Decizia nr. 394 din 5 iunie 2019

DECIZIA nr. 394 din 5 iunie 2019 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru completarea art. 12 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 597 din 19 iulie 2019 Valer Dorneanu- președinteMarian Enache- judecătorPetre Lăzăroiu- judecătorMircea Ștefan Minea- judecătorDaniel Marius Morar- judecătorMona-Maria Pivniceru- judecătorLivia Doina Stanciu- judecătorSimona-Maya Teodoroiu- judecătorVarga Attila- judecătorBenke Károly- magistrat-asistent-șef 1.

Pe rol se află soluționarea obiecției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru completarea art. 12 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, obiecție formulată de 88 de deputați. ...

2.

Obiecția de neconstituționalitate a fost înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 3.394 din 2 mai 2019 și constituie obiectul Dosarului nr. 1.138A/2019. ...

3.

În motivarea obiecției de neconstituționalitate se susține că legea criticată încalcă art. 1 alin. (3) și art. 147 alin. (4) din Constituție. Astfel se arată că în aplicarea principiului constituțional al colaborării loiale între autoritățile statului, Parlamentului, prin procedura reexaminării reglementate de art. 147 alin. (2) din Constituție, îi revine obligația de a pune de acord prevederile constatate ca fiind neconstituționale prin decizia pronunțată în cadrul controlului a priori de constituționalitate, fapt pentru care trebuie să țină cont atât de dispozitivul, cât și de considerentele atașate deciziei. În acest sens se invocă Decizia nr. 432 din 21 iunie 2018, paragraful 46, și se apreciază că Parlamentul, în procedura de reexaminare, a ignorat considerentele cu caracter general din Decizia nr. 584 din 25 septembrie 2018, paragrafele 68 și 72, fapt care afectează, din perspectivă constituțională, conținutul articolului unic în forma adoptată după reexaminare.

Se susține că din aceste considerente rezultă că legiuitorul avea obligația, din perspectivă constituțională, de a lua act de necesitatea menținerii în vigoare a formei actuale a art. 12 din Legea nr. 78/2000; per a contrario restrângerea conținutului infracțiunii realizată prin dispozițiile alin. (2), nou-introdus prin legea criticată, este neconstituțională. În consecință, legiuitorul, în procedura reexaminării, avea obligația de a constata că întreaga lege este neconstituțională și, pe cale de consecință, de a o respinge. Neprocedând astfel Parlamentul a ignorat atât caracterul erga omnes al deciziilor Curții Constituționale, cât și jurisprudența acesteia, respectiv Decizia nr. 432 din 21 iunie 2018, paragraful 46.

Totodată, menținerea unor texte de lege care sunt afectate de un viciu de neconstituționalitate reprezintă atât o încălcare a principiului colaborării loiale între autoritățile statului și a principiului securității juridice, derivat din art. 1 alin. (3) din Constituție, în componenta referitoare la calitatea actelor normative, cât și o afectare gravă a posibilității cetățenilor de a-și conforma conduita unor norme juridice elaborate și adoptate de autoritatea legislativă, cu încălcarea Constituției. ...

4.

De asemenea se susține că legea criticată restrânge domeniul de aplicare al infracțiunii reglementate prin norma în vigoare, legiuitorul refuzând aplicarea obligației regulamentare de a asigura corelarea tehnico-legislativă cu Decizia nr. 584 din 25 septembrie 2018, contrar art. 1 alin. (3) și art. 147 alin. (4) din Constituție. În acest sens se arată că normele edictate, astfel cum prevede art. 36 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, trebuie să fie clare, previzibile și lipsite de echivoc pentru a satisface cerința referitoare la calitatea actului normativ, parte esențială a principiului securității juridice consacrat pe cale jurisprudențială, dedus din art. 1 alin.

Mai mult, noul alin. (2) al art. 12 din Legea nr. 78/2000 adaugă o nouă condiție de realizare a infracțiunii față de modalitatea reglementată de art. 12 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 78/2000, în sensul că operațiunile financiare ca acte de comerț „trebuie să constituie o acțiune de intermediere în circulația bunurilor făcută în mod organizat și sistematic, în scopul obținerii de profit“, ceea ce accentuează restrângerea sferei de aplicare a infracțiunii, constituind o încălcare evidentă a valorii sociale ocrotite prin norma de incriminare, respectiv „relațiile sociale referitoare la cinstea, onestitatea persoanelor care, datorită funcției, atribuției sau însărcinării primite, trebuie să se abțină de la efectuarea de astfel de operațiuni“ (Decizia nr. 700 din 7 noiembrie 2017, paragraful 22). ...

5.

În raport cu cele de mai sus, se apreciază că, în aplicarea art. 147 alin. (4) din Constituție, în procedura de reexaminare, legiuitorul avea obligația de a proceda la efectuarea corelărilor tehnico-normative concordant cu art. 1 alin. (3) din Constituție, astfel încât să fie respectată Decizia nr. 584 din 25 septembrie 2018, inclusiv considerentele acesteia. Încălcându-și această obligație, legiuitorul a adoptat o lege neconstituțională, contrară art. 1 alin. (3) și art. 147 alin. (4) din Constituție. ...

6.

În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, obiecția de neconstituționalitate a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și exprima punctele lor de vedere. ...

7.

Președintele Camerei Deputaților apreciază că obiecția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că, în cadrul controlului a priori de constituționalitate, legea a fost examinată de către Curtea Constituțională. Astfel, la data de 27 iulie 2018, Curtea Constituțională a fost sesizată cu obiecție de neconstituționalitate și, prin Decizia nr. 584 din 25 septembrie 2018, obiecția de neconstituționalitate a fost admisă în sensul că dispozițiile articolului unic pct. 1 din Legea pentru modificarea și completarea art. 12 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție sunt neconstituționale. În temeiul art. 147 alin. (2) din Constituție, Parlamentul a fost obligat să reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curții Constituționale. ...

8.

Se arată că, prin Decizia nr. 583 din 25 septembrie 2018, Curtea a statuat că în măsura în care procedura parlamentară ulterioară se reia numai în privința anumitor dispoziții ale legii, ca urmare a aplicării prevederilor art. 77 alin. (2) sau ale art. 147 alin. (2) din Constituție, sesizările formulate în termen vor putea privi numai noile dispoziții adoptate, nu și pe cele care au fost deja adoptate și nu au suferit modificări/completări. Or, textul de lege ce face obiectul sesizării de neconstituționalitate, adoptat la data de 4 iulie 2018, nu a fost contestat în termenele obligatorii prevăzute de lege, astfel încât acesta nu mai poate fi supus controlului de constituționalitate. ...

9.

Cu privire la încălcarea prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituție se arată că în procedura reexaminării legiuitorul are competența de legiferare care nu poate fi limitată dacă legea adoptată respectă exigențele Constituției. Astfel, în acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 584 din 25 septembrie 2018, legiuitorul a eliminat textul declarat neconstituțional și a menținut textul adoptat la data de 4 iulie 2018, care nu a fost contestat în termenele obligatorii prevăzute de lege, astfel încât acesta nu mai poate fi supus controlului de constituționalitate. ...

10.

Ca orice act normativ, legea criticată trebuie să respecte cerințele privind claritatea, precizia și previzibilitatea normelor juridice, atribuite să asigure sistematizarea, unificarea și coordonarea legislației. Se apreciază că legea este clară, întrucât în conținutul său nu se regăsesc pasaje obscure sau soluții normative contradictorii, și precisă, fiind redactată într-un stil specific normativ dispozitiv, care prezintă norma instituită fără explicații sau justificări. Conceptele și noțiunile utilizate sunt configurate în concordanță cu dreptul pozitiv, iar stabilitatea soluțiilor normative este departe de a fi ambiguă, acestea fiind redate previzibil și univoc, cu respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Totodată, se arată că legea criticată respectă principiul securității juridice. ...

11.

Cu privire la încălcarea prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituție se arată că în procedura reexaminării legiuitorul are competența de legiferare care nu poate fi limitată dacă legea adoptată respectă exigențele Constituției. În speță, prin Decizia nr. 584 din 25 septembrie 2018, Curtea a constatat exclusiv neconstituționalitatea punctului 1 al articolului unic, aspect care nu obligă legiuitorul să modifice sau să completeze un text de lege care nu este afectat de vreun viciu constituțional. Această competență de legiferare a Parlamentului nu poate fi limitată sau constrânsă, nici chiar prin decizia Curții Constituționale, astfel că nu se pot modifica substanțial obiectul de reglementare și configurația inițiativei legislative, cu consecința deturnării de la finalitatea urmărită de inițiator. ...

12.

Se mai susține că criticile de neconstituționalitate invocate nu pot fi primite întrucât sunt fără niciun fel de suport. În speță, Parlamentul a reexaminat dispozițiile declarate neconstituționale, sens în care, la data de 18 martie 2019, legea a fost adoptată de către Senat, iar la data de 16 aprilie 2019, de către Camera Deputaților, în condițiile art. 147 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituție. ...

13.

Președintele Senatului apreciază că obiecția de neconstituționalitate formulată este neîntemeiată. Se arată că legea criticată a făcut obiectul unui control anterior de constituționalitate, ca urmare a sesizării Curții Constituționale de către Președintele României. Legea supusă controlului Curții avea ca obiect de reglementare modificarea și completarea art. 12 din Legea nr. 78/2000. Cu această ocazie, Curtea Constituțională a admis obiecția de neconstituționalitate și a pronunțat Decizia nr. 584 din 25 septembrie 2018, prin care a constatat că dispozițiile articolului unic pct. 1 din actul normativ respectiv erau neconstituționale. În urma reexaminării legii, potrivit art. 147 alin. (2) din Constituție, Parlamentul a schimbat titlul legii și a eliminat din textul acesteia dispozițiile a căror constituționalitate a fost infirmată de Curtea Constituțională.

În forma supusă controlului de constituționalitate în Dosarul nr. 1.138A/2019, legea criticată are un articol unic [introducerea la art. 12 din Legea nr. 78/2000 a unui alineat nou (alin. 2) care conține doar definiții ale unor operațiuni financiare ce intră sub incidența legii respective]. În acest fel, legea criticată a fost pusă de acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 584 din 25 septembrie 2018. În pofida acestei situații clare, demonstrabile prin simpla comparație a formei inițiale a legii criticate înainte ca instanța de contencios constituțional să-i constate caracterul incompatibil cu dispozițiile constituționale prin Decizia nr. 584 din 25 septembrie 2018, cu forma actuală rezultată din procedura de reexaminare efectuată de Parlament, semnatarii sesizării transmise Curții Constituționale invocă în mod vădit eronat textul inițial al actului normativ, deși acesta s-a schimbat esențial.

De asemenea, deputații celor două grupuri parlamentare aduc în sprijinul criticii lor considerente din mai multe decizii ale Curții Constituționale care nu au nicio legătură cu controlul de constituționalitate ce urmează a fi exercitat de această autoritate publică. ...

14.

În forma dedusă controlului a priori de constituționalitate, legea definește o serie de termeni și noțiuni specifice unui dicționar de drept comercial, fără nicio legătură cu persoanele cărora ar putea să li se aplice rigorile Legii nr. 78/2000 și nici cu natura faptelor infracționale pe care legiuitorul și-a propus să le prevină, le descopere și să le sancționeze prin acest act normativ. ...

15.

În condițiile în care nici Constituția, nici jurisprudența Curții Constituționale nu impun Parlamentului un anumit model legislativ de realizare a procedurii de reexaminare a unei legi, în temeiul art. 147 alin. (2) din Constituție, forul legislativ fiind suveran în ceea ce privește alegerea soluțiilor normative de punere de acord a prevederilor legale neconstituționale cu dispozițiile Constituției, analiza obiecției de neconstituționalitate formulate de deputații celor două grupuri parlamentare dovedește că aceștia doresc ca procedura de reexaminare a legii criticate să se finalizeze potrivit propriei concepții de legiferare. Rămâne ca instanța constituțională să analizeze, în primul rând, dacă autorii obiecției de neconstituționalitate au dreptul să impună un astfel de model, demers din care ar rezulta că își arogă cu de la sine putere și în afara obligației constituționale de bună-credință un rol de decizie în procesul de legiferare. ...

16.

Se consideră că principiul cooperării loiale în spiritul Constituției nu se aplică strict numai autorităților publice cu prerogative de guvernare, ci are o deplină aplicabilitate și în raporturile interne din Parlament, ca o valoare și normă de conduită parlamentară. Se apreciază că scopul fundamental al Legii nr. 78/2000 nu este cu nimic afectat de completarea adusă art. 12 din acest act normativ. Rezultă așadar că, prin criticile de neconstituționalitate aduse legii aflate pe rolul Curții Constituționale, autorii obiecției cu care aceasta a fost sesizată și care formează obiectul Dosarului nr. 1.138A/2019 își exprimă dezacordul cu privire la soluția legislativă la care a recurs Parlamentul pentru a se conforma Deciziei Curții Constituționale nr. 584 din 25 septembrie 2018 și urmăresc, totodată, să-și impună propria opțiune de politică legislativă în materie penală. ...

17.

Guvernul nu a comunicat punctul său de vedere asupra obiecției de neconstituționalitate. ...

CURTEA, examinând obiecția de neconstituționalitate, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și ale președintelui Senatului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legii criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

18.

Curtea Constituțională a fost sesizată, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție, precum și ale art. 1, 10, 15 și 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze obiecția de neconstituționalitate. ...

19.

ARTICOL UNICLa articolul 12 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările și completările ulterioare, se introduce un nou alineat, alin. (2), cu următorul cuprins:(2) În sensul prezentei legi, operațiunile financiare constau în operațiuni care antrenează circulația de capital, operațiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operațiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare și cele asimilate acestora, tranzacții comerciale interne și internaționale. Pentru a fi efectuate ca acte de comerț, operațiunile financiare trebuie să constituie o acțiune de intermediere în circulația bunurilor făcută în mod organizat și sistematic, în scopul obținerii de profit ...

20.

De aceea, în măsura în care un text legal nu a format obiectul reexaminării în procedura de punere de acord a dispozițiilor constatate ca fiind neconstituționale cu decizia de neconstituționalitate, el nu poate forma obiectul controlului de constituționalitate a legii reexaminate (a se vedea Decizia nr. 252 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 9 mai 2018, paragraful 129). În măsura în care titularii dreptului de sesizare a Curții Constituționale prevăzuți la art. 146 lit. a) teza întâi din Constituție formulează o obiecție de neconstituționalitate fără a contesta diferența specifică dintre varianta redacțională a legii reexaminate și cea inițială a legii, Curtea urmează să constate inadmisibilitatea acesteia (Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 31 mai 2018, paragraful 32). ...

În caz contrar, pe de o parte, analiza Curții Constituționale s-ar eterniza, iar legea ar rămâne blocată în faza controlului a priori de constituționalitate și, pe de altă parte, ar fi subminată activitatea Parlamentului, în sensul că, prin lipsa unei ordini procedurale, s-ar ajunge la deschiderea posibilității formulării unor sesizări succesive, cu consecința eventuală a constatării neconstituționalității și reluării permanente a procedurii de reexaminare de către Parlament. Totodată, în soluționarea obiecțiilor de neconstituționalitate formulate după ce a fost parcurs procesul de reexaminare potrivit art. 77 alin. (2) sau art. 147 alin. (2) din Constituție, competența instanței constituționale se circumscrie doar la elementele de noutate rezultate în urma acestuia. ...

Criteriul folosit în jurisprudența Curții Constituționale pentru determinarea admisibilității noii obiecții de neconstituționalitate este aportul specific adus de legislativ în etapa reexaminării legii, exprimată în jurisprudența Curții Constituționale sub denumirea de diferență specifică între legea inițială și cea reexaminată, și nu faptul că legea este contestată de un alt titular al dreptului de sesizare. O orientare contrară ar avea drept efect deschiderea posibilității de contestare succesivă în cadrul controlului a priori de constituționalitate a aceleiași legi în mod secvențial de diferiți titulari ai dreptului de sesizare a Curții Constituționale și blocarea, în mod nepermis, a actului de legiferare, printr-un abuz de drept (a se vedea mutatis mutandis și Decizia nr. 66 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 9 martie 2018, paragraful 40, sau Decizia nr. 583 din 25 septembrie 2018, paragraful 107).

Curtea subliniază că, în cauză, subiectul colectiv al dreptului de sesizare, respectiv cei 88 de deputați, ca de altfel oricare dintre titularii dreptului de sesizare, avea posibilitatea neîngrădită de a formula o obiecție de neconstituționalitate în privința textului criticat imediat ulterior adoptării legii inițiale în termenele stabilite prin Decizia nr. 67 din 21 februarie 2018, paragraful 70, însă, după ce legea a fost reexaminată, în temeiul Deciziei nr. 584 din 25 septembrie 2018 și în condițiile art. 147 alin. (2) din Constituție, Curtea Constituțională nu poate fi învestită din nou cu soluționarea unor chestiuni ce țin de forma inițială a legii, ci doar cu diferența specifică dintre redactarea inițială a legii și a celei reexaminate, precum și dintre aspectele de constituționalitate extrinsecă a acestora. ...

34.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) și al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, ...

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru completarea art. 12 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Președintelui României și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 iunie 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-șef, Benke Károly OPINIE SEPARATĂ În dezacord cu soluția pronunțată, cu majoritate de voturi, de Curtea Constituțională formulăm prezenta opinie separată, considerând că sesizarea de neconstituționalitate formulată de deputați aparținând Grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal și, respectiv, Uniunii Salvați România din Camera Deputaților se impunea a fi admisă - și nu respinsă ca inadmisibilă - și să se constate că dispozițiile articolului unic [cu referire la art. 12 alin. (2) teza a doua] din Legea pentru completarea art. 12 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție sunt neconstituționale, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:

La articolul 12, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alin. (2), cu următorul cuprins:(2) În sensul prezentei legi, operațiunile financiare constau în operațiuni care antrenează circulația de capital, operațiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operațiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare și cele asimilate acestora, tranzacții comerciale interne și internaționale. Pentru a fi efectuate ca acte de comerț, operațiunile financiare trebuie să constituie o acțiune de intermediere în circulația bunurilor făcută în mod organizat și sistematic, în scopul obținerii de profit. ... Sesizarea Președintelui României a vizat doar articolul unic pct. 1, care, de altfel, a fost constatat ca fiind neconstituțional prin Decizia nr. 584 din 25 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.070 din 18 decembrie 2018, motivat, în esență, de faptul că legiuitorul a instituit o dublă limitare a sferei de cuprindere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție prevăzute în art. 12 din Legea nr. 78/2000, respectiv obținerea unui folos numai pentru sine, iar folosul astfel obținut să aibă caracter patrimonial, ceea ce este contrar art. 1 alin.

Astfel, a fost modificată fraza introductivă a art. 12 din Legea nr. 78/2000, în sensul pedepsirii cu închisoarea de la unu la 5 ani a faptelor prevăzute la lit. a) și b), „dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine de bani, bunuri ori alte foloase materiale necuvenite.“Prin urmare, efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană, prevăzută la lit. a), se raporta la fraza introductivă antereferită. Alineatul 2, nou introdus, se raporta, la rândul său, în mod direct, tot la lit. a) a articolului 12. Practic, constatăm existența unei succesiuni normative între textele menționate, astfel încât modificările/ completările operate nu pot fi privite disparat/ut singuli, ci în ansamblu, astfel că, afectarea - articolului unic pct. 1 din legea adoptată la data de 4 iulie 2018 - de un viciu de neconstituționalitate atrage competența Curții Constituționale de verificare a textelor legale aflate într-un raport de complementaritate, într-o legătură indisolubilă cu acesta. ...

De aceea, retragerile de numerar și operațiunile de emitere a ordinelor de plată, chiar dacă sunt operațiuni financiare, nu constituie, în același timp, și acte de comerț“ (în același sens a se vedea Decizia nr. 700 din 7 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 17 ianuarie 2018, paragrafele 21-25 și Decizia nr. 252 din 23 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 14 iunie 2019). ... ...

În acest sens reținem că, prin Decizia nr. 243 din 6 aprilie 2017, paragraful 28 și Decizia nr. 700 din 7 noiembrie 2017, paragraful 22, Curtea a reținut că incriminarea are ca finalitate atât asigurarea respectării principiilor economiei de piață și a libertății economice, cât și protejarea demnității persoanelor care ocupă anumite funcții/atribuții/însărcinări publice, scopul incriminării infracțiunii prevăzute de art. 12 lit. a) teza întâi din Legea nr. 78/2000 constituindu-l ocrotirea relațiilor sociale referitoare la cinstea, onestitatea persoanelor care, datorită funcției, atribuției sau însărcinării primite, trebuie să se abțină de la efectuarea de astfel de operațiuni.De aceea, elementul material nu trebuie și nu poate fi restrâns numai la ocrotirea parțială a obiectului juridic principal, ci trebuie să îl vizeze în completitudinea sa și, mai mult, trebuie ca și circuitul economic să fie la rândul său protejat, în caz contrar ajungându-se la distorsionarea sa.Prin urmare, pentru ca obiectul juridic al infracțiunii să fie protejat - atât cel principal, cât și cel secundar - elementul material al laturii obiective trebuie să vizeze atât acțiunea de speculă, cât și pe cea de intermediere.

Limitarea sferei de cuprindere a normei penale are drept efect o dezincriminare directă a unei modalități normative a elementului material al laturii obiective a infracțiunii reglementate de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și lăsarea neprotejată a unor valori inerente statului de drept, precum cele vizate de obiectul juridic al art. 12 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în vigoare. Se încurajează și se acceptă, astfel, în mod tacit specularea, în virtutea funcției, a unei situații care vizează circulația bunurilor cu consecințe negative atât asupra funcției publice, cât și asupra circuitului economic. Este de observat că necesitatea protecției integrității funcției publice decurge din art. 1 alin.

De aceea, Curtea constată că dreptul de acces la funcțiile publice este unul complex, fiind compus din cel puțin 3 elemente esențiale, și anume:– accesul/ocuparea efectivă a funcțiilor publice prin concurs; ... – exercitarea atributelor de funcție publică; ... – exercitarea atributelor de funcție publică; ... Aceste elemente sunt legate intrinsec de cariera funcționarului public și sunt inerente oricărei funcții publice.Prin Decizia nr. 44 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 21 aprilie 2016, paragraful 22, Curtea a statuat că prevederile art. 1 alin. (3) din Constituție „impun legiuitorului obligația de a lua măsuri în vederea apărării ordinii și siguranței publice, prin adoptarea instrumentelor legale necesare în scopul reducerii fenomenului infracțional (...) cu excluderea oricăror reglementări de natură să ducă la încurajarea acestui fenomen“.

Or, în cazul de față, în loc ca legiuitorul să ia măsuri, respectiv să își îndeplinească o obligație pozitivă rezultată din chiar textul Constituției, acesta a eliminat protecția deja asigurată prin norma penală existentă. ... 13.2) De asemenea constatăm că legiuitorul nu numai că a eliminat o parte a unei cerințe esențiale subsumate elementului material al laturii obiective a infracțiunii, respectiv ca operațiunile financiare să fie efectuate ca acte de comerț, dar a și restrâns sfera celeilalte părți a acestei cerințe esențiale, în sensul că, pentru a fi calificată ca act de comerț, operațiunea financiară trebuie să fie efectuată în mod organizat și sistematic.Astfel, dacă în prezent este de ajuns ca operațiunea financiară să fie efectuată, în mod organizat, ca act de comerț, modificarea preconizată a adus în discuție ideea de caracter sistematic al acesteia.

Practic, această modificare aduce în discuție caracterul regulat/periodic al acțiunii de intermediere. Or, de esența normei de incriminare este specula/ intermedierea realizată într-un cadru organizat, și nu durata/persistența în timp a acesteia. Caracterul „sistematic“ atribuit normei de incriminare îngreunează probațiunea, astfel că, pe lângă reducerea sferei de cuprindere a normei de incriminare, ceea ce echivalează cu o dezincriminare, se produce și o dezincriminare indirectă prin impunerea în sarcina organelor de urmărire penală a unei veritabile probatio diabolica.Prin urmare, condiționarea acțiunii de intermediere în circulația bunurilor de caracterul sistematic al acesteia, pentru ca operațiunea financiară astfel efectuată să poată fi calificată drept act de comerț, este contrară art. 1 alin.

Judecător,dr. Livia Doina Stanciu ----