Surse oficialelegislatie.just.ro · EUR-Lex
Europaius

Codul de procedură civilă din 1 iulie 2010 (**republicat**)

Despre ce este acest act?

Acest Cod stabilește regulile pentru judecarea cauzelor civile și executarea hotărârilor judecătorești, având ca scop înfăptuirea justiției în materie civilă. El asigură respectarea ordinii de drept, a libertăților și drepturilor persoanelor fizice și juridice.

Pentru cine: Instanțele judecătorești și judecătorii care soluționează cauze civile; Persoanele fizice și juridice implicate în procese civile, ca părți sau terți.

Date esențiale

Țara
România
Domeniul de drept
Drept bancar, al asigurărilor și al pieței financiare
Articole
1 152
Sursa
MultiLegalPile/
Text preluat la
Explicație actualizată la

Ce reglementează acest act?

  • Regulile de competență și de judecare a cauzelor civile.
  • Regulile de executare a hotărârilor instanțelor și a altor titluri executorii.
  • Procedura de drept comun în materie civilă, aplicabilă și în alte materii dacă legile specifice nu prevăd altfel.
  • Principiile fundamentale ale procesului civil, precum dreptul la un proces echitabil, legalitatea și egalitatea părților.

Pe cine privește acest act?

  • Instanțele judecătorești și judecătorii care soluționează cauze civile.
  • Persoanele fizice și juridice implicate în procese civile, ca părți sau terți.

Care sunt punctele cheie?

  • Judecătorii au obligația să primească și să soluționeze orice cerere de competența instanțelor, neputând refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă (Articolul 5).
  • Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim și previzibil, de către o instanță independentă și imparțială (Articolul 6).
  • Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător și să-și probeze pretențiile și apărările (Articolul 10).
  • Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, iar partea care își exercită drepturile abuziv răspunde pentru prejudiciile cauzate și poate fi obligată la plata unei amenzi judiciare (Articolul 12).

Ghid juridic

3

Drept bancar, al asigurărilor și al pieței financiare

8

Drept bancar, al asigurărilor și al pieței financiare

Textul legii

Textul legii
Cuprins (1152)
  1. Articolul 1
  2. Articolul 2
  3. Articolul 3
  4. Articolul 4
  5. Articolul 5
  6. Articolul 6
  7. Articolul 7
  8. Articolul 8
  9. Articolul 9
  10. Articolul 10
  11. Articolul 11
  12. Articolul 12
  13. Articolul 13
  14. Articolul 14
  15. Articolul 15
  16. Articolul 16
  17. Articolul 17
  18. Articolul 18
  19. Articolul 19
  20. Articolul 20
  21. Articolul 21
  22. Articolul 22
  23. Articolul 23
  24. Articolul 24
  25. Articolul 25
  26. Articolul 26
  27. Articolul 27
  28. Articolul 28
  29. Articolul 29
  30. Articolul 30
  31. Articolul 31
  32. Articolul 32
  33. Articolul 33
  34. Articolul 34
  35. Articolul 35
  36. Articolul 36
  37. Articolul 37
  38. Articolul 38
  39. Articolul 39
  40. Articolul 40
  41. Articolul 41
  42. Articolul 42
  43. Articolul 43
  44. Articolul 44
  45. Articolul 45
  46. Articolul 46
  47. Articolul 47
  48. Articolul 48
  49. Articolul 49
  50. Articolul 50
  51. Articolul 51
  52. Articolul 52
  53. Articolul 53
  54. Articolul 54
  55. Articolul 55
  56. Articolul 56
  57. Articolul 57
  58. Articolul 58
  59. Articolul 59
  60. Articolul 60
  61. § 1
  62. Articolul 61
  63. Articolul 62
  64. Articolul 63
  65. Articolul 64
  66. Articolul 65
  67. Articolul 66
  68. Articolul 67
  69. § 2
  70. Articolul 68
  71. Articolul 69
  72. Articolul 70
  73. Articolul 71
  74. Articolul 72
  75. Articolul 73
  76. Articolul 74
  77. Articolul 75
  78. Articolul 76
  79. Articolul 77
  80. Articolul 78
  81. Articolul 79
  82. Articolul 80
  83. Articolul 81
  84. Articolul 82
  85. Articolul 83
  86. Articolul 84
  87. Articolul 85
  88. Articolul 86
  89. Articolul 87
  90. Articolul 88
  91. Articolul 89
  92. Articolul 90
  93. Articolul 91
  94. Articolul 92
  95. Articolul 93
  96. Articolul 94
  97. Articolul 95
  98. Articolul 96
  99. Articolul 97
  100. Articolul 98
  101. Articolul 99
  102. Articolul 100
  103. Articolul 101
  104. Articolul 102
  105. Articolul 103
  106. Articolul 104
  107. Articolul 105
  108. Articolul 106
  109. Articolul 107
  110. Articolul 108
  111. Articolul 109
  112. Articolul 110
  113. Articolul 111
  114. Articolul 112
  115. Articolul 113
  116. Articolul 114
  117. Articolul 115
  118. Articolul 116
  119. Articolul 117
  120. Articolul 118
  121. Articolul 119
  122. Articolul 120
  123. Articolul 121
  124. Articolul 122
  125. Articolul 123
  126. Articolul 124
  127. Articolul 125
  128. Articolul 126
  129. Articolul 127
  130. Articolul 128
  131. Articolul 129
  132. Articolul 130
  133. Articolul 131
  134. Articolul 132
  135. Articolul 133
  136. Articolul 134
  137. Articolul 135
  138. Articolul 136
  139. Articolul 137
  140. Articolul 138
  141. Articolul 139
  142. Articolul 140
  143. Articolul 141
  144. Articolul 142
  145. Articolul 143
  146. Articolul 144
  147. Articolul 145
  148. Articolul 146
  149. Articolul 147
  150. Articolul 148
  151. Articolul 149
  152. Articolul 150
  153. Articolul 151
  154. Articolul 152
  155. Articolul 153
  156. Articolul 154
  157. Articolul 155
  158. Articolul 156
  159. Articolul 157
  160. Articolul 158
  161. Articolul 159
  162. Articolul 160
  163. Articolul 161
  164. Articolul 162
  165. Articolul 163
  166. Articolul 164
  167. Articolul 165
  168. Articolul 166
  169. Articolul 167
  170. Articolul 168
  171. Articolul 169
  172. Articolul 170
  173. Articolul 171
  174. Articolul 172
  175. Articolul 173
  176. Articolul 174
  177. Articolul 175
  178. Articolul 176
  179. Articolul 177
  180. Articolul 178
  181. Articolul 179
  182. Articolul 180
  183. Articolul 181
  184. Articolul 182
  185. Articolul 183
  186. Articolul 184
  187. Articolul 185
  188. Articolul 186
  189. Articolul 187
  190. Articolul 188
  191. Articolul 189
  192. Articolul 190
  193. Articolul 191
  194. Articolul 192
  195. Articolul 193
  196. Articolul 194
  197. Articolul 195
  198. Articolul 196
  199. Articolul 197
  200. Articolul 198
  201. Articolul 199
  202. Articolul 200
  203. Articolul 201
  204. Articolul 202
  205. Articolul 203
  206. Articolul 204
  207. Articolul 205
  208. Articolul 206
  209. Articolul 207
  210. Articolul 208
  211. Articolul 209
  212. Articolul 210
  213. Articolul 211
  214. Articolul 212
  215. Articolul 213
  216. Articolul 214
  217. Articolul 215
  218. Articolul 216
  219. Articolul 217
  220. Articolul 218
  221. Articolul 219
  222. Articolul 220
  223. Articolul 221
  224. Articolul 222
  225. Articolul 223
  226. Articolul 224
  227. Articolul 225
  228. Articolul 226
  229. Articolul 227
  230. Articolul 228
  231. Articolul 229
  232. Articolul 230
  233. Articolul 231
  234. Articolul 232
  235. Articolul 233
  236. Articolul 234
  237. Articolul 235
  238. Articolul 236
  239. Articolul 237
  240. Articolul 238
  241. Articolul 239
  242. Articolul 240
  243. Articolul 241
  244. Articolul 242
  245. Articolul 243
  246. Articolul 244
  247. Articolul 245
  248. Articolul 246
  249. Articolul 247
  250. Articolul 248
  251. Articolul 249
  252. Articolul 250
  253. Articolul 251
  254. Articolul 252
  255. Articolul 253
  256. Articolul 254
  257. Articolul 255
  258. Articolul 256
  259. Articolul 257
  260. Articolul 258
  261. Articolul 259
  262. Articolul 260
  263. Articolul 261
  264. Articolul 262
  265. Articolul 263
  266. Articolul 264
  267. Articolul 265
  268. Articolul 266
  269. Articolul 267
  270. Articolul 268
  271. Articolul 269
  272. Articolul 270
  273. Articolul 271
  274. Articolul 272
  275. Articolul 273
  276. Articolul 274
  277. Articolul 275
  278. Articolul 276
  279. Articolul 277
  280. Articolul 278
  281. Articolul 279
  282. Articolul 280
  283. Articolul 281
  284. Articolul 282
  285. Articolul 283
  286. Articolul 284
  287. Articolul 285
  288. Articolul 286
  289. Articolul 287
  290. Articolul 288
  291. Articolul 289
  292. Articolul 290
  293. Articolul 291
  294. Articolul 292
  295. Articolul 293
  296. Articolul 294
  297. Articolul 295
  298. Articolul 296
  299. Articolul 297
  300. Articolul 298
  301. Articolul 299
  302. Articolul 300
  303. Articolul 301
  304. Articolul 302
  305. Articolul 303
  306. Articolul 304
  307. Articolul 305
  308. Articolul 306
  309. Articolul 307
  310. Articolul 308
  311. § 3
  312. Articolul 309
  313. Articolul 310
  314. Articolul 311
  315. Articolul 312
  316. Articolul 313
  317. Articolul 314
  318. Articolul 315
  319. Articolul 316
  320. Articolul 317
  321. Articolul 318
  322. Articolul 319
  323. Articolul 320
  324. Articolul 321
  325. Articolul 322
  326. Articolul 323
  327. Articolul 324
  328. Articolul 325
  329. Articolul 326
  330. § 4
  331. Articolul 327
  332. Articolul 328
  333. Articolul 329
  334. § 5
  335. Articolul 330
  336. Articolul 331
  337. Articolul 332
  338. Articolul 333
  339. Articolul 334
  340. Articolul 335
  341. Articolul 336
  342. Articolul 337
  343. Articolul 338
  344. Articolul 339
  345. Articolul 340
  346. § 6
  347. Articolul 341
  348. Articolul 342
  349. Articolul 343
  350. Articolul 344
  351. § 7
  352. Articolul 345
  353. Articolul 346
  354. Articolul 347
  355. § 8
  356. Articolul 348
  357. Articolul 349
  358. Articolul 350
  359. Articolul 351
  360. Articolul 352
  361. Articolul 353
  362. Articolul 354
  363. Articolul 355
  364. Articolul 356
  365. Articolul 357
  366. Articolul 358
  367. § 9
  368. Articolul 359
  369. Articolul 360
  370. Articolul 361
  371. Articolul 362
  372. Articolul 363
  373. Articolul 364
  374. Articolul 365
  375. Articolul 366
  376. Articolul 367
  377. Articolul 368
  378. Articolul 369
  379. Articolul 370
  380. Articolul 371
  381. Articolul 372
  382. Articolul 373
  383. Articolul 374
  384. Articolul 375
  385. Articolul 376
  386. Articolul 377
  387. Articolul 378
  388. Articolul 379
  389. Articolul 380
  390. Articolul 381
  391. Articolul 382
  392. Articolul 383
  393. Articolul 384
  394. Articolul 385
  395. Articolul 386
  396. Articolul 387
  397. Articolul 388
  398. Articolul 389
  399. Articolul 390
  400. Articolul 391
  401. Articolul 392
  402. Articolul 393
  403. Articolul 394
  404. Articolul 395
  405. Articolul 396
  406. Articolul 397
  407. Articolul 398
  408. Articolul 399
  409. Articolul 400
  410. Articolul 401
  411. Articolul 402
  412. Articolul 403
  413. Articolul 404
  414. Articolul 405
  415. Articolul 406
  416. Articolul 407
  417. Articolul 408
  418. Articolul 409
  419. Articolul 410
  420. Articolul 411
  421. Articolul 412
  422. Articolul 413
  423. Articolul 414
  424. Articolul 415
  425. Articolul 416
  426. Articolul 417
  427. Articolul 418
  428. Articolul 419
  429. Articolul 420
  430. Articolul 421
  431. Articolul 422
  432. Articolul 423
  433. Articolul 424
  434. Articolul 425
  435. Articolul 426
  436. Articolul 427
  437. Articolul 428
  438. Articolul 429
  439. Articolul 430
  440. Articolul 431
  441. Articolul 432
  442. Articolul 433
  443. Articolul 434
  444. Articolul 435
  445. Articolul 436
  446. Articolul 437
  447. Articolul 438
  448. Articolul 439
  449. Articolul 440
  450. Articolul 441
  451. Articolul 442
  452. Articolul 443
  453. Articolul 444
  454. Articolul 445
  455. Articolul 446
  456. Articolul 447
  457. Articolul 448
  458. Articolul 449
  459. Articolul 450
  460. Articolul 451
  461. Articolul 452
  462. Articolul 453
  463. Articolul 454
  464. Articolul 455
  465. Articolul 456
  466. Articolul 457
  467. Articolul 458
  468. Articolul 459
  469. Articolul 460
  470. Articolul 461
  471. Articolul 462
  472. Articolul 463
  473. Articolul 464
  474. Articolul 465
  475. Articolul 466
  476. Articolul 467
  477. Articolul 468
  478. Articolul 469
  479. Articolul 470
  480. Articolul 471
  481. Articolul 472
  482. Articolul 473
  483. Articolul 474
  484. Articolul 475
  485. Articolul 476
  486. Articolul 477
  487. Articolul 478
  488. Articolul 479
  489. Articolul 480
  490. Articolul 481
  491. Articolul 482
  492. Articolul 483
  493. Articolul 484
  494. Articolul 485
  495. Articolul 486
  496. Articolul 487
  497. Articolul 488
  498. Articolul 489
  499. Articolul 490
  500. Articolul 491
  501. Articolul 492
  502. Articolul 493
  503. Articolul 494
  504. Articolul 495
  505. Articolul 496
  506. Articolul 497
  507. Articolul 498
  508. Articolul 499
  509. Articolul 500
  510. Articolul 501
  511. Articolul 502
  512. Articolul 503
  513. Articolul 504
  514. Articolul 505
  515. Articolul 506
  516. Articolul 507
  517. Articolul 508
  518. Articolul 509
  519. Articolul 510
  520. Articolul 511
  521. Articolul 512
  522. Articolul 513
  523. Articolul 514
  524. Articolul 515
  525. Articolul 516
  526. Articolul 517
  527. Articolul 518
  528. Articolul 519
  529. Articolul 520
  530. Articolul 521
  531. Articolul 522
  532. Articolul 523
  533. Articolul 524
  534. Articolul 525
  535. Articolul 526
  536. Articolul 527
  537. Articolul 528
  538. Articolul 529
  539. Articolul 530
  540. Articolul 531
  541. Articolul 532
  542. Articolul 533
  543. Articolul 534
  544. Articolul 535
  545. Articolul 536
  546. Articolul 537
  547. Articolul 538
  548. Articolul 539
  549. Articolul 540
  550. Articolul 541
  551. Articolul 542
  552. Articolul 543
  553. Articolul 544
  554. Articolul 545
  555. Articolul 546
  556. Articolul 547
  557. Articolul 548
  558. Articolul 549
  559. Articolul 550
  560. Articolul 551
  561. Articolul 552
  562. Articolul 553
  563. Articolul 554
  564. Articolul 555
  565. Articolul 556
  566. Articolul 557
  567. Articolul 558
  568. Articolul 559
  569. Articolul 560
  570. Articolul 561
  571. Articolul 562
  572. Articolul 563
  573. Articolul 564
  574. Articolul 565
  575. Articolul 566
  576. Articolul 567
  577. Articolul 568
  578. Articolul 569
  579. Articolul 570
  580. Articolul 571
  581. Articolul 572
  582. Articolul 573
  583. Articolul 574
  584. Articolul 575
  585. Articolul 576
  586. Articolul 577
  587. Articolul 578
  588. Articolul 579
  589. Articolul 580
  590. Articolul 581
  591. Articolul 582
  592. Articolul 583
  593. Articolul 584
  594. Articolul 585
  595. Articolul 586
  596. Articolul 587
  597. Articolul 588
  598. Articolul 589
  599. Articolul 590
  600. Articolul 591
  601. Articolul 592
  602. Articolul 593
  603. Articolul 594
  604. Articolul 595
  605. Articolul 596
  606. Articolul 597
  607. Articolul 598
  608. Articolul 599
  609. Articolul 600
  610. Articolul 601
  611. Articolul 602
  612. Articolul 603
  613. Articolul 604
  614. Articolul 605
  615. Articolul 606
  616. Articolul 607
  617. Articolul 608
  618. Articolul 609
  619. Articolul 610
  620. Articolul 611
  621. Articolul 612
  622. Articolul 613
  623. Articolul 614
  624. Articolul 615
  625. Articolul 616
  626. Articolul 617
  627. Articolul 618
  628. Articolul 619
  629. Articolul 620
  630. Articolul 621
  631. Articolul 622
  632. Articolul 623
  633. Articolul 624
  634. Articolul 625
  635. Articolul 626
  636. Articolul 627
  637. Articolul 628
  638. Articolul 629
  639. Articolul 630
  640. Articolul 631
  641. Articolul 632
  642. Articolul 633
  643. Articolul 634
  644. Articolul 635
  645. Articolul 636
  646. Articolul 637
  647. Articolul 638
  648. Articolul 639
  649. Articolul 640
  650. Articolul 641
  651. Articolul 642
  652. Articolul 643
  653. Articolul 644
  654. Articolul 645
  655. Articolul 646
  656. Articolul 647
  657. Articolul 648
  658. Articolul 649
  659. Articolul 650
  660. Articolul 651
  661. Articolul 652
  662. Articolul 653
  663. Articolul 654
  664. Articolul 655
  665. Articolul 656
  666. Articolul 657
  667. Articolul 658
  668. Articolul 659
  669. Articolul 660
  670. Articolul 661
  671. Articolul 662
  672. Articolul 663
  673. Articolul 664
  674. Articolul 665
  675. Articolul 666
  676. Articolul 667
  677. Articolul 668
  678. Articolul 669
  679. Articolul 670
  680. Articolul 671
  681. Articolul 672
  682. Articolul 673
  683. Articolul 674
  684. Articolul 675
  685. Articolul 676
  686. Articolul 677
  687. Articolul 678
  688. Articolul 679
  689. Articolul 680
  690. Articolul 681
  691. Articolul 682
  692. Articolul 683
  693. Articolul 684
  694. Articolul 685
  695. Articolul 686
  696. Articolul 687
  697. Articolul 688
  698. Articolul 689
  699. Articolul 690
  700. Articolul 691
  701. Articolul 692
  702. Articolul 693
  703. Articolul 694
  704. Articolul 695
  705. Articolul 696
  706. Articolul 697
  707. Articolul 698
  708. Articolul 699
  709. Articolul 700
  710. Articolul 701
  711. Articolul 702
  712. Articolul 703
  713. Articolul 704
  714. Articolul 705
  715. Articolul 706
  716. Articolul 707
  717. Articolul 708
  718. Articolul 709
  719. Articolul 710
  720. Articolul 711
  721. Articolul 712
  722. Articolul 713
  723. Articolul 714
  724. Articolul 715
  725. Articolul 716
  726. Articolul 717
  727. Articolul 718
  728. Articolul 719
  729. Articolul 720
  730. Articolul 721
  731. Articolul 722
  732. Articolul 723
  733. Articolul 724
  734. Articolul 725
  735. Articolul 726
  736. Articolul 727
  737. Articolul 728
  738. Articolul 729
  739. Articolul 730
  740. Articolul 731
  741. Articolul 732
  742. Articolul 733
  743. Articolul 734
  744. Articolul 735
  745. Articolul 736
  746. Articolul 737
  747. Articolul 738
  748. Articolul 739
  749. Articolul 740
  750. Articolul 741
  751. Articolul 742
  752. Articolul 743
  753. Articolul 744
  754. Articolul 745
  755. Articolul 746
  756. Articolul 747
  757. Articolul 748
  758. Articolul 749
  759. Articolul 750
  760. Articolul 751
  761. Articolul 752
  762. Articolul 753
  763. Articolul 754
  764. Articolul 755
  765. Articolul 756
  766. Articolul 757
  767. Articolul 758
  768. Articolul 759
  769. Articolul 760
  770. Articolul 761
  771. Articolul 762
  772. Articolul 763
  773. Articolul 764
  774. Articolul 765
  775. Articolul 766
  776. Articolul 767
  777. Articolul 768
  778. Articolul 769
  779. Articolul 770
  780. Articolul 771
  781. Articolul 772
  782. Articolul 773
  783. Articolul 774
  784. Articolul 775
  785. Articolul 776
  786. Articolul 777
  787. Articolul 778
  788. Articolul 779
  789. Articolul 780
  790. Articolul 781
  791. Articolul 782
  792. Articolul 783
  793. Articolul 784
  794. Articolul 785
  795. Articolul 786
  796. Articolul 787
  797. Articolul 788
  798. Articolul 789
  799. Articolul 790
  800. Articolul 791
  801. Articolul 792
  802. Articolul 793
  803. Articolul 794
  804. Articolul 795
  805. Articolul 796
  806. Articolul 797
  807. Articolul 798
  808. Articolul 799
  809. Articolul 800
  810. Articolul 801
  811. Articolul 802
  812. Articolul 803
  813. Articolul 804
  814. Articolul 805
  815. Articolul 806
  816. Articolul 807
  817. Articolul 808
  818. Articolul 809
  819. Articolul 810
  820. Articolul 811
  821. Articolul 812
  822. Articolul 813
  823. Articolul 814
  824. Articolul 815
  825. Articolul 816
  826. Articolul 817
  827. Articolul 818
  828. Articolul 819
  829. Articolul 820
  830. Articolul 821
  831. Articolul 822
  832. Articolul 823
  833. Articolul 824
  834. Articolul 825
  835. Articolul 826
  836. Articolul 827
  837. Articolul 828
  838. Articolul 829
  839. Articolul 830
  840. Articolul 831
  841. Articolul 832
  842. Articolul 833
  843. Articolul 834
  844. Articolul 835
  845. Articolul 836
  846. Articolul 837
  847. Articolul 838
  848. Articolul 839
  849. Articolul 840
  850. Articolul 841
  851. Articolul 842
  852. Articolul 843
  853. Articolul 844
  854. Articolul 845
  855. Articolul 846
  856. Articolul 847
  857. Articolul 848
  858. Articolul 849
  859. Articolul 850
  860. Articolul 851
  861. Articolul 852
  862. Articolul 853
  863. Articolul 854
  864. Articolul 855
  865. Articolul 856
  866. Articolul 857
  867. Articolul 858
  868. Articolul 859
  869. Articolul 860
  870. Articolul 861
  871. Articolul 862
  872. Articolul 863
  873. Articolul 864
  874. Articolul 865
  875. Articolul 866
  876. Articolul 867
  877. Articolul 868
  878. Articolul 869
  879. Articolul 870
  880. Articolul 871
  881. Articolul 872
  882. Articolul 873
  883. Articolul 874
  884. Articolul 875
  885. Articolul 876
  886. Articolul 877
  887. Articolul 878
  888. Articolul 879
  889. Articolul 880
  890. Articolul 881
  891. Articolul 882
  892. Articolul 883
  893. Articolul 884
  894. Articolul 885
  895. Articolul 886
  896. Articolul 887
  897. Articolul 888
  898. Articolul 889
  899. Articolul 890
  900. Articolul 891
  901. Articolul 892
  902. Articolul 893
  903. Articolul 894
  904. Articolul 895
  905. Articolul 896
  906. Articolul 897
  907. Articolul 898
  908. Articolul 899
  909. Articolul 900
  910. Articolul 901
  911. Articolul 902
  912. Articolul 903
  913. Articolul 904
  914. Articolul 905
  915. Articolul 906
  916. Articolul 907
  917. Articolul 908
  918. Articolul 909
  919. Articolul 910
  920. Articolul 911
  921. Articolul 912
  922. Articolul 913
  923. Articolul 914
  924. Articolul 915
  925. Articolul 916
  926. Articolul 917
  927. Articolul 918
  928. Articolul 919
  929. Articolul 920
  930. Articolul 921
  931. Articolul 922
  932. Articolul 923
  933. Articolul 924
  934. Articolul 925
  935. Articolul 926
  936. Articolul 927
  937. Articolul 928
  938. Articolul 929
  939. Articolul 930
  940. Articolul 931
  941. Articolul 932
  942. Articolul 933
  943. Articolul 934
  944. Articolul 935
  945. Articolul 936
  946. Articolul 937
  947. Articolul 938
  948. Articolul 939
  949. Articolul 940
  950. Articolul 941
  951. Articolul 942
  952. Articolul 943
  953. Articolul 944
  954. Articolul 945
  955. Articolul 946
  956. Articolul 947
  957. Articolul 948
  958. Articolul 949
  959. Articolul 950
  960. Articolul 951
  961. Articolul 952
  962. Articolul 953
  963. Articolul 954
  964. Articolul 955
  965. Articolul 956
  966. Articolul 957
  967. Articolul 958
  968. Articolul 959
  969. Articolul 960
  970. Articolul 961
  971. Articolul 962
  972. Articolul 963
  973. Articolul 964
  974. Articolul 965
  975. Articolul 966
  976. Articolul 967
  977. Articolul 968
  978. Articolul 969
  979. Articolul 970
  980. Articolul 971
  981. Articolul 972
  982. Articolul 973
  983. Articolul 974
  984. Articolul 975
  985. Articolul 976
  986. Articolul 977
  987. Articolul 978
  988. Articolul 979
  989. Articolul 980
  990. Articolul 981
  991. Articolul 982
  992. Articolul 983
  993. Articolul 984
  994. Articolul 985
  995. Articolul 986
  996. Articolul 987
  997. Articolul 988
  998. Articolul 989
  999. Articolul 990
  1000. Articolul 991
  1001. Articolul 992
  1002. Articolul 993
  1003. Articolul 994
  1004. Articolul 995
  1005. Articolul 996
  1006. Articolul 997
  1007. Articolul 998
  1008. Articolul 999
  1009. Articolul 1.000
  1010. Articolul 1.001
  1011. Articolul 1.002
  1012. Articolul 1.003
  1013. Articolul 1.004
  1014. Articolul 1.005
  1015. Articolul 1.006
  1016. Articolul 1.007
  1017. Articolul 1.008
  1018. Articolul 1.009
  1019. Articolul 1.010
  1020. Articolul 1.011
  1021. Articolul 1.012
  1022. Articolul 1.013
  1023. Articolul 1.014
  1024. Articolul 1.015
  1025. Articolul 1.016
  1026. Articolul 1.017
  1027. Articolul 1.018
  1028. Articolul 1.019
  1029. Articolul 1.020
  1030. Articolul 1.021
  1031. Articolul 1.022
  1032. Articolul 1.023
  1033. Articolul 1.024
  1034. Articolul 1.025
  1035. Articolul 1.026
  1036. Articolul 1.027
  1037. Articolul 1.028
  1038. Articolul 1.029
  1039. Articolul 1.030
  1040. Articolul 1.031
  1041. Articolul 1.032
  1042. Articolul 1.033
  1043. Articolul 1.034
  1044. Articolul 1.035
  1045. Articolul 1.036
  1046. Articolul 1.037
  1047. Articolul 1.038
  1048. Articolul 1.039
  1049. Articolul 1.040
  1050. Articolul 1.041
  1051. Articolul 1.042
  1052. Articolul 1.043
  1053. Articolul 1.044
  1054. Articolul 1.045
  1055. Articolul 1.046
  1056. Articolul 1.047
  1057. Articolul 1.048
  1058. Articolul 1.049
  1059. Articolul 1.050
  1060. Articolul 1.051
  1061. Articolul 1.052
  1062. Articolul 1.053
  1063. Articolul 1.054
  1064. Articolul 1.055
  1065. Articolul 1.056
  1066. Articolul 1.057
  1067. Articolul 1.058
  1068. Articolul 1.059
  1069. Articolul 1.060
  1070. Articolul 1.061
  1071. Articolul 1.062
  1072. Articolul 1.063
  1073. Articolul 1.064
  1074. Articolul 1.065
  1075. Articolul 1.066
  1076. Articolul 1.067
  1077. Articolul 1.068
  1078. Articolul 1.069
  1079. Articolul 1.070
  1080. Articolul 1.071
  1081. Articolul 1.072
  1082. Articolul 1.073
  1083. Articolul 1.074
  1084. Articolul 1.075
  1085. Articolul 1.076
  1086. Articolul 1.077
  1087. Articolul 1.078
  1088. Articolul 1.079
  1089. Articolul 1.080
  1090. Articolul 1.081
  1091. Articolul 1.082
  1092. Articolul 1.083
  1093. Articolul 1.084
  1094. Articolul 1.085
  1095. Articolul 1.086
  1096. Articolul 1.087
  1097. Articolul 1.088
  1098. Articolul 1.089
  1099. Articolul 1.090
  1100. Articolul 1.091
  1101. Articolul 1.092
  1102. Articolul 1.093
  1103. Articolul 1.094
  1104. Articolul 1.095
  1105. Articolul 1.096
  1106. Articolul 1.097
  1107. Articolul 1.098
  1108. Articolul 1.099
  1109. Articolul 1.100
  1110. Articolul 1.101
  1111. Articolul 1.102
  1112. Articolul 1.103
  1113. Articolul 1.104
  1114. Articolul 1.105
  1115. Articolul 1.106
  1116. Articolul 1.107
  1117. Articolul 1.108
  1118. Articolul 1.109
  1119. Articolul 1.110
  1120. Articolul 1.111
  1121. Articolul 1.112
  1122. Articolul 1.113
  1123. Articolul 1.114
  1124. Articolul 1.115
  1125. Articolul 1.116
  1126. Articolul 1.117
  1127. Articolul 1.118
  1128. Articolul 1.119
  1129. Articolul 1.120
  1130. Articolul 1.121
  1131. Articolul 1.122
  1132. Articolul 1.123
  1133. Articolul 1.124
  1134. Articolul 1.125
  1135. Articolul 1.126
  1136. Articolul 1.127
  1137. Articolul 1.128
  1138. Articolul 1.129
  1139. Articolul 1.130
  1140. Articolul 1.131
  1141. Articolul 1.132
  1142. Articolul 1.133
  1143. Articolul 1.134
  1144. Art. 75
  1145. Art. 76
  1146. Art. 77
  1147. Art. 79
  1148. Art. 81
  1149. Art. 82
  1150. Art. 83
  1151. Art. 181
  1152. Art. 12

CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 1 iulie 2010 (**republicat**) (Legea nr. 134/2010 republicată**) Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 247 din 10 aprilie 2015 Notă ... **) Republicat în temeiul art. XIV din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 16 octombrie 2014, dându-se textelor o nouă numerotare.

Legea nr. 134/2010 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, și ulterior a fost modificată și completată prin: – Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2012 privind modificarea art. 81 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 23 august 2012, aprobată prin Legea nr. 206/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 13 noiembrie 2012; ... – Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2013 privind modificarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 31 ianuarie 2013, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 214/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 28 iunie 2013; ... – Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 2 aprilie 2013. ...

Notă ...

Prin DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL 582 din 20 iulie 2017, s-a admis exceptia de neconstitutionalitate, constatându-se că sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“ cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă este neconstituțională.

Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUȚIA ROMÂNIEI, republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispozițiile din legile și ordonantele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstițutionale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstițutionale sunt suspendate de drept.

Prin urmare, în intervalul 20 iulie 2017 - 2 septembrie 2017, sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“ cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă a fost suspendată de drept, încetându-și efectele juridice incepând cu data de 3 septembrie 2017, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.

Titlul PRELIMINAR Domeniul de reglementare al Codului de procedură civilă și principiile fundamentale ale procesului civil

Capitolul I

Domeniul de reglementare al Codului de procedură civilă

Articolul 1Obiectul și scopul Codului de procedură civilă

(1)Codul de procedură civilă, denumit în continuare codul, stabilește regulile de competență și de judecare a cauzelor civile, precum și cele de executare a hotărârilor instanțelor și a altor titluri executorii, în scopul înfăptuirii justiției în materie civilă.
(2)În înfăptuirea justiției, instanțele judecătorești îndeplinesc un serviciu de interes public, asigurând respectarea ordinii de drept, a libertăților fundamentale, a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și persoanelor juridice, aplicarea legii și garantarea supremației acesteia.

Articolul 2Aplicabilitatea generală a Codului de procedură civilă

(1)Dispozițiile prezentului cod constituie procedura de drept comun în materie civilă.
(2)De asemenea, dispozițiile prezentului cod se aplică și în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare.

Articolul 3Aplicarea prioritară a tratatelor internaționale privitoare la drepturile omului

(1)În materiile reglementate de prezentul cod, dispozițiile privind drepturile și libertățile persoanelor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Constituția, Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
(2)Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și prezentul cod, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care prezentul cod conține dispoziții mai favorabile.

Articolul 4Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene

În materiile reglementate de prezentul cod, normele obligatorii ale dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau de statutul părților.

Capitolul II

Principiile fundamentale ale procesului civil

Articolul 5Îndatoriri privind primirea și soluționarea cererilor

(1)Judecătorii au îndatorirea să primească și să soluționeze orice cerere de competența instanțelor judecătorești, potrivit legii.
(2)Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă.
(3)În cazul în care o pricină nu poate fi soluționată nici în baza legii, nici a uzanțelor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanțele acesteia și ținând seama de cerințele echității.
(4)Este interzis judecătorului să stabilească dispoziții general obligatorii prin hotărârile pe care le pronunță în cauzele ce îi sunt supuse judecății.

Articolul 6Dreptul la un proces echitabil, în termen optim și previzibil

(1)Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim și previzibil, de către o instanță independentă, imparțială și stabilită de lege. În acest scop, instanța este datoare să dispună toate măsurile permise de lege și să asigure desfășurarea cu celeritate a judecății.
(2)Dispozițiile alin. (1)

Articolul 7Legalitatea

(1)Procesul civil se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legii.
(2)Judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispozițiilor legii privind realizarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părților din proces.

Articolul 8Egalitatea

În procesul civil părților le este garantată exercitarea drepturilor procesuale, în mod egal și fără discriminări.

Articolul 9Dreptul de dispoziție al părților

(1)Procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau, în cazurile anume prevăzute de lege, la cererea altei persoane, organizații ori a unei autorități sau instituții publice ori de interes public.
(2)Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.
(3)În condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege

Articolul 10Obligațiile părților în desfășurarea procesului

(1)Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.
(2)Dacă o parte deține un mijloc de probă, judecătorul poate, la cererea celeilalte părți sau din oficiu, să dispună înfățișarea acestuia, sub sancțiunea plății unei amenzi judiciare.

Articolul 11Obligațiile terților în desfășurarea procesului

Orice persoană este obligată, în condițiile legii, să sprijine realizarea justiției. Cel care, fără motiv legitim, se sustrage de la îndeplinirea acestei obligații poate fi constrâns să o execute sub sancțiunea plății unei amenzi judiciare și, dacă este cazul, a unor daune-interese.

Articolul 12Buna-credință

(1)Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți.
(2)Partea care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale și morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, și la plata unei amenzi judiciare.
(3)De asemenea, partea care nu își îndeplinește cu bună-credință obligațiile procesuale răspunde potrivit alin. (2)

Articolul 13Dreptul la apărare

(1)Dreptul la apărare este garantat.
(2)Părțile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condițiile legii. În recurs, cererile și concluziile părților nu pot fi formulate și susținute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepția situației în care partea sau mandatarul acesteia, soț ori rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licențiată în drept*).

Notă ... *) A se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 462/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014.

Notă ...

Prin DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 485 din 23 iunie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 539 din 20 iulie 2015 a fost admisă excepția de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art. 13 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 134/2010, republicată, privind Codul de procedură civilă, cu referire la mențiunile care decurg din obligativitatea formulării și susținerii cererii de recurs de către persoanele juridice prin avocat sau consilier juridic, constatându-se că acestea sunt neconstituționale.

Conform art. 147 din Constituția României republicată în Monitorul Oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.

În consecință, în intervalul 20 iulie 2015-3 septembrie 2015, dispozițiile art. 13 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 134/2010 republicată, privind Codul de procedură civilă, cu referire la mențiunile care decurg din obligativitatea formulării și susținerii cererii de recurs de către persoanele juridice prin avocat sau consilier juridic, au fost suspendate de drept, încetându-și efectele juridice începând cu data de 4 septembrie 2015, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor declarate neconstituționale.

(3)Părților li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfășurare a procesului. Ele pot să ia cunoștință de cuprinsul dosarului, să propună probe, să își facă apărări, să își prezinte susținerile în scris și oral și să exercite căile legale de atac, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
(4)Instanța poate dispune înfățișarea în persoană a părților, chiar atunci când acestea sunt reprezentate.

Articolul 14Contradictorialitatea

(1)Instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu prevede altfel.
(2)Părțile trebuie să își facă cunoscute reciproc și în timp util, direct sau prin intermediul instanței, după caz, motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază pretențiile și apărările, precum și mijloacele de probă de care înțeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să își poată organiza apărarea.
(3)Părțile au obligația de a expune situația de fapt la care se referă pretențiile și apărările lor în mod corect și complet, fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute. Părțile au obligația de a expune un punct de vedere propriu față de afirmațiile părții adverse cu privire la împrejurări de fapt relevante în cauză.
(4)Părțile au dreptul de a discuta și argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanță din oficiu.
(5)Instanța este obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate.
(6)Instanța își va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt și de drept, pe explicații sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.

Articolul 15Oralitatea

Procesele se dezbat oral, cu excepția cazului în care legea dispune altfel sau când părțile solicită expres instanței ca judecata să se facă numai pe baza actelor depuse la dosar.

Articolul 16Nemijlocirea

Probele se administrează de către instanța care judecă procesul, cu excepția cazurilor în care legea stabilește altfel.

Articolul 17Publicitatea

Ședințele de judecată sunt publice, în afară de cazurile prevăzute de lege.

Articolul 18Limba desfășurării procesului

(1)Procesul civil se desfășoară în limba română.
(2)Cetățenii români aparținând minorităților naționale au dreptul să se exprime în limba maternă în fața instanțelor de judecată, în condițiile legii.
(3)Cetățenii străini și apatrizii care nu înțeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunoștință de toate actele și lucrările dosarului, de a vorbi în instanță și de a pune concluzii, prin traducător autorizat, dacă legea nu prevede altfel.
(4)Cererile și actele procedurale se întocmesc numai în limba română.

Articolul 19Continuitatea

Judecătorul învestit cu soluționarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condițiile legii.

Articolul 20Respectarea principiilor fundamentale

Judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea și să respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancțiunile prevăzute de lege.

Articolul 21Încercarea de împăcare a părților

(1)Judecătorul va recomanda părților soluționarea amiabilă a litigiului prin mediere, potrivit legii speciale.
(2)În tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părților, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii.

Articolul 22Rolul judecătorului în aflarea adevărului

(1)Judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.
(2)Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc.
(3)Judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condițiile legii. Persoanele astfel introduse în cauză vor avea posibilitatea, după caz, de a renunța la judecată sau la dreptul pretins, de a achiesa la pretențiile reclamantului ori de a pune capăt procesului printr-o tranzacție.
(4)Judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă.
(5)Cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părțile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică și motivele de drept asupra cărora au înțeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora.
(6)Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.
(7)Ori de câte ori legea îi rezervă judecătorului puterea de apreciere sau îi cere să țină seama de toate circumstanțele cauzei, judecătorul va ține seama, între altele, de principiile generale ale dreptului, de cerințele echității și de buna-credință.

Articolul 23Respectul cuvenit justiției

(1)Cei prezenți la ședința de judecată sunt datori să manifeste respectul cuvenit față de instanță și să nu tulbure buna desfășurare a ședinței de judecată.
(2)Președintele veghează ca ordinea și solemnitatea ședinței să fie respectate, putând lua în acest scop orice măsură prevăzută de lege.

Capitolul III

Aplicarea legii de procedură civilă

Articolul 24Legea aplicabilă proceselor noi

Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Articolul 25Legea aplicabilă proceselor în curs

(1)Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
(2)Procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care au început. În caz de trimitere spre rejudecare, dispozițiile legale privitoare la competență, în vigoare la data când a început procesul, rămân aplicabile.
(3)În cazul în care instanța învestită este desființată, dosarele se vor trimite din oficiu instanței competente potrivit legii noi. Dispozițiile alin. (1)

Articolul 26Legea aplicabilă mijloacelor de probă

(1)Legea care guvernează condițiile de admisibilitate și puterea doveditoare a probelor preconstituite și a prezumțiilor legale este cea în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii faptelor juridice care fac obiectul probațiunii.
(2)Administrarea probelor se face potrivit legii în vigoare la data administrării lor.

Articolul 27Legea aplicabilă hotărârilor

Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Articolul 28Teritorialitatea legii de procedură

(1)Dispozițiile legii de procedură se aplică tuturor proceselor care se judecă de către instanțele române, sub rezerva unor dispoziții legale contrare.
(2)În cazul raporturilor procesuale cu element de extraneitate, determinarea legii de procedură aplicabile se face potrivit normelor cuprinse în cartea a VII-a.

Cartea I Dispoziții generale

Titlul I

Acțiunea civilă

Articolul 29Noțiune

Acțiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului subiectiv pretins de către una dintre părți sau a unei alte situații juridice, precum și pentru asigurarea apărării părților în proces.

Articolul 30Cereri în justiție

(1)Oricine are o pretenție împotriva unei alte persoane ori urmărește soluționarea în justiție a unei situații juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanței competente.
(2)Cererile în justiție sunt principale, accesorii, adiționale și incidentale.
(3)Cererea principală este cererea introductivă de instanță. Ea poate cuprinde atât capete de cerere principale, cât și capete de cerere accesorii.
(4)Cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluționare depinde de soluția dată unui capăt de cerere principal.
(5)Constituie cerere adițională acea cerere prin care o parte modifică pretențiile sale anterioare.
(6)Cererile incidentale sunt cele formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfășurare.

Articolul 31Apărări

Apărările formulate în justiție pot fi de fond sau procedurale.

Articolul 32Condiții de exercitare a acțiunii civile

(1)Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condițiile legii; ... b) are calitate procesuală; ... c) formulează o pretenție; ... d) justifică un interes. ...
(2)Dispozițiile alin. (1)

Articolul 33Interesul de a acționa

Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.

Articolul 34Realizarea drepturilor afectate de un termen

(1)Cererea pentru predarea unui bun la împlinirea termenului contractual poate fi făcută chiar înainte de împlinirea acestui termen.
(2)Se poate, de asemenea, cere, înainte de termen, executarea la termen a obligației de întreținere sau a altei prestații periodice.
(3)Pot fi încuviințate, înainte de împlinirea termenului, și alte cereri pentru executarea la termen a unor obligații, ori de câte ori se va constata că acestea pot preîntâmpina o pagubă însemnată pe care reclamantul ar încerca-o dacă ar aștepta împlinirea termenului.

Articolul 35Constatarea existenței sau inexistenței unui drept

Cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.

Articolul 36Calitatea procesuală

Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Articolul 37Legitimarea procesuală a altor persoane

În cazurile și condițiile prevăzute exclusiv prin lege, se pot introduce cereri sau se pot formula apărări și de persoane, organizații, instituții sau autorități, care, fără a justifica un interes personal, acționează pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate în situații speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general.

Articolul 38Transmiterea calității procesuale

Calitatea de parte se poate transmite legal sau convențional, ca urmare a transmisiunii, în condițiile legii, a drepturilor ori situațiilor juridice deduse judecății.

Articolul 39Situația procesuală a înstrăinătorului și a succesorilor săi

(1)Dacă în cursul procesului dreptul litigios este transmis prin acte între vii cu titlu particular, judecata va continua între părțile inițiale. Dacă însă transferul este făcut, în condițiile legii, prin acte cu titlu particular pentru cauză de moarte, judecata va continua cu succesorul universal ori cu titlu universal al autorului, după caz.
(2)În toate cazurile, succesorul cu titlu particular este obligat să intervină în cauză, dacă are cunoștință de existența procesului, sau poate să fie introdus în cauză, la cerere ori din oficiu. În acest caz, instanța va decide, după împrejurări și ținând seama de poziția celorlalte părți, dacă înstrăinătorul sau succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia va rămâne sau, după caz, va fi scos din proces. Dacă înstrăinătorul sau, după caz, succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia este scos din proces, judecata va continua numai cu succesorul cu titlu particular care va lua procedura în starea în care se află la momentul la care acesta a intervenit sau a fost introdus în cauză.
(3)Hotărârea pronunțată contra înstrăinătorului sau succesorului universal ori cu titlu universal al acestuia, după caz, va produce de drept efecte și contra succesorului cu titlu particular și va fi întotdeauna opozabilă acestuia din urmă, cu excepția cazurilor în care a dobândit dreptul cu bună-credință și nu mai poate fi evins, potrivit legii, de către adevăratul titular.

Articolul 40Sancțiunea încălcării condițiilor de exercitare a acțiunii civile

(1)Cererile făcute de o persoană care nu are capacitate procesuală sunt nule sau, după caz, anulabile. De asemenea, în cazul lipsei calității procesuale sau a interesului, instanța va respinge cererea ori apărarea formulată ca fiind făcută de o persoană sau împotriva unei persoane fără calitate ori ca lipsită de interes, după caz.
(2)Încălcarea dispozițiilor prezentului titlu poate, de asemenea, atrage aplicarea și a altor sancțiuni prevăzute de lege, iar cel care a suferit un prejudiciu are dreptul de a fi despăgubit, potrivit dreptului comun.

Titlul II

Participanții la procesul civil

Capitolul I

Judecătorul. Incompatibilitatea

Articolul 41Cazuri de incompatibilitate absolută

(1)Judecătorul care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestație în anulare sau revizuire și nici după trimiterea spre rejudecare.
(2)De asemenea, nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat-asistent sau mediator în aceeași cauză.

Articolul 42Alte cazuri de incompatibilitate

(1)Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situații:
1.când și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în discuția părților, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4)
(5)...
2.când există împrejurări care fac justificată temerea că el, soțul său, ascendenții ori descendenții lor sau afinii lor, după caz, au un interes în legătură cu pricina care se judecă; ...
3.când este soț, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu avocatul ori reprezentantul unei părți sau dacă este căsătorit cu fratele ori cu sora soțului uneia dintre aceste persoane; ...
4.când soțul sau fostul său soț este rudă ori afin până la gradul al patrulea inclusiv cu vreuna dintre părți; ...
5.dacă el, soțul sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv ori afinii lor, după caz, sunt părți într-un proces care se judecă la instanța la care una dintre părți este judecător; ...
6.dacă între el, soțul său ori rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, și una dintre părți a existat un proces penal cu cel mult 5 ani înainte de a fi desemnat să judece pricina. În cazul plângerilor penale formulate de părți în cursul procesului, judecătorul devine incompatibil numai în situația punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva sa; ...
7.dacă este tutore sau curator al uneia dintre părți; ...
8.dacă el, soțul său, ascendenții ori descendenții lor au primit daruri sau promisiuni de daruri ori alte avantaje de la una dintre părți; ...
9.dacă el, soțul său ori una dintre rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, se află în relații de dușmănie cu una dintre părți, soțul ori rudele acesteia până la gradul al patrulea inclusiv; ...
10.dacă, atunci când este învestit cu soluționarea unei căi de atac, soțul sau o rudă a sa până la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecător sau procuror, la judecarea aceleiași pricini înaintea altei instanțe; ...
11.dacă este soț sau rudă până la gradul al patrulea inclusiv sau afin, după caz, cu un alt membru al completului de judecată; ...
12.dacă soțul, o rudă ori un afin al său până la gradul al patrulea inclusiv a reprezentat sau a asistat partea în aceeași pricină înaintea altei instanțe; ...
13.atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa. ...
(2)Dispozițiile alin. (1)

Articolul 43Abținerea

(1)Înainte de primul termen de judecată grefierul de ședință va verifica, pe baza dosarului cauzei, dacă judecătorul acesteia se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 41
(2)Judecătorul care știe că există un motiv de incompatibilitate în privința sa este obligat să se abțină de la judecarea pricinii.
(3)Declarația de abținere se face în scris de îndată ce judecătorul a cunoscut existența cazului de incompatibilitate sau verbal în ședință, fiind consemnată în încheiere.

Articolul 44Recuzarea

(1)Judecătorul aflat într-o situație de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre părți înainte de începerea oricărei dezbateri.
(2)Când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar după începerea dezbaterilor, aceasta trebuie să solicite recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.

Articolul 45Invocarea incompatibilității absolute

În cazurile prevăzute la art. 41

Articolul 46Judecătorii care pot fi recuzați

Pot fi recuzați numai judecătorii care fac parte din completul de judecată căruia pricina i-a fost repartizată pentru soluționare.

Articolul 47Cererea de recuzare. Condiții

(1)Cererea de recuzare se poate face verbal în ședință sau în scris pentru fiecare judecător în parte, arătându-se cazul de incompatibilitate și probele de care partea înțelege să se folosească.
(2)Este inadmisibilă cererea în care se invocă alte motive decât cele prevăzute la art. 41 42
(3)Sunt, de asemenea, inadmisibile cererea de recuzare privitoare la alți judecători decât cei prevăzuți la art. 46
(4)Nerespectarea condițiilor prezentului articol atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare. În acest caz, inadmisibilitatea se constată chiar de completul în fața căruia s-a formulat cererea de recuzare, cu participarea judecătorului recuzat.

Articolul 48Abținerea judecătorului recuzat

(1)Judecătorul împotriva căruia este formulată o cerere de recuzare poate declara că se abține.
(2)Declarația de abținere se soluționează cu prioritate.
(3)În caz de admitere a declarației de abținere, cererea de recuzare, indiferent de motivul acesteia, va fi respinsă, prin aceeași încheiere, ca rămasă fără obiect.
(4)În cazul în care declarația de abținere se respinge, prin aceeași încheiere instanța se va pronunța și asupra cererii de recuzare.

Articolul 49Starea cauzei până la soluționarea cererii

(1)Până la soluționarea declarației de abținere nu se va face niciun act de procedură în cauză.
(2)Formularea unei cereri de recuzare nu determină suspendarea judecății. Cu toate acestea, pronunțarea soluției în cauză nu poate avea loc decât după soluționarea cererii de recuzare.

Articolul 50Compunerea completului de judecată

(1)Abținerea sau recuzarea se soluționează de un alt complet al instanței respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abține. Dispozițiile art. 47 alin. (4)
(2)Când, din pricina abținerii sau recuzării, nu se poate alcătui completul de judecată, cererea se judecă de instanța ierarhic superioară.

Articolul 51Procedura de soluționare a abținerii sau a recuzării

(1)Instanța hotărăște de îndată, în camera de consiliu, fără prezența părților și ascultându-l pe judecătorul recuzat sau care a declarat că se abține, numai dacă apreciază că este necesar. În aceleași condiții, instanța va putea asculta și părțile.
(2)În cazul în care la același termen s-au formulat cereri de recuzare și de abținere pentru motive diferite, acestea vor fi judecate împreună.
(3)Nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.
(4)În cazul admiterii abținerii sau recuzării întemeiate pe dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 11
(5)Abținerea sau recuzarea se soluționează printr-o încheiere care se pronunță în ședință publică.
(6)Dacă abținerea sau, după caz, recuzarea a fost admisă, judecătorul se va retrage de la judecarea pricinii. În acest caz, încheierea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de judecător urmează să fie păstrate.

Articolul 52Procedura de soluționare de către instanța superioară

(1)Instanța superioară învestită cu judecarea abținerii sau recuzării în situația prevăzută la art. 50 alin. (2)
(2)Dacă cererea este respinsă, pricina se înapoiază instanței inferioare.

Articolul 53Căi de atac

(1)Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.
(2)Încheierea prin care s-a încuviințat sau s-a respins abținerea, cea prin care s-a încuviințat recuzarea, precum și încheierea prin care s-a respins recuzarea în cazul prevăzut la art. 48 alin. (3)
(3)În cazul prevăzut la alin. (1)

Articolul 54Incompatibilitatea altor participanți

Dispozițiile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător și procurorilor, magistraților-asistenți, asistenților judiciari și grefierilor.

Capitolul II

Părțile

Articolul 55Enumerare

Sunt părți reclamantul și pârâtul, precum și, în condițiile legii, terțele persoane care intervin voluntar sau forțat în proces.

Secţiunea 1

Folosința și exercițiul drepturilor procedurale

Articolul 56Capacitatea procesuală de folosință

(1)Poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile.
(2)Cu toate acestea, pot sta în judecată asociațiile, societățile sau alte entități fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii.
(3)Lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului. Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută.

Articolul 57Capacitatea procesuală de exercițiu

(1)Cel care are calitatea de parte își poate exercita drepturile procedurale în nume propriu sau prin reprezentant, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel.
(2)Partea care nu are exercițiul drepturilor procedurale nu poate sta în judecată decât dacă este reprezentată, asistată ori autorizată în condițiile prevăzute de legile sau, după caz, de statutele care îi reglementează capacitatea ori modul de organizare.
(3)Lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a procesului.
(4)Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are exercițiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul sau ocrotitorul legal al acestuia va putea însă confirma toate sau numai o parte din aceste acte.
(5)Când instanța constată că actul de procedură a fost îndeplinit de o parte lipsită de capacitate de exercițiu va acorda un termen pentru confirmarea lui. Dacă actul nu este confirmat, se va dispune anularea lui.
(6)Dispozițiile alin. (5)

Articolul 58Curatela specială

(1)În caz de urgență, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exercițiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanța, la cererea părții interesate, va numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanța va numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentantul legal și cel reprezentat sau când o persoană juridică ori o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2)
(2)Dispozițiile alin. (1)
(3)Numirea acestor curatori se va face de instanța care judecă procesul, dintre avocații anume desemnați în acest scop de barou pentru fiecare instanță judecătorească. Curatorul special are toate drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal.
(4)Remunerarea provizorie a curatorului astfel numit se fixează de instanță, prin încheiere, stabilindu-se totodată și modalitatea de plată. La cererea curatorului, odată cu încetarea calității sale, ținându-se seama de activitatea desfășurată, remunerația va putea fi majorată.

Secţiunea a 2-a Persoanele care sunt împreună reclamante sau pârâte

Articolul 59Condiții de existență

Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligație comună, dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură.

Articolul 60Regimul juridic al coparticipării procesuale

(1)Actele de procedură, apărările și concluziile unuia dintre reclamanți sau pârâți nu le pot profita celorlalți și nici nu îi pot prejudicia.
(2)Cu toate acestea, dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziții a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanților ori pârâților, actele de procedură îndeplinite numai de unii dintre ei sau termenele încuviințate numai unora dintre ei pentru îndeplinirea actelor de procedură profită și celorlalți. Când actele de procedură ale unora sunt potrivnice celor făcute de ceilalți, se va ține seama de actele cele mai favorabile.
(3)Reclamanții sau pârâții care nu s-au înfățișat ori nu au îndeplinit un act de procedură în termen vor continua totuși să fie citați, dacă, potrivit legii, nu au termenul în cunoștință. Dispozițiile art. 202 Secţiunea a 3-a Alte persoane care pot lua parte la judecată

§ 1Intervenția voluntară

Articolul 61Forme

(1)Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare.
(2)Intervenția este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta.
(3)Intervenția este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părți.

Articolul 62Intervenția principală

(1)Cererea de intervenție principală va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată.
(2)Cererea poate fi făcută numai în fața primei instanțe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond.
(3)Cu acordul expres al părților, intervenția principală se poate face și în instanța de apel.

Articolul 63Intervenția accesorie

(1)Cererea de intervenție accesorie va fi făcută în scris și va cuprinde elementele prevăzute la art. 148 alin. (1)
(2)Intervenția accesorie poate fi făcută până la închiderea dezbaterilor, în tot cursul judecății, chiar și în căile extraordinare de atac.

Articolul 64Procedura de judecată. Căi de atac

(1)Instanța va comunica părților cererea de intervenție și copii de pe înscrisurile care o însoțesc.
(2)După ascultarea intervenientului și a părților, instanța se va pronunța asupra admisibilității în principiu a intervenției, printr-o încheiere motivată.
(3)Încheierea de admitere în principiu nu se poate ataca decât odată cu fondul.
(4)Încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în prima instanță, respectiv numai recursul la instanța ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunțată în apel. Dosarul se înaintează, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, instanței competente să soluționeze calea de atac în 24 de ore de la expirarea termenului. Întâmpinarea nu este obligatorie. Apelul sau, după caz, recursul se judecă în termen de cel mult 10 zile de la înregistrare. Judecarea cererii principale se suspendă până la soluționarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție.

Articolul 65Situația intervenientului

(1)Intervenientul devine parte în proces numai după admiterea în principiu a cererii sale.
(2)Intervenientul va prelua procedura în starea în care se află în momentul admiterii intervenției, dar va putea solicita administrarea de probe prin cererea de intervenție sau cel mai târziu până la primul termen de judecată ulterior admiterii cererii de intervenție. Actele de procedură ulterioare vor fi îndeplinite și față de el.
(3)În cazul intervenției principale, după admiterea în principiu, instanța va stabili un termen în care trebuie depusă întâmpinarea.

Articolul 66Judecarea cererii de intervenție principală

(1)Intervenția principală se judecă odată cu cererea principală.
(2)Când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin cererea de intervenție, instanța poate dispune disjungerea ei pentru a fi judecată separat, în afară de cazul în care intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, însuși dreptul dedus judecății. În caz de disjungere, instanța rămâne în toate cazurile competentă să soluționeze cererea de intervenție.
(3)Nu se va dispune disjungerea nici atunci când judecarea cererii de intervenție ar fi întârziată de cererea principală.
(4)Intervenția principală va fi judecată chiar dacă judecarea cererii principale s-a stins prin unul dintre modurile prevăzute de lege.

Articolul 67Judecarea cererii de intervenție accesorie

(1)Judecarea cererii de intervenție accesorie nu poate fi disjunsă de judecarea cererii principale, iar instanța este obligată să se pronunțe asupra acesteia prin aceeași hotărâre, odată cu fondul.
(2)Intervenientul accesoriu poate să săvârșească numai actele de procedură care nu contravin interesului părții în favoarea căreia a intervenit.
(3)După admiterea în principiu, intervenientul accesoriu poate să renunțe la judecarea cererii de intervenție doar cu acordul părții pentru care a intervenit.
(4)Calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socotește neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunțat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond.

§ 2Intervenția forțată

I.

Chemarea în judecată a altei persoane ...

Articolul 68Formularea cererii. Termene

(1)Oricare dintre părți poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă, pe calea unei cereri separate, aceleași drepturi ca și reclamantul.
(2)Cererea făcută de reclamant sau de intervenientul principal se va depune cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe.
(3)Cererea făcută de pârât se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanțe, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată.

Articolul 69Comunicarea cererii

(1)Cererea va fi motivată și, împreună cu înscrisurile care o însoțesc, se va comunica atât celui chemat în judecată, cât și părții potrivnice.
(2)La exemplarul cererii destinat terțului se vor alătura copii de pe cererea de chemare în judecată, întâmpinare și de pe înscrisurile de la dosar.
(3)Dispozițiile art. 64 65

Articolul 70Poziția terțului în proces

Cel chemat în judecată dobândește poziția procesuală de reclamant, iar hotărârea își produce efectele și în privința sa.

Articolul 71Scoaterea pârâtului din proces

(1)În cazul prevăzut la art. 70
(2)Tot astfel, pârâtul, chemat în judecată pentru predarea unui bun sau a folosinței acestuia, va fi scos din proces dacă declară că va preda bunul celui al cărui drept va fi stabilit prin hotărâre judecătorească. Bunul în litigiu va fi pus sub sechestru judiciar de către instanța învestită cu judecarea cauzei, dispozițiile art. 972
(3)În aceste cazuri, judecata va continua numai între reclamant și terțul chemat în judecată. Hotărârea se va comunica și pârâtului, căruia îi este opozabilă.

II.

Chemarea în garanție ...

Articolul 72Condiții

(1)Partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri.
(2)În aceleași condiții, cel chemat în garanție poate să cheme în garanție o altă persoană.

Articolul 73Formularea cererii. Termene

(1)Cererea va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată.
(2)Cererea făcută de reclamant sau de intervenientul principal se va depune cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe.
(3)Cererea făcută de pârât se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanțe, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată.

Articolul 74Procedura de judecată

(1)Instanța va comunica celui chemat în garanție cererea și copii de pe înscrisurile ce o însoțesc, precum și copii de pe cererea de chemare în judecată, întâmpinare și de pe înscrisurile de la dosar.
(2)Dispozițiile art. 64 art. 65 alin. (1)

(2)

(3)În termenul stabilit potrivit art. 65 alin. (3) art. 72 alin. (2)
(4)Cererea de chemare în garanție se judecă odată cu cererea principală. Cu toate acestea, dacă judecarea cererii principale ar fi întârziată prin cererea de chemare în garanție, instanța poate dispune disjungerea ei pentru a o judeca separat. În acest din urmă caz, judecarea cererii de chemare în garanție va fi suspendată până la soluționarea cererii principale.

III.

Arătarea titularului dreptului ...

Articolul 75Condiții

Pârâtul care deține un bun pentru altul sau care exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arăta pe acela în numele căruia deține lucrul sau exercită dreptul, dacă a fost chemat în judecată de o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului.

Articolul 76Formularea cererii. Termen

Cererea va fi motivată și se va depune înaintea primei instanțe în termenul prevăzut de lege pentru depunerea întâmpinării. Dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se poate face cel mai târziu la primul termen de judecată.

Articolul 77Procedura de judecată

(1)Cererea, împreună cu înscrisurile care o însoțesc și o copie de pe cererea de chemare în judecată, de pe întâmpinare și de pe înscrisurile de la dosar, va fi comunicată celui arătat ca titular al dreptului.
(2)Dispozițiile art. 64 65
(3)Dacă acela arătat ca titular al dreptului recunoaște susținerile pârâtului și reclamantul consimte, el va lua locul pârâtului, care va fi scos din proces.
(4)Dacă reclamantul nu este de acord cu înlocuirea sau când cel arătat ca titular nu se înfățișează sau contestă cele susținute de pârât, terțul dobândește calitatea de intervenient principal, dispozițiile art. 62 art. 64-66 IV.

Introducerea forțată în cauză, din oficiu, a altor persoane ...

Articolul 78Condiții. Termen

(1)În cazurile expres prevăzute de lege, precum și în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părțile se împotrivesc.
(2)În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond.
(3)Introducerea în cauză va fi dispusă, prin încheiere, până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe.
(4)Când necesitatea introducerii în cauză a altor persoane este constatată cu ocazia deliberării, instanța va repune cauza pe rol, dispunând citarea părților.
(5)Hotărârea prin care cererea a fost respinsă în condițiile alin. (2)

Articolul 79Procedura de judecată

(1)Cel introdus în proces va fi citat, odată cu citația comunicându-i-se, în copie, și încheierea prevăzută la art. 78 alin. (3)
(2)El va lua procedura în starea în care se află în momentul introducerii în proces. Instanța, la cererea celui introdus în proces, va putea dispune readministrarea probelor sau administrarea de noi probe. Actele de procedură ulterioare vor fi îndeplinite și față de acesta.

Secţiunea a 4-a Reprezentarea părților în judecată

§ 1Dispoziții generale

Articolul 80Formele reprezentării

(1)Părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Reprezentarea poate fi legală, convențională sau judiciară.
(2)Persoanele fizice lipsite de capacitate de exercițiu vor sta în judecată prin reprezentant legal.
(3)Părțile pot să stea în judecată printr-un reprezentant ales, în condițiile legii, cu excepția cazului în care legea impune prezența lor personală în fața instanței.
(4)Când legea prevede sau când circumstanțele cauzei o impun pentru a se asigura dreptul la un proces echitabil, judecătorul poate numi pentru oricare parte din proces un reprezentant în condițiile art. 58 alin. (3)
(5)Când dreptul de reprezentare izvorăște din lege sau dintr-o hotărâre judecătorească, asistarea reprezentantului de către un avocat nu este obligatorie. Dispozițiile art. 83 alin. (3) art. 84 alin. (2)

Articolul 81Limitele reprezentării. Continuarea judecării procesului

(1)Renunțarea la judecată sau la dreptul dedus judecății, achiesarea la hotărârea pronunțată, încheierea unei tranzacții, precum și orice alte acte procedurale de dispoziție nu se pot face de reprezentant decât în baza unui mandat special ori cu încuviințarea prealabilă a instanței sau a autorității administrative competente.
(2)Actele procedurale de dispoziție prevăzute la alin. (1)

Articolul 82Lipsa dovezii calității de reprezentant

(1)Când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată.
(2)Excepția lipsei dovezii calității de reprezentant înaintea primei instanțe nu poate fi invocată pentru prima oară în calea de atac.

§ 2Dispoziții speciale privind reprezentarea convențională

Articolul 83Reprezentarea convențională a persoanelor fizice

(1)În fața primei instanțe, precum și în apel, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat sau alt mandatar. Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepțiilor procesuale și asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât și în etapa dezbaterilor.
(2)În cazul în care mandatarul persoanei fizice este soț sau o rudă până la gradul al doilea inclusiv, acesta poate pune concluzii în fața oricărei instanțe, fără să fie asistat de avocat, dacă este licențiat în drept.
(3)) La redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susținerea recursului, persoanele fizice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către un avocat, în condițiile legii, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 13 alin. (2) Notă ... *) A se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 462/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014.
(4)În cazul contestației în anulare și al revizuirii, dispozițiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător.

Articolul 84Reprezentarea convențională a persoanelor juridice

(1)Persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii.
(2)La redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susținerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către un avocat sau consilier juridic, în condițiile legii.*)
(3)Dispozițiile alin. (1)
(2)art. 56 alin. (2) Notă ...

Prin DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 485 din 23 iunie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 539 din 20 iulie 2015 a fost admisă excepția de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 republicată, privind Codul de procedură civilă, cu referire la mențiunile care decurg din obligativitatea formulării și susținerii cererii de recurs de către persoanele juridice prin avocat sau consilier juridic, constatându-se că acestea sunt neconstituționale.

Conform art. 147 din Constituția României republicată în Monitorul Oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.

În consecință, în intervalul 20 iulie 2015-3 septembrie 2015, dispozițiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 republicată, privind Codul de procedură civilă, cu referire la mențiunile care decurg din obligativitatea formulării și susținerii cererii de recurs de către persoanele juridice prin avocat sau consilier juridic, au fost suspendate de drept, încetându-și efectele juridice începând cu data de 4 septembrie 2015, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor declarate neconstituționale.

Articolul 85Forma mandatului

(1)Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică dată mandatarului care nu are calitatea de avocat se dovedește prin înscris autentic.
(2)În cazurile prevăzute la alin. (1)
(3)Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedește prin înscris, potrivit legilor de organizare și exercitare a profesiei.

Articolul 86Mandatul general

Mandatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume. Dacă cel care a dat procură generală nu are domiciliu și nici reședință în țară sau dacă procura este dată unui prepus, dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat.

Articolul 87Conținutul mandatului

(1)Mandatul este presupus dat pentru toate actele procesuale îndeplinite în fața aceleiași instanțe; el poate fi însă restrâns, în mod expres, la anumite acte.
(2)Avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea procesului poate face, chiar fără mandat, orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen și care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp și poate, de asemenea, să introducă orice cale de atac împotriva hotărârii pronunțate. În aceste cazuri, toate actele de procedură se vor îndeplini numai față de parte. Susținerea căii de atac se poate face numai în temeiul unei noi împuterniciri.

Articolul 88Încetarea mandatului

Mandatul nu încetează prin moartea celui care l-a dat și nici dacă acesta a devenit incapabil. Mandatul dăinuiește până la retragerea lui de către moștenitori sau de către reprezentantul legal al incapabilului.

Articolul 89Renunțarea la mandat și revocarea mandatului

(1)Renunțarea la mandat sau revocarea acestuia nu poate fi opusă celeilalte părți decât de la comunicare, afară numai dacă a fost făcută în ședința de judecată și în prezența ei.
(2)Mandatarul care renunță la împuternicire este ținut să înștiințeze atât pe cel care i-a dat mandatul, cât și instanța, cu cel puțin 15 zile înainte de termenul imediat următor renunțării. Mandatarul nu poate renunța la mandat în cursul termenului de exercitare a căilor de atac.

Secţiunea a 5-a Asistența judiciară

Articolul 90Condiții de acordare

(1)Cel care nu este în stare să facă față cheltuielilor pe care le presupune declanșarea și susținerea unui proces civil, fără a primejdui propria sa întreținere sau a familiei sale, poate beneficia de asistență judiciară, în condițiile legii speciale privind ajutorul public judiciar.
(2)Asistența judiciară cuprinde: a) acordarea de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare prevăzute de lege; ... b) apărarea și asistența gratuită printr-un avocat desemnat de barou; ... c) orice alte modalități prevăzute de lege. ...
(3)Asistența judiciară poate fi acordată oricând în cursul procesului, în tot sau numai în parte.
(4)Persoanele juridice pot beneficia de facilități sub formă de reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acțiuni și cereri introduse la instanțele judecătorești, în condițiile legii speciale.

Articolul 91Dispoziții speciale

Dispozițiile cuprinse în legi speciale privind scutirea de taxe, tarife, comisioane sau cauțiuni pentru cererile, acțiunile și orice alte măsuri luate în vederea administrării creanțelor fiscale rămân aplicabile.

Capitolul III

Participarea Ministerului Public în procesul civil

Articolul 92Modalități de participare

(1)Procurorul poate porni orice acțiune civilă, ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege.
(2)Procurorul poate să pună concluzii în orice proces civil, în oricare fază a acestuia, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor și intereselor cetățenilor.
(3)În cazurile anume prevăzute de lege, participarea și punerea concluziilor de către procuror sunt obligatorii, sub sancțiunea nulității absolute a hotărârii.
(4)Procurorul poate să exercite căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate în cazurile prevăzute la alin. (1)
(5)Procurorul poate să ceară punerea în executare a oricăror titluri executorii emise în favoarea persoanelor prevăzute la alin. (1)
(6)În toate cazurile, Ministerul Public nu datorează taxe de timbru și nici cauțiune.

Articolul 93Efecte față de titularul dreptului

În cazurile prevăzute la art. 92 alin. (1) art. 406 408 409 art. 438-440

Titlul III

Competența instanțelor judecătorești

Capitolul I

Competența materială

Secţiunea 1

Competența după materie și valoare

Articolul 94Judecătoria

Judecătoriile judecă:

1.în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: a) cererile date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel; ... b) cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, potrivit legii; ... c) cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spații aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum și cele privind raporturile juridice stabilite de asociațiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz; ... d) cererile de evacuare; ... e) cererile referitoare la zidurile și șanțurile comune, distanța construcțiilor și plantațiilor, dreptul de trecere, precum și la orice servituți sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părți ori instituite pe cale judecătorească; ... f) cererile privitoare la strămutarea de hotare și cererile în grănițuire; ... g) cererile posesorii; ... h) cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe; ... i) cererile de declarare judecătorească a morții unei persoane; ... j) cererile de împărțeală judiciară, indiferent de valoare; ... k) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști; ... ...
2.căile de atac împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege; ...
3.orice alte cereri date prin lege în competența lor. ...

Articolul 95Tribunalul

Tribunalele judecă:

1.în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe; ...
2.ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță; ...
3.ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege; ...
4.orice alte cereri date prin lege în competența lor. ...

Articolul 96Curtea de apel

Curțile de apel judecă:

1.în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale; ...
2.ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în primă instanță; ...
3.ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege; ...
4.orice alte cereri date prin lege în competența lor. ...

Articolul 97Înalta Curte de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:

1.recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; ...
2.recursurile în interesul legii; ...
3.cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; ...
4.orice alte cereri date prin lege în competența sa. ...

Secţiunea a 2-a Determinarea competenței după valoarea obiectului cererii introductive de instanță

Articolul 98Reguli generale

(1)Competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere.
(2)Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței, și nici prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecății.
(3)În caz de contestație, valoarea se stabilește după înscrisurile prezentate și explicațiile date de părți.

Articolul 99Cazul mai multor capete principale de cerere

(1)Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența.
(2)În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.

Articolul 100Cererea formulată de mai mulți reclamanți

(1)Dacă mai mulți reclamanți, prin aceeași cerere de chemare în judecată, formulează pretenții proprii împotriva aceluiași pârât, invocând raporturi juridice distincte și neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor împreună, determinarea instanței competente se face cu observarea valorii sau, după caz, a naturii ori obiectului fiecărei pretenții în parte.
(2)Dispozițiile alin. (1)

Articolul 101Valoarea cererii în cazuri speciale

(1)În cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății.
(2)Aceeași valoare va fi avută în vedere și în cererile privind constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită și repunerea părților în situația anterioară, precum și în cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept.
(3)În cererile de aceeași natură, privitoare la contracte de locațiune ori de leasing, precum și în acelea privitoare la predarea sau restituirea bunului închiriat ori arendat, valoarea cererii se socotește după chiria sau arenda anuală.

Articolul 102Cererea de plată parțială

Când prin acțiune se cere plata unei părți dintr-o creanță, valoarea cererii se socotește după partea pretinsă de reclamant ca fiind exigibilă.

Articolul 103Cererea privind prestații succesive

În cererile care au ca obiect un drept la prestații succesive, dacă durata existenței dreptului este nedeterminată, valoarea lor se socotește după valoarea prestației anuale datorate.

Articolul 104Cererile în materie imobiliară

(1)În cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcție de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislației fiscale.
(2)În cazul în care valoarea impozabilă nu este stabilită sunt aplicabile dispozițiile art. 98

Articolul 105Cererile în materie de moștenire

În materie de moștenire, competența după valoare se determină fără scăderea sarcinilor sau datoriilor moștenirii.

Articolul 106Dispoziții speciale

(1)Instanța legal învestită potrivit dispozițiilor referitoare la competență după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect.
(2)Dispozițiile alin. (1)

Capitolul II

Competența teritorială

Articolul 107Regula generală

(1)Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
(2)Instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul.

Articolul 108Cazul pârâtului cu domiciliul sau sediul necunoscut

Dacă domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului este necunoscut, cererea se introduce la instanța în a cărei circumscripție se află reședința sau reprezentanța acestuia, iar dacă nu are nici reședința ori reprezentanța cunoscută, la instanța în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, sediul, reședința ori reprezentanța, după caz.

Articolul 109Cazul persoanei juridice care are dezmembrăminte

Cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta.

Articolul 110Cererile îndreptate împotriva unei entități fără personalitate juridică

Cererea de chemare în judecată împotriva unei asociații, societăți sau altei entități fără personalitate juridică, constituită potrivit legii, se poate introduce la instanța competentă pentru persoana căreia, potrivit înțelegerii dintre membri, i s-a încredințat conducerea sau administrarea acesteia. În cazul lipsei unei asemenea persoane, cererea se va putea introduce la instanța competentă pentru oricare dintre membrii entității respective.

Articolul 111Cereri îndreptate împotriva persoanelor juridice de drept public

Cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului.

Articolul 112Pluralitatea de pârâți

(1)Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali.
(2)Dacă un pârât a fost chemat în judecată numai în scopul sesizării instanței competente pentru el, oricare dintre pârâți poate invoca necompetența la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Articolul 113Competența teritorială alternativă

(1)În afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 1. instanța domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației; ...
2.instanța în a cărei circumscripție domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligația de întreținere, inclusiv cele privind alocațiile de stat pentru copii; ...
3.instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract; ...
4.instanța locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locațiune a imobilului; ...
5.instanța locului unde se află imobilul, pentru cererile în prestație tabulară, în justificare tabulară sau în rectificare tabulară; ...
6.instanța locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport; ...
7.instanța locului de plată, în cererile privitoare la obligațiile ce izvorăsc dintr-o cambie, cec, bilet la ordin sau dintr-un alt titlu de valoare; ...
8.instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor; ...
9.instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă. ...
(2)Când pârâtul exercită în mod statornic, în afara domiciliului său, o activitate profesională ori o activitate agricolă, comercială, industrială sau altele asemenea, cererea de chemare în judecată se poate introduce și la instanța în circumscripția căreia se află locul activității respective, pentru obligațiile patrimoniale născute sau care urmează să se execute în acel loc.

Articolul 114Cereri în materie de tutelă și familie

(1)Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.
(2)În cazul cererilor privind autorizarea de către instanța de tutelă și de familie a încheierii unor acte juridice, când actul juridic a cărui autorizare se solicită privește un imobil, este, de asemenea, competentă și instanța în a cărei circumscripție teritorială este situat imobilul. În acest caz, instanța de tutelă și de familie care a pronunțat hotărârea va comunica de îndată o copie a acesteia instanței de tutelă și de familie în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința cel ocrotit.

Articolul 115Cererile în materie de asigurări

(1)În materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și la instanța în circumscripția căreia se află:
1.domiciliul sau sediul asiguratului; ...
2.bunurile asigurate; ...
3.locul unde s-a produs riscul asigurat. ...
(2)Alegerea competenței prin convenție este considerată ca nescrisă dacă a fost făcută înainte de nașterea dreptului la despăgubire.
(3)În materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terțul prejudiciat poate introduce acțiune directă și la instanța domiciliului sau, după caz, a sediului său.
(4)Dispozițiile alin. (1)

(2)

Articolul 116Alegerea instanței

Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Articolul 117Cererile privitoare la imobile

(1)Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul.
(2)Când imobilul este situat în circumscripțiile mai multor instanțe, cererea se va face la instanța domiciliului sau reședinței pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripții, iar în caz contrar, la oricare dintre instanțele în circumscripțiile cărora se află imobilul.
(3)Dispozițiile alin. (1)

(2)

Articolul 118Cererile privitoare la moștenire

(1)În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului:
1.cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; ...
2.cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; ...
3.cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar. ...
(2)Cererile formulate potrivit alin. (1)

Articolul 119Cereri privitoare la societăți

Cererile în materie de societate, până la sfârșitul lichidării sau, după caz, până la radierea societății, sunt de competența exclusivă a instanței în circumscripția căreia societatea își are sediul principal.

Articolul 120Cereri privitoare la insolvență sau concordatul preventiv

Cererile în materia insolvenței sau concordatului preventiv sunt de competența exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripție își are sediul debitorul.

Articolul 121Cererile împotriva unui consumator

Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului. Dispozițiile art. 126 alin. (2)

Capitolul III

Dispoziții speciale

Articolul 122Regimul regulilor de competență

Reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod.

Articolul 123Cereri accesorii, adiționale și incidentale

(1)Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120
(2)Dispozițiile alin. (1)
(3)Când instanța este exclusiv competentă pentru una dintre părți, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părțile.

Articolul 124Apărări și incidente procedurale

(1)Instanța competentă să judece cererea principală se va pronunța și asupra apărărilor și excepțiilor, în afara celor care constituie chestiuni prejudiciale și care, potrivit legii, sunt de competența exclusivă a altei instanțe.
(2)Incidentele procedurale sunt soluționate de instanța în fața căreia se invocă, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.

Articolul 125Cererea în constatare

În cererile pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, competența instanței se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului.

Articolul 126Alegerea de competență

(1)Părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.
(2)În litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1)

Articolul 127Competența facultativă

(1)Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Notă ...

Prin DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 638 din 23 iulie 2018, s-a admis exceptia de neconstitutionalitate, constatându-se că sintagma „de competența instanței la care își desfășoară activitatea“ din cuprinsul art. 127 alin. (1) din Codul de procedură civilă este neconstituțională. Prin aceeași decizie, s-a mai admis o excepție de neconstitutionalitate constatându-se că dispozițiile art. 127 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUȚIA ROMÂNIEI, republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispozițiile din legile și ordonantele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstițutionale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstițutionale sunt suspendate de drept.

Prin urmare, începând cu data 23 iulie 2018, sintagma „de competența instanței la care își desfășoară activitatea“ din cuprinsul art. 127 alin. (1) din Codul de procedură civilă, precum și dispozițiile art. 127 alin. (1) din Codul de procedură civilă - în integralitate - în măsura în care nu privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă se suspendă de drept, urmând să-și înceteze efectele juridice incepând cu data de 6 septembrie 2018, dacă legiuitorul nu intervine pentru modificarea prevederilor atacate.

(2)În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Notă ...

Prin DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 638 din 23 iulie 2018, s-a admis exceptia de neconstitutionalitate, constatându-se că sintagma „care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza“ din cuprinsul art. 127 alin. (2) din Codul de procedură civilă este neconstituțională. Prin aceeași decizie, s-a mai admis o excepție de neconstitutionalitate constatându-se că dispozițiile art. 127 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUȚIA ROMÂNIEI, republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispozițiile din legile și ordonantele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstițutionale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstițutionale sunt suspendate de drept.

Prin urmare, începând cu data 23 iulie 2018, sintagma „care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza“ din cuprinsul art. 127 alin. (2) din Codul de procedură civilă, precum și dispozițiile art. 127 alin. (2) din Codul de procedură civilă - în integralitate - în măsura în care nu privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă se suspendă de drept, urmând să-și înceteze efectele juridice incepând cu data de 6 septembrie 2018, dacă legiuitorul nu intervine pentru modificarea prevederilor atacate.

(3)Dispozițiile alin. (1)

(2)

Articolul 128Incidente privind arbitrajul

Competența ce revine instanțelor judecătorești în legătură cu incidentele privind arbitrajul reglementat de prezentul cod aparține în toate cazurile tribunalului în circumscripția căruia are loc arbitrajul.

Capitolul IV

Incidente procedurale privitoare la competența instanței

Secţiunea 1

Necompetența și conflictele de competență

Articolul 129Excepția de necompetență

(1)Necompetența este de ordine publică sau privată.
(2)Necompetența este de ordine publică:
1.în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; ...
2.în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad; ...
3.în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. ...
(3)În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată.

Articolul 130Invocarea excepției

(1)Necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii.
(2)Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
(3)Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
(4)Dacă necompetența nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declararea necompetenței.

Articolul 131Verificarea competenței

(1)La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.
(2)În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop.

Articolul 132Soluționarea excepției

(1)Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.
(2)Dacă instanța se declară competentă, va trece la judecarea pricinii. Încheierea poate fi atacată numai odată cu hotărârea pronunțată în cauză.
(3)Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent.
(4)Dacă instanța se declară necompetentă și respinge cererea ca inadmisibilă întrucât este de competența unui organ fără activitate jurisdicțională sau ca nefiind de competența instanțelor române, hotărârea este supusă numai recursului la instanța ierarhic superioară.

Articolul 133Conflictul de competență. Cazuri

Există conflict de competență:

1.când două sau mai multe instanțe se declară deopotrivă competente să judece același proces; ...
2.când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente. ...

Articolul 134Suspendarea procesului

Instanța înaintea căreia s-a ivit conflictul de competență va suspenda din oficiu judecata cauzei și va înainta dosarul instanței competente să soluționeze conflictul.

Articolul 135Soluționarea conflictului de competență

(1)Conflictul de competență ivit între două instanțe judecătorești se soluționează de instanța imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict.
(2)Nu se poate crea conflict de competență cu Înalta Curte de Casație și Justiție. Hotărârea de declinare a competenței sau de stabilire a competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța de trimitere.
(3)Conflictul de competență ivit între o instanță judecătorească și un alt organ cu activitate jurisdicțională se rezolvă de instanța judecătorească ierarhic superioară instanței în conflict.
(4)Instanța competentă să judece conflictul va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea părților, printr-o hotărâre definitivă.

Articolul 136Dispoziții speciale

(1)Dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere.
(2)Conflictul se va soluționa de secția instanței stabilite potrivit art. 135
(3)Conflictul dintre două secții ale Înaltei Curți de Casație și Justiție se soluționează de Completul de 5 judecători.
(4)Dispozițiile alin. (1)-(3)

Articolul 137Probele administrate în fața instanței necompetente

În cazul declarării necompetenței, dovezile administrate în fața instanței necompetente rămân câștigate judecății și instanța competentă învestită cu soluționarea cauzei nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice.

Secţiunea a 2-a Litispendența și conexitatea

Articolul 138Excepția litispendenței

(1)Nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte, înaintea mai multor instanțe competente sau chiar înaintea aceleiași instanțe, prin cereri distincte.
(2)Excepția litispendenței poate fi invocată de părți sau de instanță din oficiu în orice stare a procesului în fața instanțelor de fond.
(3)Când instanțele sunt de același grad, excepția se invocă înaintea instanței sesizate ulterior. Dacă excepția se admite, dosarul va fi trimis de îndată primei instanțe învestite.
(4)Când instanțele sunt de grad diferit, excepția se invocă înaintea instanței de grad inferior. Dacă excepția se admite, dosarul va fi trimis de îndată instanței de fond mai înalte în grad.
(5)Încheierea prin care s-a soluționat excepția poate fi atacată numai odată cu fondul.
(6)Când unul dintre procese se judecă în recurs, iar celălalt înaintea instanțelor de fond, acestea din urmă sunt obligate să suspende judecata până la soluționarea recursului.
(7)Dispozițiile alin. (2)

(3)

(5)

Articolul 139Excepția conexității

(1)Pentru asigurarea unei bune judecăți, în primă instanță este posibilă conexarea mai multor procese în care sunt aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți și al căror obiect și cauză au între ele o strânsă legătură.
(2)Excepția conexității poate fi invocată de părți sau din oficiu cel mai târziu la primul termen de judecată înaintea instanței ulterior sesizate, care, prin încheiere, se va pronunța asupra excepției. Încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul.
(3)Dosarul va fi trimis instanței mai întâi învestite, în afară de cazul în care reclamantul și pârâtul cer trimiterea lui la una dintre celelalte instanțe. Dacă instanțele sunt de grad diferit, conexarea dosarelor se va face la instanța superioară în grad.
(4)Când una dintre cereri este de competența exclusivă a unei instanțe, conexarea se face la acea instanță. Dispozițiile art. 99 alin. (2)
(5)În orice stare a judecății procesele conexate pot fi disjunse și judecate separat, dacă numai unul dintre ele este în stare de judecată.

Secţiunea a 3-a Strămutarea proceselor. Delegarea instanței

Articolul 140Temeiul strămutării

(1)Strămutarea procesului poate fi cerută pentru motive de bănuială legitimă sau de siguranță publică.
(2)Bănuiala se consideră legitimă în cazurile în care există îndoială cu privire la imparțialitatea judecătorilor din cauza circumstanțelor procesului, calității părților ori unor relații conflictuale locale.
(3)Constituie motiv de siguranță publică împrejurările excepționale care presupun că judecata procesului la instanța competentă ar putea conduce la tulburarea ordinii publice.

Articolul 141Cererea de strămutare

(1)Strămutarea pentru motiv de bănuială legitimă sau de siguranță publică se poate cere în orice fază a procesului.
(2)Strămutarea pentru motiv de bănuială legitimă poate fi cerută de către partea interesată, iar cea întemeiată pe motiv de siguranță publică, numai de către procurorul general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Articolul 142Instanța competentă

(1)Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competența de soluționare revine Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cererea de strămutare se depune la instanța competentă să o soluționeze, care va înștiința de îndată instanța de la care s-a cerut strămutarea despre formularea cererii de strămutare.

Notă ... *) A se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 558/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014.

Notă ... *) Prin DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 169 din 24 martie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 353 din 9 mai 2016, s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUȚIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.

În concluzie, în intervalul 9 mai 2016-23 iunie 2016, dispozițiile invocate mai sus au fost suspendate de drept, în măsura în care motivul de bănuială legitimă se raportează la calitatea de parte a curții de apel în raza căreia funcționează instanța învestită cu judecarea litigiului, încetându-și efectele juridice în data de 24 iunie 2016, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.

(2)Cererea de strămutare întemeiată pe motive de siguranță publică este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, care va înștiința, de îndată, despre depunerea cererii instanța de la care se cere strămutarea.
(3)La primirea cererii de strămutare, instanța competentă să o soluționeze va putea să solicite dosarul cauzei.

Articolul 143Suspendarea judecării procesului

(1)La solicitarea celui interesat, completul de judecată poate dispune, dacă este cazul, suspendarea judecării procesului, cu darea unei cauțiuni în cuantum de 1.000 lei. Pentru motive temeinice, suspendarea poate fi dispusă în aceleași condiții, fără citarea părților, chiar înainte de primul termen de judecată.
(2)Încheierea asupra suspendării nu se motivează și nu este supusă niciunei căi de atac.
(3)Măsura suspendării judecării procesului va fi comunicată de urgență instanței de la care s-a cerut strămutarea.

Articolul 144Judecarea cererii

(1)Cererea de strămutare se judecă de urgență, în camera de consiliu, cu citarea părților din proces.
(2)Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și este definitivă.
(3)Instanța de la care s-a cerut strămutarea va fi încunoștințată, de îndată, despre admiterea sau respingerea cererii de strămutare.

Articolul 145

Efectele admiterii cererii.

(1)În caz de admitere a cererii de strămutare, curtea de apel trimite procesul spre judecată unei alte instanțe de același grad din circumscripția sa. Înalta Curte de Casație și Justiție va strămuta judecarea cauzei la una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța de la care se cere strămutarea.

Notă ... *) A se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 558/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014.

Notă ... *) Prin DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 169 din 24 martie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 353 din 9 mai 2016, s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUȚIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.

În concluzie, în intervalul 9 mai 2016-23 iunie 2016, dispozițiile invocate mai sus au fost suspendate de drept, în măsura în care motivul de bănuială legitimă se raportează la calitatea de parte a curții de apel în raza căreia funcționează instanța învestită cu judecarea litigiului, încetându-și efectele juridice în data de 24 iunie 2016, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.

(2)Hotărârea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanță înainte de strămutare urmează să fie păstrate. În cazul în care instanța de la care s-a dispus strămutarea a procedat între timp la judecarea procesului, hotărârea pronunțată este desființată de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare.
(3)Apelul sau, după caz, recursul împotriva hotărârii date de instanța la care s-a strămutat procesul sunt de competența instanțelor ierarhic superioare acesteia. În caz de admitere a apelului sau recursului, trimiterea spre rejudecare, atunci când legea o prevede, se va face la o instanță din circumscripția celei care a soluționat calea de atac.

Articolul 146Formularea unei noi cereri de strămutare

(1)Strămutarea procesului nu poate fi cerută din nou, în afară de cazul în care noua cerere se întemeiază pe împrejurări necunoscute la data soluționării cererii anterioare sau ivite după soluționarea acesteia.
(2)Cererea de strămutare a cauzei introdusă cu nerespectarea prevederilor alin. (1)

Articolul 147Delegarea instanței

Când, din cauza unor împrejurări excepționale, instanța competentă este împiedicată un timp mai îndelungat să funcționeze, Înalta Curte de Casație și Justiție, la cererea părții interesate, va desemna o altă instanță de același grad care să judece procesul.

Titlul IV

Actele de procedură

Capitolul I

Forma cererilor

Articolul 148Condițiile generale

(1)Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă indicarea instanței căreia îi este adresată, numele, prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, după caz, denumirea și sediul lor, numele și prenumele, domiciliul sau reședința reprezentanților lor, dacă este cazul, obiectul, valoarea pretenției, dacă este cazul, motivele cererii, precum și semnătura. De asemenea, cererea va cuprinde, dacă este cazul, și adresa electronică sau coordonatele care au fost indicate în acest scop de părți, precum numărul de telefon, numărul de fax ori altele asemenea.
(2)Cererile adresate, personal sau prin reprezentant, instanțelor judecătorești pot fi formulate și prin înscris în formă electronică, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
(3)Dispozițiile alin. (2)
(4)În cazurile anume prevăzute de lege, cererile făcute în ședință, la orice instanță, se pot formula și oral, făcându-se mențiune despre aceasta în încheiere.
(5)Dacă din orice motive, cererea nu poate fi semnată la termenul când a fost depusă sau, după caz, la primul termen ce urmează, judecătorul va stabili identitatea părții prin unul dintre mijloacele prevăzute de lege, îi va citi conținutul cererii și îi va lua consimțământul cu privire la aceasta. Despre toate acestea se va face mențiune în încheiere.
(6)Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel.

Articolul 149Numărul de exemplare

(1)Când cererea urmează a fi comunicată, ea se va face în atâtea exemplare câte sunt necesare pentru comunicare, în afară de cazurile în care părțile au un reprezentant comun sau partea figurează în mai multe calități juridice, când se va face într-un singur exemplar. În toate cazurile este necesar și un exemplar pentru instanță.
(2)Dispozițiile alin. (1) art. 148 alin. (4)
(3)Dacă obligația prevăzută la alin. (1)
(4)În cazul în care cererea a fost comunicată, potrivit legii, prin fax sau prin poștă electronică, grefierul de ședință este ținut să întocmească din oficiu copii de pe cerere, pe cheltuiala părții care avea această obligație. Dispozițiile art. 154 alin. (6)

Articolul 150Înscrisurile anexate

(1)La fiecare exemplar al cererii se vor alătura copii de pe înscrisurile de care partea înțelege a se folosi în proces.
(2)Copiile vor fi certificate de parte pentru conformitate cu originalul.
(3)Se vor putea depune în copie numai părțile din înscris referitoare la proces, urmând ca instanța să ordone, dacă va fi nevoie, înfățișarea înscrisului în întregime.
(4)Când înscrisurile sunt redactate într-o limbă străină, ele se depun în copie certificată, însoțite de traducerea legalizată efectuată de un traducător autorizat. În cazul în care nu există un traducător autorizat pentru limba în care sunt redactate înscrisurile în cauză, se pot folosi traducerile realizate de persoane de încredere cunoscătoare ale respectivei limbi, în condițiile legii speciale.
(5)Dispozițiile art. 149

Articolul 151Cererea formulată prin reprezentant

(1)Când cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie legalizată.
(2)Avocatul și consilierul juridic vor depune împuternicirea lor, potrivit legii.
(3)Reprezentantul legal va alătura o copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calității sale.
(4)Reprezentanții persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este menționată împuternicirea lor.
(5)Organul de conducere sau, după caz, reprezentantul desemnat al unei asociații, societăți ori alte entități fără personalitate juridică, înființată potrivit legii, va anexa, în copie legalizată, extrasul din actul care atestă dreptul său de reprezentare în justiție.

Articolul 152Cererea greșit denumită

Cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită.

Capitolul II

Citarea și comunicarea actelor de procedură

Articolul 153Obligația de a cita părțile

(1)Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.
(2)Instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității.

Articolul 154Organe competente și modalități de comunicare

(1)Comunicarea citațiilor și a tuturor actelor de procedură se va face, din oficiu, prin agenții procedurali ai instanței sau prin orice alt salariat al acesteia, precum și prin agenți ori salariați ai altor instanțe, în ale căror circumscripții se află cel căruia i se comunică actul.
(2)Comunicarea se face în plic închis, la care se alătură dovada de înmânare/procesul-verbal și înștiințarea prevăzute la art. 163
(3)Instanța solicitată, când i se cere să îndeplinească procedura de comunicare pentru altă instanță, este obligată să ia de îndată măsurile necesare, potrivit legii, și să trimită instanței solicitante dovezile de îndeplinire a procedurii.
(4)În cazul în care comunicarea potrivit alin. (1) art. 163
(5)La cererea părții interesate și pe cheltuiala sa, comunicarea actelor de procedură se va putea face în mod nemijlocit prin executori judecătorești, care vor fi ținuți să îndeplinească formalitățile procedurale prevăzute în prezentul capitol, sau prin servicii de curierat rapid, în acest din urmă caz dispozițiile alin. (4)
(6)Comunicarea citațiilor și a altor acte de procedură se poate face de grefa instanței și prin telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia, dacă partea a indicat instanței datele corespunzătoare în acest scop. În vederea confirmării, instanța, odată cu actul de procedură, va comunica un formular care va conține: denumirea instanței, data comunicării, numele grefierului care asigură comunicarea și indicarea actelor comunicate; formularul va fi completat de către destinatar cu data primirii, numele în clar și semnătura persoanei însărcinate cu primirea corespondenței și va fi expediat instanței prin telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace.
(7)Instanța va verifica efectuarea procedurilor de citare și comunicare dispuse pentru fiecare termen și, când este cazul, va lua măsuri de refacere a acestor proceduri, precum și pentru folosirea altor mijloace ce pot asigura înștiințarea părților pentru înfățișarea la termen.
(8)În scopul obținerii datelor și informațiilor necesare realizării procedurii de comunicare a citațiilor, a altor acte de procedură, precum și îndeplinirii oricărei atribuții proprii activității de judecată, instanțele au drept de acces direct la bazele de date electronice sau la alte sisteme de informare deținute de autorități și instituții publice. Acestea au obligația de a lua măsurile necesare în vederea asigurării accesului direct al instanțelor la bazele de date electronice și sistemele de informare deținute.

Articolul 155Locul citării

(1)Vor fi citați:
1.statul, prin Ministerul Finanțelor Publice sau alte organe anume desemnate în acest scop de lege, la sediul acestora; ...
2.unitățile administrativ-teritoriale și celelalte persoane juridice de drept public, prin cei însărcinați să le reprezinte în justiție, la sediul acestora; ...
3.persoanele juridice de drept privat, prin reprezentanții lor, la sediul principal sau, atunci când este cazul, la sediul dezmembrământului lor; ...
4.asociațiile, societățile și alte entități fără personalitate juridică constituite potrivit legii, prin reprezentantul desemnat, la sediul sau domiciliul acestuia; ...
5.cei supuși procedurii insolvenței, precum și creditorii acestora, la domiciliul sau, după caz, la sediul acestora; după deschiderea procedurii, citarea va fi efectuată potrivit legii speciale; ...
6.persoanele fizice, la domiciliul lor; în cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la reședința cunoscută ori la locul ales de ele; în lipsa acestora, citarea poate fi făcută la locul cunoscut unde își desfășoară permanent activitatea curentă; ...
7.incapabilii sau cei cu capacitate de exercițiu restrânsă, prin reprezentanții sau ocrotitorii lor legali, la domiciliul ori sediul acestora, după caz; în caz de numire a unui curator special, potrivit art. 58 ...
8.bolnavii internați în unități sanitare, la administrația acestora; ...
9.militarii încazarmați, la unitatea din care fac parte, prin comandamentul acesteia; ...
10.cei care fac parte din echipajul unei nave maritime sau fluviale, alta decât militară, dacă nu au domiciliul cunoscut, la căpitănia portului unde este înregistrată nava; ...
11.deținuții, la administrația locului de deținere; ...
12.personalul misiunilor diplomatice, al oficiilor consulare și cetățenii români trimiși să lucreze în cadrul personalului organizațiilor internaționale, precum și membrii de familie care locuiesc cu ei, cât timp se află în străinătate, prin Ministerul Afacerilor Externe; alți cetățeni români, aflați în străinătate în interes de serviciu, inclusiv membrii familiilor care îi însoțesc, prin organele centrale care i-au trimis sau în subordinea cărora se află unitatea care i-a trimis în străinătate; ...
13.persoanele care se află în străinătate, altele decât cele prevăzute la pct. 12 art. 167 ...
14.cei cu domiciliul sau reședința necunoscută, potrivit art. 167 ...
15.moștenitorii, până la intervenirea lor în proces, printr-un curator special numit de instanță, la domiciliul acestuia. ...
(2)În cazurile prevăzute la alin. (1) pct. 1 2

Articolul 156Obligația alegerii locului citării

Persoanele care se află în străinătate, citate potrivit art. 155 alin. (1) pct. 12 13

Articolul 157Cuprinsul citației

(1)Citația va cuprinde: a) denumirea instanței, sediul ei și, când este cazul, alt loc decât sediul instanței unde urmează să se desfășoare judecarea procesului; ... b) data emiterii citației; ... c) numărul dosarului; ... d) anul, luna, ziua și ora înfățișării; ... e) numele și prenumele sau denumirea, după caz, ale/a celui citat, precum și locul unde se citează; ... f) calitatea celui citat; ... g) numele și prenumele sau denumirea, după caz, ale/a părții potrivnice și obiectul cererii; ... h) indicarea, dacă este cazul, a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar datorate de cel citat; ... i) mențiunea că, prin înmânarea citației, sub semnătură de primire, personal ori prin reprezentant legal sau convențional ori prin funcționarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenței pentru un termen de judecată, cel citat este considerat că are în cunoștință și termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânată; ... j) alte mențiuni prevăzute de lege sau stabilite de instanță; ... k) ștampila instanței și semnătura grefierului. ...
(2)În citație se menționează, când este cazul, orice date necesare pentru stabilirea adresei celui citat, precum și dacă citarea se face cu chemarea la interogatoriu sau dacă cel citat este obligat să prezinte anumite înscrisuri ori dacă i se comunică odată cu citația alte acte de procedură. În cazurile în care întâmpinarea nu este obligatorie, în citație se va menționa obligația pârâtului de a-și pregăti apărarea pentru primul termen de judecată, propunând probele de care înțelege să se folosească, sub sancțiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres.
(3)Cerințele de la alin. (1) lit. a) c) d) e) k)

Articolul 158Alegerea locului citării și al comunicării altor acte de procedură

(1)În caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea mențiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 156
(2)Partea poate alege ca toate actele de procedură să îi fie comunicate la căsuța poștală.

Articolul 159Termenul pentru înmânarea citației

Citația și celelalte acte de procedură, sub sancțiunea nulității, vor fi înmânate părții cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată. În cazuri urgente sau atunci când legea prevede în mod expres, judecătorul poate dispune scurtarea termenului de înmânare a citației ori actului de procedură, despre aceasta făcându-se mențiune în citație sau în actul de procedură.

Articolul 160Invocarea și înlăturarea neregularităților privind citarea

(1)Dacă partea prezentă în instanță, personal sau prin reprezentant, nu a primit citația sau a primit-o într-un termen mai scurt decât cel prevăzut la art. 159
(2)Orice neregularitate cu privire la citare nu va mai fi luată în considerare în cazul în care, potrivit alin. (1)
(3)În lipsa părții nelegal citate, neregularitatea privind procedura de citare a acesteia poate fi invocată și de celelalte părți ori din oficiu, însă numai la termenul la care ea s-a produs.

Articolul 161Înmânarea făcută personal celui citat

(1)Înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face personal celui citat, la locul citării stabilit potrivit art. 155 alin. (1) pct. 6
(2)Înmânarea se poate face oriunde se află cel citat.
(3)Pentru cei care locuiesc în hotel sau cămin, citația se predă, în lipsa lor, administratorului hotelului ori așezământului, iar, în lipsa acestuia, portarului ori celui care în mod obișnuit îl înlocuiește.
(4)Pentru cei care se găsesc sub arme, citația se înmânează la unitatea din care fac parte.
(5)Celor care alcătuiesc echipajul unei nave maritime sau fluviale, în lipsa unui domiciliu cunoscut, înmânarea se face la căpitănia portului unde se găsește înregistrată nava.
(6)Pentru deținuți, înmânarea se face la administrația închisorii.
(7)Pentru bolnavii aflați în spitale, sanatorii sau alte asemenea așezăminte de asistență medicală ori socială, înmânarea se face la administrația acestora.

Articolul 162Înmânarea făcută altor persoane

(1)Înmânarea citațiilor și a tuturor actelor de procedură în cazurile prevăzute la art. 155 alin. (1) pct. 1-5 pct. 12
(2)În cazurile prevăzute la art. 161 alin. (4)-(7) alin. (1)

Articolul 163Procedura de comunicare

(1)Comunicarea citației se va face persoanei în drept să o primească, care va semna dovada de înmânare certificată de agentul însărcinat cu înmânarea.
(2)Dacă destinatarul primește citația, dar refuză să semneze dovada de înmânare ori, din motive întemeiate, nu o poate semna, agentul va întocmi un proces-verbal în care va arăta aceste împrejurări.
(3)Dacă destinatarul refuză să primească citația, agentul o va depune în cutia poștală. În lipsa cutiei poștale, va afișa pe ușa locuinței destinatarului o înștiințare care trebuie să cuprindă: a) anul, luna, ziua și ora când depunerea sau, după caz, afișarea a fost făcută; ... b) numele și prenumele celui care a făcut depunerea sau, după caz, afișarea și funcția acestuia; ... c) numele, prenumele și domiciliul sau, după caz, reședința, respectiv sediul celui înștiințat; ... d) numărul dosarului în legătură cu care se face înștiințarea și denumirea instanței pe rolul căreia se află dosarul, cu indicarea sediului acesteia; ... e) arătarea actelor de procedură despre a căror comunicare este vorba; ... f) mențiunea că după o zi, dar nu mai târziu de 7 zile de la afișarea înștiințării ori, când există urgență, nu mai târziu de 3 zile, destinatarul este în drept să se prezinte la sediul instanței de judecată pentru a i se comunica citația. Când domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul acestuia nu se află în localitatea unde instanța de judecată își are sediul, înștiințarea va cuprinde mențiunea că pentru a i se comunica citația destinatarul este în drept să se prezinte la sediul primăriei în a cărei rază teritorială locuiește sau își are sediul; ... g) mențiunea că, în cazul în care, fără motive temeinice, destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citației în interiorul termenului de 7 zile sau, după caz, al termenului de 3 zile prevăzut la lit. f) ... h) semnătura celui care a depus sau afișat înștiințarea. ...
(4)Mențiunile de la alin. (3) lit. c)-g) alin. (3) lit. f) g)
(5)Despre împrejurările arătate la alin. (3) art. 164
(6)Dacă destinatarul nu este găsit la domiciliu ori reședință sau, după caz, sediu, agentul îi va înmâna citația unei persoane majore din familie sau, în lipsă, oricărei alte persoane majore care locuiește cu destinatarul ori care, în mod obișnuit, îi primește corespondența.
(7)Când destinatarul locuiește într-un hotel sau într-o clădire compusă din mai multe apartamente și nu este găsit la această locuință a sa, agentul îi va comunica citația administratorului, portarului sau celui care, în mod obișnuit, îl înlocuiește. În aceste cazuri, persoana care primește citația va semna dovada de primire, agentul certificându-i identitatea și semnătura și încheind un proces-verbal cu privire la aceste împrejurări. Dispozițiile alin. (2)
(8)În cazul în care lipsesc persoanele prevăzute la alin. (6)
(7)alin. (3)-(5)
(9)În cazurile prevăzute la alin. (3)
(8)alin. (5)
(10)Când părții sau reprezentantului ei i s-a înmânat citația de către funcționarul anume desemnat în cadrul primăriei, acesta are obligația ca, în termen de cel mult 24 de ore de la înmânare, să înainteze instanței de judecată dovada de înmânare prevăzută la alin. (1) alin. (5)
(11)Când termenul prevăzut la alin. (3) lit. f) alin. (5)
(12)Dispozițiile prezentului articol se aplică și la comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedură.

Articolul 164Cuprinsul dovezii de înmânare și al procesului-verbal

(1)Dovada de înmânare a citației sau a altui act de procedură ori, după caz, procesul-verbal va cuprinde: a) anul, luna, ziua și ora când dovada a fost luată sau procesul-verbal a fost întocmit; ... b) numele, prenumele și funcția agentului, precum și, dacă este cazul, ale funcționarului de la primărie; ... c) numele și prenumele sau denumirea, după caz, și domiciliul ori sediul destinatarului, cu arătarea numărului etajului, apartamentului sau camerei, dacă cel citat locuiește într-o clădire cu mai multe etaje ori apartamente sau în hotel, precum și dacă actul de procedură a fost înmânat la locuința sa, depus în cutia poștală ori afișat pe ușa locuinței. Dacă actul de procedură a fost înmânat în alt loc, se va face mențiune despre aceasta; ... d) numele, prenumele și calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea, în cazul în care actul de procedură a fost înmânat altei persoane decât destinatarului; ... e) denumirea instanței de la care emană citația ori alt act de procedură și numărul dosarului; ... f) semnătura celui care a primit citația sau alt act de procedură, precum și semnătura agentului sau, după caz, funcționarului de la primărie care o certifică, iar în cazul în care se întocmește proces-verbal, semnătura agentului, respectiv a funcționarului primăriei. ...
(2)Procesul-verbal va cuprinde, de asemenea, și arătarea motivelor pentru care a fost întocmit.
(3)Cerințele de la alin. (1) lit. a) c) d) e) f)
(4)Mențiunile din procesul-verbal privitoare la faptele constatate personal de cel care l-a întocmit nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals.

Articolul 165Data îndeplinirii procedurii

Procedura se socotește îndeplinită:

1.la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului-verbal prevăzut la art. 164 ...
2.în cazul citării ori comunicării altui act de procedură efectuate prin poștă sau curierat rapid, potrivit art. 154 alin. (4)
(5)art. 163 ...
3.în cazul citării sau comunicării altui act de procedură efectuate potrivit art. 154 alin. (6) ...

Articolul 166Imposibilitatea de a comunica actul de procedură

Când comunicarea actelor de procedură nu se poate face deoarece imobilul a fost demolat, a devenit nelocuibil sau de neîntrebuințat ori destinatarul actului nu mai locuiește în imobilul respectiv sau atunci când comunicarea nu poate fi făcută din alte motive asemănătoare, agentul va raporta cazul grefei instanței spre a înștiința din timp partea care a cerut comunicarea despre această împrejurare și a-i pune în vedere să facă demersuri pentru a obține noua adresă unde urmează a se face comunicarea.

Articolul 167Citarea prin publicitate

(1)Când reclamantul învederează, motivat, că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a reușit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanța va putea încuviința citarea acestuia prin publicitate.
(2)Citarea prin publicitate se face afișându-se citația la ușa instanței, pe portalul instanței de judecată competente și la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat. În cazurile în care apreciază că este necesar, instanța va dispune și publicarea citației în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar central de largă răspândire.
(3)Odată cu încuviințarea citării prin publicitate, instanța va numi un curator dintre avocații baroului, potrivit art. 58
(4)Procedura se socotește îndeplinită în a 15-a zi de la publicarea citației, potrivit dispozițiilor alin. (2)
(5)Dacă cel citat se înfățișează și dovedește că a fost citat prin publicitate cu rea-credință, toate actele de procedură ce au urmat încuviințării acestei citări vor fi anulate, iar reclamantul care a cerut citarea prin publicitate va fi sancționat potrivit dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. c)

Articolul 168Afișarea

Când legea sau instanța dispune ca citarea părților sau comunicarea anumitor acte de procedură să se facă prin afișare, această afișare se va face la instanță de către grefier, iar în afara instanței, de agenții însărcinați cu comunicarea actelor de procedură, încheindu-se un proces-verbal, potrivit art. 164

Articolul 169Comunicarea între avocați sau consilieri juridici

După sesizarea instanței, dacă părțile au avocat sau consilier juridic, cererile, întâmpinările ori alte acte se pot comunica direct între aceștia. În acest caz, cel care primește cererea va atesta primirea pe însuși exemplarul care urmează a fi depus la instanță sau, după caz, prin orice alte mijloace care asigură îndeplinirea acestei proceduri.

Articolul 170Comunicarea în instanță

(1)Partea prezentă în instanță personal, prin avocat sau prin alt reprezentant este obligată să primească actele de procedură și orice înscris folosit în proces, care i se comunică în ședință. Dacă se refuză primirea, actele și înscrisurile se consideră comunicate prin depunerea lor la dosar, de unde, la cerere, partea le poate primi sub semnătură.
(2)Partea are dreptul să ridice și între termene, sub semnătură, actele de procedură și înscrisurile prevăzute la alin. (1)

Articolul 171Zilele de comunicare

Când comunicarea actelor de procedură se face prin agenți procedurali, ei nu vor putea instrumenta decât în zilele lucrătoare între orele 7,00-20,00, iar în cazuri urgente, și în zilele nelucrătoare sau de sărbători legale, dar numai cu încuviințarea președintelui instanței.

Articolul 172Schimbarea locului citării

Dacă în cursul procesului una dintre părți și-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoștințeze instanța, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum și partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înștiințează instanța despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoștințare, procedura de citare pentru aceeași instanță este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare.

Articolul 173Comunicarea către alți participanți

Citarea martorilor, experților, traducătorilor, interpreților ori a altor participanți în proces, precum și, când este cazul, comunicarea actelor de procedură adresate acestora sunt supuse dispozițiilor prezentului capitol, care se aplică în mod corespunzător.

Capitolul III

Nulitatea actelor de procedură

Articolul 174Noțiune și clasificare

(1)Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă.
(2)Nulitatea este absolută atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes public.
(3)Nulitatea este relativă în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat.

Articolul 175Nulitatea condiționată

(1)Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia.
(2)În cazul nulităților expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară.

Articolul 176Nulitatea necondiționată

Nulitatea nu este condiționată de existența unei vătămări în cazul încălcării dispozițiilor legale referitoare la:

1.capacitatea procesuală; ...
2.reprezentarea procesuală; ...
3.competența instanței; ...
4.compunerea sau constituirea instanței; ...
5.publicitatea ședinței de judecată; ...
6.alte cerințe legale extrinseci actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel. ...

Articolul 177Îndreptarea neregularităților actului de procedură

(1)Ori de câte ori este posibilă înlăturarea vătămării fără anularea actului, judecătorul va dispune îndreptarea neregularităților actului de procedură.
(2)Cu toate acestea, nulitatea nu poate fi acoperită dacă a intervenit decăderea ori o altă sancțiune procedurală sau dacă se produce ori subzistă o vătămare.
(3)Actul de procedură nu va fi anulat dacă până la momentul pronunțării asupra excepției de nulitate a dispărut cauza acesteia.

Articolul 178Invocarea nulității

(1)

Continuă lectura ↓

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.