Decizia nr. 420 din 3 iulie 2019

DECIZIA nr. 420 din 3 iulie 2019 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru completarea art. 10 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 883 din 1 noiembrie 2019 1.

Pe rol se află soluționarea obiecției de neconstituționalitate a Legii pentru completarea art. 10 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, obiecție formulată de Președintele României. ...

2.

Obiecția de neconstituționalitate a fost înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 4.251 din 24 mai 2019 și constituie obiectul Dosarului nr. 1.503A/2019. ...

3.

În motivarea obiecției de neconstituționalitate se susține că articolul unic [cu referire la art. 10 alin. (1^1) lit. a) teza întâi, prin raportare la lit. b) din Legea nr. 7/2006] al legii instituie un paralelism legislativ, contrar art. 1 alin. (5) din Constituție. ...

4.

Se susține că noul text al art. 10 alin. (1^1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 7/2006 se suprapune și acoperă inclusiv situația reglementată de lit. b), întrucât Regia Autonomă „Monitorul Oficial“ este o regie autonomă aflată sub autoritatea Camerei Deputaților, având un consiliu de administrație, situație care se încadrează în norma prevăzută de art. 10 alin. (1^1) lit. a), alineat nou-introdus prin legea criticată. Or, reluarea dispozițiilor respective în cuprinsul literei b), cu menționarea expresă a acestei regii autonome, creează confuzie, lăsând impresia unui regim distinct aplicabil Regiei Autonome „Monitorul Oficial“. Sunt invocate prevederile art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 24/2000 referitoare la evitarea paralelismelor, subliniindu-se că obligativitatea respectării normelor de tehnică legislativă rezultă chiar din art. 1 alin.

5.

Se mai învederează faptul că, dacă în cazul Regiei Autonome „Monitorul Oficial“, analizând dispozițiile art. II din Legea nr. 208/2018, prin Decizia nr. 386 din 5 iunie 2018, paragraful 68, Curtea Constituțională a statuat faptul că secretarul general al Camerei Deputaților este, în această situație, un reprezentant al autorității tutelare, în alte situații nu rezultă cu claritate cine este emitentul actului administrativ la care articolul unic lit. a) face trimitere. ...

6.

Cu privire la articolul unic [cu referire la alin. (1^1) lit. a) teza a doua] al legii se susține că acesta încalcă art. 1 alin. (3), (4) și (5), art. 16 și art. 111-113 din Constituție. ...

7.

În ceea ce privește încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție se arată că norma criticată conține o serie de neclarități care afectează previzibilitatea și, implicit, calitatea sa și chiar calitatea legii în ansamblul său, contrar art. 1 alin. (5) din Constituție. Se instituie astfel o excepție de la regimul incompatibilităților, permițându-se funcționarilor publici parlamentari să fie desemnați printr-un act administrativ să facă parte din cadrul unor organisme sau organe colective de conducere aflate sub control parlamentar. Dacă teza întâi a excepției instituite de art. 10 alin. (1^1) lit. a) vizează doar consiliile de administrație ale regiilor autonome sau societăților aflate în subordinea, sub autoritatea ori sub controlul Camerei Deputaților, Senatului sau Parlamentului, teza a doua a acestei litere vizează orice organisme sau organe colective aflate sub control parlamentar. ...

8.

Potrivit art. 111 alin. (1) din Constituție, sfera controlului parlamentar vizează atât Guvernul, cât și celelalte organe ale administrației publice, fiind incluse autoritățile administrative autonome, organe de specialitate ale administrației publice centrale subordonate Guvernului sau ministerelor, agenții, secretariate, autorități naționale, institute, oficii, dar și autoritățile administrației publice centrale. Potrivit informațiilor prezentate pe pagina web a Camerei Deputaților, secțiunea „Control parlamentar“, sunt enumerate 19 autorități sau instituții aflate sub control parlamentar: Agenția Națională de Presă AGERPRES, Autoritatea Electorală Permanentă, Avocatul Poporului, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Consiliul Economic și Social, Consiliul Legislativ, Banca Națională a României, Consiliul Fiscal, Societatea Română de Radiodifuziune, Societatea Română de Televiziune, Consiliul Național al Audiovizualului, Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Curtea de Conturi și Autoritatea de Audit, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Comitetul pentru Finanțe Publice Locale, Comisia de Evaluare a Activității Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, Consiliul Statistic Național, Autoritatea de Supraveghere Fiscală. Această enumerare cuprinde o parte dintre autoritățile administrative autonome aflate sub control parlamentar. ...

9.

Având în vedere modul de formulare a dispoziției criticate, nu este clar cine realizează respectiva numire. În cazul anumitor autorități administrative autonome, persoanele respective sunt numite în anumite funcții în baza unor hotărâri ale Parlamentului sau ale Camerelor Parlamentului. Potrivit Deciziei nr. 459 din 16 septembrie 2014, paragraful 37, Curtea Constituțională a reținut că hotărârile Parlamentului constituie acte juridice ale forului legislativ, supuse regimului juridic reglementat prin Constituție (art. 67), regulamentele celor două Camere ale Parlamentului și Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Astfel, este neclar dacă desemnarea funcționarului public parlamentar printr-un „act administrativ“ vizează atât hotărârile Parlamentului sau ale Camerelor acestuia, cât și alte acte administrative individuale emise de alte autorități sau de alte organe ale administrației publice. Astfel, se poate ajunge în situația în care un funcționar public parlamentar să fie desemnat drept membru într-un organ colegial chiar de către un ministru, printr-un ordin al ministrului, de Președintele României, printr-un decret prezidențial sau de un organ al administrației publice. Modul deficitar de redactare a normei contravine art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta sa referitoare la calitatea legii, astfel cum aceasta a fost dezvoltată în jurisprudența Curții Constituționale. ...

10.

Se mai arată că nu este clar ce instituție va reprezenta funcționarul public parlamentar și în ce raporturi juridice se va afla cu autoritatea care realizează respectiva desemnare printrun act administrativ. ...

11.

Astfel, în cazul Agenției Naționale de Presă AGERPRES, instituție publică autonomă, independentă editorial, aflată sub controlul Parlamentului, directorul general este numit prin hotărâre a Parlamentului și conduce consiliul director (organ colectiv de conducere) din care fac parte alți directori numiți în urma unui concurs, prin ordin al directorului general, conform art. 17 alin. (3) din Legea nr. 19/2003. Conform dispozițiilor legii criticate, un funcționar public parlamentar ar putea fi numit atât de Parlament, cât și de directorul general al AGERPRES în una dintre funcțiile care alcătuiesc consiliul director al AGERPRES. În cea de-a doua situație, este contrar chiar statutului său ca, pe de o parte, funcționarul public parlamentar să se regăsească într-un raport de subordonare față de directorul general, iar, pe de altă parte, conform art. 2 din Legea nr. 7/2006, să își păstreze acest statut special, conferit „în scopul realizării prerogativelor constituționale ale Parlamentului“. ...

12.

În cazul Societății Române de Radiodifuziune și al Societății Române de Televiziune, potrivit art. 18 alin. (2) și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și a Societății Române de Televiziune, consiliile celor două societăți sunt formate din câte 13 membri desemnați prin votul majorității deputaților și senatorilor în ședința comună a celor două Camere. Consiliile de administrație sunt conduse de un președinte care este și directorul general. În cazul de față, din nou, s-ar institui un dublu raport, pe de o parte, un raport de subordonare între funcționarul public parlamentar și directorul general, iar, pe de altă parte, se menține raportul funcționarului public parlamentar cu Parlamentul, autoritatea în slujba căruia acesta trebuie să-și îndeplinească atribuțiile. Mai mult, potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 41/1994, „Membrii Parlamentului și ai Guvernului nu pot face parte din consiliile de administrație ale celor două societăți“, ceea ce înseamnă că legea criticată instituie și un privilegiu pentru funcționarii publici parlamentari, contrar art. 16 alin. (1) din Constituție. ...

13.

În cazul Băncii Naționale a României, potrivit art. 33 alin. (2) și (3) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, aceasta este condusă de un consiliu de administrație format din 9 membri, iar membrii Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României, cu nominalizarea conducerii executive, sunt numiți de Parlament, la propunerea comisiilor permanente de specialitate ale celor două Camere ale Parlamentului. ...

14.

Spre deosebire de excepția reglementată de art. 94 alin. (2^1) din Legea nr. 161/2003, care permite funcționarilor publici din autoritățile administrației publice centrale sau locale să reprezinte interesele statului în legătură cu activitățile desfășurate de operatorii economici cu capital ori patrimoniu integral sau majoritar de stat, în condițiile rezultate din actele normative în vigoare [lit. a)], să participe în calitate de reprezentant al autorității ori al instituției publice în cadrul unor organisme sau organe colective de conducere constituite în temeiul actelor normative în vigoare [lit. b)] sau să exercite un mandat de reprezentare, pe baza desemnării de către o autoritate sau instituție publică, în condițiile expres prevăzute de actele normative în vigoare [lit. c)], în cazul funcționarului public parlamentar se deschide posibilitatea de a ocupa orice funcție în cadrul unui organism sau organ colectiv de conducere aflat sub control parlamentar.

Or, dacă în cazul excepțiilor reglementate de art. 94 din Legea nr. 161/2003, ocuparea respectivelor funcții vizează îndeplinirea unei sarcini de serviciu, respectivul funcționar public fiind desemnat chiar de conducătorul instituției respective, în situația funcționarului public parlamentar, desemnarea sa ar putea fi realizată chiar de către o altă autoritate publică aparținând executivului. De exemplu, potrivit art. 70 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, Consiliul de administrație al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate se constituie din 19 membri, cu un mandat pe 4 ani, după cum urmează: a) 5 reprezentanți ai statului, dintre care unul este numit de Președintele României și 4 de primul-ministru, la propunerea ministrului sănătății și familiei, a ministrului muncii și solidarității sociale, a ministrului finanțelor publice și a ministrului justiției; b) 5 membri numiți prin consens de către asociațiile patronale reprezentative la nivel național; c) 5 membri numiți prin consens de către confederațiile sindicale reprezentative la nivel național; d) 2 membri aleși de către adunarea reprezentanților din rândul membrilor săi; e) 2 membri numiți de prim-ministru, cu consultarea Consiliului Național al Persoanelor Vârstnice.

Așadar, în ipoteza în care prevederile criticate ar intra în vigoare, prin aplicarea acestora se poate ajunge chiar în situația în care un funcționar public parlamentar este numit prin decizie a prim-ministrului în Consiliul de administrație al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, exemplu ce întărește argumentele referitoare la neclaritatea normei. ...

15.

Cu privire la încălcarea prevederilor art. 1 alin. (4) și ale art. 111 din Constituție se arată că în situațiile în care funcționarii publici parlamentari pot ocupa, prin desemnarea printr-un act administrativ, funcții din cadrul unor organisme sau organe colective de conducere aflate sub control parlamentar este încălcat și principiul separației puterilor în stat. Astfel, având în vedere că funcționarii publici parlamentari își mențin raportul de serviciu și statutul special conferit „în scopul realizării prerogativelor constituționale ale Parlamentului“, potrivit art. 2 din Legea nr. 7/2006, pe durata ocupării celorlalte funcții menționate în lege, are loc o ingerință în sfera puterii executive, contrară art. 1 alin.

16.

Referitor la încălcarea prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituție se arată că prin instituirea excepției prevăzute de legea criticată este afectată însăși rațiunea instituirii incompatibilităților, dar și principiile ce guvernează statutul distinct al funcționarilor publici parlamentari. Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 7/2006, funcționarul public parlamentar se bucură de stabilitate și își desfășoară activitatea cu respectarea principiilor legalității, imparțialității, obiectivității, al subordonării ierarhice, precum și al neutralității politice. Aceste principii sunt imposibil de respectat în momentul în care un funcționar public parlamentar care lucrează în cadrul Comisiei de sănătate a Camerei Deputaților sau a Senatului ar fi în același timp și membru al Consiliului de administrație al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

O atare posibilitate conduce la un evident conflict de interese, rațiunea instituirii unor incompatibilități fiind tocmai aceea de a evita influențarea unor decizii ale persoanelor care exercită prerogative de putere publică de interese contrare funcției lor. Se fac referiri la Decizia nr. 582 din 20 iulie 2016 cu privire la noțiunea de stat de drept, concluzionându-se că, prin intervenția sa, legiuitorul optează pentru eliminarea unui standard de integritate, aspect ce contravine chiar art. 1 alin. (3) din Constituție. Se precizează că, în cazul altor categorii de funcționari publici cu statut special, polițiști, personal vamal, membri ai corpului diplomatic, judecători, procurori, persoane care ocupă funcții publice numite sau alese, legiuitorul nu a prevăzut astfel de excepții, iar eliminarea unui astfel de standard de integritate reprezintă o încălcare a art. 1 alin.

17.

Cu privire la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 298 din 26 aprilie 2018, în care s-a reținut că, potrivit art. 2 din Legea nr. 7/2006, funcționarii publici parlamentari au un statut special, conferit de atribuțiile și răspunderile ce le revin, în scopul realizării prerogativelor constituționale ale Parlamentului, fiind numiți în cadrul structurilor de specialitate ale Camerei Deputaților și Senatului ce desfășoară activitățile strict și limitativ stabilite de art. 3 din același act normativ. În aceeași decizie, Curtea a reținut că, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 7/2006, funcția publică parlamentară este o funcție publică specifică de carieră, autonomă.

Așadar, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici al căror statut este reglementat de Legea nr. 188/1999 nu se află în aceeași situație juridică, aspect rezultat din însuși rolul acestora, drept care argumentele invocate de inițiatori în expunerea de motive și adaptarea excepției prevăzute de art. 94 din Legea nr. 161/2003, prin extinderea acesteia și deschiderea posibilității pentru funcționarii publici parlamentari de a ocupa orice funcție în cadrul unui organism sau organ colectiv de conducere aflat sub control parlamentar, sunt lipsite de fundament. Pe de altă parte, prin raportare la alți funcționari publici cu statut special reglementat de legislația în vigoare, dispozițiile criticate instituie un privilegiu pentru funcționarii publici parlamentari, eliminându-se o serie întreagă de incompatibilități prin această excepție.

Având în vedere modul de redactare a dispoziției criticate, se poate ajunge și la interpretarea conform căreia un funcționar public parlamentar poate ocupa chiar funcția de membru al Guvernului (organ colectiv aflat sub control parlamentar). Or, singurul caz în care o persoană poate ocupa concomitent funcția de membru al Guvernului și o altă funcție ce implică exercițiul puterii publice a Parlamentului este cea reglementată expres de art. 71 alin. (2) din Constituție, potrivit căreia calitatea de deputat și senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcții publice de autoritate, cu excepția celei de membru al Guvernului. Se fac referiri la Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, paragraful 23, în ceea ce privește conceptul de privilegiu din cuprinsul art. 16 alin.

18.

În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, obiecția de neconstituționalitate a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și exprima punctele lor de vedere. ...

19.

Președintele Camerei Deputaților apreciază că obiecția de neconstituționalitate este neîntemeiată. ...

20.

Cu privire la criticile de neconstituționalitate aduse articolului unic [cu referire la art. 10 alin. (1^1) lit. a) teza întâi, prin raportare la lit. b) a aceluiași alineat din Legea nr. 7/2006] al legii se arată că reglementarea în mod distinct, prin alin. (1^1), nou-introdus în cuprinsul art. 10 al Legii nr. 7/2006, a cazurilor care fac excepție de la situațiile de incompatibilitate prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. a) și c) din aceeași lege, sub forma a două litere, îndeplinește criteriile de tehnică legislativă cu privire la redactarea normelor juridice din perspectiva stipulării cadrului general [la lit. a)] și a înscrierii exprese [la lit. b)] a situației particulare reglementate în legea specială (art.

II din Legea nr. 208/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României), cu care astfel se corelează, în vederea implementării dispozițiilor legii speciale. Astfel, potrivit acestor din urmă dispoziții, se prevede, pe de o parte, că prin ordin al secretarului general al Camerei Deputaților se numește Consiliul de administrație al Regiei Autonome „Monitorul Oficial“ și, pe de altă parte, că din acest consiliu de administrație „fac parte, în mod obligatoriu, un reprezentant al secretarului general al Camerei Deputaților și un reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice.“ Rezultă, așadar, că în situația Regiei Autonome „Monitorul Oficial“, persoana desemnată de secretarul general al Camerei Deputaților în Consiliul de administrație are rolul de a reprezenta interesele Camerei Deputaților, sub autoritatea căreia își desfășoară activitatea această regie autonomă, conform art. 1 alin.

21.

De asemenea nu se poate reține opinia autorului sesizării potrivit căreia reluarea dispozițiilor respective în cuprinsul lit. b), cu menționarea expresă a acestei regii autonome, creează confuzie, lăsând impresia unui regim distinct aplicabil Regiei Autonome „Monitorul Oficial“, având în vedere, pe de o parte, că, în mod eronat, se consideră „repetiție“ înscrierea expresă a unei situații reglementate de o lege specială și, pe de altă parte, că prin Legea nr. 7/2006, care reglementează cadrul normativ aplicabil activității funcționarului public parlamentar și a altor categorii profesionale asimilate acestuia, nu se poate institui un regim distinct aplicabil Regiei Autonome „Monitorul Oficial“ cât timp acest regim este reglementat printr-o altă lege, Legea nr. 202/1998, de la care norma contestată nu derogă, ci, din contră, este pusă în acord cu aceasta. ...

22.

Având în vedere aspectele prezentate, se constată fără dubiu caracterul precis, clar și riguros al normei juridice contestate, situație care conferă acesteia și caracter previzibil. ...

23.

Cu privire la criticile de neconstituționalitate aduse articolului unic [cu referire la alin. (1^1) lit. a) teza a doua] al legii se arată că acestea sunt neîntemeiate, unele considerente având exclusiv caracter abstract, reprezentând simple speculații. ...

24.

Conform prevederilor contestate, pentru ca funcționarul public parlamentar să nu fie în stare de incompatibilitate, în sensul prevederilor art. 10 alin. (1) lit. a) și c), trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: funcționarul public parlamentar este desemnat să facă parte din consiliul de administrație al unei regii autonome/societăți aflate în subordinea/sub autoritatea/sub controlul Camerei Deputaților/Senatului/Parlamentului ori din organisme/organe colective de conducere aflate sub control parlamentar; desemnarea se realizează printr-un act administrativ; și actul administrativ trebuie să fie emis în condițiile legii, respectiv să fie adoptat/emis în baza și în executarea legii (fie direct a Constituției, fie a legislației infraconstituționale), în limitele competenței autorității emitente, cu procedura și în forma cerută de lege, și să corespundă scopului legii. ...

25.

Având în vedere obiectul de reglementare al Legii nr. 7/2006 și conținutul normativ al prevederilor art. 10 alin. (1^1) lit. a), rezultă, într-o interpretare sistematică a textelor receptate într-o unitate de reglementare, că secretarul general al Senatului/Camerei Deputaților, în calitate de ordonator principal de credite, este acela care emite actul administrativ prin care un funcționar public parlamentar, aflat în raporturi de serviciu cu Senatul/Camera Deputaților, după caz, este desemnat, potrivit dispozițiilor normative incidente fiecărei situații aplicabile, să facă parte din consiliul de administrație al unei regii autonome/societăți aflate în subordinea/sub autoritatea/sub controlul Camerei Deputaților/Senatului/Parlamentului. Așadar, din perspectivă logico-juridică, în situația desemnării unui funcționar public parlamentar în organisme/organe colective de conducere aflate sub control parlamentar, trebuie avute în vedere, totodată, dispozițiile legale corelative care reglementează organismul/organul colectiv de conducere aflat sub control parlamentar sau, după caz, modalitatea de desemnare a consiliului de administrație al unei regii autonome/societăți aflate în subordinea/sub autoritatea/sub controlul Camerei Deputaților/Senatului/Parlamentului. ...

26.

Cu privire la critica potrivit căreia nu este clar ce instituție va reprezenta funcționarul public parlamentar și în ce raporturi juridice se va afla cu autoritatea care realizează respectiva desemnare printr-un act administrativ se arată că, drept urmare a desemnării, nu se modifică raportul de serviciu pe care funcționarul îl are cu Camera Deputaților/Senatul. Se precizează faptul că anumite aprecieri cuprinse în sesizarea de neconstituționalitate nu au relevanță pentru soluționarea acesteia, iar susținerile privind înțelegerea conținutului normelor juridice criticate prin corelare cu alte dispoziții legale vizează interpretarea și aplicarea legilor în cauzele deduse judecății, operațiuni care în niciun caz nu se pot circumscrie controlului de constituționalitate. ...

27.

Cu privire la critica potrivit căreia în situațiile în care funcționarii publici parlamentari pot ocupa, prin desemnarea printr-un act administrativ, funcții din cadrul unor organisme sau organe colective de conducere aflate sub control parlamentar este încălcat și principiul separației puterilor în stat, se arată că în niciun caz deputații și senatorii, ca și funcționarii publici parlamentari, nu pot exercita niciuna dintre formele controlului parlamentar. Funcționarii publici parlamentari au obligația să îndeplinească cu profesionalism, imparțialitate și în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu, conform art. 46 alin. (1) din Legea nr. 7/2006. Cu atât mai mult, situația examinată evidențiază diferența de regim juridic dintre statutul aplicabil funcționarilor publici parlamentari, numiți prin ordin al secretarului general al fiecărei Camere, și statutul deputaților și al senatorilor, aleși prin vot. Pe de altă parte, desemnarea de către Parlament/Camera Deputaților/Senat a funcționarilor publici parlamentari ori a oricărei alte persoane în cadrul unor organisme sau organe colective de conducere aflate sub control parlamentar trebuie să se efectueze în temeiul prevederilor legale care reglementează activitatea fiecărei asemenea instituții sau autorități. ...

28.

Cu privire la critica potrivit căreia prin instituirea excepției prevăzute de legea dedusă controlului Curții Constituționale este afectată însăși rațiunea instituirii incompatibilităților, dar și principiile ce guvernează statutul distinct al funcționarilor publici parlamentari, se arată că nu orice diminuare a standardelor de integritate reprezintă în mod obligatoriu o încălcare a prevederilor constituționale. ...

29.

Referitor la critica potrivit căreia art. 10 alin. (1^1) lit. a) instituie un privilegiu pentru funcționarii publici parlamentari, în comparație cu alte categorii de funcții publice care au reglementat un statut special, motiv pentru care se încalcă art. 16 alin. (1) din Constituție și se impune eliminarea acestui privilegiu, se arată că specificul atribuțiilor corespunzătoare acestor categorii de funcții publice nu pune în discuție, sub niciun aspect, afectarea neutralității, imparțialității și integrității specifice funcției publice parlamentare și nu este de natură să determine o stare de subordonare juridică ori să impună reguli care ar putea constitui obstacole în îndeplinirea acestei funcții publice. ...

30.

Instituirea unei reglementări prin care se reduc situațiile de incompatibilitate a funcționarilor publici parlamentari, similar regimului juridic aplicabil funcționarilor publici, are în vedere, totodată, jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia statutul juridic al unei categorii de personal este reprezentat de dispozițiile de lege referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului juridic de muncă în care se află respectiva categorie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 172 din 24 martie 2016). ...

31.

Se susține că, în materie de incompatibilități, instanța constituțională a mai evidențiat că stabilirea standardelor de integritate reprezintă un aspect de oportunitate, care intră doar în marja de apreciere a legiuitorului. Astfel, acesta poate stabili incompatibilități suplimentare celor prevăzute de textul constituțional sau poate renunța la unele deja stabilite pe cale infraconstituțională, în funcție de evoluția societății, de valorile sociale ocrotite, de modalitatea în care persoanele își pot organiza conduita, conștientizând ele însele supremația valorilor sociale care trebuie protejate pentru a concura la respectarea statului de drept, nemaifiind necesară constrângerea suplimentară printr-o legislație imperativă. În consecință, se apreciază că nu este încălcat principiul constituțional al egalității în drepturi. ...

32.

Se mai susține că din conținutul normativ al prevederilor art. 10 alin. (1^1) lit. a) din Legea nr. 7/2006 reiese indubitabil că desemnarea funcționarilor publici parlamentari se realizează prin act administrativ, în timp ce Guvernul este numit pe baza votului de încredere al majorității deputaților și senatorilor, care îl învestesc astfel printr-o hotărâre a Parlamentului. ...

33.

În final, se arată că unele considerente exprimă doar supoziții sau chiar speculații ale autorului sesizării. Față de această situație, se subliniază că neconstituționalitatea unui text de lege presupune în mod exclusiv nerespectarea unor principii ori dispoziții din Constituție, iar eventualul caracter inconvenabil ori deranjant al unei dispoziții legislative față de anumite subiecte de drept, precum și modalitățile de punere în practică a acesteia nu pot echivala cu neconstituționalitatea măsurii legislative preconizate. ...

34.

Președintele Senatului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra obiecției de neconstituționalitate. ...

35.

Prin Adresa nr. 5.254 din 25 iunie 2019, Curtea, în temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992, a solicitat secretarului general al Camerei Deputaților să comunice lista regiilor autonome și/sau societăților aflate în subordinea, sub autoritatea ori sub controlul Camerei Deputaților sau Parlamentului, după caz, cu indicarea actelor normative corespunzătoare. Prin Adresa înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 5.343 din 27 iunie 2019, secretarul general al Camerei Deputaților a răspuns că acestea sunt Regia Autonomă „Monitorul Oficial“, Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune. ...

36.

Prin Adresa nr. 5.255 din 25 iunie 2019, Curtea, în temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992, a solicitat secretarului general al Senatului să comunice lista regiilor autonome și/sau societăților aflate în subordinea, sub autoritatea ori sub controlul Senatului sau Parlamentului, după caz, cu indicarea actelor normative corespunzătoare. Prin Adresa înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 5.377 din 27 iunie 2019, secretarul general al Senatului a răspuns că există 5 instituții aflate sub controlul, în coordonarea și/sau în subordinea Senatului, iar 24 instituții sunt sub controlul, în coordonarea și/sau în subordinea Parlamentului. ...

CURTEA, examinând obiecția de neconstituționalitate, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legii criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

37.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție, precum și ale art. 1, 10, 15 și 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să soluționeze obiecția de neconstituționalitate. ...

38.

ARTICOL UNICLa articolul 10 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 25 mai 2009, cu modificările și completările ulterioare, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul cuprins:(1^1) Nu se află în situație de incompatibilitate, în sensul prevederilor alin. (1) lit. a) și c), funcționarul public parlamentar care:a) este desemnat printr-un act administrativ, emis în condițiile legii, să facă parte din consiliile de administrație ale regiilor autonome sau societăților aflate în subordinea, sub autoritatea ori sub controlul Camerei Deputaților, Senatului sau Parlamentului, după caz, ori din cadrul unor organisme sau organe colective de conducere constituite în temeiul actelor normative în vigoare și aflate sub control parlamentar; ... b) este reprezentantul secretarului general al Camerei Deputaților în Consiliul de administrație al Regiei Autonome «Monitorul Oficial», potrivit art. II din Legea nr. 208/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României. ... ...

39.

Textele constituționale invocate în susținerea obiecției de neconstituționalitate sunt cele ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat, alin. (5) în componenta sa privind calitatea legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 111-113 cu referire la controlul parlamentar asupra activității Guvernului. ...

Astfel, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 3 iulie 2017, „Regia Autonomă «Monitorul Oficial» se organizează ca regie autonomă, sub autoritatea Camerei Deputaților“, iar potrivit art. II din Legea nr. 208/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 26 iulie 2018, prin ordin al secretarului general al Camerei Deputaților se numește Consiliul de administrație al Regiei Autonome „Monitorul Oficial“ din care fac parte, în mod obligatoriu, un reprezentant al secretarului general al Camerei Deputaților și un reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice. ...

Or, în condițiile în care hotărârea Parlamentului nu este un act administrativ, rezultă că textul analizat este inaplicabil în privința celor două societăți din moment ce se referă strict la situația funcționarilor publici parlamentari care sunt desemnați printr-un act administrativ să facă parte din consiliile de administrație ale regiilor autonome sau societăților. Mai mult, potrivit art. 31 alin. (5) teza finală din Constituție, organizarea serviciilor publice de radio și de televiziune și controlul parlamentar asupra activității lor se reglementează prin lege organică. Or, textul analizat, folosind sintagma „sub controlul“, având în vedere succesiunea semantică în care este plasată, nu se referă la controlul parlamentar, care este o funcție specifică a Parlamentului ce vizează verificarea modului în care instituțiile/autoritățile publice respectă și aplică Constituția și legile și modul în care acestea își realizează rolul lor constituțional și legal.

Controlul exercitat de o entitate juridică asupra unei regii autonome sau unei societăți se referă la puterea de a exercita o influență decisivă asupra conducerii și politicii acestora, de a numi sau înlocui membrii consiliului de administrație sau de a deține o anumită cotă-parte din părțile sociale/acțiunile acestora. Astfel, controlul exercitat asupra unei regii autonome sau societăți ține de dreptul privat, pe când controlul parlamentar ține de dreptul public. Chiar dacă lato sensu controlul parlamentar exercitat asupra celor două societăți poate duce, sub aspectul finalității, la concluzia că cele două societăți se află „sub controlul“ Parlamentului în sensul textului analizat, stricto sensu sunt instituții juridice diferite care nu se confundă. ...

În concluzie, rezultă că sunt îndeplinite cele trei condiții cumulative menționate la paragraful 51, astfel încât în modelarea regimului incompatibilităților funcționarilor publici parlamentari sub aspectul participării lor în consiliile de administrație ale regiilor autonome/societăților la care calitatea de autoritate tutelară o deține Camera Deputaților, în speță Regia Autonomă „Monitorul Oficial“, legiuitorului dispune de o marjă largă de apreciere, putând, în funcție de opțiunea sa, să reglementeze caracterul compatibil sau, din contră, incompatibil al acestor funcții. Optând pentru caracterul compatibil al celor două funcții, legiuitorul nu a făcut altceva decât să își exercite rolul constituțional prevăzut de art. 61 din Constituție. ...

71.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) și al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, ...

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE:

1.

Admite obiecția de neconstituționalitate formulată și constată că articolul unic [cu referire la art. 10 alin. (1^1) lit. a) din Legea nr. 7/2006] din Legea pentru completarea art. 10 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar este neconstituțional. ...

2.

Respinge, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate formulată și constată că articolul unic [cu referire la art. 10 alin. (1^1) lit. b) din Legea nr. 7/2006] din Legea pentru completarea art. 10 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar este constituțional în raport cu criticile formulate. ...

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Președintelui României, președinților celor două Camere ale Parlamentului și prim-ministrului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 3 iulie 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-șef, Benke Károly -----