Plângerea penală și denunțul: cum sesizați organele de urmărire penală

Plângere sau denunț: care este diferența

Potrivit DECIZIE 578, secțiunea privind art. 290 din Codul de procedură penală, denunțul este încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau juridică despre săvârșirea unei infracțiuni, fiind o modalitate de sesizare a organelor de urmărire penală la care poate recurge orice persoană, inclusiv una lipsită de capacitate de exercițiu, cu condiția să nu fie chiar persoana vătămată prin infracțiune.

Dacă cel care sesizează organele judiciare este chiar persoana căreia i s-a cauzat o vătămare prin infracțiune, sesizarea sa constituie plângere, iar nu denunț, astfel cum rezultă din DECIZIE 54, secțiunea privind art. 289 și art. 290 din Codul de procedură penală, unde se arată că plângerea este încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau juridică referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune, în timp ce denunțul privește simpla încunoștințare despre săvârșirea unei infracțiuni.

Organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunț, prin actele încheiate de alte organe de constatare prevăzute de lege ori se sesizează din oficiu, conform DECIZIE 578, secțiunea privind art. 288 din Codul de procedură penală.

Consecințele calității de denunțător față de persoana vătămată

În urma formulării denunțului, persoana denunțătoare nu dobândește calitatea de parte în procesul penal declanșat, spre deosebire de persoana vătămată, aspect subliniat în DECIZIE 578, secțiunea privind art. 290 din Codul de procedură penală.

Curtea Constituțională a reținut, în DECIZIE 54, secțiunea privind art. 336 alin. (1) din Codul de procedură penală, că nimic nu îl oprește pe orice cetățean să sesizeze organele de urmărire penală prin denunț, însă aceasta nu înseamnă că denunțătorul are aceleași drepturi și obligații ca persoana vătămată, întrucât cele două se află în situații juridice diferite.

Această distincție are consecințe practice importante: numai persoana căreia i s-a adus o vătămare intereselor sale legitime poate contesta soluțiile procurorului, denunțătorul neavând, potrivit jurisprudenței constante amintite în DECIZIE 13, considerentele privind art. 278^1 din vechiul Cod de procedură penală, un interes legitim propriu, concret și actual pentru a depăși demersul inițial de încunoștințare a organelor judiciare.

Unde și cum se depune plângerea sau denunțul

• Sesizarea se adresează organului de urmărire penală competent (poliție sau parchet), acesta fiind sesizat prin plângere sau denunț, potrivit DECIZIE 578, secțiunea privind art. 288 din Codul de procedură penală.
• Orice persoană este îndreptățită să încunoștințeze organele de urmărire penală despre săvârșirea unei infracțiuni, chiar dacă organul de cercetare penală nu s-a sesizat din oficiu, conform DECIZIE 54, secțiunea privind art. 290 din Codul de procedură penală.
• Redactarea trebuie să cuprindă o descriere cât mai exactă a faptelor sesizate, pentru a permite organului de urmărire penală să aprecieze dacă sunt întrunite elementele unei infracțiuni.
• Este recomandabil să verificați, la momentul depunerii, competența teritorială și materială a unității de parchet sau a secției de poliție, aspect care nu este detaliat în sursele disponibile și trebuie confirmat direct la instituția respectivă sau în textul actualizat al Codului de procedură penală.

Dreptul de a contesta soluția procurorului

Împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală poate face plângere orice persoană căreia i s-a adus o vătămare intereselor sale legitime, conform DECIZIE 54, secțiunea privind art. 336 alin. (1) din Codul de procedură penală.

Plângerea împotriva măsurilor sau actelor efectuate de procuror se soluționează, după caz, de prim-procurorul parchetului, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit DECIZIE 578, secțiunea privind art. 339 din Codul de procedură penală.

Persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare a fost respinsă poate formula ulterior plângere la judecătorul de cameră preliminară, astfel cum rezultă din DECIZIE 578, secțiunea privind art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală; denunțătorul nu beneficiază însă, în principiu, de acest drept, întrucât interesul său public se limitează la sesizarea inițială a organelor de urmărire penală.

Riscul unei sesizări nefondate sau abuzive

Curtea Constituțională a subliniat, în DECIZIE 54, secțiunea privind art. 336 alin. (1) din Codul de procedură penală, că extinderea posibilității de a contesta soluțiile procurorului fără existența unei vătămări directe prin infracțiune ar echivala cu exercitarea abuzivă a drepturilor și libertăților, contrar cerinței de bună-credință.

Aceeași decizie arată că justificarea unui interes de a acționa are rolul de a evita sesizări formulate în scop pur șicanator, fără un interes real și realizabil, aspect care evidențiază importanța formulării sesizărilor cu bună-credință și pe baza unor fapte reale de care aveți efectiv cunoștință.

Sursele analizate nu detaliază sancțiunile specifice aplicabile denunțării false sau plângerii calomnioase; pentru identificarea exactă a acestor consecințe, recomandăm verificarea dispozițiilor incidente din Codul penal aflat în vigoare.

Model de plângere penală

Către,
[Denumirea unității de parchet / secției de poliție competente]

Subsemnatul/Subsemnata, [nume și prenume], domiciliat/ă în [adresa completă], identificat/ă cu CI seria [___] nr. [___], CNP [___], telefon [___], e-mail [___],

În temeiul art. 289 din Codul de procedură penală,

formulez prezenta

PLÂNGERE PENALĂ

împotriva [numele persoanei acuzate, dacă este cunoscută, sau mențiunea „împotriva unei persoane necunoscute”], pentru săvârșirea infracțiunii de [denumirea infracțiunii, dacă este cunoscută], prevăzută de [textul de lege, dacă este cunoscut],

întrucât, la data de [data], în [locul], s-au petrecut următoarele fapte:
[descrierea detaliată a împrejurărilor, a modului de săvârșire a faptei și a prejudiciului cauzat, fizic, moral sau material]

În susținerea celor arătate, depun/anexez următoarele mijloace de probă:
- [înscrisuri]
- [fotografii]
- [declarații de martori: nume, prenume, adresă, date de contact]
- [alte probe]

Solicit efectuarea cercetărilor necesare pentru stabilirea faptelor și, dacă va fi cazul, tragerea la răspundere penală a persoanei/persoanelor vinovate.

Sunt de acord/Nu sunt de acord ca datele mele de contact să fie comunicate persoanei acuzate, în măsura permisă de lege.

Declar că datele cuprinse în prezenta plângere sunt reale și corespund realității, cunoscând consecințele legale ale unei sesizări nefondate sau formulate cu rea-credință.

Data: [data]

Semnătura: [semnătura]

Anexe:
1. [copie act de identitate]
2. [alte înscrisuri doveditoare]

Completați toate câmpurile din paranteze drepte cu datele dumneavoastră concrete și cu descrierea exactă a faptelor; dacă persoana acuzată nu este cunoscută, mențiunea „persoană necunoscută” este acceptată, urmând ca organul de urmărire penală să efectueze cercetările necesare.

Întrebări frecvente

Ghiduri conexe

Modelul se bazează pe reglementările din România din corpusul Europaius. Verificați versiunea actuală înainte de utilizare; nu reprezintă consultanță juridică. Ghid juridic · Europaius RO