici un caz nu sunt ținuți către cei de al treilea, decît fiecare în proportiune cu valoarea lucrului pentru care a fost admis în asociațiune. + Articolul 262Acela care a pierdut lucrul pentru care s-a asociat încetează de a face parte din asociațiune, rămânându-i însă dreptul la indemnitatea ce i se cuvine. + Articolul 263Asociatiunea nu se dizolva prin interdicția sau moartea unuia din asociați.Falimentul unui asociat poate da loc la excluderea sa. + Capitolul 3 DISPOZIȚIUNI PENALE ȘI TRANZITORII + Articolul 264Se vor pedepsi cu pedepsele stabilite de codul penal pentru escrocherie, acei care simulind sau afirmind fals existenta subscriptiunilor sau vărsămintelor într-o societate pe acțiuni, sau anuntind publicului, cu rea credința, ca interesate în societate, persoane care nu sunt, sau care prin alte simulatiuni au obținut sau au încercat să obțină subscriptiuni sau vărsăminte. + Articolul 265(Modificat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900.) Se vor pedepsi cu o amenda până la cinci mii lei, afară de pedepsele mai grele prescrise de codul penal:1. Fondatorii, administratorii, directorii, censorii și lichidatorii societăților, care în relațiunile sau comunicările de tot felul făcute către adunarea generală, în bilanțuri sau în situațiunea acțiunilor societății, sau care cu știința au ținut ascunse, în totul sau în parte, fapte relative la aceleași condițiuni; ... 2. Administratorii și directorii care, cu știința, în lipsa de bilanțuri sau contrariu cu ceea ce rezultă dintr-însele, sau prin mijlocire de bilanțuri fraudulos stabilite, au distribuit asociaților, acționarilor sau comanditarilor, interese sau dividende neluate din beneficiile reale; ... 3. Administratorii și directorii care au emis acțiuni mai jos decît valoarea lor nominală, au cumpărat acțiuni ale societății, contrariu dispozițiunilor art. 146, sau au înaintat bani pe acțiuni ale societății, sau emis obligațiuni prin încălcarea dispozițiunilor alin. I și II ale art. 174; ... 4. Administratorii și directorii care au efectuat reducțiunea capitalului sau fuziunea societății, contravenind dispozițiunilor art. 101 și 197; ... 5. Administratorii și directorii societăților de asigurare asupra vieții și al societăților administrative de tontine, care vor fi contravenind dispozițiunilor art. 147; ... 6. Lichidatorii care au reimpartit activul social între asociați, contravenind dispozițiunilor art. 203. ... Aceiași pedeapsa se aplică censorilor care, în cazurile arătate în numerele 2, 3, 4, 5 și 6 de sub acest articol, nu au îndeplinit îndatoririle lor. + Articolul 266Dacă depunerea actului constitutiv și a statutelor societăților în comandită pe acțiuni sau anonime, a actelor care aduc schimbări ziselor acte, a situațiunilor lunare și a bilanțurilor, la Tribunalul civil sau la Tribunalul de comerț, după împrejurări, nu s-a făcut în termenele fixate, sau s-a făcut în mod incomplect, fiecare din persoanele care sunt datoare a o face sau de a ordonă să se facă, se va pedepsi cu o amenda care va putea să se ridice până la cincizeci lei pentru fiecare zi de întârziere. + Articolul 267 ***Administratorii societăților cooperative, având asociați cu responsabilitate nemărginită, care nu depun la tribunalul de comerț, la finele fiecărui trimestru lista prescrisă de art. 229, și grefierul care nu va denunta aceasta omisiune procurorului în cele 10 zile următoare vot fi pedepsiți cu o amenda până la 300 lei.***) Abrogat prin Legea cooperației din 1929. + Articolul 268Orice abatere de la dispozițiunile art. 104, 157, 167 și 200 și de la cele dintâi doua aliniate ale art. 174, se va pedepsi cu o amenda care nu va trece peste una suta lei. + Articolul 269Societățile constituite înainte de punere în lucrare a prezentului cod, vor fi supuse dispozițiunilor art. 104, 169, 180, 181 și 182, precum și dispozițiunilor care carmuiesc lichidarea și fuziunea societăților sau reducerea capitalului lor.Societăților existente, care ar voi să-și modifice statutele lor, sau care ar voi sa prelungească termenul pentru care fuseseră constituite, vor fi datoare să-și pună statutele în conformitate cu prezentul cod. + Titlul IX DESPRE CAMBIE ȘI DESPRE CECART. 270 - 369Dispozițiile acestui titlu au fost abrogate prin art. 112 din Legea promulgată prin decretul nr. 1249/1934, publicat în M. Of. nr. 100 din 1 mai 1934, lege care a dat o alta reglementare cambiei și biletului de la ordin. + Titlul X DESPRE CONTUL CURENT + Articolul 370Contractul de cont curent produce: 1) Strămutarea proprietății valorilor înscrise în contul curent asupra primitorului lor, prin aceea ca el le trece în debitul sau, și novatiunea obligațiunii de mai înainte între acela care a trimis valorile și primitorul lor. Înscrierea însă în contul curent a unui efect de comerț sau a unui alt titlu de credit e presupusa facuta sub "rezerva încasării"; ... 2) Compensatiunea reciprocă între părți, până în concurenta debitului și a creditului respectiv la încheierea socotelei, cu rezerva platei diferenței; ... 3) Curgerea de dobânzi pentru sumele trecute în contul curent în debitul primitorului, de la data înscrierii. ... Dobânzile sunt cele comerciale și se socotesc pe zi, dacă părțile nu s-au învoit altfel. + Articolul 371Existenta contului curent nu exclude drepturile de comision și plata cheltuielilor pentru afacerile însemnate în contul curent. + Articolul 372Încheierea contului curent și lichidarea diferenței vor avea loc la scadenta termenelor stabilite prin convențiuni, și în lipsa la 31 Decembrie a fiecărui an.Dobinda diferenței curge de la data lichidării.Numai diferența (saldo) lichidată la încheierea contului curent poate fi supusă execuțiunei sau opririi în mana unui al treilea, sau asigurata prin ipoteca. Dacă s-a consimțit o ipoteca prin credit deschis, posesorii efectelor create sau negociate în termenul acestei deschideri de credit nu se vor putea folosi de dinsul, decît până la concurenta soldului final al contului. + Articolul 373Contractul de cont curent e de drept desființat:1) Prin scadenta termenului convenit; ... 2) În lipsa de convențiune, prin retragerea uneia din părți; ... 3) Prin falimentul uneia din părți. ... Desființarea contractului de cont curent se poate cere în caz de moarte, de interdictiune sau incapacitate legală a uneia din părți. + Titlul XI DESPRE MANDATUL COMERCIAL ȘI DESPRE COMISION + Capitolul 1 DESPRE MANDATUL COMERCIAL + Secţiunea I Despre mandatul comercial în general + Articolul 374Mandatul comercial are de obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama și socoteala mandatului.Mandatul comercial nu se presupune a fi gratuit. + Articolul 375Deși conceput în termeni generali, mandatul comercial nu se întinde și la afacerile care nu sunt comerciale, afară numai dacă aceasta se declara cu preciziune prin mandat.Dacă mandatarul nu are instrucțiuni decît asupra unor părți ale afacerii, mandatul se socotește liber pentru celelalte.Mandatul pentru o anume afacere cuprinde împuternicire și pentru toate actele necesare executării lui, chiar când nu ar fi anume arătate. + Articolul 376Comerciantul care nu vrea sa primească o însărcinare este dator, în cel mai scurt termen posibil, să facă cunoscut mandantului neprimirea; în acest caz este încă dator a face să se păstreze în loc sigur lucrurile ce i s-au expediat și sa îngrijească de dânsele în socoteala mandantului, până ce acesta va putea lua măsurile necesare.În caz de întârziere, el va putea încă cere sechestru judiciar și chiar vânzarea lucrurilor, după formele prevăzute de art. 71. + Articolul 377Dacă lucrurile primite în socoteala mandantului, prezintă semne de stricăciuni suferite în timpul transportului, mandatarul va trebui sa ia toate măsurile necesare pentru păstrarea drepturilor mandantului, fața cu cel ce a făcut transportul; altfel este responsabil de lucrurile primite după descriptiunile cuprinse în scrisorile de carat sau în polițele de încărcare. Dacă stricăciunea reclama îngrijiri urgente, mandatarul poate cere vânzarea lucrurilor, după formele prevăzute de art. 71. + Articolul 378Mandatarul este indatorat a face cunoscut mandantului toate faptele ce ar putea sa-l hotărască a revoca sau a modifica mandatul. + Articolul 379Mandatarul este răspunzător de stricăciunile lucrurilor ce-i sunt încredințate spre păstrare, afară de cele provenite din caz fortuit, forta majoră, din viciul sau chiar natura lor. + Articolul 380Mandatarul e ținut a plati dobinda la sumele de bani cuvenite mandantului din ziua în care era dator a le trimite sau a le consemna. + Articolul 381Mandatarul, care nu se conformă instrucțiunilor primite de la mandant, răspunde de daune interese. + Articolul 382Mandatarul este dator a incunostiinta fără întârziere pe mandant despre executarea mandatului.Dacă în urma primirii acestei incunostiintari, mandantul întârzie răspunsul un timp mai lung decît cel cerut de natura afacerii, el este considerat ca a acceptat executarea mandatului, chiar dacă mandatarul a trecut peste limitele mandatului. + Articolul 383Mandatarul care schimba destinațiunea sumelor primite în socoteala mandantului, e dator dobinda la aceste sume din ziua în care le-a primit, deosebit de daune interese provenind din neîndeplinirea mandatului și de orice alta acțiune, chiar penală, în caz de dol sau frauda. + Articolul 384Mandatarul este dator să-și arate mandatul persoanelor cu care tratează, când i se cere.El nu poate opune celor de al treilea instrucțiunile deosebite ce i s-ar fi dat de către mandant, afară numai dacă nu probează ca aceștia aveau cunoștința de ele în momentul când obligațiunea a fost contractată. + Articolul 385Mandantul e ținut a procura mandatarului mijloacele necesare pentru îndeplinirea mandatului, afară numai dacă nu exista convențiune contrarie. + Articolul 386Suma ce se datorește mandatarului pentru executarea mandatului se determina, în lipsa de convențiune, de către judecata, după împrejurări. + Articolul 387Mandatarul, pentru tot ce i se datorește din executarea mandatului sau și, chiar pentru retribuțiunea sa, are un privilegiu special. Acest privilegiu se exercită asupra lucrurilor mandantului pe care mandatarul le deține pentru executarea mandatului, sau care se găsesc la dispozițiunea sa, în magazinele sale, sau în depozite publice, sau pentru care el poate proba prin posesiunea legitima a poliței de încărcare, sau a scrisorii de carat, ca i s-au expediat.Creanțele sus-zise au precădere asupra oricăror alte creanțe contra mandantului și chiar contra vinzatorului ce revendica, cu toate ca plățile și cheltuielile vor fi fost făcute înainte sau după ce lucrurile au intrat în posesiunea mandatarului.În caz de faliment al mandantului, privilegiul mandatarului asupra lucrurilor cumpărate în socoteala lui, se exercită conform dispozițiunilor de la cap. III, titlul IV, cartea III, din acest cod.Dacă lucrurile mandantului au fost vândute de către mandatar, privilegiul subzistă asupra prețului. + Articolul 388Pentru a exercita dreptul arătat în articolul precedent, mandatarul trebuie să notifice formal mandantului sumele ce-i sunt datorate, cu invitația de a i se face plata în termen de cinci zile și cu prevestirea ca, la caz de neplata, se va procede la vânzarea lucrurilor supuse privilegiului.Mandantul va putea face opoziție, citind pe mandatar înaintea judecații. Opozițiunea va trebui să fie notificată mandatarului în termen de trei zile de la primirea notificației de către mandant.Dacă mandantul nu are reședința sau domiciliul ales în locul de reședința al mandatarului, termenul pentru opozițiune va fi de 10 zile, dacă mandantul domiciliază în circumscriptiunea unui tribunal limitrof; de 20 zile, dacă domiciliază în orice altă parte a tarii; de doua luni dacă domiciliază afară din România.Dacă termenul a trecut sau opozițiunea s-a respins, mandatarul poate, fără alta formalitate, să facă a se vinde lucrurile sus zise, conform dispozițiunilor art. 68. + Articolul 389Dacă mai mulți mandatari sunt numiți prin același act, fără a se arata ca ei trebuie să lucreze împreună, fiecare din ei poate lucra în lipsa celuilalt.Dacă prin act se declara ca mandatarii trebuiesc sa lucreze împreună și mandatul nu este primit de toți acei ce accepta se socotesc autorizați a-l îndeplini, când ar forma majoritatea celor numiți.Comanditarii sunt responsabili solidar. + Articolul 390Afară de cazurile prevăzute de codul civil, mandatul încetează:1. Prin căsătoria femeii comercianta ce a dat sau a primit mandatul, dacă nu este autorizata a continua comerțul conform dispozițiunilor art. 15; ... 2. Prin revocarea autorizației de a exercita comerțul, ce fusese acordată femeii maritate sau minorului care au dat sau primit mandatul. ... + Articolul 391Mandantul sau mandatarul care, fără cauza justa, prin revocarea sau renunțarea sa, întrerupe executarea mandatului, răspunde de daune interese.Dacă executarea mandatului este întreruptă prin moartea mandantului sau a mandatarului, retribuțiunea acestui din urma se va determina după ceea ce s-a executat, în proportiune cu ceea ce s-ar fi datorat pentru completa executare a mandatului. + Secţiunea II Despre prepuși și reprezentanți + Articolul 392Prepus este acela care este însărcinat cu comerțul patronului sau, fie în locul unde acesta îl exercita, fie în alt loc. + Articolul 393Patronul răspunde de faptele prepusului și de obligațiunile contractate de el, în limitele însărcinării ce i-a dat.Dacă sunt mai mulți patroni, fiecare din ei este solidar responsabil.Dacă patronul este o societate comercială, responsabilitatea societarilor se regulează după natura societății. + Articolul 394Mandatul dat prepusului poate fi expres sau tacit.Mandatul expres trebuie să fie depus la tribunalul a cărui jurisdicțiune prepusul are a îndeplini însărcinarea, spre a fi transcris în registrul destinat pentru aceasta și afipt conform dispozițiunilor art. 10.Un extract al mandatului va fi publicat, prin îngrijirea grefierului, în foaia anunțurilor judiciare a localității. Până la îndeplinirea formalităților de mai sus, se aplică dispozițiunile articolului următor. + Articolul 395Fața cu cei de al treilea, mandatul tacit al prepusului se socotește general, și cuprinde toate actele necesare exercițiului comerțului pentru care este dat.Patronul nu poate opune celor de al treilea vreo restricțiune a mandatului tacit, dacă nu probează ca ei o cunoșteau în momentul contractării obligațiunii. + Articolul 396Prepusul este totdeauna dator a trata în numele patronului și sa arate în subsemnătura sa, pe lângă numele și prenumele sau propriu, numele și prenumele sau firma patronului, cu mențiunea "prin procura", sau alta asemenea.În lipsa unei asemenea declarațiuni, prepusul se obliga personal; cei de al treilea însă pot exercita și contra patronului acțiunile ce deriva din actele prepusului, privitoare la exercițiul comerțului cu care acesta a fost însărcinat. + Articolul 397Prepusul nu poate, fără învoirea expresă a patronului, a face operațiuni, nici a lua parte, în socoteala sa proprie sau a altuia, la alte negoțuri de natura aceluia cu care este însărcinat.În caz contrariu, prepusul este responsabil de daune interese, și patronul are încă dreptul de a retine pentru sine foloasele ce ar rezultă din aceste operațiuni. + Articolul 398Prepusul e responsabil solidar cu patronul de observarea dispozițiunilor cuprinse în titlurile III și IV ale acestei cărți, în ce privește comerțul cu care este însărcinat. + Articolul 399Revocarea mandatului expres trebuie să fie facuta în aceleași forme cu care el a fost dat. + Articolul 400Prepusul poate intenta orice acțiune și a fi chemat în judecata în locul patronului pentru obligațiunile contractate de dinsul, în exercițiul comerțului cu care a fost însărcinat. + Articolul 401Dispozițiunile acestei secțiuni se aplică reprezentanților caselor comerciale sau ai societăților străine, care de obicei tratează sau încheie în țara, în numele și pe socoteala acestora, afacerile comerciale cu care au fost însărcinați. + Secţiunea III Despre comisi călători pentru comerț + Articolul 402Oricine trimite în alta localitate o persoană din serviciul sau, autorizând-o cu scrisori, avizuri, circulari sau alte asemenea documente, ca sa trateze sau să facă operațiuni de ale comerțului sau, rămâne obligat prin faptele contractate de aceasta persoana în marginile însărcinării ce i-a dat. + Articolul 403Dispozițiunile art. 396 se aplică comisilor călători; aceștia însă nu pot subscrie "prin procura", ci trebuie numai sa arate numele patronului lor. + Secţiunea IV Despre comisii pentru negot + Articolul 404Comisii pentru negot sunt prepuși pentru vânzarea în detaliu a mărfurilor; ei au dreptul ca, în locul unde exercitează comerțul și în momentul predarei, sa ceara și sa încaseze prețul mărfurilor vîndute, putind da pentru aceasta, chitanța valabilă în numele patronului lor.Afară din magazin, ei nu pot cere plata creanțelor patronului, fără autorizație specială. + Capitolul 2 Despre comision + Articolul 405Comisionul are ca obiect tratarea de afaceri comerciale de către comisionar în socoteala comitentului. Între comitent și comisionar exista aceleași drepturi și obligațiuni ca între mandant și mandatar, cu deosebirile stabilite prin articolele următoare. + Articolul 406Comisionarul este direct obligat către persoana cu care a contractat, ca și cum afacerea ar fi fost a sa proprie.Comitentul nu are acțiune în contra persoanelor cu care a contractat comisionarul și nici acestea nu au vreo acțiune în contra comitentului. + Articolul 407Comisionarul trebuie să țină deosebite între dânsele și chiar de ale sale proprii, lucrările diferiților comitenți, și să aibă în registrele sale partida deosebită pentru fiecare operațiune.Dacă comisionarul are în contra aceleiași persoane creanțe provenind din diferite operațiuni făcute în contul comitentilor săi, sau din o operațiune a sa proprie și a altuia, el este dator a cere de la acel debitor un înscris deosebit pentru fiecare afacere, și în caz de plată sa arate în registrele sale persoana pentru care plata s-a făcut.În lipsa de asemenea arătare, plata se va împărți proporțional între fiecare creanta. + Articolul 408Operațiunile făcute de comisionar cu violarea mandatului sau peste limitele sale rămân în sarcina sa, și prin urmare:1) Dacă a vândut cu preț mai mic decît cel hotărât sau, în lipsa, mai mic decît cel curent, el este dator sa plătească comitentului diferența, afară numai dacă nu ar proba ca vânzarea cu prețul hotărît nu se putea face și ca vinzind astfel comitentul a fost scutit de paguba; ... 2) Dacă a cumpărat cu un preț mai mare decît cel hotărît, comitentul poate refuza operațiunea și a o considera ca facuta în socoteala comisionarului, dacă acesta nu ar oferi sa plătească diferența prețului; ... 3) Dacă lucrul cumpărat nu corespunde cu calitatea convenită, comitentul îl poate refuza. ... + Articolul 409Comisionarul care, fără autorizațiunea comitentului, face înaintări de bani, vinzari sau alte operațiuni pe credit, își ia asupra-și orice răspundere și comitentul îi poate cere plata neintirziata a creditelor făcute, cedându-i interesele și foloasele ce ar rezultă din aceasta. + Articolul 410Comisionarul care vinde pe datorie este dator sa arate comitentului în scrisoarea de aviz, persoana cumpărătorului și termenul acordat; altminteri operațiunea se presupune ca s-a făcut pe bani gata; proba contrarie nu este admisă. + Articolul 411Când comisionarul este însărcinat sa vinda sau sa cumpere cambii, obligațiuni sau efecte ale Statului ori alte titluri de credit, circulând în comerț sau mărfuri, având preț la bursa ori în piața, dacă comitentul nu a dispus într-altfel, el însuși poate să-i procure pe prețul cerut, ca vinzator, lucrurile ce trebuia sa cumpere sau sa retina pentru sine, după prețul curent, ca cumpărător, lucrurile ce trebuia sa vândă în socoteala comitentului, deosebit de dreptul sau la proviziune.Dacă, în cazurile mai sus arătate, comisionarul, după îndeplinirea însărcinării sale, nu face cunoscut comitentului persoana cu care a contractat, comitentul are dreptul sa considere ca cumpărarea sau vânzarea s-a făcut pe contul sau și sa ceara de la comisionar executarea contractului. + Articolul 412Comisionarul nu este răspunzător pentru îndeplinirea obligațiunilor luate de către persoanele cu care a contractat, afară de convențiune contrarie.Când comisionarul ia o asemenea răspundere, el este obligat personal, față de comitentul, pentru îndeplinirea obligațiunilor rezultând din contract.În acest caz, el are dreptul la proviziunea specială numita "pentru garanție, "pentru credit". Aceasta proviziune se stabilește de părți prin convențiunea lor, iar în lipsa este lăsată la aprecierea judecații. + Titlul XII DESPRE CONTRACTUL DE TRANSPORT + Articolul 413Contractul de transport are loc între expeditor sau acela care da însărcinarea pentru transportul unui lucru și întreprinzătorul care se obliga a-l face în numele sau propriu și în socoteala altuia, ori între unul dintre aceștia și cărăușul ce se însărcinează a-l face.Se numește "cărăuș" persoana care își ia însărcinarea ca într-un mod oarecare sa transporte, sau să facă a se transporta, un obiect oarecare.Obligațiunile între expeditor și întreprinzătorul de transporturi pe apa și căpitan sau patron, sunt regulate prin dispozițiunile prevăzute în cartea II-a a acestui cod. + Articolul 414Expeditorul trebuie să dea cărăușului care i-ar face cerere o scrisoare de carat.Scrisoarea de carat poate fi la ordin sau la purtător.Forma și efectele girului scrisorii de carat sunt reglementate prin dispozițiunile titlului IX din aceasta carte. + Articolul 415Scrisoarea de carat trebuie să fie data, subscrisă de expeditor și sa cuprindă:1. Natura, greutatea, măsura sau numărul lucrurilor de transportat și dacă lucrurile sunt în lăzi sau pachete și calitatea acestora, numărul și sigiliile sau mărcile puse pe dânsele; ... 2. Numele expeditorului și locuinta sa; ... 3. Numele și locuinta cărăușului; ... 4. Locul de destinatiune și persoana destinatarului, cu arătare dacă scrisoarea de carat este la ordin sau la purtător; ... 5. Portul sau prețul transportului și sumele datorate cărăușului pentru expeditiune, adaugându-se cheltuielile anticipate sau de provizion; ... 6. Timpul în care trebuie să fie făcut transportul sau, când transportul are loc pe calea ferată, dacă trebuie facuta cu mare sau mica iuteala; ... 7. Celelalte stipulațiuni asupra cărora părțile s-au înțeles. ... Expeditorul se poate desemna el însuși ca destinatar. + Articolul 416Expeditorul este dator a incredinta cărăușului actele de vama sau altele ce ar fi de trebuinta; el este răspunzător de cuprinsul și regularitatea lor. + Articolul 417Cărăușul va da expeditorului, când acesta i-ar cere, un exemplar al scrisorii de carat, subscris de dinsul.Dacă scrisoarea de carat e la ordin sau la purtător, girul sau remiterea exemplarului semnat de cărăuș, transfera posesiunea lucrurilor transportate.Convențiunile necuprinse în scrisoarea de carat nu au nici o tărie, fața cu destinatarul sau posesorul exemplarului scrisorii de carat la ordin sau la purtător, ce a fost subscris de cărăuș. + Articolul 418Dacă cărăușul primește lucrurile de transportat fără nici o rezervă, se presupune ca ele nu prezintă vicii aparente de imbalotare. + Articolul 419Cărăușul este dator să facă expediția lucrurilor de transportat după ordinea în care le-a primit, afară dacă prin natura lor, din cauza destinației ce acele lucruri au, sau pentru alte cuvinte, nu ar trebui să se urmeze într-altfel, sau dacă nu ar fi împiedicat de vreun caz fortuit sau forta majoră. + Articolul 420Dacă, din caz fortuit sau forta majoră, transportul este împiedicat sau peste măsura intirziat, cărăușul trebuie să încunoștiințeze îndată pe expeditor, care are facultatea de a rezilia contractul, plătind numai cheltuielile făcute de cărăuș, și dacă împiedicarea are loc în timpul efectuării transportului, cărăușul are încă dreptul la plata portului în proportiune cu drumul făcut. În amândouă cazurile se va înapoia cărăușului exemplarul scrisorii de carat la ordin sau la purtător, pe care l-a subscris. + Articolul 421Expeditorul are dreptul de a suspenda transportul și de a cere restituirea lucrurilor transportate, sau predarea lor unei alte persoane decît aceea arătată în scrisoarea de carat, ori va dispune cum va crede de cuviință; dar este dator a plati cărăușului cheltuielile făcute și pagubele directe și imediate rezultând din executarea acestui contra ordin.Obligațiunile cărăușului de a executa ordinul expeditorului încetează din momentul în care, lucrurile fiind ajunse la locul de destinatiune, persoana căreia îi sunt destinate și care poseda actele necesare a făcut cererea de predare cărăușului, sau din momentul în care acesta i-a remis scrisoarea de carat. În aceste cazuri, numai destinatarul lucrurilor transportate are facultatea de a dispune de dânsele.Dacă scrisoarea de carat este la ordin sau la purtător, dreptul arătat în prima parte a acestui articol este al celui ce poseda exemplarul scrisorii de carat, subscris de cărăuș. Cărăușul primind contra-ordin, are dreptul sa ceara restituirea exemplarului sus zis, sau, dacă destinațiunea lucrurilor de transportat s-a schimbat, el poate pretinde o noua scrisoare de carat. + Articolul 422Termenul predării lucrurilor transportate se hotărăște prin învoirea părților. În lipsa, el este lăsat la aprecierea judecații. + Articolul 423Cărăușul este răspunzător de faptele subordonaților săi, de ale tuturor cărăușilor succesivi și de ale oricărei alte persoane căreia dinsul i-a încredințat facerea transportului. + Articolul 424Diferiții cărăuși au dreptul de a face să se declare, pe scrisoarea de carat sau într-altfel, starea în care se afla lucrurile ce se transporta în momentul când ele le sunt încredințate.În lipsa unei asemenea declarațiuni, se presupune ca ei au primit lucrurile în buna stare și conform cu arătările cuprinse în scrisoarea de carat. + Articolul 425Cărăușul este răspunzător de pierderea sau stricăciunea lucrurilor ce i-au fost încredințate spre transport, din momentul în care le primește până la acela al predării lor destinatarului, afară dacă nu probează ca pierderea sau stricăciunea au provenit din caz fortuit sau din forta majoră, din chiar viciul propriu al lucrurilor sau din natura lor, din faptul expeditorului sau din acel al destinatarului. + Articolul 426Dacă sunt de transportat lucruri fragile, sau care se strica ușor, animale sau lucruri pentru care transportul urmează să fie făcut în anume condițiuni, administrațiunile căilor ferate pot stipula ca pierderea sau stricăciunea să se presupună ca provenită din viciul lucrurilor transportate, din cauza naturei lor, sau din faptul expeditorului ori al destinatarului, afară numai dacă ele sunt în culpa vădită. + Articolul 427Stricăciunile se vor proba conform dispozițiunilor art. 71, și expeditorul, posesorul scrisorii de carat sau destinatarului, după distincțiunile prevăzute în art. 421, poate fi autorizat de către justiție sa ceara predarea lucrurilor transportate, cu sau fără cauțiune. + Articolul 428În caz de întârziere în efectuarea transportului peste termenul stabilit prin art. 422, cărăușul pierde o parte din prețul transportului, în proportiune cu durata întârzierii și pierde întreg prețul transportului, dacă întârzierea a durat indoit de timpul hotărât pentru facerea transportului, afară de pagubele mai mari de care este răspunzător, dacă s-ar proba ca ele au provenit din aceasta cauza.Cărăușul nu este responsabil de întârziere, dacă probează ca ea a provenit din caz fortuit sau forta majoră, sau din faptul expeditorului ori al destinatarului.Lipsa mijloacelor îndestulătoare de transport nu ajunge pentru a justifica intirzierea. + Articolul 429Cărăușul își poate margini răspunderea până la concurenta unei sume de atât la suta pentru lucrurile care, prin natura lor, sunt supuse în timpul transportului la o micșorare în greutate sau în măsura. Aceasta suma trebuie să fie hotarita mai dinainte și specificată pentru fiecare lada sau colet, dacă lucrurile sunt împărțite în lăzi sau colete.Cărăușul nu poate beneficia de convențiunea prin care dinsul și-a mărginit răspunderea, dacă expeditorul sau destinatarul probează ca micșorarea nu a provenit din natura lucrurilor, sau dacă probează ca, după împrejurările ce au avut loc, micșorarea nu putea ajunge la aceea hotărâtă de părți. + Articolul 430Paguba provenită prin pierdere sau stricăciune se calculează după prețul curent al lucrurilor transportate la locul și în timpul predării. Prețul curent se stabilește după dispozițiunile art. 40, scăzându-se cheltuielile ce întotdeauna se fac în caz de pierdere sau stricăciune.Dacă paguba este cauzată prin dol sau neglijența vădită, cuantumul despăgubirii se determina după dispozițiunile art. 1084 și 1806 din codul civil.În caz de pierdere a obiectelor unui călător predate cărăușului fără arătarea conținutului, cuantumul despăgubirii se determina după împrejurările particulare ale faptului. + Articolul 431Cărăușul nu răspunde de lucrurile prețioase, bani și titluri ce nu i-au fost declarate, și în caz de pierdere sau stricăciune nu este răspunzător decît de valoarea arătată. + Articolul 432După ajungerea lucrurilor transportate, sau după trecerea zilei în care ele trebuiau sa ajungă la locul de destinație, destinatarul poate exercita toate drepturile derivând din contractul de transport, precum și acțiunile de despăgubire; din acel moment el poate pretinde predarea chiar a lucrurilor și a scrisorii de carat. + Articolul 433Cărăușul nu este obligat sa predea lucrurile transportate, până când persoana ce se prezintă a le primi nu-și îndeplinește obligațiunile.În caz de neînțelegere, dacă destinatarul plătește suma ce crede ca datorește, și depune în același timp și diferența până la suma pretinsa de cărăuș, acesta este dator a-i preda lucrurile transportate.Dacă scrisoarea de carat e la ordin sau la purtător, cărăușul se poate opune ca să facă predarea, până la restituirea exemplarului subscris de dinsul. + Articolul 434Destinatarul are dreptul sa verifice cu cheltuiala sa, în momentul predarei, starea în care se afla lucrurile transportate, deși ele n-ar prezenta însă semne exterioare de stricăciune.Destinatarul care primește lucrurile e obligat sa plătească ceea ce se datorește pentru transport după scrisoarea de carat, precum și toate celelalte cheltuieli. + Articolul 435Dacă cărăușul preda lucrurile transportate, fără a arata sumele ce i se datoresc lui, cărăușilor anteriori sau expeditorului, sau fără a pretinde depunerea sumei asupra căreia exista neînțelegere, pierde dreptul de regres și rămâne răspunzător către expeditori și cărăușii anteriori pentru sumele ce li se cuvenea; are însă acțiune contra destinatarului. + Articolul 436Orice cerere de despăgubire trebuie îndreptată contra primului sau ultimului cărăuș. Se poate indrepta și contra cărăușului intermediar, când s-ar proba ca paguba s-a cauzat în timpul când acesta a făcut transportul.Orice cărăuși chemat a răspunde de fapte care nu sunt ale sale, are facultatea a chema în garanție sau pe cărăușul care l-a precedat imediat, sau pe cărăușul intermediar răspunzător de paguba, după dispozițiunile stabilite mai sus. + Articolul 437Pentru toate creanțele rezultând din contractul de transport, cărăușul are privilegiu asupra lucrurilor transportate până la predarea lor destinatarului.Dacă sunt mai mulți cărăuși, cel din urma dintre ei exercita drepturile celor anteriori. + Articolul 438Dacă nu se găsește destinatarul, sau se ivește neînțelegere în privinta primirii lucrurilor transportate, prezidentul tribunalului respectiv, sau judecătorul de ocol poate ordonă depunerea sau sechestrul acelor lucruri. Poate asemenea face a se verifica starea în care se afla lucrurile, și sa ordone vânzarea lor până la concurenta sumelor datorite cărăușului, observându-se formele prevăzute de art. 71.Dacă nu e nici o contestație, cărăușul, pentru a obține plata ce i se datorește, se va conformă dispozițiunilor art. 388. + Articolul 439Dacă în contractul de transport a fost prevăzută vreo clauza penală pentru neîndeplinire sau întârziere a predării, se poate cere și executarea transportului și clauza penală.Pentru plata clauzei penale nu se cere ca paguba să se probeze.Când s-ar dovedi ca paguba suferită este mai mare decît clauza penală, se poate cere diferența.Clauza penală nu poate să aibă loc când, în cazurile prevăzute de art. 425 și 428, cărăușul nu este supus la răspundere. + Articolul 440Plata portului și primirea fără rezerva a lucrurilor transportate, chiar când plata portului ar fi fost facuta înainte, sting orice acțiune contra cărăușului.Cu toate acestea, acțiunea contra cărăușului, pentru pierderea parțială sau stricăciunea ce nu se putea cunoaște în momentul predării, subzistă și după plata portului și primirea lucrurilor transportate dacă se dovedește ca pierderea sau stricăciunea a avut loc între darea lucrului în primire cărăușului și predarea facuta de acesta, cu condiția însă ca cererea pentru verificare să fie facuta îndată după ce se va fi descoperit paguba, și nu mai târziu decît cinci zile după primirea lucrurilor de către destinatar. + Articolul 441Orice stipulațiune care ar exclude sau ar margini în transporturile pe cale ferată, obligațiunile și răspunderile stabilite prin art. 417, 418, 419, 425, 427, 428, 429, 430, 432, 433, 436, și 440, sunt nule și de nul efect, chiar dacă ar fi fost permise prin regulamente generale sau particulare, afară numai de cazul când prin tarife speciale s-ar stabili ca prețul transportului să fie mai mic decît acela cuprins în tarifele ordinare. + Titlul XIII DESPRE CONTRACTUL DE ASIGURARE + Articolul 442- 477Dispozițiunile acestui titlu au fost înlocuite prin legea pentru construirea și funcționarea întreprinderilor private de asigurări și reglementarea contractului de asigurare din 7 iulie 1930, modificată la 9 aprilie 1931, la 1 mai 1932 și la 10 aprilie 1936.Activitatea de asigurare, în prezent, este reglementată de dispozițiunile Legii nr 47 din 16 iulie 1991, privind constituirea, organizarea și funcționarea societăților comerciale din domeniul asigurărilor. + Titlul XIV DESPRE GAJ + Articolul 478Gajul constituit de către un comerciant sau de un necomerciant pentru fapte de comerț, se constata, între părțile contractante, prin toate probele admise de legea comercială și prevăzute în art. 46 din acest cod, fără a se distinge dacă părțile au sau nu același domiciliu.Fața însă cu cei de al treilea, gajul nu poate fi dovedit decît prin înscris, dacă suma pentru care s-a constituit gajul trece peste 500 lei (Textul modificat prin Decr. nr. 154/1948, B. of. nr. 166/21 iunie 1948). + Articolul 479Gajul cambiilor și titlurilor la ordin poate fi constituit prin gir cu clauza "valoarea în garanție" sau o alta de asemenea, din care să rezulte voința părților ca aceste titluri au fost date în gaj, iar nu ca s-a transmis proprietatea lor.Gajul asupra creanțelor și drepturilor încorporate netransmisibile prin gir pot fi constituite prin acte făcute în forma cesiunilor. În aceste cazuri însă actul trebuie să conțină mențiunea ca cesiunea se face cu titlul de gaj. (Adaos L. 15 iunie 1906.)Gajul asupra acțiunilor, părților de interes și obligațiunilor nominale ale societăților financiare, industriale, comerciale sau civile, poate fi constituit prin un transfer înscris în registrele societății, cu arătarea "pentru cauza de garanție".Dacă s-a dat în gaj o creanta mobila, creditorul gajist pentru, a-și avea privilegiul sau fața cu cel de al treilea, urmează sa notifice debitorului creanței date în gaj, constituirea gajului. + Articolul 480Creditorul are dreptul de a fi plătit cu privilegiu asupra lucrului ce i s-a constituit în gaj.Acest privilegiu nu exista decît dacă lucrul s-a pus și se afla în posesiunea creditorului sau a unei alte persoane aleasă de părți. *)Creditorul este presupus ca are în posesiunea sa lucrurile date în gaj când ele se afla în magazinele sale sau ale comisionarului sau, în vasele sale, la vama sau într-un depozit public, sau dacă înainte de sosirea lor e în posesiunea poliței de încărcare sau a scrisorii de carat, girata cu clauza "valoarea în garanție" sau o alta asemenea. (Adaos L. 15 iunie 1906). Prin derogare la dispoziția de mai sus, gajul constituit asupra produselor solului pendinte încă prin rădăcini sau deja culese precum și asupra materiilor industriale prime, în stare de fabricatiune sau deja fabricate și aflate în fabrici sau depozite, se considera constituit prin singurul efect al conventiunei, de la data actului, care va indica numărul, natura, calitatea și locul unde se afla gajul, fără ca să se ia din posesiunea debitorului sau constituentului, lucrurile constituite în gaj. Data actului face deplina credința.În timp de 5 zile aceste acte de gaj se vor transcrie în registrul prevăzut de art. 728 bis din procedura civilă.În cazul în care gajul se va afla în o comuna alta decît aceea unde este reședința județului, grefierul tribunalului va comunică de urgenta primarului respectiv un extract de orice intabulare efectuată pentru a se face mențiune de ea în registrul care se va înființa în acest scop.În privinta celor de al treilea, drepturile creditorului gajist nu vor începe decît de la data intabulării; iar atunci când este locul a se face mențiunea în registrul primăriei, de la data acelei mențiuni.Se vor respecta dispozițiunile art. 1729 și 1730 din codul civil.*) Legea 590 (decret 2335) pentru modificarea unor texte din legea pentru organizarea și reglementarea comerțului de banca din 8 mai 1934, cu modificările ulterioare publicată în M. Of. 167 din 26 iulie 1945. + Articolul I...Prin derogare de la art. 1685 și 1688 din Codul civil, art. 480, alin. 2 din Codul Comercial și de la dispozițiunile oricăror legi în vigoare pe tot cuprinsul României, băncile vor putea încheia convenții de gaj, fără a lua gajul din posesia debitorului sau constituantului.În acest caz, gajul se considera valabil constituit prin singurul efect al semnării convenției. Debitorul sau constituantul îl va deține pentru banca creditoare, raspunzind de conservarea sa.Gajul devine opozabil față de terți, prin transcrierea facuta în conformitate cu dispozițiunile art. 480, alin. 6 și 7 din Codul Comercial (a se vedea și alte precizări din lege).Legea 63 (Decretul 611) pentru modificarea art. 132 din Codul Comercial din 1887 și a art. 217 din Codul Comercial din 1938, publicată în M. Of. nr. 75 bis din 31 martie 1947. + Articolul IArt. 132, alin. III din Codul Comercial din 10 mai 1887, va avea următorul cuprins:"Nu se vor putea emite noi acțiuni decît după plata integrală a celor dintii. Aceasta "dispozițiune se aplică societăților comerciale în caz de fuzionare". + Articolul IIArt. 217, alin. II și III din Codul comercial din 10 noiembrie 1937, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 7 octombrie 1939, va avea următorul cuprins:"Fiecare acțiune da dreptul la un vot". + Articolul IIIOrice prevedere din actele constitutive sau statutele societăților anonime, contrarii dispozițiunilor legii de fapt se considera nescrise. (prevederi abrogate prin Legea nr. 31 privind societățile comerciale din 16 noiembrie 1990, publicată în M. Of. 126 - 127 din 17 noiembrie 1990). + Articolul 481Creditorul e dator a face actele necesare pentru conservarea lucrului primit în gaj. Dacă efectele date în gaj au sosit la scadenta, creditorul gajist este dator a urmări și incasa valoarea lor.Cheltuielile făcute îi sunt înapoiate și, după ce-și va incasa creanta cu toate accesoriile ei, va da socoteala de ceea ce rămâne. + Articolul 482 *)În caz de neplata la termen a întregii datorii pentru care s-a constituit gajul, creditorul poate procede la vânzarea obiectelor date în gaj.Pentru acest sfârșit, el se va adresa la președintele tribunalului, cu cerere de a fi autorizat sa vinda gajul.Președintele va statua asupra cererii de vînzare a gajului și, prin ordonanța ce va da, va incuviinta vânzarea, fie în modul convenit de părți, dacă ele au stipulat în ce mod sa vinda gajul, fie în mod public și prin organul unui agent judecătoresc desemnat de președinte, dacă părțile n-au prevăzut alt mod de vînzare.În caz de faliment, cererea de vînzare a gajului se va notifica sindicului, pentru ca, în termen de trei zile, să poată uza de facultatea ce-i este lăsată de art. 782.Dacă în acest termen sindicul nu va retrage gajul, executarea cerută și încuviințată de președinte își va urma cursul ei, fără a putea fi împiedicată sau suspendată prin lucrările falimentului.Suma prinsă din vânzarea gajului va fi în acest caz depusa la Casa de consemnațiuni și creditorii falimentului vor putea exercita asupra acestei sume drepturile eventuale ce le-ar câștiga prin contestatiuni făcute cu ocaziunea verificării creanțelor.*) Modificat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900. + Articolul 483Ordonanța aceasta nu va deveni executorie, decît după ce va fi fost notificată debitorului și aceluia care a procurat gajul, cu indicarea zilei, locului și orei la care se va procede la vînzare și, după ce vor fi expirat cele trei zile ale opozițiunei, ordonanța va rămâne definitivă și în ultim resort, dacă în trei zile de la primirea ei debitorul sau tertiul care a procurat gajul nu vor fi făcut opozițiune și nu vor fi chemat pe creditor înaintea tribunalului. În caz de opozițiune, citarea părților și judecarea opozițiunei se vor face de urgenta și cel mult în termen de opt zile de la primirea opozitiunii. + Articolul 484Termenul pentru a face apel contra hotărârii intervenite asupra acestei opozițiuni va fi de opt zile de la comunicarea hotărârii Tribunalului. + Articolul 485Termenele mai sus fixate nu sunt susceptibile de a fi mărite în raport cu distanta. Dacă debitorul sau tertiul care a procurat gajul nu sunt domiciliați în cuprinsul acestui Tribunal și n-au făcut electiune de domiciliu în acel cuprins, notificările menționate la articolele precedente vor fi valabil făcute prin afișarea lor în sala de audienta a tribunalului și prin publicarea în "Monitor" sau în foile anunțurilor judecătorești din acea localitate.Procesul-verbal al portărelului, constatând îndeplinirea acestor formalități, va tine loc în acest caz de dovada a notificării.Notificarea primei ordonanțe a președintelui se va face, chiar în aceasta ultima ipoteza, conform art. 74 din procedura civilă. + Articolul 486Ordonanța care autoriza vânzarea, dacă nu s-a făcut opoziție în termenul prescris, și hotărârea data de tribunal asupra opoziției, în caz când s-a făcut asemenea opoziție, sunt executorii de drept și fără cauțiune, chiar când s-ar fi făcut apel contra acelor acte și înainte de expirarea termenului de apel. + Articolul 487Drepturile acordate creditorului gajist prin articolele precedente nu sunt suspendate prin falimentul sau moartea debitorului, ori celui care a procurat lucrul dat în gaj. + Articolul 488Este nulă orice clauza care ar autoriza pe creditor a-și apropia gajul, ori a dispune de dinsul fără îndeplinirea formelor de mai sus. + Articolul 489Dispozițiunile precedente nu modifica legile speciale și regulamentele ce privesc băncile și alte institute autorizate a face înaintări și bani și împrumuturi pe depozite și lucruri date în gaj.Gajul asupra mărfurilor depuse în magazinele generale e regulat prin dispozițiunile legei speciale din 28 Iunie 1881; și gajul asupra vaselor de comerț prin dispozițiunile cartei a II-a a acestui cod. + Cartea II DESPRE COMERȚUL MARITIM ȘI DESPRE NAVIGAȚIE + Titlul I DESPRE VASE ȘI PROPRIETARII LOR + Articolul 490Vasele sunt bunuri mobile.Fac parte din vas: imbarcatiunile, uneltele, instrumentele, armele, munitiunile, proviziunile și în general toate lucrurile destinate uzului sau permanent, chiar când ar fi oarecare timp separate de vas. + Articolul 491Contractele pentru construcția vaselor, modificările și rezilierile lor, precum și declarațiunile și cesiunile de participare la proprietatea unui vas în construcție, făcute de către comitent sau de către constructorul care a luat asupra sa construcția, trebuiesc a fi făcute în scris, și nu se pot opune celor de al treilea, dacă nu sunt transcrise în registrele căpităniei portului sau a autorității maritime unde e întreprinsă constructiunea. + Articolul 492Pe lângă drepturile decurgând din dispozițiunile codului civil relative la locațiune, comitetul mai poate cere rezilierea contractului pentru incapacitatea manifesta sau pentru frauda constructorului.Constructorul poate desfiinta contractul pentru caz de forta majoră.În caz de moarte a constructorului, contractul se desființează după dispozițiunile art. 1485 din codul civil. + Articolul 493Orice înstrăinare sau cesiune totală sau parțială a proprietății sau folosinței unui vas trebuie facuta prin act scris, afară de dispozițiunile cuprinse în titlul IV din aceasta carte.Dacă înstrăinarea sau cesiunea are loc în țara, ea poate fi facuta prin act public sau prin act privat, dar nu se poate opune celor de al treilea dacă nu e transcrisă în registrele căpităniei portului unde vasul se găsește înscris. Afară din țara, înstrăinarea trebuie facuta prin act încheiat dinaintea consulului și nu are tărie fața cu cei de al treilea, dacă nu este transcrisă în registrele consulatului. Consulul este dator sa trimită copie legalizată după actul de înstrăinare la căpitănia portului unde se afla vasul înscris.În toate cazurile, înstrăinarea trebuie să fie notată și pe actul de naționalitate cu arătare dacă vânzătorul rămâne creditor al prețului total sau în parte.Capitanii de porturi și autoritățile consulare nu pot primi și transcrie actul de înstrăinare, dacă nu li se prezintă actul de naționalitate al vasului, afară de cazul prevăzut la art. 499, din acest cod.Când se va fi înstrăinat vasul la mai multe persoane, data adnotatiunei pe actul de naționalitate determina preferinta. + Articolul 494Autoritățile consulare în țara străină nu pot primi actele de înstrăinare ale vaselor, dacă nu se va fi asigurat plata sau garanția datoriilor privilegiate notate pe actul de naționalitate. + Articolul 495Contractul de gaj asupra vasului sau asupra unei porțiuni din el, trebuie facuta prin înscris.Înscrisul făcut în țara, prin care se constituie gajul, nu are putere fața cu cei de al treilea, dacă nu este transcris în registrele căpităniei portului unde se găsește vasul este înscris sau în acele ale autorității consulare ale locului unde se găsește vasul, când înscrisul de gaj este făcut în țara străină. Consulul este obligat sa trimită îndată o copie legalizată după contractul de gaj la oficiul maritim unde vasul se afla înscris.În amândouă cazurile, gajul trebuie să fie notat pe actul de naționalitate al vasului.Capitanii de porturi și autoritățile consulare în țara străină nu pot transcrie actul de gaj, dacă nu li se prezintă actul de naționalitate, afară de cazurile prevăzute în art. 496 și 499.În actul de transcriptiune se va face mențiune despre adnotarea gajului pe actul de naționalitate. + Articolul 496Înscrisul constitutiv al gajului asupra unui vas în constructiune nu are putere fața cu cei de al treilea, dacă nu e transcris în registrele oficiului maritim în a cărui circumscripție se face constructiunea.Când după terminarea construcției se da vasului actul de naționalitate, se va adnota în acest act înscrisurile constitutive de gaj ce au fost transcrise în registrele căpităniei portului. + Articolul 497Nu este necesitate de numirea vreunui custode, pentru ca gajul asupra unui vas să-și aibă tărie. + Articolul 498Dacă înscrisul care constituie gajul e la ordin, girul transmite creanta și orice alt drept accesoriu. + Articolul 499Dacă înstrăinarea, cesiunea sau constituirea în gaj a unui vas se face în țara, pe când vasul se afla în călătorie către o țara străină, părțile pot conveni ca adnotarea pe actul de naționalitate să se facă în cancelaria consulatului locului unde se afla vasul sau unde se duce, cu condițiune ca acest loc să fie declarat în scris deodată cu cererea de transcriptiune a titlului. În acest caz capitanul portului va trimite îndată o copie legalizată după acel titlu, oficiului consular sus-zis cu spesele reclamantului. Contractul nu are tărie fața cu cei de al treilea decît de la data adnotării pe actul de naționalitate. + Articolul 500Contractele de construcție, de înstrăinare sau de gaj ale vaselor mici care nu sunt destinate a ieși din porturi, din riuri, din canaluri sau lacuri, și a altora ce n-au acte de naționalitate, nu au putere fața cu cei de al treilea, dacă nu sunt transcrise într-un registru ce se va tine de autoritățile și în formele ce se vor determina printr-un regulament de administrațiune publică. + Articolul 501Proprietarul unui vas este răspunzător de faptele căpitanului și ale celorlalte persoane ale echipajului și ținut de obligațiunile contractate de căpitan, pentru tot ce privește vasul și expedițiunea. Cu toate acestea, proprietarul sau coproprietarul care nu s-a obligat personal poate, în toate cazurile prin abandonul vasului sau a navlului ce i se datorează sau este a i se datori, să se elibereze de răspundere sau de obligațiunile sus-zise, exceptându-se însă acelea relative la salariile și emolumentele persoanelor echipajului.Când capitanul este proprietar sau coproprietar al vasului, el nu are dreptul de abandon; iar dacă el nu este decît coproprietar, în lipsa de speciale convențiuni, nu este răspunzător personal pentru îndeplinirea obligațiunilor ce a contractat relativ la vas și expeditiune, decît în proportiune cu interesul ce are. + Articolul 502Abandonul vasului se poate face către toți creditorii sau numai către unii dintr-înșii.Declarațiunea de abandon va fi transcrisă în registrele oficiului maritim unde vasul este înscris, și după ce transcriptiunea s-a făcut, ea va fi notificată creditorilor a căror titluri sunt transcrise în același registru sau adnotate pe actul de naționalitate.În privinta creditorilor care au introdus o acțiune sau făcut o somațiune, abandonul se va face prin portarei, notificăndu-se la domiciliul ales de creditor, sau în lipsa, la grefa tribunalului de comerț, în termen de opt zile de la primirea citatiunei sau a somațiunei primită de la creditori, sub pedeapsa de a nu se mai tine în seama. + Articolul 503În caz de abandon, orice creditor poate lua pentru sine vasul, cu obligațiunea de a plati pe ceilalți creditori privilegiați. Dacă sunt mai mulți creditori care voiesc a lua vasul, se va referi cel ce a făcut întâi declarațiunea; și dacă declarațiunea este facuta în același timp, se va preferi creditorul mai mare în suma.Dacă nici un creditor nu voiește a lua pe seama sa vasul, el va fi vândut după stăruințele creditorului celui mai diligent, prețul va fi distribuit între creditori, și ceea ce va rămânea după plata datoriilor, va fi a proprietarului. + Articolul 504Proprietarul poate departa pe căpitan.În caz de depărtare nici o despăgubire nu va fi datorită, afară numai dacă acest drept n-a fost stipulat în scris.Dacă capitanul departat e coproprietar al vasului, el poate renunța la coproprietate și cere plata capitalului ce ar reprezintă partea sa de proprietate.Suma acestui capital se determina prin expertiza. + Articolul 505Pentru tot ce se atinge de interesul comun al proprietarilor unui vas, deciziunile majorității sunt obligatorii și pentru minoritate.Majoritatea se formează din cei care reprezintă un interes în vas mai mare decît jumătatea valorii lui.Tribunalul este ținut sa încuviințeze vânzarea cu licitație a unui vas, când i se va cere de un număr de coproprietari reprezentind jumătatea proprietății vasului, afară numai dacă părțile n-ar fi convenit într-altfel.Dacă vânzarea unui vas este cerută de grave și urgente împrejurări privitoare la interesul comun, tribunalul o poate incuviinta, deși coproprietarii ce o cer nu reprezintă mai mult decît o pătrime a proprietății vasului. + Titlul II DESPRE CĂPITAN + Articolul 506Capitanul sau patronul însărcinat cu comanda unui vas este răspunzător pentru greșelile sale, chiar ușoare, pe care le comite în exercițiul funcțiunilor sale.Responsabilitatea căpitanului, în cazurile prevăzute de acest cod, nu încetează decît probându-se obstacole provenite din caz fortuit sau forta majoră. + Articolul 507Capitanul nu poate refuza încărcarea lucrurilor cu transportul cărora s-a însărcinat, sub cuvint că nu sunt potrivite cu vasul sau. + Articolul 508Capitanul este răspunzător de lucrurile încărcate.Da recipisa de primire prin polița de încărcare.Capitanul nu răspunde de lucrurile prețioase, de bani și titlurile de credit ce nu i-au fost declarate.Capitanul este răspunzător de stricăciunile ce din orice cauza s-au intimplat lucrurilor așezate de dinsul pe podeala de sus a vasului, fără consimțământul în scris al încărcătorului. Aceasta dispozițiune nu se aplică la călătoriile cele scurte ce se fac din port în port și din liman în liman, pe lângă tarmuri, fie pe mare, fie pe riuri. + Articolul 509Capitanul are dreptul a întocmi echipajul vasului, a fixa retribuțiunea persoanelor ce-l compun, însă e dator a face aceasta în înțelegere cu proprietarii vasului, când ei se vor afla într-acel loc. + Articolul 510Capitanul este dator sa țină un registru al vasului împărțit în următoarele patru cărți:Jurnal general și de contabilitate;Jurnal de navigațiune;Jurnal de încărcare sau manual al bordului, șiInventarul bordului.Registrul nu poate fi întrebuințat, dacă mai intiiu fiecare foaie nu va fi fost numerotată și parafată de funcționarul însărcinat special cu aceasta; el va fi ținut conform dispozițiunilor art. 29, observându-se regulile următoare:În jurnalul general și de contabilitate va fi notat tot ceea ce se raporta la atribuțiunile căpitanului fața cu echipajul și cu călătorii, la lucrurile încărcate, la ceea ce se petrece mai important în timpul călătoriei, la deciziunile luate, la veniturile și cheltuielile vasului, și în general la tot ceea ce privește interesul proprietarilor, armatorilor sau încărcătorilor și care poate da loc la vreo răspundere sau cerere în judecata, afară de însemnările particulare ce trebuiesc făcute în celelalte jurnale;În jurnalul de navigațiune se va insemna, în special, direcțiunile urmate, calea parcursă, manevrele făcute, observațiunile geografice, meteorologice și astronomice și tot ce privește navigatiunea;În jurnalul de încărcare sau manual al bordului vor fi însemnate datele și locurile încărcării, natura, calitatea și cantitatea lucrurilor încărcate, destinațiunea lor, persoana încărcătorilor și destinatarilor, locul și data predării și tot ce privește încărcarea;În inventarul bordului trebuiesc a fi însemnate uneltele, instrumentele și toate obiectele ce se afla pe vas, precum și orice schimbare li s-ar întâmplă.Regulile pentru ținerea uniforma a jurnalului nautic, a cărților din care se compune și pentru verificarea inventariului fața cu legile maritime, sunt determinate de regulament publicat prin decret regal. + Articolul 511Ținerea registrului nu e obligatorie pentru navigatiunea pe riuri sau lacuri și pentru călătoriile vaselor cu capacitate mai mica de cincizeci tone, când aceste călătorii nu se întind mai departe de țărmurile Marei Negre, la Odessa și Constantinopole. + Articolul 512Capitanul va face sa i se viziteze vasul în cazurile și modurile stabilite prin regulamentele și legile speciale.Înainte de plecare, el se va asigura ca vasul este în stare proprie de a face călătoria, ca este bine încărcat sau cu savura necesară. + Articolul 513Capitanul este dator a avea pe vas:1. Actul de naționalitate; ... 2. Lista echipajului; ... 3. Polițele de încărcare și contractul de navlu; ... 4. Actele de vizita; ... 5. Chitanțele de plată sau înscrisurile de cauțiune ale vamei. ... + Articolul 514Capitanul va comanda în persoana vasul la intrarea și esirea din porturi, limanuri, canaluri sau riuri.El este obligat a întrebuința, cu spesele vasului, un pilot experimentat ori de cîte ori aceasta ar fi declarata obligatorie prin legile tarii sau prescrisă de regulamentele ori uzurile locale în străinătate. + Articolul 515În caz de contraventiune la dispozițiunile art. 510, 512, 513 și 514 capitanul este răspunzător de orice paguba către cei interesați. + Articolul 516Când capitanul se afla în localitatea unde domiciliază proprietarii, armatorii sau Procuraturii lor, el nu poate, fără specială lor autorizare, sa ordone reparațiunea vasului, sa cumpere pânze, funii sau alte lucruri pentru vas, și nici sa-l închirieze sau sa ia bani cu împrumut în contul vasului sau poverei (incarcaturei) sale. + Articolul 517Dacă vasul este închiriat cu consimțământul proprietarilor sau al majoritatei acestora și vreunui dintre coproprietari refuza a contribui la cheltuelile necesare pentru expeditiune, capitanul, după douăzeci și patru de ore de la somatiunea facuta celor ce refuza a da partea lor de cheltuiala, poate cere autorizațiunea tribunalului comercial sau, în lipsa, a judecătorului de ocol, ca sa ia în contul lor cu împrumut suma cuvenită, cu sau fără gaj, asupra partei de interes ce dinsii au în vas. + Articolul 518În timpul călătoriei, capitanul, după ce va constata necesitatea printr-un proces-verbal subscris de către fruntasii echipajului, poate întrebuința pentru serviciul vasului lucrurile ce se găsesc pe bord, cu obligațiune de a plati prețul lor celui în drept. + Articolul 519Dacă în cursul călătoriei va fi trebuinta de bani pentru reparațiuni, cumpărare de proviziuni, sau pentru alte urgente trebuințe ale vasului, capitanul este dator, dacă e posibil, a incunostiinta neîntîrziat pe armatori, incarcatori sau destinatari, și după ce va constata necesitatea după cum s-a stabilit prin articolul precedent, poate cere, în țara, autorizația tribunalului de comerț, și, în lipsa, a judecătorului de ocol, iar în străinătate a autorității consulare a Regatului, sau, în caz de lipsa, a autorității străine locale, pentru a-și procura suma necesară, luând bani cu împrumut pe corpul vasului, dând gaj sau vinzind lucrurile încărcate sau obligându-se către cei ce vor procura direct material, unelte, proviziuni sau vreo lucrare.Titlul împrumutului și actul probând operațiunile sus zise se vor transcrie în modul stabilit prin prezentul cod și adnota pe actul de naționalitate al vasului de către funcționarul maritim sau consular, sau de către autoritatea ce a dat autorizarea, prin îngrijirea căpitanului, în timp de zece zile de la data contractului, sub pedeapsa de a pierde rangul privilegiului.Vînzarea lucrurilor încărcate se va face prin licitație publică.Proprietarii vasului sau capitanul ce îi reprezintă vor tine cont de lucrurile vîndute, după valoarea ce vor avea în locul și timpul descărcării vasului.Inchirietorul sau diferiți incarcatori, când se învoiesc, se pot opune la vânzarea sau darea în gaj a lucrurilor lor, descarcindu-le și plătind navlul în proportiune cu calea facuta. Dacă consimțământul unuia sau mai multor incarcatori lipsește, acela care va voi sa uzeze de aceasta facultate, va plati navlul întreg pentru partea sa de încărcare. + Articolul 520În cursul călătoriei, capitanul poate, dacă este urgenta, sa notifice orice acte sau chiar sa pornească judecata în numele și interesul proprietarilor vasului, întrucît privește vasul și navigațiune cu care este însărcinat.Asemenea, cei de al treilea, când se vor afla în alt loc decît acela unde domiciliază proprietarii vasului sau cei ce îi reprezintă, pot să facă somațiuni, sa urmărească sau sa intenteze acțiuni contra căpitanului, încât privește faptele lui sau ale echipajului, sau obligațiunile contractate de el în cursul expeditiunei. Actele trebuie notificate sau personal căpitanului, sau la bordul vasului.Proprietarii pot totdeauna să-și însușească judecata pornită de căpitan sau contra lui.Condamnatiunile pronunțate contra căpitanului nu ridica proprietarilor dreptul de a abandona vasul, conform dispozițiunilor art. 501. + Articolul 521Capitanul, mai înainte de a pleca din locul în care a făcut cheltuielile extraordinare sau a contractat obligațiuni, va trimite proprietarilor sau armatorilor vasului sau procuratorilor un cont subscris de ei însuși, atât de cheltuielile făcute cu arătarea actelor justificative dacă sunt, cît și de obligațiunile contractate, cu numele, pronumele și locuinta creditorilor.Dacă încărcarea s-a făcut în contul proprietarilor sau armatorilor, capitanul le va trimite un cont de lucrurile încărcate și de prețul lor. + Articolul 522Capitanul care fără necesitate a contractat obligațiuni, a pus în gaj sau vîndut lucruri încărcate sau proviziuni, sau a pus în conturile sale avarii și cheltuieli neadevărate, e obligat personal către armatori și către toți cei interesați la despăgubire, afară de acțiunea penală, dacă este caz. + Articolul 523Capitanul nu poate vinde vasul fără mandat special din partea proprietarului, afară de cazul când vasul nu mai e în stare de a putea naviga.Declarațiunea de imposibilitate a navigatiunei cum și autorizarea pentru vînzare vor fi pronunțate, în țara, de tribunalul respectiv, iar în străinătate de către autoritatea consulară a tarii.Vînzarea va fi facuta prin licitație publică. + Articolul 524Capitanul care s-a indatorat a face o călătorie, e ținut a o îndeplini; altfel e obligat la daune și cheltuieli către proprietari și inchirietori.Dacă vasul a fost declarat în imposibilitate de a mai naviga, capitanul e dator a îngriji, cu tot dinadinsul, să-și procure alt vas cu care să poată transporta lucrurile încărcate la locul de destinație. + Articolul 525Capitanul, care călătorește având parte din profit asupra încărcării, nu poate face, pe contul sau particular, nici un fel de comerț, dacă în scris nu s-a convenit într-altfel.În caz de contravenție lucrurile încărcate de căpitan în contul sau particular rămân în profitul celorlalți interesați. + Articolul 526La sosire în portul de destinatiune, atât la ducere cît și la întoarcere, sau la locul unde cu voie sau silit se adaposteste, precum și în caz de naufragiu, capitanul va cere sa i se vizeze registrul vasului de către funcționarul public competent. Dacă s-a intimplat evenimente extraordinare care interesează vasul, lucrurile încărcate sau persoanele, capitanul, afară de îndatoririle la care este supus de cod și regulamentele marinei comerciale, e ținut să-și facă raportul sau.Raportul va cuprinde locul și timpul plecării, calea urmată, pericolele peste care a dat, dezordinele intimplate pe vas și în general, toate evenimentele importante ale călătoriei. + Articolul 527Raportul va fi făcut cît de neîntîrziat, și cel mult în douăzeci și patru de ore după sosire sau adăpostire, către prezidentul tribunalului, către judecătorul de ocol, dacă sosirea sau adăpostirea este într-un port al tarii; și către autoritatea consulară a tarii și în lipsa către autoritățile străine locale, dacă vasul se afla sosit sau adapostit în port străin.Raportul făcut în țara se va depune la grefa tribunalului respectiv. Judecătorul de ocol îl va trimite asemenea, fără intirzierea prezidentului tribunalului. + Articolul 528Prezidentul, judecătorul de ocol sau autoritatea consulară care a primit raportul, va verifica faptele cuprinse într-însul, interogind, în neprezenta căpitanului și separat, persoanele echipajului și dacă e cu putinta și călătorii. Răspunsurile trebuie a fi scrise. Orice alte informațiuni folositoare în descoperirea adevărului trebuiesc culese prin toate mijloacele permise de lege.Verificațiunea va fi facuta în cel mai scurt timp, și ziua fixată pentru acest sfârșit se va face cunoscută printr-un anunț lipit pe poarta localului autorității către care raportul a fost făcut, prin afișe la bursa cea mai apropiată, în vecinătățile jocului unde vasul este ancorat și oriunde se va găsi de cuviință.Persoanele interesate și cei ce vor să le reprezinte, chiar fără mandat, sunt admise a asista la