Decizia nr. 456 din 24 iunie 2020

DECIZIA nr. 456 din 24 iunie 2020 asupra obiecțiilor de neconstituționalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2019 privind unele măsuri în domeniul educației și pentru prorogarea unor termene Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 676 din 30 iulie 2020 1.

Pe rol se află soluționarea obiecției de neconstituționalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2019 privind unele măsuri în domeniul educației și pentru prorogarea unor termene, formulată de 26 de senatori aparținând Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal. ...

2.

Sesizarea a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituție, al art. 11 alin. (1) lit. A.a) și al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a fost înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 2.248 din 30 aprilie 2020 și constituie obiectul Dosarului nr. 546 A/2020. ...

3.

În motivarea obiecției de neconstituționalitate este prezentată, mai întâi, situația de fapt - adică parcursul legislativ al legii criticate, iar apoi sunt formulate critici de neconstituționalitate extrinsecă și intrinsecă, expuse, în esență, în cele ce urmează. ...

Sunt enunțate, în continuare, articolele introduse sub formă de amendamente în forma finală a legii criticate, arătându-se că nu au făcut parte din corpul inițial al legii, supus dezbaterii și votului în prima Cameră sesizată, deși toate normele cuprinse în aceste amendamente sunt norme cu impact asupra bugetului de stat al României. Senatul a introdus dispoziții noi, care au un impact semnificativ asupra conținutului actului normativ, deoarece modifică mai mult de jumătate din conținutul inițial al legii, introducând noțiuni care generează inclusiv completarea obiectului de reglementare avut în vedere de către inițiatorului proiectului de lege. Astfel, inițiatorul a avut drept scop adoptarea unui proiect de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2019 având ca obiect exclusiv prorogarea unor termene pentru aplicarea unor dispoziții actuale cuprinse în Legea educației naționale nr. 1/2011.

Forma finală a legii adoptate de Camera decizională se îndepărtează, atât din punct de vedere formal, cât și din punctul de vedere al conținutului, de voința inițiatorului, aceste amendamente nefiind avute în vedere nici de Camera Deputaților, care a adoptat tacit proiectul de lege. Amendamentele admise reprezintă astfel modificări majore ale conținutului formei inițiale a legii propuse. Mai mult, aceleași amendamente conțin dispoziții care afectează bugetul de stat, deoarece nu precizează sursa de finanțare a cheltuielilor care vor fi generate de punerea în aplicare a dispozițiilor articolului nou-introdus în legea criticată. ... 14. Se invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la principiul bicameralismului (Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, Decizia nr. 413 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 22 noiembrie 2016, Decizia nr. 62 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 2 mai 2018, Decizia nr. 472 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 30 aprilie 2008), apreciindu-se că legea supusă controlului, în forma trimisă spre promulgare, se îndepărtează de voința inițiatorului și de scopul inițial al legii (ambele circumscrise prorogării unor termene), iar modificările aduse legii în Camera decizională sunt majore, substanțiale, generând o configurație semnificativ diferită a legii adoptate de cele două Camere ale Parlamentului. ... 15.

Pentru a verifica în ce măsură Parlamentul României a respectat în procesul de adoptare a legii supuse controlului de constituționalitate principiul bicameralismului, așa cum a fost dezvoltat în jurisprudența Curții Constituționale, autorii sesizării au procedat la analiza comparativă a conținutului și a structurii Proiectului de lege de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2019 privind unele măsuri în domeniul educației și pentru prorogarea unor termene, așa cum a fost adoptată tacit, cu Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2019 privind unele măsuri în domeniul educației și pentru prorogarea unor termene, în forma adoptată de Senatul României, în calitate de Cameră decizională.

Astfel, în forma adoptată de Camera Deputaților, Legea privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2019 privind unele măsuri în domeniul educației și pentru prorogarea unor termene viza doar conținutul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2019, conținut normativ care reglementa exclusiv prorogarea unor termene pentru organizarea și desfășurarea evaluării naționale organizate la finalul clasei a VIII-a, desfășurarea examenului de bacalaureat, desfășurarea admiterii la liceu, precum și menținerea acreditării școlilor doctorale până la realizarea procesului de evaluare periodică, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2021. Proiectul de lege pentru aprobarea ordonanței de urgență a Guvernului a fost modificat substanțial în Senatul României, aceste modificări și completări vizând chestiuni complet diferite față de cele cuprinse în forma proiectului de lege aprobat de Camera Deputaților (a se vedea, cu titlu de exemplu, reglementarea unor multiple beneficii financiare și de altă natură pentru cadrele didactice din învățământul de stat, respectiv pentru personalul nedidactic). ... 16.

În concluzie, din analiza comparativă a celor două texte rezultă atât existența unor deosebiri majore de conținut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului, cât și existența unei configurații semnificativ diferite, cu consecința deturnării de la finalitatea urmărită de inițiator și, în consecință, cu încălcarea dispozițiilor art. 61 alin. (2) și ale art. 75 din Constituția României, republicată. ... (2.2) Încălcarea prevederilor art. 138 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 111 alin. (1) din Constituție, în sensul nerespectării obligației de a indica sursa de finanțare pentru aprobarea cheltuielilor bugetare preconizate17. Se arată că Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2019 privind unele măsuri în domeniul educației și pentru prorogarea unor termene (L92/2020) conține prevederi noi față de textul inițial al legii, introduse pe calea amendamentelor în Camera decizională și care au impact financiar, fiind de natură să afecteze bugetul de stat, întrucât adoptarea lor s-a făcut fără a preciza sursa de finanțare a cheltuielilor care vor fi generate de punerea în aplicare a dispozițiilor articolului nou-introdus în legea criticată.

Astfel, toate dispozițiile nou-introduse prin articolul I din legea supusă controlului generează noi cheltuieli din fonduri publice necesare plății unor drepturi care dau naștere unor cheltuieli financiare care sunt de natură să majoreze cheltuielile bugetului de stat. Astfel fiind, legea supusă controlului încalcă, sub aspectul motivelor extrinseci, și prevederile art. 138 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 111 alin. (1) din Constituție, fiind deopotrivă incidente și dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, care stabilesc obligativitatea inițiatorilor ca, în situația inițierii unor măsuri care conduc la majorarea cheltuielilor bugetare, să fie prezentată o fișa financiară în care se înscriu efectele financiare asupra bugetului general consolidat.

În același sens dispune și art. 15 alin. (1) din Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010, conform căruia, în cazul propunerilor de introducere a unor măsuri/politici/inițiative legislative a căror adoptare atrage majorarea cheltuielilor bugetare, inițiatorii au obligația să prezinte fișa financiară prevăzută la art. 15 din Legea nr. 500/2002, însoțită de ipotezele și metodologia de calcul utilizată, precum și o declarație conform căreia majorarea de cheltuială respectivă este compatibilă cu obiectivele și prioritățile strategice specificate în strategia fiscal-bugetară, cu legea bugetară anuală și cu plafoanele de cheltuieli prezentate în strategia fiscal-bugetară. ... 18. Obligațiile de a indica sursa de finanțare, respectiv de a solicita informarea prevăzută de art. 111 alin.

Din aceeași fișă legislativă reiese că președintele comisiei sesizate în fond nu a transmis la Guvern amendamentele care implică modificarea bugetului de stat și nu a solicitat punctul de vedere al acestuia. Proiectul de lege adoptat cu amendamente de către Camera decizională nu are în fișa legislativă dovada solicitării informării Parlamentului de către Guvern, solicitare care ar fi trebuit să fie formulată de președintele comisiei sesizate în fond pe parcursul derulării procedurii, în fața căreia au fost admise amendamente care impun modificarea prevederilor bugetului de stat. ... 20. Or, în jurisprudența sa recentă (de exemplu, Decizia nr. 58 din 12 februarie 2020, Decizia nr. 56 din 5 februarie 2020), Curtea a reiterat obligația constituțională a Parlamentului de a solicita o informare a Guvernului atunci când inițiativa legislativă (amendamentele aduse în procedură parlamentară) afectează prevederile bugetului de stat, precum și cu privire la obligația stabilirii sursei de finanțare a cheltuielilor bugetare.

Proiectul de lege supus controlului a fost modificat substanțial prin intermediul amendamentelor propuse de membrii Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport din cadrul Senatului (comisie sesizată în fond), care au fost ulterior însușite de plenul Senatului cu ocazia dezbaterii proiectului de lege. Cu privire la modificările aduse proiectului de lege prin amendamente operate pe parcursul procedurii legislative în Camera decizională (Senat) sunt incidente și considerentele Deciziei nr. 764 din 14 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 7 februarie 2017, în care Curtea a statuat că „introducerea unor dispoziții care privesc salarizarea personalului bugetar, practic, direct la dezbaterea finală a proiectului de lege, după adoptarea proiectului de lege în prima Cameră sesizată, după parcurgerea procedurii de avizare, fără o informare a Parlamentului de către Guvern, eludează cadrul constituțional stabilit pentru întocmirea bugetului public, sens în care Guvernul a invocat în sesizarea sa prevederile constituționale înscrise în art. 111, referitoare la informarea Parlamentului, și în art. 138 alin.

Curtea a mai reținut că în cadrul raporturilor constituționale dintre Parlament și Guvern este obligatorie solicitarea unei informări atunci când inițiativa legislativă/ proiectul de lege/amendamentele afectează prevederile bugetului de stat. Această obligație a Parlamentului este în consonanță cu dispozițiile constituționale ale art. 138 alin. (2), care prevăd că Guvernul are competența exclusivă de a elabora proiectul bugetului de stat și de a-l supune spre aprobare Parlamentului. În temeiul acestei competențe, Parlamentul nu poate prestabili modificarea cheltuielilor bugetare fără să ceară Guvernului o informare în acest sens.

Art. 138 alin. (5) din Constituție impune stabilirea concomitentă atât a alocației bugetare, ce are semnificația unei cheltuieli, cât și a sursei de finanțare, ce are semnificația venitului necesar pentru suportarea acesteia, pentru a evita consecințele negative, pe plan economic și social, ale stabilirii unei cheltuieli bugetare fără acoperire. Neîndeplinirea obligației solicitării fișei financiare conduce, în mod firesc, la concluzia că la adoptarea legii în Senat s-a avut în vedere o sursă de finanțare incertă, generală și lipsită de un caracter obiectiv și real. Se încalcă astfel, în opinia autorilor sesizării, dispozițiile constituționale prevăzute de art. 111 alin. (1), prin raportare la art. 138 alin.

În continuare, se evidențiază cerințele de claritate și previzibilitate a legii, cu trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Se conchide că nerespectarea normelor de tehnică legislativă și elaborarea unei legi care nu se integrează și nu se corelează organic cu celelalte acte normative din sistemul normativ ori care are un conținut normativ neclar, greu inteligibil, cu multe dificultăți, erori sintactice și gramaticale contravin exigențelor de calitate a legii. ... 24. Cu referire punctuală la texte cuprinse în actul normativ criticat se arată că, în forma adoptată de Senat, la art. 245 al legii, după alin. (1) s-au introdus două noi alineate, alin. (1^1) și (1^2), cu următorul cuprins: „(1^1) Prin excepție de la prevederile alin.

Mai mult, în lipsa unor clarificări necesare, acest personal nedidactic, care nu derulează activități didactice în cadrul unităților de învățământ, va beneficia, în condițiile legii, exclusiv de o pregătire didactică. Astfel, norma criticată permite ca acest personal să beneficieze de formare continuă, fără să precizeze scopul avut în vedere și procedura specifică pentru respectiva formare continuă. În forma actuală a legii, prin coroborarea dispozițiilor alin. (1^1) al art. 245 cu următoarele, pregătirea personalului nedidactic se va face în aceleași condiții cu cele ale personalului didactic de conducere, de îndrumare și de control. În acest sens, actul normativ eșuează în a face o distincție între tipul de formare profesională corespunzătoare funcției, generând confuzie, impredictibilitate în aplicare. ... 26.

Activitățile pe care le derulează personalul didactic și cele care sunt derulate de personalul nedidactic sunt diferite. Reglementarea dreptului și a obligației personalului nedidactic la formare continuă în aceleași condiții ca personalul didactic conduce la confuzie și impredictibilitate în aplicarea normei, pentru că nu este clar dacă formarea profesională are același conținut și aceeași procedură cu formarea profesională a cadrelor didactice sau trebuie să aibă un conținut și o procedură diferite, specifice obiectului de activitate al personalului nedidactic. Ca urmare, textul menționat nu respectă condițiile de precizie, claritate și predictibilitate consacrate pe cale jurisprudențială de Curtea Constituțională în aplicarea art. 1 alin.

Art. 245

^1 nou-introdus în forma legii adoptată de Senat prevede că „Personalul didactic de predare din învățământul de stat beneficiază anual de două salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată, din fonduri alocate de la bugetul de stat, pentru dezvoltare profesională și evoluție în carieră, precum și pentru achiziționarea de materiale didactice și auxiliare didactice și curriculare necesare procesului instructiv-educativ“. Prin conținutul său, acest text generează ambiguități în aplicare din perspectiva faptului că nu este integrat și corelat cu alte dispoziții din Legea nr. 1/2011. Acest fapt este de natură să genereze inclusiv imposibilitatea de aplicare a altor dispoziții din actul normativ supus modificării Legea nr. 1/2011 prevede la art. 245 alin. (2) și (3) modalitatea de desfășurare, evaluare și finanțare a activităților de formare continuă, care se stabilesc prin metodologie aprobată prin ordin al ministrului educației și cercetării, iar formarea continuă a personalului didactic, de conducere, de îndrumare și de control se realizează în funcție de evoluțiile din domeniul educației și formării profesionale, inclusiv în ceea ce privește curriculumul național, precum și în funcție de interesele și nevoile personale de dezvoltare. Prin urmare, prevederile noului art. 245^1 încalcă, în opinia autorilor sesizării, prevederile cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) din Constituția României, republicată. ... 28.

Potrivit art. 254, nou-introdus în forma adoptată de Senat, „(1) Cadrele didactice care se titularizează în mediul rural beneficiază, în termen de 1 an de la ocuparea postului prin concurs, de o indemnizație de instalare în cuantum reprezentând echivalentul a 3 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată, cu condiția de a preda pe post/la catedră în mediul rural cel puțin 5 ani școlari. (2) Fondurile necesare pentru plata indemnizației de instalare se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării. (3) Cadrul didactic este obligat să restituie indemnizația dacă, înainte de împlinirea termenului de 5 ani prevăzut la alin. (1), își schimbă locul de muncă din mediul rural în mediul urban, din motive imputabile lui, precum și în cazul demisiei“. ... 29.

Modul în care sunt redactate dispozițiile alin. (1) și (2) evidențiază o lipsă de claritate a normei care generează imposibilitatea aplicării ei potrivit scopului care a justificat reglementarea. Astfel, alin. (1) reglementează un stimulent financiar care să fie acordat cadrelor didactice care se titularizează în mediul rural, sub forma unei indemnizații de instalare în cuantum reprezentând echivalentul a 3 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată, care să fie plătită în termen de 1 an de la ocuparea postului prin concurs. Condiția enunțată pentru a putea beneficia de acest stimulent nu este clară în sensul în care cadrul didactic beneficiar este obligat să predea cel puțin 5 ani școlari, pe post/la catedră în aceeași școală din mediul rural unde s-a titularizat sau în orice altă școală dacă este situată tot în mediul rural. ... 30.

Cadrul didactic beneficiar va fi obligat să restituie indemnizația dacă, înainte de împlinirea termenului de 5 ani prevăzut la alin. (1), își schimbă locul de muncă din mediul rural în mediul urban, nefiind însă clare situațiile exceptate sau nu de la obligația acestuia privind restituirea indemnizației. Textul alin. (3) precizează că obligația de restituire va fi activată atunci când cadrul didactic beneficiar își va schimba locul de muncă din mediul rural în mediul urban din motive imputabile sau în cazul demisiei. Sintagma „din motive imputabile“ nu acoperă toate împrejurările care ar duce la schimbarea locului de muncă din rural în urban determinate exclusiv la inițiativa cadrului didactic beneficiar, fără ca acestea să fie imputabile, adică să aibă o componentă a unei forme de vinovăție (culpă sau intenție) - de exemplu, schimbarea locului de muncă la cerere ca urmare a câștigării unui concurs pentru ocuparea unui post corespunzător în mediul rural.

Astfel cum este redactat alin. (3) creează premisele unei exonerări de răspundere pentru orice situații de schimbare a locului de muncă la inițiativa cadrului didactic și mai devreme de 5 ani, dacă acestea nu sunt și „imputabile“. Prin urmare, în opinia autorilor sesizării, prevederile noului art. 254 alin. (1) și (2) încalcă prevederile cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) din Constituția României, republicată, în componenta de calitate a legii, ca urmare a neîndeplinirii cerinței de claritate și de previzibilitate a legii pentru a putea fi respectată de destinatarii săi. ... 31.

Art. 266

^1, nou-introdus în forma adoptată de Senat, prevede că: „(1) Personalul din învățământul preuniversitar beneficiază de asistență medicală gratuită pentru examinările medicale periodice prevăzute de legislația în vigoare, de vaccinare gratuită împotriva bolilor infectocontagioase, precum și de măsuri active de prevenire a îmbolnăvirilor profesionale. (2) Prin excepție de la dispozițiile art. 105 alin. (2) lit. g), fondurile necesare pentru examinările medicale periodice și pentru vaccinarea gratuită se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării. (3) Măsurile active de prevenire a îmbolnăvirilor profesionale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educației și Cercetării și a Ministerului Sănătății.“ ... 32 În acest sens, se arată că art. 177 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii reglementează cu privire la măsurile necesare pentru protejarea securității și sănătății salariaților, inclusiv pentru activitățile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare și pregătire, precum și pentru punerea în aplicare a organizării protecției muncii și a mijloacelor necesare acesteia. Aceste dispoziții sunt de esența contractului individual de muncă, astfel că nu se justifică inserarea unor asemenea reglementări în Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, fiind generat un paralelism legislativ. Legea educației naționale reprezintă cadrul legal general aplicabil sistemului național de învățământ și cuprinde norme speciale de strictă aplicare și interpretare, fiind completată cu dispozițiile legii generale (Codul muncii) numai în măsura în care normele de completare nu contravin acesteia nici din perspectiva conținutului, și nici din perspectiva teleologiei textului.

Ca urmare, art. 266^1, nou-introdus, este neconstituțional, întrucât încalcă prevederile cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) din Constituția României, republicată, în componenta de calitate a legii, ca urmare a existenței unor paralelisme legislative. ... 33. Potrivit alin. (3^1), nou-introdus la art. 284 în forma adoptată de Senat, „Cadrele didactice cu o vechime efectivă în învățământ de peste 30 de ani beneficiază, la data încetării contractului individual de muncă în vederea pensionării pentru limită de vârstă, de o indemnizație în cuantum reprezentând echivalentul unui salariu de bază minim brut pe țară garantat în plată din fonduri alocate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării.“ Acest text este neclar în ceea ce privește natura juridică a indemnizației acordate și condițiile în timp pentru acordare.

Indemnizația reglementată nu pare a avea natura juridică a unui venit din salariu, dar nici pe cea a unui venit din pensie. Nedefinirea corespunzătoare a naturii dreptului reglementat generează confuzie cu privire la o viitoare aplicare în materia regimului fiscal de impozitare și verificarea condițiilor de acordare în timp a acestui drept. Prin urmare, și alin. (3^1), nou-introdus la art. 284, este neconstituțional, întrucât încalcă prevederile cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) din Constituția României, republicată. ... 34. Potrivit alin. (1^1), nou-introdus la articolul 289 în forma adoptată de Senat, „Cadrele didactice cu o vechime efectivă în învățământ de peste 30 de ani beneficiază, la data încetării contractului individual de muncă în vederea pensionării pentru limită de vârstă, de o indemnizație în cuantum reprezentând echivalentul unui salariu de bază minim brut pe țară garantat în plată, din fonduri alocate de la bugetul de stat“.

Acesta dublează practic sub aspectul conținutului norma precedentă reglementată la art. 284 alin. (3^1), generând un paralelism legislativ, fapt ce contravine prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) din Constituția României, republicată, în componenta de calitate a legii, ca urmare a existenței unor paralelisme legislative. ... 35.

Art. 304 alin. (17), în forma adoptată de Senat, prevede că „Personalul din învățământul superior poate beneficia, în condițiile legii, de drepturile conferite personalului din învățământul preuniversitar prin art. 245 alin. (1^1) și (1^2), art. 264 alin. (1), art. 268 alin. (1), art. 274 alin. (1), art. 276, art. 277 și art. 278, pe baza aprobării senatului universitar“. Forma actuală a alin. (17) al art. 304 din Legea nr. 1/2011 prevede că „Personalul din învățământul superior poate beneficia, în condițiile legii, de drepturile conferite personalului din învățământul preuniversitar prin art. 264 alin. (1), art. 268 alin. (1), art. 274 alin. (1), art. 276, art. 277 și art. 278, pe baza aprobării senatului universitar“.

Completarea acestui alineat cu dispozițiile referitoare la personalul didactic auxiliar și nedidactic [categorii nou-introduse prin alineatele noi (1^1) și (1^2) la articolul 245 prin proiectul de lege suspus controlului] încalcă prevederile art. 35 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora „pentru asigurarea unei succesiuni logice a soluțiilor legislative preconizate și realizarea unei armonii interioare a actului normativ redactarea textului proiectului trebuie precedată de întocmirea unui plan de grupare a ideilor în funcție de conexiunile și de raportul firesc dintre ele, în cadrul concepției generale a reglementării“.

Standardul constituțional privind dreptul la educație impune ca reglementarea acestuia să se realizeze într-un cadru normativ care să prevadă într-un mod clar, precis și previzibil, accesul la educație. Se mai arată că textul alin. (17) al art. 304 este neclar și sub aspectul sursei fondurilor din care ar fi plătite noile drepturi recunoscute categoriilor de personal didactic auxiliar și nedidactic, nefiind clar dacă aceste sume vor fi suportate din bugetele universităților (caz în care nu au nevoie de aprobarea senatelor) sau din fonduri publice, acestea din urmă nefiind identificate așa cum s-au identificat în textele articolelor precedente, contravenind astfel art. 1 alin. (3) și (5) din Constituția României, republicată. ... 36.

Concluzionând, se arată că textele articolelor criticate sunt neconstituționale, având un conținut care contravine prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) din Constituția României, republicată. Fondul reglementării este lipsit de previzibilitate, punând destinatarul normei (cadrele didactice, personal didactic auxiliar, personal nedidactic și Ministerul Educației și Cercetării) în situația de a nu-și putea ordona conduita în raport cu o normă reglementată care nu respectă condițiile de calitate ale legii. Mai mult, aceste texte nou-introduse în legea criticată nu sunt integrate corespunzător și coroborate cu dispozițiile Legii educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, astfel încât să poată să fi aplicate, motiv pentru care se consideră că aceste articole nou-introduse la articolul I din legea criticată încalcă și dispozițiile art. 13, 14 și 16 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative care prevăd că un nou act normativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislației, motiv pentru care trebuie corelat cu celelalte acte normative cu care se află în conexiune, astfel încât, potrivit, art. 16, să fie exclus paralelismul juridic. ... 37.

Cu referire și la jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 473 din 21 noiembrie 2013, Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016), se apreciază că articolele criticate, precum și Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2019, în ansamblul său, sunt lipsite de previzibilitate și coerență. Raportat la contextul stării de urgență în care a fost adoptat acest proiect de lege supus controlului de constituționalitate, se opinează și că sunt încălcate principiul securității raporturilor juridice și principiul încrederii legitime. Se arată că Guvernul a menționat în susținerea punctului de vedere că modificările propuse nu pot fi susținute financiar, iar o eventuală punere în aplicare a textului reglementat ar produce dezechilibre majore în funcționarea sistemului național de învățământ. ... 38.

Se solicită Curții Constituționale să constate că Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2019 privind unele măsuri în domeniul educației și pentru prorogarea unor termene (L92/2020) este neconstituțională în ansamblul ei, iar separat, articolele criticate sunt neconstituționale pentru considerentele arătate în sesizare. ... 39. Pe rolul Curții Constituționale se află și obiecția de neconstituționalitate referitoare la Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2019 privind unele măsuri în domeniul educației și pentru prorogarea unor termene, formulată de Guvernul României. ... 40. Sesizarea a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituție, al art. 11 alin.

Ulterior, ca urmare a înregistrării la Parlament a proiectului de lege de aprobare a ordonanței de urgență a Guvernului (PL-x nr. 673/2019), la data de 25 februarie 2020, Camera Deputaților, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat ordonanța de urgență fără modificări sau completări, respectiv în forma inițiatorului. În schimb, în cadrul procesului legislativ desfășurat la Senat, în calitate de Cameră decizională, proiectul de lege a primit o serie de amendamente, concretizate în noi intervenții legislative asupra Legii nr. 1/2011, respectiv asupra art. 245, 254^1, 266, 284, 289 și 304, prevederi care nu au făcut nici obiectul actului normativ inițiat de Guvern, nici al analizei și al dezbaterilor desfășurate în Camera de reflecție. ... 44.

În continuare, este prezentată jurisprudența Curții Constituționale prin care s-a statuat asupra principiului bicameralismului, cu referire la Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 aprilie 2017, paragraful 53, Decizia nr. 472 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 30 aprilie 2008, Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 22 noiembrie 2016. Față de această jurisprudență, se conchide că în procesul legislativ este esențial pentru Camera decizională să respecte atât intenția, materia și obiectul de reglementare avute în vedere de către inițiator, cât și forma și conținutul soluției legislative adoptate de către prima Cameră sesizată.

În caz contrar, în măsura în care Camera decizională nu ar fi ținută de aceste principii constituționale, s-ar crea contextul în care aceasta ar putea legifera în mod singular, anihilând voința primei Camere sesizate și, în consecință, arogându-și în integralitate rolul de unică autoritate legiuitoare, care aparține, conform Constituției, celor două structuri ale Parlamentului. ... 45. Cu referire la actul normativ criticat, se arată că, în cadrul Camerei decizionale, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2019 a fost modificat în mod substanțial, atât în raport cu forma inițiatorului, cât și cu cea adoptată de către prima Camera sesizată, respectiv Camera Deputaților.

Astfel, amendamentele promovate de către Senat au condus la modificarea substanțială a configurației actului normativ, acestea vizând: formarea continuă pentru personalul didactic auxiliar și personalul nedidactic din învățământul preuniversitar; stabilirea unor drepturi salariale și indemnizații pentru personalul didactic, din fonduri alocate de la bugetul de stat; asigurarea asistenței medicale gratuite pentru personalul din învățământul preuniversitar și din învățământul superior etc. Atât din analiza notei de fundamentare a Ordonanței de urgență nr. 79/2019, cât și a expunerii de motive la Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului privind unele măsuri în domeniul educației și pentru prorogarea unor termene reiese faptul că intenția de reglementare a vizat în mod exclusiv prorogarea unor termene referitoare la o serie de categorii de elevi și efectuarea unei derogări în ceea ce privește funcționarea școlilor doctorale, iar nu aspecte ce privesc drepturi, obligații sau orice altele asemenea ale personalului didactic sau nedidactic. ... 46.

Astfel, având în vedere că soluțiile legislative adoptate de către Camera decizională nu au izvor nici în voința inițiatorului și nici în forma adoptată de prima Cameră sesizată, procesul legislativ din Senat s-a concretizat prin încorporarea unor amendamente străine de intenția de reglementare și de obiectul concret al actului normativ inițiat de către Guvernul României. Așadar, fără a analiza logica și oportunitatea intervenției normative a Camerei decizionale asupra proiectului de lege, se impune a se constata că totalitatea amendamentelor excedează fondului procesului legislativ derulat atât de către Guvern, în calitate de legiuitor delegat, cât și de către Camera Deputaților, care au avut în vedere strict adoptarea unui act normativ menit să coreleze o serie de termene pentru buna funcționare a învățământului, din perspectiva elevilor și a studenților-doctoranzi.

În concluzie, prin amendamentele adoptate, Camera decizională a modificat arhitectura actului normativ, cu încălcarea principiului bicameralismului. ... (1.2) Încălcarea prevederilor art. 138 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 111 alin. (1) din Constituție, în sensul nerespectării obligației de a indica sursa de finanțare pentru aprobarea cheltuielilor bugetare preconizate47. Se arată că dispozițiile legale cu impact asupra bugetului de stat au fost introduse în Camera decizională, la dezbaterea finală a Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2019, în lipsa parcurgerii procedurii stabilite de art. 111 din Legea fundamentală, care consacră la nivel constituțional obligația Parlamentului de a solicita o informare din partea Guvernului atunci când actul de legiferare implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurărilor sociale de stat. ... 48.

Astfel, incidența art. 111 din Constituție reiese din cuprinsul amendamentelor promovate în Camera decizională, fiind astfel introduse prevederi cu privire la costurile formării continue de care pot beneficia personalul didactic auxiliar și personalul nedidactic; acordarea a două salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată pentru personalul didactic de predare din învățământul de stat; acordarea unei indemnizații de instalare în cuantum de trei salarii minime brute pe țară garantate în plată pentru cadrele didactice care se titularizează în mediul rural; asistență medicală gratuită pentru examinările medicale periodice atât ale personalului din învățământul preuniversitar, cât și din învățământul superior; acordarea unei indemnizații în cuantumul unui salariu de bază minim brut pe țară garantat în plată la data pensionării cadrelor didactice cu o vechime efectivă în învățământ de peste treizeci de ani etc., în cuprinsul cărora se prevede în mod expres că acestea vor fi suportate de bugetul de stat.

Or, din analiza parcursului procesului de normare din Camera decizională, reiese că Parlamentul nu și-a îndeplinit obligația constituțională de a solicita Guvernului o informare cu privire la dinamica prevederilor bugetului de stat în contextul soluțiilor legislative propuse. ... 49. Totodată, această obligație a Parlamentului reiese și din dispozițiile constituționale ale art. 138 alin. (2) care prevăd că Guvernul are competența exclusivă de a elabora proiectul bugetului de stat și de a-l supune spre aprobare Parlamentului. Tot art. 138 din Constituție, la alin. (5), prevede că nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare, obligativitate care la nivel infraconstituțional a fost transpusă prin prevederile art. 15 alin.

În concluzie, se arată că, în consonanță cu jurisprudența Curții Constituționale, pentru neîndeplinirea obligației de către Parlament de a solicita o informare din partea Guvernului cu privire la cheltuielile bugetare angajate prin amendamentele propuse, se impune să se constate încălcarea art. 111 alin. (1) și a art. 138 alin. (5) din Constituție. ... (1.3) Încălcarea principiului cooperării și colaborării loiale între autorități, cu referire la art. 1 alin. (3) și alin. (5), coroborat cu art. 115 alin. (5) și alin. (7) din Constituție51. Se apreciază că prin maniera în care Camera decizională a derulat procesul legislativ a încălcat principiul constituțional al cooperării și colaborării loiale, în sensul Deciziei nr. 331 din 21 mai 2019, prin care Curtea Constituțională a efectuat o circumstanțiere a principiului constituțional menționat, după cum urmează: „colaborarea loială dintre Parlament și Guvern în privința legiferării în materie bugetară trebuie să se manifeste atât în privința elaborării bugetului public național, cât și a modificării sale pe parcursul exercițiului bugetar, având în vedere rațiunea pentru care este întocmit un asemenea buget, și anume aceea de a oferi posibilitatea unei imagini de ansamblu, la nivel macroeconomic, a veniturilor și cheltuielilor publice“. ... 52.

Pornind de la cele statuate de către Curtea Constituțională și având în vedere aspectele expuse referitoare la încălcarea art. 111 alin. (1) și a art. 138 alin. (5) din Constituție, se apreciază că sunt incidente considerentele Curții Constituționale expuse în cuprinsul Deciziei nr. 611 din 3 octombrie 2017, în sensul că principiul cooperării loiale între autorități presupune ca fiecare dintre autoritățile publice să depună diligențe raționale și sporite în cadrul dialogului instituțional legal, pentru evitarea, pe cât se poate, a generării de conflicte juridice de natură constituțională. Față de aceste considerente, motivul de neconstituționalitate extrinsecă invocat este întemeiat prin raportare la consecințele comportamentului Parlamentului, concretizat prin eludarea dreptului pozitiv reprezentat de dispozițiile art. 111 din Constituție, care prevăd obligativitatea consultării Guvernului în materia inițiativelor legislative având ca obiect aspecte cu impact asupra bugetului de stat. ... 53.

Prin maniera în care Camera decizională a înțeles să legifereze nu s-a produs doar o încălcare a obligațiilor de a solicita informații Guvernului și de a nu interveni asupra cheltuielilor bugetare prestabilite, aspecte care atrag încălcarea art. 111 și art. 138 din Constituție. Prin această conduită Parlamentul a nesocotit, în cele din urmă, principiul constituțional al cooperării și colaborării loiale între acesta și puterea executivă, în materie bugetară. ...

Astfel, unul dintre imperativele Legii nr. 24/2000, care decurge din principiul constituțional al legalității, este necesitatea ca prevederile modificate sau care completează actul normativ să se integreze armonios în actul supus modificării ori completării. Or, având în vedere că actul supus evenimentului legislativ este Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2019, care reglementează strict prorogarea unor termene, nu se poate aprecia că amendamentele introduse în Camera decizională se încorporează corespunzător în cuprinsul acesteia, câtă vreme modificările au o intenție, o viziune și o concepție distincte de cele avute în vedere de către inițiator. Totodată, fără a supune analizei fondul soluțiilor legislative propuse în cuprinsul amendamentelor și fără a nega că obiectul de reglementare al unui act normativ poate include aspecte colaterale, dezvoltări, nuanțări, care nu sunt de natură a-i deturna sensul originar, ci, dimpotrivă, îl adaptează, îl modelează inclusiv în funcție de realitățile sociale în continuă transformare, se apreciază că procesul legislativ desfășurat în Camera decizională nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele menționate. ... 57.

Pentru aceste motive, având în vedere că amendamentele adoptate de către Senat nu se integrează în arhitectura Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2019, astfel cum a fost adoptată atât de către Guvern, cât și de Camera Deputaților, actul de legiferare din cadrul Camerei decizionale nu respectă - în opinia Guvernului - standardele de legalitate și, în consecință, încalcă art. 1 alin. (3) și alin. (5) din Constituție. ... 58. În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) și ale art. 17 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizările au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, respectiv Avocatului Poporului, după caz, pentru a comunica punctele lor de vedere. ... 59.

Guvernul a transmis punctul său de vedere în Dosarul nr. 546 A/2020, prin care apreciază că sesizarea este întemeiată. Argumentele formulate în punctul de vedere sunt comune celor care susțin propria sesizare a Guvernului cu privire la neconstituționalitatea aceleiași legi. ... 60. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatului Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. ... 61. Având în vedere obiectul sesizărilor de neconstituționalitate, în temeiul art. 139 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, la termenul de judecată stabilit pentru data de 3 iunie 2020, Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 614 A/2020 la Dosarul nr. 546A/2020, care a fost primul înregistrat.

La aceeași dată, având în vedere cererea de amânare a pronunțării, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 24 iunie 2020, când a pronunțat prezenta decizie. ...

CURTEA, examinând sesizările de neconstituționalitate, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, legea criticată, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

62.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție, precum și ale art. 1, 10, 15 și 18 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze obiecțiile de neconstituționalitate. ...

63.

Astfel, sesizarea ce constituie obiectul Dosarului nr. 546 A/2020 a fost formulată de 26 de senatori aparținând Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, titulari ai dreptului de sesizare a Curții Constituționale cu obiecții de neconstituționalitate, în conformitate cu prevederile art. 146 lit. a) teza întâi din Constituție, fiind un număr minim de 25 de senatori. Sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 614 A/2020 a fost formulată de Guvern, acesta fiind, de asemenea, titular al dreptului de sesizare a Curții Constituționale cu obiecții de neconstituționalitate, în conformitate cu prevederile art. 146 lit. a) teza întâi din Constituție. Obiectul sesizării se încadrează în competența Curții, stabilită de textele mai sus menționate, acesta vizând Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2019 privind unele măsuri în domeniul educației și pentru prorogarea unor termene, adoptată de Parlament, dar nepromulgată.

În ceea ce privește termenul de sesizare, se constată că, potrivit fișei legislative de la Senat, legea criticată a fost adoptată în data de 28 aprilie 2020 de Senat, în calitate de Cameră decizională. În aceeași dată a fost depusă la secretarul general al Senatului pentru exercitarea dreptului de sesizare a Curții Constituționale, iar în data de 1 mai 2020 a fost trimisă la promulgare. Sesizarea de neconstituționalitate formulată de senatori a fost înregistrată la Curtea Constituțională în data de 30 aprilie 2020, iar cea formulată de Guvern a fost înregistrată în data de 20 mai 2020, așadar, în cadrul termenului stabilit de art. 77 alin. (1) din Constituție. Rezultă, prin urmare, că sesizările sunt admisibile sub aspectele menționate, ce privesc legalitatea sesizării. ...

64.

Obiectul sesizărilor îl constituie Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2019 privind unele măsuri în domeniul educației și pentru prorogarea unor termene. ...

65.

Prevederile constituționale invocate în susținerea obiecțiilor de neconstituționalitate sunt cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5), care consacră supremația Constituției și respectarea legii în statul de drept, cu referire la componenta de calitate a legii, în art. 61 alin. (2) și art. 75 alin. (1), cu referire la principiul bicameralismului, în art. 115 alin. (5) și (7), cu referire la principiul loialității constituționale, în art. 138 alin. (5) coroborat cu art. 111 alin. (1) din Constituție, cu referire la obligația indicării sursei de finanțare pentru cheltuielile bugetare și, respectiv, de solicitare a informării de către Guvern a Parlamentului. ...

66.

Examinând motivele de neconstituționalitate cuprinse în cele două sesizări, Curtea constată că au fost formulate critici de neconstituționalitate extrinsecă și, respectiv, intrinsecă, subsumate acelorași texte și principii constituționale, cu dezvoltări în parte diferite, sens în care acestea vor fi analizate în cele ce urmează. ...

În ceea ce privește prima dintre propunerile legislative menționate, care a fost preluată sub formă de amendamente potrivit celor mai sus arătate, se constată că a fost înregistrată la Camera Deputaților cu nr. Plx 368/2019 în data de 18 septembrie 2019, cu titlul „Lege pentru modificarea literei b) a alineatului (3) al articolului 361 din Legea educației naționale nr. 1/2011“. Aceasta are ca obiect prorogarea termenului pentru evaluarea națională organizată la finalul clasei a VIII-a, începând cu generația de elevi care începe clasa a V-a în anul școlar 2020-2021. În data de 27 noiembrie 2019, propunerea legislativă, în forma inițiatorilor, a fost adoptată de Camera Deputaților ca urmare a depășirii termenului de 45 de zile, potrivit art. 75 alin.

Aceasta vizează, potrivit inițiatorilor, „motivarea, atât din punct de vedere material, cât și din punct de vedere social a celor ce doresc îmbrățișarea funcției de dascăl“. În data de 11 februarie 2020, propunerea legislativă, în forma inițiatorilor, a fost adoptată de Camera Deputaților ca urmare a depășirii termenului de 45 de zile, potrivit art. 75 alin. (2) teza a treia din Constituție, în aceeași dată fiind înaintată la Senat. Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport a adoptat Raportul de respingere a propunerii legislative, motivat de faptul că „normele propuse au fost preluate cu amendamente la proiectul de lege înregistrat cu nr. 92/2020, având același obiect de reglementare.“ Din examinarea conținutului propunerii legislative se constată că soluțiile legislative pe care le consacră au fost preluate în textul final al legii adoptate de Parlament. ... 70.

Față de aceste modificări survenite în Camera decizională, în ambele sesizări se susține încălcarea principiului bicameralismului, astfel cum a fost dezvoltat acesta în jurisprudența Curții Constituționale. ... (1.2) Jurisprudența Curții Constituționale asupra principiului bicameralismului71. Curtea Constituțională are o bogată jurisprudență prin care a statuat că, ținând seama de indivizibilitatea Parlamentului ca organ reprezentativ al poporului român și de unicitatea sa ca autoritate legiuitoare a țării, Constituția nu permite adoptarea unei legi de către o singură Cameră, fără ca proiectul de lege să fi fost dezbătut și de cealaltă Cameră (Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, sau Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 aprilie 2017, paragraful 53). Legea este, cu aportul specific al fiecărei Camere, opera întregului Parlament, drept care autoritatea legiuitoare trebuie să respecte principiile constituționale în virtutea cărora o lege nu poate fi adoptată de către o singură Cameră (Decizia nr. 1.029 din 8 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 23 octombrie 2008, Decizia nr. 3 din 15 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014, Decizia nr. 355 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 8 iulie 2014, paragraful 38, Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 22 noiembrie 2016, paragraful 39, Decizia nr. 765 din 14 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 21 februarie 2017, paragraful 29, sau Decizia nr. 62 din 7 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 3 martie 2017, paragraful 32). ... 72.

Ca urmare, dezbaterea parlamentară a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative nu poate face abstracție de evaluarea acesteia în plenul celor două Camere ale Parlamentului. Modificările și completările pe care Camera decizională le aduce asupra propunerii legislative adoptate de prima Cameră sesizată trebuie să se raporteze la materia avută în vedere de inițiator și la forma în care a fost reglementată de prima Cameră. Altfel, se ajunge la situația ca o singură Cameră, și anume Camera decizională, să legifereze, ceea ce contravine principiului bicameralismului (Decizia nr. 472 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 30 aprilie 2008, sau Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, paragraful 53). ... 73.

Având în vedere aceste considerente, Curtea a stabilit două criterii esențiale pentru a se determina cazurile în care, prin procedura parlamentară, se încalcă principiul bicameralismului: existența unor deosebiri majore de conținut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului și existența unei configurații semnificativ diferite între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului. Întrunirea acestor criterii este de natură a afecta principiul care guvernează activitatea de legiferare a Parlamentului, plasând pe o poziție privilegiată Camera decizională, cu eliminarea, în fapt, a primei Camere sesizate din procesul legislativ (Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, Decizia nr. 413 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, Decizia nr. 62 din 7 februarie 2017, paragraful 29, sau Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, paragraful 54).

Totodată, în sensul jurisprudenței Curții Constituționale, evaluarea respectării criteriilor menționate impune un examen comparativ între forma legii adoptată de Camera de reflecție și cea adoptată de Camera decizională prin raportare inclusiv la conținutul proiectului/propunerii legislative, în sensul de filosofie, de concepție originară a actului normativ. ... 74. Conchizând, pentru verificarea respectării principiului bicameralismului trebuie avute în vedere deopotrivă: „(a) scopul inițial al legii, în sensul de voință politică a autorilor propunerii legislative sau de filosofie, de concepție originară a actului normativ; (b) dacă există deosebiri majore, substanțiale, de conținut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului; (c) dacă există o configurație semnificativ diferită între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului“ (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 62 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 2 mai 2018, paragraful 63). ... (1.3) Verificarea respectării, prin legea criticată, a principiului bicameralismului75. Așa cum rezultă din examinarea parcursului legislativ al legii criticate și este arătat chiar de autorii sesizării în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 546 A/2020, forma finală a acestei legi cuprinde textele care au format obiectul unui proiect de lege și a două propuneri legislative, reunite în Camera decizională ca urmare a aplicării art. 74 alin. (4) din Regulamentul Senatului, potrivit căruia „În cazul în care o comisie examinează în fond mai multe proiecte de lege și propuneri legislative care au același obiect de reglementare, aceasta va întocmi un singur raport de admitere, cu respectarea prevederilor alin.

Curtea constată că, în cauză, proiectul de lege și cele două propuneri legislative care se regăsesc în forma finală a legii criticate se încadrează în același obiect de reglementare, și anume al Legii educației naționale nr. 1/2011, aspect de altfel necontestat de autorii sesizării. ... 78. Cu privire la incidența dispozițiilor regulamentare ce au fost aplicate în această cauză, Curtea Constituțională sa mai pronunțat, în contextul examinării constituționalității legii în control a priori, în respectiva cauză fiind în discuție opțiunea legiuitorului de a modifica o lege (tot Legea educației naționale nr. 1/2011) prin trei acte normative distincte, iar nu printr-o singură lege. Prin Decizia nr. 528 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 3 august 2018, paragraful 29, Curtea a reținut că, „într-adevăr, exista obligația regulamentară a comisiei sesizate în fond din cadrul Senatului să realizeze o necesară reunire a cel puțin două dintre propunerile legislative într-o singură lege, având în vedere că acestea au fost dezbătute în cadrul aceleiași ședințe a comisiei [art. 74 alin.

Prin urmare, o asemenea tehnică legislativă nu este, de principiu, contrară art. 1 alin. (5) din Constituție“. ... 79. În continuare, prin Decizia nr. 418 din 3 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 31 iulie 2019, Curtea a constatat că „procedura regulamentară la care a făcut trimitere instanța constituțională în decizia menționată [n.n. Decizia nr. 528 din 17 iulie 2018, precitată], respectiv posibilitatea comisiei sesizate în fond sau chiar plenul Camerei de a retrimite cele trei propuneri legislative spre comisie pentru redactarea unui singur raport de admitere, cu preluarea sub formă de amendamente a prevederilor din celelalte inițiative legislative, care urmau a primi raport de respingere, este aplicabilă doar cu privire la procedura de adoptare a inițiativelor legislative, iar nu în procedura reexaminării legilor ca urmare a efectuării controlului de constituționalitate asupra acestora.

Odată adoptate de Parlament, inițiativele legislative devin legi care produc efecte juridice de sine-stătătoare și care sunt supuse procedurilor constituționale în mod distinct“ (paragraful 49). ... 80. Curtea constată că în prezenta cauză este în discuție procedura de adoptare a inițiativelor legislative, iar nu procedura reexaminării legilor. Ca urmare, nu subzistă ipoteza la care Decizia nr. 418 din 3 iulie 2019, precitată, face referire. Opțiunea Senatului de a reuni proiectul și propunerile legislative în cauză - criticabilă sub aspectul oportunității, câtă vreme în cazul proiectului depus de Guvern, acesta are ca obiect o lege de aprobare a unei ordonanțe de urgență - rămâne, totuși, o chestiune de procedură și practică parlamentară, fără relevanță constituțională, și, din această perspectivă, nu poate face obiectul controlului Curții Constituționale. ... 81.

Cât privește pretinsa încălcare a principiului bicameralismului, Curtea reține că atât proiectul de lege, cât și propunerile legislative au fost adoptate în mod tacit de Camera Deputaților (așadar, în aceeași formă promovată de inițiatori), iar soluțiile legislative pe care le consacră au fost preluate de Camera decizională, regăsindu-se în forma finală a legii adoptată de Parlament. Astfel fiind, nu se poate reține încălcarea principiului bicameralismului, criticile în raport cu art. 61 alin. (2) și art. 75 alin. (1) din Constituție fiind neîntemeiate. ...

De asemenea, potrivit art. 138 alin. (5) din Constituție, „Nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare“. Normele constituționale sunt dezvoltate prin prevederile art. 15 alin. (1) și (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și prin art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010, care stabilesc că în cazul propunerilor de introducere a unor măsuri/politici/inițiative legislative a căror adoptare atrage majorarea cheltuielilor bugetare, inițiatorii au obligația să prezinte fișa financiară, care trebuie să cuprindă schimbările anticipate în veniturile și cheltuielile bugetare pentru anul curent și următorii 4 ani; estimări privind eșalonarea creditelor bugetare și a creditelor de angajament, în cazul acțiunilor anuale și multianuale care conduc la majorarea cheltuielilor; măsurile avute în vedere pentru acoperirea majorării cheltuielilor sau a minusului de venituri pentru a nu influența deficitul bugetar. ...

În cadrul raporturilor constituționale dintre Parlament și Guvern, este obligatorie solicitarea unei informări atunci când inițiativa legislativă afectează prevederile bugetului de stat. Această obligație a Parlamentului este în consonanță cu dispozițiile constituționale ale art. 138 alin. (2) care prevăd că Guvernul are competența exclusivă de a elabora proiectul bugetului de stat și de a-l supune spre aprobare Parlamentului. În temeiul acestei competențe, Parlamentul nu poate prestabili modificarea cheltuielilor bugetare fără să ceară Guvernului o informare în acest sens. Dat fiind caracterul imperativ al obligației de a cere informarea menționată, rezultă că nerespectarea acesteia are drept consecință neconstituționalitatea legii adoptate (Decizia nr. 1.056 din 14 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 802 din 23 noiembrie 2007).

În acest sens sunt, de altfel, și normele regulamentare care detaliază procedura legislativă. Astfel, dând expresie prevederilor constituționale menționate, Regulamentul Camerei Deputaților, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 14 noiembrie 2019 (în vigoare la data adoptării legii, ulterior republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 27 aprilie 2020), stabilește în art. 91 alin. (4) că „În cazul propunerilor legislative depuse în condițiile alin. (1), care implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurărilor sociale de stat, președintele Camerei Deputaților va solicita în mod obligatoriu o informare din partea Guvernului, în condițiile art. 111 din Constituția României, republicată, în același termen de 15 zile“, iar la alin.

93.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) și al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, ...

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE:

Admite obiecțiile de neconstituționalitate formulate de 26 de senatori aparținând Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal și, respectiv, de Guvern și constată că Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2019 privind unele măsuri în domeniul educației și pentru prorogarea unor termene este neconstituțională, în ansamblul său.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Președintelui României, președinților celor două Camere ale Parlamentului și prim-ministrului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 iunie 2020.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta -----