DECIZIE nr. 80 din 16 februarie 2014

Pe scurt

Această decizie se referă la examinarea unei propuneri legislative de revizuire a Constituției României, inițiată de un număr semnificativ de senatori și deputați. Ea detaliază modificările propuse la diverse articole din Constituție.

Ce reglementează

Recunoașterea rolului istoric al Bisericii Ortodoxe, al altor culte, al Casei Regale și al minorităților naționale.
Introducerea demnității umane ca sursă a drepturilor și libertăților fundamentale.
Modificări privind organizarea administrativă a teritoriului, inclusiv introducerea regiunilor și a zonelor tradiționale.
Extinderea interdicției discriminării și drepturile minorităților naționale.

Cui îi privește

Cetățenii României, prin modificările aduse Constituției.
Senatorii și deputații care au semnat propunerea legislativă.

Puncte cheie

România recunoaște rolul istoric al Bisericii Ortodoxe, al celorlalte culte religioase recunoscute de lege, al Casei Regale și al minorităților naționale.
Demnitatea umană este sursa tuturor drepturilor și libertăților fundamentale și este inviolabilă.
Teritoriul este organizat administrativ în comune, orașe, județe și regiuni, cu posibilitatea recunoașterii zonelor tradiționale.
Drapelul României este tricolor, având pe fondul galben stema țării; culorile sunt așezate vertical, în ordinea următoare, începând de la lance: albastru, galben, roșu.

Textul legii

DECIZIE nr. 80 din 16 februarie 2014 asupra propunerii legislative privind revizuirea Constituţiei României Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 246 din 7 aprilie 2014 Augustin Zegrean - preşedinte Valer Dorneanu - judecător Toni Greblă - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ştefan Minea - judecător Daniel Marius Morar - judecător Mona-Maria Pivniceru - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Marieta Safta - prim-magistrat-asistent Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef Benke Karoly - magistrat-asistent-şef Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Pe rol se află examinarea din oficiu a propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României, cauză ce formează obiectul Dosarului nr. 95A/2014 al Curţii Constituţionale.
Propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei, semnată de un număr de 108 senatori şi un număr de 236 de deputaţi, a fost transmisă de preşedintele Senatului prin Adresa nr. 191 din 7 februarie 2014, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 520 din 7 februarie
Senatorii semnatari ai propunerii legislative de revizuire a Constituţiei sunt următorii: 56 senatori aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat - Ilie Sârbu, Ecaterina Andronescu, Viorel Arcaş, Niculae Bădălău, Leonardo Badea, Trifon Belacurencu, Neculai Bereanu, Florian-Dorel Bodog, Octavian-Liviu Bumbu, Ionel-Daniel Butunoi, Valentin-Gigel Calcan, Ioan Chelaru, Viorel Chiriac, Laurenţiu-Florian Coca, Florin Constantinescu, Alexandru Cordoş, Gabriela Creţu, Cătălin Croitoru, Ovidiu-Liviu Donţu, Damian Drăghici, Cristian-Sorin Dumitrescu, Aurel Duruţ, Doina-Elena Federovici, Mihai-Viorel Fifor, Petru Filip, Gabriela Firea, Petru-Alexandru Frătean, Mircea-Dan Geoană, Toni Greblă, Sorin-Constantin Lazăr, Alexandru Mazăre, Petru-Şerban Mihăilescu, Augustin-Constantin Mitu, Victor Mocanu, Nicolae Moga, Nicolae Mohanu, Gabriel Mutu, Şerban Nicolae, Vasile-Cosmin Nicula, Ştefan-Radu Oprea, Marian Pavel, Gheorghe Pop, Liviu-Marian Pop, Florian Popa, Ion Rotaru, Gheorghe Saghian, Daniel Savu, Georgică Severin, Doina Silistru, Timotei Stuparu, Matei Suciu, Constantin Tămagă, Dan Tătaru, Ion Toma, Darius-Bogdan Vâlcov, Şerban-Constantin Valeca; 44 senatori aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal - George-Crin-Laurenţiu Antonescu, Teodor Atanasiu, Daniel-Constantin Barbu, Cătălin Boboc, Cristian-Petru Bodea, Valeriu-Victor Boeriu, Marin Burlea, Tudor-Alexandru Chiuariu, Victor Ciorbea, Marin-Adrănel Cotescu, Ioan Cristina, Ioan Deneş, Dorin-Mircea Dobra, Corneliu Dobriţoiu, Iulian Dumitrescu, Petru Ehegartner, Sebastian Grapă, Viorel Grigoraş, Puiu Haşotti, Lucian Iliescu, Sorin Ilieşiu, Dragoş Luchian, Ion Luchian, Mora Akos-Daniel, Octavian Motoc, Nicolae Nasta, Nicolae Neagu, Marius Neculoiu, Marius-Petre Nicoară, Remus-Daniel Niţu, Marius-Lucian Obreja, Mario-Ovidiu Oprea, Liviu-Titus Paşca, Dorin Păran, Ion Popa, Mihaela Popa, Dumitru-Dian Popescu, Iosif Secăşan, Nelu Tătaru, Ştefan-Liviu Tomoiagă, Doina-Anca Tudor, Năzare-Eugen Ţapu, Varujan Vosganian şi Ionuţ-Elie Zisu; 8 senatori aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Conservator - Vasile Nistor, Cristian-Dănuţ Mihai, Eugen Durbacă, Dumitru Pelican, Mihai Neagu, Mircea-Marius Banias, Cristiana-Irina Anghel şi Mihai Niţă.
Deputaţii semnatari ai propunerii de revizuire sunt următorii: 105 deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat: Victor-Viorel Ponta, Nicolae-Liviu Dragnea, Valeriu-Ştefan Zgonea, Marian Neacşu, Florin Iordache, Nicolae-Ciprian Nica, Gabriela-Maria Podaşcă, Sorin Constantin Stragea, Manuela Mitrea, Marian Ghiveciu, Florin-Costin Pâslaru, Lucreţia Roşca, Ana Birchall, Petru Gabriel Vlase, Mihai-Răzvan Sturzu, Emil Niţă, Constantin Rădulescu, Cătălin Marian Rădulescu, Neculai Răţoi, Vasile Mocanu, Ion Stan, Aurel Vlădoiu, Anghel Stanciu, Gheorghe Dănuţ Bogdan, Dorel Covaci, Vasile-Daniel Suciu, Mircea-Titus Dobre, Eduard-Stelian Martin, Carmen Ileana Moldovan, Simona Bucura-Oprescu, Tamara-Dorina Ciofu, Ion Eparu, Valeriu-Andrei Steriu, Alexandru Stănescu, Virgil Delureanu, Constantin-Stelian-Emil Moţ, Ioan Munteanu, Iuliu Nosa, Marian Enache, Gheorghe Emacu, Ion Răducanu, Cornel Itu, Mihai Tudose, Ninel Peia, Gavril Mîrza, Ioan Stan, Eugen Bejinariu, Daniel Florea, Cornel Cristian Resmeriţă, Ioan Sorin Roman, Elena Cătălina Ştefănescu, Vlad-Alexandru Cosma, Angel Tîlvăr, Ionuţ-Cristian Săvoiu, Ioan Vulpescu, Mihăiţă Găină, Ion Ochi, Vasile Popeangă, Mihai Weber, Scarlat Iriza, Petru Andea, Sorin Mihai Grindeanu, Gheorghe Ciobanu, Horia Grama, Iulian Iancu, Laurenţiu Nistor, Vasile-Ghiorghe Gliga, Corneliu-Florin Buicu, Ioan Dîrzu, Ion Călin, Sonia-Maria Drăghici, Viorel Marian Dragomir, Vasile Bleotu, Violeta Tudorie, Camelia Khraibani, Ionel Arsene, Marian Avram, Neviser Zaharcu, Ovidiu Cristian Iane, Florian Nicolae, Andrei Dolineaschi, Cristina Nichita, Ioan Axente, Andrei-Valentin Sava, Gheorghe Frăticiu, Gheorghe Roman, Sorin Avram Iacoban, Mădălin-Ştefan Voicu, Adrian-Alin Petrache, Flavius-Luigi Măduţa, Dorel-Gheorghe Căprar, Constantin Mazilu, Adrian Mocanu, Iulian-Claudiu Manda, Zisu Stanciu, Dan Ciocan, Cătălin Tiuch, Rodin Traicu, Cristina Ileana Dumitrache, Eugen Nicolicea, Mircea Duşa, Constantin Niţă, Ion-Marcel Ciolacu, Radu Babuş şi Mircea Gheorghe Drăghici; 98 deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal: Costel Alexe, Florin-Alexandru Alexe, Marin Almăjanu, Gabriel Andronache, Marin Anton, Roxana-Florentina Anuşca, Ştefan-Alexandru Băişanu, Vasile Berci, Dan Bordeianu, Octavian Bot, Daniel-Stamate Budurescu, Cristian Buican, Mihăiţă Calimente, Florică Ică Calotă, Steluţa-Gustica Cătăniciu, Mircea-Vasile Cazan, Florica Cherecheş, Ioan-Cristian Chirteş, Daniel Chiţoiu, Lucian-Manuel Ciubotaru, Florin Ciurariu, Erland Cocei, Gheorghe Costin, Corneliu-Mugurel Cozmanciuc, Grigore Crăciunescu, Horia Cristian, Ion Cupă, Ioan Cupşa, Anton Doboş, Victor-Paul Dobre, Traian Dobrinescu, Mircea Dolha, Nechita-Stelian Dolha, Mihai Aurel Donţu, Gheorghe Dragomir, Paul Dumbrăvanu, Constantin-Cosmin Enea, Relu Fenechiu, Constantin Galan, Graţiela-Leocadia Gavrilescu, Andrei-Dominic Gerea, Dumitru-Verginel Gireadă, Alina-Ştefania Gorghiu, Virgil Guran, Eleonora-Carmen Hărău, Eduard-Raul Hellvig, Titi Holban, Vasile Horga, Daniel Iane, Raluca-Cristina Ispir, Mihai Lupu, Victor-Gheorghe Manea, Viorica Marcu, Răzvan Horia Mironescu, Dan-Ştefan Motreanu, Romeo-Florin Nicoară, Alexandri Nicolae, Gheorghe-Eugen Nicolăescu, Theodor-Cătălin Nicolescu, Aurel Niculae, Gheorghe-Vlad Nistor, Ludovic Orban, Nechita-Adrian Oros, Ionel Palăr, Viorel Palaşcă, Dumitru Pardău, Ion Pârgaru, Cristina-Ancuţa Pocora, Octavian Marius Popa, Călin Potor, Petre Roman, Mircea Roşca, Nini Săpunaru, George Scarlat, Adrian-George Scutaru, Ovidiu-Ioan Silaghi, Dan-Coriolan Simedru, Costel Şoptică, Gigel-Sorinel Ştirbu, Mihai Stănişoară, Ionuţ Marian Stroe, Radu Stroe, Raluca Surdu, Iulian-Radu Surugiu, Gheorghe-Mirel Taloş, Ioan Tămâian, Sorin Teju, Ioan Viorel Teodorescu, Hubert Petru Ştefan Thuma, Laurenţiu Roşca Ţigăeru, Radu-Bogdan Ţîmpău, Dan-Laurenţiu Tocuţ, Elena-Ramona Uioreanu, Dorinel Ursărescu, Vasile Varga, Mihai-Alexandru Voicu, Daniel-Cătălin Zamfir şi Radu Zlati; 17 deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Conservator: Liviu-Bogdan Ciucă, Ioan Moldovan, Damian Florea, Constantin Avram, Cezar Cioată, Gheorghe Coman, Daniel Constantin, Ion Diniţă, Vasile-Cătălin Drăguşanu, Georgică Dumitru, Maria Grapini, Aurelian Ionescu, Vicenţiu Mircea Irimie, Cornelia Negruţ, Ovidiu Alexandru Raeţchi, Răzvan Rotaru şi Claudiu Andrei Tănăsescu; 16 deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale: Varujan Pambuccian, Varol Amet, Gheorghe Firczak, Ovidiu Victor Ganţ, Giureci Slobodan Ghera, Slavomir Gvozdenovici, Iusein Ibram, Miron Ignat, Ghervazen Longher, Oana Manolescu, Adrian-Miroslav Merka, Niculae Mircovici, Ionel Stancu, Aurel Vainer, Dragoş-Gabriel Zisopol şi Ion Marocico.
Propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei are următoarea redactare: "Articol unic. - Constituţia României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, se modifică şi se completează după cum urmează:
La articolul 1, după alineatul

(1)se introduce un alineat nou, alineatul (1^1), cu următorul cuprins: "(1^1) România recunoaşte rolul istoric în constituirea şi modernizarea statului român al Bisericii Ortodoxe şi al celorlalte culte religioase recunoscute de lege, al Casei Regale şi al minorităţilor naţionale." 2. La articolul 2, după alineatul

(2)se introduce un alineat nou, alineatul (2^1), cu următorul cuprins: "(2^1) Demnitatea umană este sursa tuturor drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi este inviolabilă. Toate formele de autoritate publică trebuie să respecte şi să protejeze demnitatea umană." 3. Alineatul

(3)al articolului 3 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(3)Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe, judeţe şi regiuni. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii." 4. După alineatul

(3)se introduce un alineat nou, alineatul (3^1), cu următorul cuprins: "(3^1) Prin lege organică se pot recunoaşte zone tradiţionale ca subdiviziuni administrative ale regiunilor." 5. La articolul 4, alineatul

(2)se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(2)România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi. Orice discriminare bazată pe sex, culoare, origine etnică sau socială, trăsătură genetică, limbă, credinţă ori religie, opinii politice sau de altă natură, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere, dizabilităţi, vârstă sau pe orice altă situaţie este interzisă." 6. La articolul 6, după alineatul

(1)se introduce un alineat nou, alineatul (1^1), cu următorul cuprins: "(1^1) Reprezentanţii legali ai minorităţilor naţionale pot înfiinţa, potrivit statutului minorităţilor naţionale adoptat prin lege, organe proprii de decizie şi executive, cu competenţe privind dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor." 7. La articolul 6, după alineatul

(2)se introduce un alineat nou, alineatul (2^1), cu următorul cuprins: "(2^1) Deciziile autorităţilor publice centrale şi locale cu privire la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase se iau după consultarea organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale."

Articolul 7 se modifică şi va avea următorul cuprins: "Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor ţării şi acţionează pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea liberă a identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu respectarea legislaţiei statului ai cărui cetăţeni sunt sau în care aceştia se află, precum şi a dreptului internaţional."
Articolul 10 se modifică şi se completează şi va avea următorul cuprins: "

(1)România întreţine şi dezvoltă relaţii paşnice cu toate statele şi, în acest cadru, relaţii de bună vecinătate, precum şi cu celelalte subiecte de drept internaţional şi acţionează în politica sa externă pentru realizarea interesului naţional, pe baza respectului reciproc şi în conformitate cu principiile, cu tratatele internaţionale la care este parte şi cu celelalte norme general admise ale dreptului internaţional.

(2)România este stat membru al Uniunii Europene." ... 10. Alineatul

(1)al articolului 12 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(1)Drapelul României este tricolor, având pe fondul galben stema ţării; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare, începând de la lance: albastru, galben, roşu." 11. La articolul 12, după alineatul

(4)se introduce un alineat nou, alineatul (4^1), cu următorul cuprins: "(4^1) Minorităţile naţionale pot folosi în mod liber, în spaţiu public şi privat, propriile simboluri care reprezintă identitatea lor etnică, culturală, lingvistică şi religioasă." 12. Alineatul

(1)al articolului 15 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(1)Cetăţenii români se nasc şi trăiesc liberi, se bucură de drepturile şi libertăţile garantate şi stabilite prin Constituţie şi alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea." 13. Alineatul

(4)al articolului 16 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(4)Cetăţenii Uniunii Europene care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale." 14. Alineatele

(3)şi

(4)ale articolului 21 se modifică şi vor avea următorul cuprins: "

(3)Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen optim şi previzibil.

(4)Jurisdicţiile administrative speciale sunt gratuite." ... 15. Alineatele

(4)şi

(8)ale articolului 23 se modifică şi vor avea următorul cuprins: "

(4)În mod excepţional şi motivat, cercetarea şi judecarea în procesul penal se fac cu privarea de libertate a persoanei. Arestarea preventivă se dispune de judecătorul instanţei de judecată competentă să judece fondul cauzei, în condiţiile legii şi numai în cursul procesului penal, după punerea în mişcare a acţiunii penale. ..........................................................................

(13)se introduce un alineat nou, alineatul (13^1), cu următorul cuprins: "(13^1) Este interzisă folosirea unor probe obţinute în mod ilegal, cu excepţia cazului când acestea sunt în favoarea celui acuzat." 17. Alineatul

(2)al articolului 24 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(2)se introduce un alineat nou, alineatul (2^1), cu următorul cuprins: "(2^1) În tot cursul procesului penal este garantat principiul egalităţii de arme între acuzare şi apărare." 19. Articolul 26 se modifică şi va avea următorul cuprins: "Viaţa intimă, familială, privată şi datele cu caracter personal

(1)Autorităţile publice garantează dreptul la viaţă intimă, familială şi privată. ...

(2)Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora sau ordinea publică. ...

(3)Autorităţile publice garantează dreptul la protecţia datelor cu caracter personal şi au obligaţia de a lua măsurile de protejare a acestor date. ...

(4)Respectarea prevederilor alin.

(3)se supune controlului unei autorităţi autonome." ... 20. Alineatul

(3)al articolului 27 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(3)Percheziţia se dispune de către judecătorul instanţei de judecată competente să judece fondul cauzei şi se efectuează în condiţiile şi în formele prevăzute de lege." 21. Articolul 28 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(1)Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice, al altor comunicări efectuate prin mijloace electronice, al datelor de trafic, al datelor de localizare şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil şi garantat.

(2)Reţinerea, predarea sau percheziţionarea trimiterilor poştale, interceptarea convorbirilor şi a comunicărilor, interceptarea în mediul ambiental, percheziţia informatică şi accesul la un sistem informatic şi la un suport de stocare a datelor informatice, obţinerea datelor informatice, inclusiv a datelor de trafic şi a datelor de localizare, identificarea abonatului, a proprietarului, a utilizatorului unui sistem de comunicaţii electronice sau a unui punct de acces la un sistem informatic ori alte asemenea tehnici se dispun de judecătorul instanţei competente să judece fondul cauzei şi numai în cursul procesului penal." ... 22. Alineatul

(4)al articolului 29 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(4)Sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă." 23. Alineatele

(3),

(5),

(7)şi

(8)ale articolului 30 se modifică şi vor avea următorul cuprins: "

(3)Libertatea de exprimare implică şi libertatea de a înfiinţa mijloace de comunicare în masă. ...........................................................................

(5)Mijloacele de comunicare în masă au obligaţia de a declara public sursele finanţării şi structura acţionariatului. Procedura declarării se stabileşte prin lege. ... ...........................................................................

(7)Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, profanarea drapelului naţional, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri. ...

(8)Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine, după caz, autorului, celui care exercită răspunderea editorială sau mijlocului de comunicare în masă, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege." ... 24. La articolul 31, după alineatul

(2)se introduce un alineat nou, alineatul (2^1), cu următorul cuprins: "(2^1) Proiectele de acte normative ce urmează să fie adoptate de autorităţile şi instituţiile publice, cu excepţia celor care au caracter de urgenţă potrivit legii, sunt supuse, cu cel puţin 30 de zile înainte de adoptare, dezbaterii publice." 25. Alineatul

(5)al articolului 31 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(5)Serviciile publice de radio, de televiziune şi agenţiile publice de presă sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi agenţii de presă, precum şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică." 26. Articolul 32 se modifică şi va avea următorul cuprins: "Dreptul la educaţie

(1)Accesul la educaţie este garantat, în condiţiile legii. ...

(2)Dreptul la educaţie este garantat, în condiţiile legii, şi se asigură prin învăţământul preşcolar, prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare prevăzute de lege. ...

(3)Educaţia trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalităţii umane şi întărirea respectului faţă de drepturile şi libertăţile fundamentale. ...

(4)Învăţământul general se desfăşoară în limba română. În condiţiile legii, învăţământul se poate desfăşura şi într-o limbă de circulaţie internaţională. ...

(5)Dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege. ...

(6)Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acordă burse sociale de studii copiilor şi tinerilor proveniţi din familii defavorizate şi celor instituţionalizaţi, precum şi burse de merit, în condiţiile legii. ...

(7)Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în unităţi de stat, particulare şi confesionale, în condiţiile legii cu respectarea standardelor de calitate în educaţie pentru fiecare nivel şi formă de învăţământ. ...

(8)Autonomia universitară este garantată. Autonomia universitară implică capacitatea instituţiilor de învăţământ superior de a-şi gestiona direct şi nemijlocit patrimoniul, de a-şi alege ori, după caz, desemna, în mod independent, structurile şi funcţiile de conducere şi de a stabili, potrivit prevederilor legale şi standardelor de calitate, misiunea educaţională şi de cercetare. ...

(9)Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege." ... 27. La articolul 33, după alineatul

(1)se introduce un alineat nou, alineatul (1^1), cu următorul cuprins: "(1^1) Patrimoniul cultural naţional constituit din patrimoniul cultural imobil, patrimoniul cultural mobil şi patrimoniul cultural imaterial formează elementul de perenitate al moştenirii culturale şi al identităţii naţionale şi sunt ocrotite de lege." 28. Alineatul

(3)al articolului 33 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(3)Statul trebuie să asigure păstrarea identităţii spirituale, sprijinirea culturii naţionale, stimularea artelor, protejarea şi conservarea patrimoniului cultural, dezvoltarea creativităţii contemporane, promovarea valorilor culturale şi artistice ale României în lume." 29. La articolul 33, după alineatul

(3)se introduce un alineat nou, alineatul (3^1), cu următorul cuprins: "(3^1) Statul promovează diversitatea expresiilor culturale la nivel naţional şi încurajează dialogul intercultural." 30. La articolul 35, după alineatul

(2)se introduc două alineate noi, alineatele (2^1) şi (3^1), cu următorul cuprins: "(2^1) Statul asigură protecţia, utilizarea durabilă şi refacerea patrimoniului natural. (3^1) Sunt interzise relele tratamente aplicate animalelor, definite potrivit legii." 31. La articolul 37, după alineatul

(2)se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu următorul cuprins: "(2^1) Pot participa la alegerile pentru Senat, pentru Camera Deputaţilor şi pentru funcţia de Preşedinte al României numai candidaţii care au avut domiciliul în România cu cel puţin 6 luni înainte de data alegerilor."

Articolul 38 se modifică şi va avea următorul cuprins: "Cetăţenii români au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în Parlamentul European, în condiţiile legii şi cu respectarea dispoziţiilor Tratatelor Uniunii Europene."
Alineatul

(2)al articolului 40 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(2)Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale." 34. Alineatele

(2)şi

(4)ale articolului 41 se modifică şi vor avea următorul cuprins: "

(2)Persoanele care îşi desfăşoară activitatea în temeiul unui raport de muncă au drepturi la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea în muncă, regimul de muncă al femeilor şi tinerilor, instituirea salariului minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege. .............................................................................

(4)La muncă egală, femeile primesc remuneraţie egală cu bărbaţii." ... 35. Alineatul

(1)al articolului 44 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(1)Dreptul de proprietate şi creanţele împotriva statului sunt garantate. Creanţele împotriva statului au acelaşi regim juridic cu plata obligaţiilor fiscale, în condiţiile legii." 36. Alineatul

(1)al articolului 48 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(1)Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor, cu respectarea principiul interesului superior al acestora." 37. Alineatele

(1)şi

(2)ale articolului 49 se modifică şi vor avea următorul cuprins: "

(1)Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor, cu respectarea principiului interesului superior al acestora.

(2)Statul acordă alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu dizabilităţi. Alte forme de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege." ...

Articolul 50 se modifică şi va avea următorul cuprins: "Protecţia persoanelor cu dizabilităţi Persoanele cu dizabilităţi se bucură de toate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, în condiţii de egalitate de şanse. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor şi de incluziune, prevenire şi tratament în vederea participării efective a persoanelor cu dizabilităţi în viaţa comunităţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor."
După articolul 51 se introduce un articol nou, articolul 51^1, cu următoarea denumire şi următorul cuprins: "Dreptul la o bună administrare Orice persoană are dreptul de a beneficia, în raporturile sale cu administraţia publică, de un tratament imparţial, echitabil şi de a obţine, într-un termen rezonabil, un răspuns la solicitările sale."
Alineatele

(1)şi

(3)ale articolului 52 se modifică şi vor avea următorul cuprins: "

(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea prejudiciului printr-o despăgubire echitabilă. .........................................................................

(3)Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. Statul exercită dreptul de regres, în condiţiile legii." ... 41. Alineatul

(2)al articolului 53 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(2)Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu, pentru o perioadă limitată şi să înceteze de îndată ce a încetat situaţia care a determinat-o şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii." 42. La articolul 55, după alineatul

(3)se introduce un alineat nou, alineatul (3^1), cu următorul cuprins: "(3^1) România este stat membru al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord." 43. Alineatul

(1)al articolului 58 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(1)Avocatul Poporului este instituţia autonomă care are drept scop promovarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, în raporturile acestora cu autorităţile publice." 44. La articolul 58, după alineatul

(1)se introduce un alineat nou, alineatul (1^1), cu următorul cuprins: "(1^1) Avocatul Poporului este numit pe o durată de 5 ani. Adjuncţii Avocatului Poporului sunt specializaţi pe domenii de activitate. Mandatul Avocatului Poporului încetează înainte de termen în caz de demisie, incompatibilitate cu alte funcţii publice sau private, imposibilitate de a-şi îndeplini atribuţiile mai mult de 90 de zile ori în caz de deces." 45. Alineatul

(2)al articolului 61 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(2)Parlamentul este alcătuit din Senat şi Camera Deputaţilor." 46. Alineatele

(1)şi

(3)ale articolului 62 se modifică şi vor avea următorul cuprins: "

(1)Senatul şi Camera Deputaţilor sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii electorale. .........................................................................

(3)Numărul deputaţilor nu poate fi mai mare de

La acest număr se adaugă reprezentanţii cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale." ...
Alineatele

(1)şi

(2)ale articolului 63 se modifică şi vor avea următorul cuprins: "

(1)Senatul şi Camera Deputaţilor sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care se prelungeşte de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă, până la încetarea acestora.

(2)Alegerile pentru Senat şi pentru Camera Deputaţilor se desfăşoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului." ... 48. Alineatele

(2)şi

(3)ale articolului 64 se modifică şi vor avea următorul cuprins: "

(2)Fiecare Cameră îşi alege un birou permanent. Preşedintele Senatului şi preşedintele Camerei Deputaţilor se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalţi membri ai birourilor permanente sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocaţi înainte de expirarea mandatului.

(3)Senatorii şi deputaţii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere. La începutul legislaturii se constituie grupurile parlamentare ale partidelor politice sau formaţiunilor politice care au participat la alegeri. Pe parcursul legislaturii nu se pot constitui grupuri parlamentare noi." ... 49. La articolul 64, după alineatul

(4)se introduce un alineat nou, alineatul (4^1), cu următorul cuprins: "(4^1) Orice persoană de drept public, orice persoană juridică privată şi orice persoană fizică are obligaţia de a se prezenta, direct sau prin reprezentant legal, după caz, în faţa unei comisii parlamentare, în urma invitaţiei scrise primite din partea acesteia, cu excepţia magistraţilor. Activitatea comisiei parlamentare nu se poate substitui organelor judiciare." 50. Alineatul

(5)al articolului 64 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(5)Birourile permanente şi comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuraţiei politice a fiecărei Camere rezultate din alegeri." 51. Alineatele

(1)şi

(2)ale articolului 65 se modifică şi vor avea următorul cuprins: "

(1)Senatul şi Camera Deputaţilor lucrează în şedinţe separate.

(2)Camerele îşi desfăşoară lucrările şi în şedinţe comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majorităţii senatorilor şi deputaţilor, pentru: ...

a)primirea mesajelor Preşedintelui României; ...
b)suspendarea preşedintelui României; ...
c)aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat; ...
d)acordarea votului de încredere Guvernului; ...
e)dezbaterea şi votarea moţiunilor de cenzură; ...
f)angajarea răspunderii Guvernului în condiţiile art. 114 din Constituţie; ...
g)aprobarea strategiei naţionale de securitate a României; ...
h)declararea mobilizării totale sau parţiale; ...
i)declararea stării de război; ...
j)suspendarea sau încetarea ostilităţilor militare; ...
k)îndeplinirea oricăror alte atribuţii care, potrivit Constituţiei, se exercită în şedinţă comună." ... 52. Alineatele

(1)şi

(2)ale articolului 66 se modifică şi vor avea următorul cuprins: "

(1)Senatul şi Camera Deputaţilor se întrunesc în două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii decembrie.

(2)Senatul şi Camera Deputaţilor se întrunesc şi în sesiuni extraordinare, la cererea Preşedintelui României, a biroului permanent al fiecărei Camere ori a cel puţin o treime din numărul senatorilor sau al deputaţilor." ...

Articolul 67 se modifică şi va avea următorul cuprins: "Senatul şi Camera Deputaţilor adoptă legi, hotărâri şi moţiuni, în prezenţa majorităţii membrilor."
După articolul 67 se introduce un articol nou, articolul 67^1, cu următoarea denumire şi următorul cuprins: "Atribuţii în domeniul afacerilor Uniunii Europene

(1)Senatul şi Camera Deputaţilor verifică respectarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii de către proiectele legislative de la nivelul Uniunii Europene în conformitate cu tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în condiţiile stabilite prin lege organică. ...

(2)Senatul şi Camera Deputaţilor sunt implicate în formularea poziţiilor României în cadrul procesului decizional la nivelul Uniunii Europene. ...

(3)În scopul îndeplinirii atribuţiilor prevăzute la alineatele

(1)şi

(2), Senatul şi Camera Deputaţilor adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor prezenţi." ...

Denumirea secţiunii a 2-a se modifică şi va avea următorul cuprins: "Statutul senatorilor şi al deputaţilor"
Alineatul

(1)al articolului 69 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(1)În exercitarea mandatului, senatorii şi deputaţii sunt în serviciul poporului." 57. Articolul 70 se modifică şi va avea următorul cuprins: "Mandatul senatorilor şi al deputaţilor

(1)Senatorii şi deputaţii intră în exerciţiul mandatului la data întrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub condiţia validării alegerii şi a depunerii jurământului. Jurământul se stabileşte prin lege organică. ...

(2)Calitatea de deputat sau de senator încetează: ...

a)la data întrunirii legale a Camerelor nou-alese; ...
b)în caz de demisie; ...
c)în caz de pierdere a drepturilor electorale; ...
d)în caz de incompatibilitate; ...
e)la data demisiei din partidul politic sau formaţiunea politică din partea căreia a fost ales sau la data înscrierii acestuia într-un alt partid politic sau într-o altă formaţiune politică; ...
g)în caz de deces." ... 58. Alineatele

(1)şi

(2)ale articolului 71 se modifică şi vor avea următorul cuprins: "

(1)Nimeni nu poate fi, în acelaşi timp, senator şi deputat.

(2)Calitatea de senator sau de deputat este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului." ... 59. Articolul 72 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(1)Senatorii şi deputaţii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

(2)Senatorii şi deputaţii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. Senatorii şi deputaţii nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. ...

(3)În caz de infracţiune flagrantă, senatorii şi deputaţii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri." ... 60. La alineatul

(3)al articolului 73, litera

e)se modifică şi va avea următorul cuprins: "
e)organizarea Guvernului şi a Consiliului Naţional de Securitate;" 61. La alineatul

(3)al articolului 73, după litera i) se introduc patru noi litere, literele i^1), i^2), i^3) şi i^4), cu următorul cuprins: "i^1) statutul profesiilor juridice; i^2) statutul Băncii Naţionale a României; i^3) organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale; i^4) organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi;" 62. Alineatele

(1)şi

(4)ale articolului 74 se modifică şi vor avea următorul cuprins: "

(1)Iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui număr de cel puţin 75.000 de cetăţeni cu drept de vot. Cetăţenii care îşi manifestă dreptul la iniţiativă legislativă trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar în fiecare dintre aceste judeţe, respectiv în municipiul Bucureşti, trebuie să fie înregistrate cel puţin 5.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative. ...........................................................................

(4)Senatorii, deputaţii şi cetăţenii care exercită dreptul la iniţiativă legislativă pot prezenta propuneri legislative numai în forma cerută pentru proiectele de legi." ... 63. Alineatele

(1)-

(4)ale articolului 75 se modifică şi vor avea următorul cuprins: "

(1)Iniţiativele legislative se supun dezbaterii şi adoptării Senatului, în calitate de primă Cameră competentă, cu excepţia celor privind organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală, a celor privind ratificarea actelor internaţionale, inclusiv cele referitoare la acordarea de împrumuturi externe, precum şi cele care au ca obiect de reglementare măsurile legislative ce rezultă din aplicarea acestora, pentru care Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

(2)Prima Cameră sesizată se pronunţă în termen de 30 de zile. Pentru coduri şi proiectele de legi de complexitate deosebită, termenul este de 45 de zile. În cazul depăşirii acestor termene, se consideră că proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate. ...

(3)Senatul numeşte sau alege, după caz, în condiţiile stabilite prin lege sau prin regulamentul propriu de organizare şi funcţionare: ...

a)Avocatul Poporului; ...
b)preşedintele şi preşedinţii de secţie ai Consiliului Legislativ; ...
c)consilierii Curţii de Conturi; ...
d)preşedintele Consiliului Economic şi Social; ...
e)directorii serviciilor de informaţii; ...
f)reprezentanţii oricărei alte autorităţi sau instituţii publice aflate sub control parlamentar. ...

(4)Senatul exercită controlul parlamentar asupra tuturor autorităţilor sau instituţiilor publice prevăzute la alin.

(3), potrivit regulamentului propriu de organizare şi funcţionare." ... 64. Alineatul

(5)al articolului 75 se abrogă. 65. După alineatul

(5)al articolului 75 se introduce un alineat nou, alineatul (5^1), cu următorul cuprins: "(5^1) În cazul iniţiativelor legislative ce intră în dezbaterea şedinţelor comune ale Senatului şi Camerei Deputaţilor, precum şi în cazul aprobării strategiei naţionale de securitate, Parlamentul se pronunţă în termen de maximum 6 luni de la sesizare." 66. Alineatul

(1)al articolului 76 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(1)Legile organice, legile prin care este restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi, în condiţiile art. 53, precum şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere." 67. La articolul 76, după alineatul

(2)se introduce un alineat nou, alineatul (2^1), cu următorul cuprins: "(2^1) Intervenţiile legislative asupra legilor organice nu se pot realiza prin acte normative de nivel inferior." 68. Alineatele

(2)şi

(3)ale articolului 77 se modifică şi vor avea următorul cuprins: "

(2)Înainte de promulgare, Preşedintele României poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.

(3)Dacă Preşedintele României a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituţionalităţii ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat constituţionalitatea." ...

La articolul 78 se introduce un alineat nou, alineatul (1^1), cu următorul cuprins: "(1^1) Accesul la varianta electronică a Monitorului Oficial al României este gratuit şi nu poate fi îngrădit."
Alineatele

(1)şi

(2)ale articolului 80 se modifică şi vor avea următorul cuprins: "

(1)Preşedintele României este şeful statului, reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.

(2)Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele României exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate." ... 71. Denumirea articolului 81 se modifică şi va avea următorul cuprins: "Alegerea Preşedintelui României" 72. Alineatul

(2)al articolului 82 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(2)Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în faţa Senatului şi a Camerei Deputaţilor, în şedinţă comună, următorul jurământ: «Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!»" 73. Alineatul

(1)al articolului 83 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(1)Mandatul Preşedintelui României este de 4 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului." 74. Alineatele

(1)-

(3)ale articolului 85 se modifică şi vor avea următorul cuprins: "

(1)Preşedintele României desemnează candidatul pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.

(2)În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele României revocă şi numeşte, la propunerea prim-ministrului, după audierea candidatului în comisiile de specialitate ale Parlamentului, pe unii membri ai Guvernului. ...

(3)Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziţia politică a Guvernului, Preşedintele României va putea exercita atribuţia prevăzută la alineatul

(2)numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea prim-ministrului." ... 75. La articolul 85, după alineatul

(3)se introduce un alineat nou, alineatul (3^1), cu următorul cuprins: "(3^1) Preşedintele României nu poate refuza propunerea prim-ministrului de revocare şi numire a unor membri ai Guvernului." 76. Alineatul

(1)al articolului 87 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(1)Preşedintele României poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea prim-ministrului, în alte situaţii." 77. Alineatul

(1)al articolului 89 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(1)După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a preşedinţilor partidelor, a formaţiunilor sau a alianţelor politice parlamentare, Preşedintele României dizolvă Parlamentul dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru învestitura Guvernului, în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin trei solicitări de învestitură." 78. La articolul 89, după alineatul

(1)se introduce un alineat nou, alineatul (1^1), cu următorul cuprins: "(1^1) Preşedintele României dizolvă Parlamentul şi în situaţia în care o hotărâre în acest sens este adoptată cu votul a două treimi dintre membrii fiecărei Camere." 79. Articolul 90 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(1)Preşedintele României sau cel puţin 250.000 de cetăţeni cu drept de vot poate/pot cere poporului să-şi exprime voinţa, prin referendum, cu privire la probleme de interes naţional, cu excepţia celor referitoare la revizuirea Constituţiei.

(2)Cetăţenii care iniţiază organizarea referendumului trebuie să provină din cel puţin jumătate dintre judeţele ţării, iar în fiecare dintre aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate cel puţin 10.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative. ...

(3)Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin 30% din numărul persoanelor înscrise în listele electorale." ... 80. La articolul 91, după alineatul

(1)se introduce un alineat nou, alineatul (1^1), cu următorul cuprins: "(1^1) Preşedintele reprezintă România la reuniunile Uniunii Europene având ca temă relaţiile externe ale Uniunii Europene, politica de securitate comună, modificarea sau completarea tratatelor constitutive ale Uniunii Europene." 81. Denumirea şi alineatul

(1)ale articolului 92 se modifică şi vor avea următorul cuprins: "Atribuţii în domeniul securităţii naţionale

(1)Preşedintele României este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Naţional de Securitate." ... 82. Alineatul

(2)al articolului 92 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(2)El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau totală a forţelor armate. Numai în cazuri excepţionale, hotărârea Preşedintelui României se supune ulterior aprobării Parlamentului, în cel mult 5 zile de la adoptare." 83. La articolul 92, după alineatul

(4)se introduc patru alineate noi, alineatele

(5)-

(8), cu următorul cuprins: "

(5)Preşedintele României propune Senatului candidaţii pentru funcţia de director al Serviciului Român de Informaţii şi director al Serviciului de Informaţii Externe.

(6)Preşedintele României numeşte şeful Statului Major General, la propunerea ministrului Apărării, cu avizul prim-ministrului. ...

(7)În maximum 6 luni de la depunerea jurământului, Preşedintele României înaintează Parlamentului Strategia Naţională de Securitate. ...

(8)Preşedintele României prezintă anual Parlamentului un mesaj privind starea securităţii naţionale." ... 84. Alineatele

(1)-

(3)ale articolului 95 se modifică şi vor avea următorul cuprins: "

(1)În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Senat şi de Camera Deputaţilor, în şedinţă comună, cu votul majorităţii senatorilor şi deputaţilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele României poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.

(2)Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul senatorilor şi deputaţilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui României. ...

(3)Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui României." ... 85. La articolul 95, după alineatul

(3)se introduce un alineat nou, alineatul (3^1), cu următorul cuprins: "(3^1) Dacă referendumul de demitere din funcţie este valid, dar propunerea de demitere nu întruneşte o majoritate de 50% plus unu din voturile valabil exprimate, Parlamentul va fi dizolvat, urmând ca în termen de 45 de zile calendaristice să se organizeze alegeri parlamentare anticipate. Prevederile art. 90 alin.

(3)se aplică în mod corespunzător." 86. Articolul 96 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(1)Senatul şi Camera Deputaţilor, în şedinţă comună, cu votul a cel puţin două treimi din numărul senatorilor şi deputaţilor, pot hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru înaltă trădare.

(2)Propunerea de punere sub acuzare poate fi iniţiată de majoritatea senatorilor şi deputaţilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui României pentru a putea da explicaţii cu privire la faptele ce i se impută. ...

(3)De la data punerii sub acuzare şi până la data demiterii, Preşedintele României este suspendat de drept. ...

(4)Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Preşedintele României este demis de drept la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare." ... 87. Alineatul

(1)al articolului 98 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(1)Dacă funcţia de Preşedinte al României devine vacantă ori dacă Preşedintele este suspendat din funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de preşedintele Senatului sau de preşedintele Camerei Deputaţilor." 88. Alineatul

(2)al articolului 100 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(2)Decretele emise de Preşedintele României în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute în articolul 91 alineatele

(1)şi

(2), articolul 92 alineatele

(2)şi

(3), articolul 93 alineatul

(1)şi articolul 94 literele a),

b)şi
d)se contrasemnează de prim-ministru." 89. Alineatul

(1)al articolului 102 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(1)Guvernul, potrivit programului său de guvernare aprobat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice." 90. La articolul 102, după alineatul

(3)se introduce un alineat nou, alineatul (3^1), cu următorul cuprins: "(3^1) Guvernul asigură reprezentarea României la reuniunile instituţiilor Uniunii Europene, cu excepţia celor prevăzute la art. 91 alin. (1^1)." 91. Alineatele

(1)şi

(3)ale articolului 103 se modifică şi vor avea următorul cuprins: "

(1)Preşedintele României îl desemnează drept candidat pentru funcţia de prim-ministru pe reprezentantul propus de partidul politic, respectiv de alianţa politică participante la alegeri care au obţinut cel mai mare număr de mandate parlamentare, potrivit rezultatului oficial al alegerilor. În cazul în care există mai multe formaţiuni politice care au participat la alegeri şi care au obţinut acelaşi număr de mandate, Preşedintele României îl desemnează drept candidat pentru funcţia de prim-ministru pe reprezentantul propus de partidul politic, respectiv alianţa politică participante la alegeri, care au obţinut cel mai mare număr de voturi, potrivit rezultatului oficial al alegerilor. ...........................................................................

(3)Programul şi lista Guvernului se dezbat de Senat şi de Camera Deputaţilor, în şedinţă comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii senatorilor şi deputaţilor." ... 92. La articolul 103, după alineatul

(3)se introduc trei alineate noi, alineatele (3^1)-(3^3), cu următorul cuprins: "(3^1) În cazul în care candidatul pentru funcţia de prim-ministru îşi depune mandatul, nu se prezintă în faţa Parlamentului pentru acordarea votului de încredere în termenul prevăzut sau nu obţine votul de încredere, Preşedintele României îl desemnează drept candidat pentru funcţia de prim-ministru pe reprezentantul propus de partidul politic, respectiv alianţa politică participante la alegeri care au obţinut al doilea cel mai mare număr de mandate parlamentare, potrivit rezultatului oficial al alegerilor. (3^2) În cazul în care cel de-al doilea candidat la funcţia de prim-ministru îşi depune mandatul, nu se prezintă în faţa Parlamentului pentru acordarea votului de încredere în termenul prevăzut sau nu obţine votul de încredere, Preşedintele României îl desemnează drept candidat pentru funcţia de prim-ministru pe reprezentantul propus de o coaliţie de formaţiuni politice parlamentare care însumează majoritatea absolută a mandatelor parlamentare, potrivit rezultatului oficial al alegerilor. (3^3) În cazul în care cel de-al treilea candidat la funcţia de prim-ministru îşi depune mandatul, nu se prezintă în faţa Parlamentului pentru acordarea votului de încredere în termenul prevăzut sau nu obţine votul de încredere, Preşedintele României dizolvă Parlamentul." 93. Alineatul

(1)al articolului 104 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(1)Prim-ministrul, miniştrii şi ceilalţi membri ai Guvernului vor depune individual, în faţa Preşedintelui României, jurământul de la articolul 82." 94. Articolul 107 se modifică şi va avea următorul cuprins: "Prim-ministrul

(1)Prim-ministrul conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, respectând atribuţiile ce le revin. De asemenea, prezintă Senatului şi Camerei Deputaţilor rapoarte şi declaraţii cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate. ...

(2)Preşedintele României nu îl poate revoca pe prim-ministru. ...

(3)Dacă prim-ministrul se află în una dintre situaţiile prevăzute la articolul 106, cu excepţia revocării, sau este în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile, Preşedintele României va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuţiile prim-ministrului, până la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilităţii exercitării atribuţiilor, încetează dacă prim-ministrul îşi reia activitatea în Guvern. ...

(4)Prevederile alineatului

(3)se aplică în mod corespunzător şi celorlalţi membri ai Guvernului, la propunerea prim-ministrului, pentru o perioadă de cel mult 45 de zile." ...

După articolul 107 se introduce un articol nou, articolul 107^1, cu următoarea denumire şi următorul cuprins: "Atribuţii în domeniul securităţii naţionale Prim-ministrul este vicepreşedinte al Consiliului Naţional de Securitate."
Alineatul

(4)al articolului 108 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(4)Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de prim-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii sau a ordonanţei. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate." 97. Alineatul

(2)al articolului 109 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(2)Numai Senatul, Camera Deputaţilor şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele României poate dispune suspendarea acestora din funcţie. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie." 98. Alineatul

(1)al articolului 110 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(1)Guvernul îşi exercită mandatul până la data învestirii noului Guvern." 99. Alineatul

(1)al articolului 111 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(1)Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice, în cadrul controlului parlamentar al activităţii lor, sunt obligate să prezinte informaţiile şi documentele cerute de Senat, Camera Deputaţilor sau de comisiile parlamentare, prin intermediul preşedinţilor acestora. În cazul în care o iniţiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea informării este obligatorie." 100. Alineatul

(2)al articolului 112 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(2)Senatul sau Camera Deputaţilor poate adopta o moţiune simplă prin care să-şi exprime poziţia cu privire la o problemă de politică internă sau externă ori, după caz, cu privire la o problemă ce a făcut obiectul unei interpelări." 101. Alineatele

(1),

(2)şi

(4)ale articolului 113 se modifică şi vor avea următorul cuprins: "

(1)Senatul şi Camera Deputaţilor, în şedinţă comună, pot retrage încrederea acordată Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură, cu votul majorităţii senatorilor şi deputaţilor.

(2)Moţiunea de cenzură poate fi iniţiată de cel puţin o pătrime din numărul total al senatorilor şi deputaţilor şi se comunică Guvernului la data depunerii. ... ..........................................................................

(4)Dacă moţiunea de cenzură a fost respinsă, senatorii şi deputaţii care au semnat-o nu mai pot iniţia, în aceeaşi sesiune, o nouă moţiune de cenzură, cu excepţia cazului în care Guvernul îşi angajează răspunderea potrivit articolului 114." ... 102. Alineatul

(1)al articolului 114 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(1)Guvernul îşi poate angaja, o singură dată într-o sesiune parlamentară, răspunderea în faţa Senatului şi a Camerei Deputaţilor, în şedinţă comună, asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege." 103. Alineatul

(6)al articolului 115 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(6)Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale ori privind regimul infracţiunilor, pedepselor şi al executării acestora, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică." 104. Articolul 119 se modifică şi va avea următorul cuprins: "Consiliul Naţional de Securitate

(1)Consiliul Naţional de Securitate organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii internaţionale şi la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară, precum şi la acţiuni de menţinere sau de restabilire a păcii. ...

(2)Consiliul Naţional de Securitate emite hotărâri care sunt obligatorii pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice. ...

(3)Consiliul Naţional de Securitate prezintă anual sau oricând este solicitat rapoarte de activitate Parlamentului." ...

După articolul 119 se introduce o nouă secţiune, secţiunea 1^1, cu denumirea "Administraţia publică centrală în teritoriu", alcătuită din articolul 119^1 - "Prefectul şi subprefectul", cu următorul cuprins: "Secţiunea 1^1 Administraţia publică centrală în teritoriu Art. 119^
- Prefectul şi subprefectul

(1)Guvernul numeşte, în unităţile administrativ-teritoriale, prefecţi şi subprefecţi, în condiţiile legii. ...

(2)Prefectul şi subprefectul sunt reprezentanţii Guvernului pe plan local şi conduc serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale. ...

(3)Atribuţiile prefectului şi ale subprefectului se stabilesc prin lege organică. ...

(4)Între prefecţi şi subprefecţi, pe de o parte, consiliile locale, primari, consiliile judeţene şi preşedinţii acestora, precum şi consiliile regionale şi preşedinţii acestora, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare. ...

(5)Prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului regional, judeţean sau local, al preşedintelui consiliului judeţean, al preşedintelui consiliului regional sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal. Actul atacat poate fi suspendat numai de instanţa competentă, potrivit legii." ... 106. Alineatul

(1)al articolului 120 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(1)Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice. Descentralizarea serviciilor publice se realizează, cu respectarea principiului subsidiarităţii, prin asigurarea integrală a resurselor financiare necesare pentru exercitarea, în bune condiţii, a competenţelor transferate." 107. Articolul 122 se modifică şi va avea următorul cuprins: "Autorităţi judeţene şi regionale

(1)Consiliul judeţean şi preşedintele acestuia reprezintă autoritatea administraţiei publice pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean. ...

(2)Consiliul regional şi preşedintele acestuia reprezintă autoritatea administraţiei publice pentru coordonarea activităţii consiliilor judeţene, în vederea realizării serviciilor publice de interes regional. ...

(3)Consiliul judeţean şi consiliul regional sunt alese şi funcţionează în condiţiile legii. ...

(4)Preşedintele consiliului judeţean şi preşedintele consiliului regional sunt aleşi şi îndeplinesc atribuţii în condiţiile legii." ... 108. Articolul 123 se abrogă. 109. Alineatul

(4)al articolului 126 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(4)Compunerea şi organizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi regulile de funcţionare a acesteia se stabilesc prin legea sa organică." 110. Partea introductivă şi litera b) ale alineatului

(2)al articolului 133 se modifică şi vor avea următorul cuprins: "

(2)Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 21 membri, din care: ............................................................................. b) 4 reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti în domeniul dreptului, care se bucură de înaltă reputaţie profesională şi morală, aleşi de Senat; aceştia participă numai la lucrările în plen;" ... 111. Alineatele

(3)şi

(4)ale articolului 133 se modifică şi vor avea următorul cuprins: "

(3)Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales pentru un mandat de un an, ce nu poate fi reînnoit, dintre judecătorii prevăzuţi la alineatul

(2)litera a).

(4)Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 4 ani." ... 112. La articolul 133, după alineatul

(4)se introduce un alineat nou, alineatul (4^1), cu următorul cuprins: "(4^1) Magistraţii aleşi membri ai Consiliului Superior al Magistraturii sunt revocaţi din funcţie de adunările generale de la nivelul instanţelor sau parchetelor pe care le reprezintă, potrivit legii speciale de organizare şi funcţionare." 113. Alineatul

(1)al articolului 134 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(1)Secţiile Consiliului Superior al Magistraturii propun Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor, respectiv a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii. Secţia de judecători a Consiliului Superior al Magistraturii gestionează în mod exclusiv cariera profesională a judecătorilor, iar Secţia de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii gestionează în mod exclusiv cariera profesională a procurorilor. Hotărârile secţiilor se atacă direct la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie." 114. Alineatul

(2)al articolului 135 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(2)Statul garantează şi promovează creşterea competitivităţii economiei româneşti prin:

a)libertatea activităţilor economice, protecţia concurenţei loiale, protecţia consumatorilor, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; ...
b)protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară; ...
c)stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor; ...
d)exploatarea resurselor de producţie în condiţii de maximă eficienţă economică şi cu acordarea accesului nediscriminatoriu tuturor celor interesaţi; ...
e)dezvoltarea economică în condiţiile ocrotirii mediului înconjurător şi menţinerii echilibrului ecologic; ...
f)crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii; ...
g)aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene." ... 115. După articolul 137 se introduce un articol nou, articolul 137^1, cu următoarea denumire şi următorul cuprins: "Moneda naţională şi banca centrală

(1)Banca Naţională a României este banca centrală a statului român, autoritate publică autonomă, ale cărei prerogative, administrare şi funcţionare se reglementează prin lege, în conformitate cu normele de drept internaţional care decurg din tratatele la care România este parte. ...

(2)În exercitarea prerogativelor sale, Banca Naţională a României nu poate solicita sau primi instrucţiuni de la nicio autoritate sau instituţie a statului. ...

(3)Banca centrală are dreptul să emită însemne monetare pe teritoriul României. ...

(4)În conformitate cu tratatele constitutive şi actele legislative ale Uniunii Europene, prin lege organică se pot reglementa: ...

a)transferul de prerogative ale Băncii Naţionale a României la Banca Centrală Europeană; ...
b)recunoaşterea circulaţiei şi înlocuirea monedei naţionale cu moneda euro." ... 116. Alineatele

(1)şi

(2)ale articolului 138 se modifică şi vor avea următorul cuprins: "

(1)Bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor, ale judeţelor şi ale regiunilor.

(2)Guvernul elaborează anual sau multianual proiectul bugetului de stat şi pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le transmite instituţiilor Uniunii Europene, după informarea prealabilă a Parlamentului asupra conţinutului acestora." ... 117. Alineatele

(3)-

(6)ale articolului 140 se modifică şi vor avea următorul cuprins: "

(3)La cererea Senatului sau a Camerei Deputaţilor, Curtea de Conturi controlează modul de gestionare a resurselor publice şi raportează despre cele constatate.

(4)Consilierii de conturi sunt numiţi de Senat pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit. Membrii Curţii de Conturi sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe toată durata acestuia. Ei sunt supuşi incompatibilităţilor prevăzute de lege pentru judecători. ...

(5)Curtea de Conturi se înnoieşte cu o treime din consilierii de conturi numiţi de Senat, din 3 în 3 ani, în condiţiile prevăzute de legea organică a Curţii. ...

(6)Revocarea membrilor Curţii de Conturi se face de către Senat, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege." ... 118. Alineatul

(3)al articolului 142 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(3)Trei judecători sunt numiţi de Senat, trei de Camera Deputaţilor şi trei de Preşedintele României." 119. La articolul 146, literele

b)şi
e)se modifică şi vor avea următorul cuprins: "
b)se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale, din oficiu sau la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui număr de cel puţin 25 de senatori sau de cel puţin 50 de deputaţi; .............................................................................
e)soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a prim-ministrului sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii;" ... 120. Litera
l)a articolului 146 se abrogă. 121. Denumirea titlului VI se modifică şi va avea următorul cuprins: "Apartenenţa României la Uniunea Europeană şi la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord" 122. Alineatele

(1)şi

(2)ale articolului 148 se modifică şi vor avea următorul cuprins: "

(1)Ratificarea tratatelor prin care sunt modificate sau completate tratatele constitutive ale Uniunii Europene, precum şi tratatele prin care este modificat sau completat Tratatul Atlanticului de Nord se face printr-o lege adoptată în şedinţă comună a Senatului şi Camerei Deputaţilor, cu votul a două treimi din numărul senatorilor şi deputaţilor.

(2)România asigură respectarea, în cadrul ordinii juridice naţionale, a dreptului Uniunii Europene, conform obligaţiilor asumate prin actul de aderare şi prin celelalte tratate semnate în cadrul Uniunii." ... 123. Articolul 149 se abrogă. 124. Alineatul

(1)al articolului 150 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(1)Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul senatorilor sau al deputaţilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot." 125. Alineatele

(1)şi

(2)ale articolului 151 se modifică şi vor avea următorul cuprins: "

(1)Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Senat şi de Camera Deputaţilor, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere.

(2)Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Senatul şi Camera Deputaţilor, în şedinţă comună, hotărăsc cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul senatorilor şi deputaţilor." ... 126. Alineatul

(3)al articolului 151 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(3)Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire. Dispoziţiile art. 90 alin.

(3)se aplică în mod corespunzător." 127. Alineatul

(2)al articolului 154 se modifică şi va avea următorul cuprins: "

(2)Consiliul Legislativ, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a legii de revizuire a Constituţiei, va examina conformitatea legislaţiei cu prezenta Constituţie şi va face Parlamentului sau, după caz, Guvernului propuneri corespunzătoare." 128. Alineatele

(4)-

(6)ale articolului 155 se abrogă."

Luând în dezbatere propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei, la termenele din 14, 15 şi 16 februarie 2014, CURTEA, examinând propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei, raportul întocmit de judecătorii-raportori, dispoziţiile Constituţiei, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine următoarele:
Competenţa Curţii Constituţionale de a soluţiona prezenta cauză este prevăzută de dispoziţiile art. 146 lit. a) teza finală din Constituţie, potrivit cărora Curtea Constituţională se pronunţă, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei.
În exercitarea acestei atribuţii, Curtea Constituţională se pronunţă asupra îndeplinirii condiţiilor constituţionale de formă şi de fond privind revizuirea Constituţiei, prevăzute de titlul VII al Legii fundamentale - "Revizuirea Constituţiei", condiţii care se referă la iniţiativa şi limitele revizuirii. Iniţiativa revizuirii Constituţiei
Potrivit art. 150 alin.

(1)din Constituţie, "Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot." 10. În cauză, propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei este semnată de un număr de 108 senatori şi 236 de deputaţi, adică de mai mult de o pătrime din numărul senatorilor şi, respectiv, al deputaţilor. Prin urmare, exercitarea dreptului de iniţiativă legislativă a revizuirii Constituţiei s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 150 alin.

(1)din Constituţie.

Propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei este prezentată sub forma unui proiect de lege, este însoţită de expunerea de motive şi Avizul Consiliului Legislativ nr. 242 din 28 iunie 2013, înregistrat la Biroul permanent al Senatului cu nr. 429 din 28 iunie
Din Adresa nr. 429 din 7 februarie 2014 a Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României, prin care propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei a fost transmisă Biroului permanent al Senatului, rezultă că forma acesteia este cea "finalizată ca urmare a modificărilor aduse, potrivit propunerilor Consiliului Legislativ". Limitele revizuirii Constituţiei
În ceea ce priveşte limitele revizuirii, art. 152 din Constituţie prevede următoarele: "

(1)Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.

(2)De asemenea, nicio revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora. ...

(3)Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă şi nici în timp de război." 14. Textul citat reglementează condiţii de constituţionalitate intrinsecă a iniţiativei de revizuire [alin.

(1)şi

(2)ale art. 152] şi de constituţionalitate extrinsecă a acesteia [alin.

(3)al art. 152]. 15. Sub aspectul constituţionalităţii extrinseci, privitoare la normalitatea împrejurărilor revizuirii Constituţiei, textul art. 152 alin.

(3)din Legea fundamentală, care interzice revizuirea Constituţiei pe durata stării de asediu sau a stării de război se coroborează cu cel al art. 63 alin.

(4)teza a doua din Constituţie, potrivit căruia revizuirea Constituţiei nu se poate realiza în perioada în care mandatul Camerelor se prelungeşte până la întrunirea legală a noului Parlament.

Curtea constată că în cauză nu subzistă niciuna dintre situaţiile la care fac referire textele constituţionale menţionate, fiind întrunite condiţiile de constituţionalitate extrinsecă a iniţiativei de revizuire.
Pentru aceste considerente, cu unanimitate de voturi, Curtea constată că propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei a fost iniţiată cu respectarea prevederilor art. 150 alin.

(1)din Constituţie. 18. Pronunţarea cu privire la constituţionalitatea intrinsecă impune analiza modificărilor propuse prin raportare la dispoziţiile art. 152 alin.

(1)şi

(2)din Constituţie, pentru a determina dacă obiectul revizuirii îl constituie caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială, precum şi dacă modificările propuse au ca efect suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale sau a garanţiilor acestora. Examinarea modificărilor propuse, în raport cu prevederile art. 152 din Constituţie A. Titlul I - Principii generale Articolul 1 - Statul român 19. Prin articolul unic pct. 1 din propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei se introduce, după alin.

(1)al art. 1 din Constituţie, un alineat nou, alin. (1^1), având următorul cuprins: "România recunoaşte rolul istoric în constituirea şi modernizarea statului român al Bisericii Ortodoxe şi al celorlalte culte religioase recunoscute de lege, al Casei Regale şi al minorităţilor naţionale."

Curtea constată că textul citat nu enunţă un principiu. Cuvântul "principiu" semnifică un element fundamental, iar principiile generale ale unui sistem sunt definite ca reprezentând un ansamblu de propoziţii directoare cărora le sunt subordonate structura şi dezvoltarea acelui sistem.
În ansamblul unei Legi fundamentale, principiile generale constituie cadrul pe care se grefează toate celelalte norme ale acesteia. Or, recunoaşterea rolului istoric al unor instituţii, entităţi, persoane nu poate fi calificată ca având această semnificaţie, ci reprezintă o afirmaţie căreia iniţiatorii propunerii legislative de revizuire a Constituţiei au dorit să îi acorde o anume importanţă prin inserarea în Constituţie. Aceasta se poate realiza, eventual, într-un preambul sau într-o expunere de motive, iar nu în corpul Constituţiei şi, cu atât mai puţin, în titlul acesteia dedicat principiilor generale.
De asemenea, analizând conţinutul textului propus a fi introdus, Curtea constată că acesta face referire la Biserica Ortodoxă şi celelalte culte religioase recunoscute de lege, nefiind clar de ce doar unul dintre aceste culte religioase, Biserica Ortodoxă, este menţionat distinct, în timp ce alte culte religioase recunoscute de lege nu sunt individualizate. În plus, în condiţiile în care noi culte religioase pot fi oricând recunoscute prin lege, stabilirea, cu caracter de principiu, a unui rol istoric al acestora în constituirea şi modernizarea statului român este nejustificată.
Tot astfel, nu se justifică menţionarea doar a Casei Regale din ansamblul entităţilor care au avut un rol în constituirea şi modernizarea statului român.
În aceeaşi enumerare, pe poziţie de egalitate cu Biserica Ortodoxă, celelalte culte religioase şi Casa Regală cât priveşte "rolul istoric în constituirea şi modernizarea statului român" sunt menţionate minorităţile naţionale. Or, nu se poate reţine vreo egalitate sau similitudine între minorităţile naţionale şi celelalte entităţi reunite în acelaşi text, inclusiv din perspectiva rolului la care textul face referire.
În concluzie, textul propus a fi introdus nu are caracter de principiu general şi este inexact sub aspectul conţinutului. Astfel fiind, cu majoritate de voturi, Curtea recomandă eliminarea acestuia. Articolul 2 - Suveranitatea
Prin articolul unic pct. 2 din propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei se introduce după alineatul

(2)al art. 2 din Constituţie un alineat nou, alin. (2^1), cu următorul cuprins: "Demnitatea umană este sursa tuturor drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi este inviolabilă. Toate formele de autoritate publică trebuie să respecte şi să protejeze demnitatea umană". 27. Curtea constată că aşezarea acestui alineat în structura articolului 2 al Constituţiei, referitor la Suveranitate, este lipsită de logică juridică. Un astfel de text, care consacră demnitatea ca "sursă a tuturor drepturilor şi libertăţilor fundamentale", şi-ar găsi locul în titlul II al Constituţiei - Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale, eventual în capitolul I - Dispoziţii comune. Aceasta cu atât mai mult cu cât art. 1 alin.

(3)din Constituţie, rămas nemodificat, menţionează demnitatea umană între valorile supreme ale statului român, astfel încât reglementarea unui text distinct referitor la aceasta, în acelaşi titlu dedicat Principiilor generale, apare ca fiind redundantă. 28. Pentru considerentele arătate, cu unanimitate de voturi, Curtea recomandă eliminarea alin.

(21)propus a fi introdus la art. 2 din Constituţie. Articolul 3 - Teritoriul 29. Prin articolul unic pct. 3 şi 4 din propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei se modifică alin.

(3)al art. 3 din Constituţie şi, respectiv, se introduce un nou alineat, alin. (3^1), după cum urmează: "

(3)Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe, judeţe şi regiuni. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii. (3^1) Prin lege organică se pot recunoaşte zone tradiţionale ca subdiviziuni administrative ale regiunilor."

Examinând dispoziţiile alin. (3^1), nou-introdus, Curtea constată că acesta este în contradicţie cu alineatul precedent al aceluiaşi articol care, stabilind modul de organizare a teritoriului României, enunţă, expres şi limitativ, categoriile de unităţi administrativ-teritoriale: comune, oraşe, judeţe şi regiuni. Prin alin. (3^1) se acceptă posibilitatea "recunoaşterii" unor alte structuri decât cele enumerate limitativ, aşa-numitele "zone tradiţionale", ca "subdiviziuni administrative ale regiunilor".
Aceste structuri au un regim juridic neclar, întrucât sintagma "zone tradiţionale" nu este definită, iar faţă de calificarea ca "subdiviziuni administrative" nu rezultă care este organizarea acestora şi, respectiv, raporturile lor cu "unităţile administrativ-teritoriale" enunţate la alineatul precedent al aceluiaşi articol.
Astfel, cuvântul "tradiţionale" din denumirea noilor structuri administrative pune în discuţie criteriile pe care legiuitorul infraconstituţional urmează a le avea în vedere pentru delimitarea lor. Cuvântul "tradiţie" desemnează un ansamblu de concepţii, de obiceiuri, de datini şi de credinţe care se statornicesc istoriceşte în cadrul unor grupuri sociale sau naţionale şi care se transmit (prin viu grai) din generaţie în generaţie, constituind pentru fiecare grup social trăsătura lui specifică. Aşadar, ceea ce ar caracteriza şi ar da specificul zonei "tradiţionale" ar fi concepţiile, obiceiurile, datinile comune ale unei părţi a populaţiei României, care i-ar atribui o identitate distinctă faţă de restul populaţiei. În viziunea iniţiatorilor propunerii legislative de revizuire a Constituţiei, această identitate conferă grupului de populaţie aptitudinea de a fi "recunoscut", adică identificat în ansamblul populaţiei ţării, cu consecinţa acordării unui statut şi a unei organizări administrativ-teritoriale distincte.
Curtea constată că asemenea structuri administrative pun în discuţie caracterul naţional al statului român, trăsătură care, potrivit art. 152 alin.

(1)din Constituţie, nu poate face obiectul revizuirii. Unitatea naţiunii, inclusiv din perspectiva tradiţiilor, nu este compatibilă cu recunoaşterea unui statut distinct, în sensul de autonomie administrativă, pentru o parte a populaţiei ţării, pe criteriul identităţii de "tradiţii".

Prin delimitarea unor asemenea "zone" şi dobândirea statutului de subdiviziuni administrative şi în condiţiile în care nu se defineşte în niciun fel regimul juridic al acestor structuri, se induce ideea autonomiei teritoriale a unor grupuri de populaţie doar pe criteriul menţionat. Or, în condiţiile în care organizarea administrativ-teritorială presupune reglementarea autorităţilor administraţiei publice şi, respectiv, aplicarea principiilor descentralizării şi autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice, "recunoaşterea" zonelor administrative nu se reduce la o chestiune ce ţine de tradiţii, ci afectează organizarea administrativă, economia, fiscalitatea, prin posibilitatea organelor autonome de a edicta reguli obligatorii pentru membrii comunităţii.
În concluzie, acceptarea unei alte organizări administrativ-teritoriale, cu o fundamentare diferită de cea care stă la baza delimitării unităţilor administrativ-teritoriale expres şi limitativ prevăzute de Constituţie, este de natură să afecteze caracterul unitar al statului, constituind, de asemenea, o încălcare a limitelor revizuirii.
Pentru aceste considerente, cu majoritate de voturi, Curtea constată neconstituţionalitatea completării art. 3 din Constituţie cu un nou alineat, alin. (3^1), referitor la posibilitatea recunoaşterii de zone tradiţionale ca subdiviziuni administrative ale regiunilor, deoarece aduce atingere caracterului naţional şi unitar al statului român, în contradicţie cu dispoziţiile art. 152 alin.

(1)din Constituţie. Articolul 6 - Dreptul la identitate

Prin articolul unic pct. 6 şi pct. 7 din propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei se introduc două alineate, alin. (1^1) şi alin. (2^2), la art. 6 din Constituţie, cu următorul cuprins: "(1^1) Reprezentanţii legali ai minorităţilor naţionale pot înfiinţa, potrivit statutului minorităţilor naţionale adoptat prin lege, organe proprii de decizie şi executive, cu competenţe privind dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor. (2^2) Deciziile autorităţilor publice centrale şi locale cu privire la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase se iau după consultarea organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale."
Curtea constată că alin. (1^1) nou-introdus consacră posibilitatea constituirii unor organe de decizie şi executive ale minorităţilor naţionale, distincte de cele ale statului. Or, potrivit art. 1 alin.

(1)din Constituţie, România este stat unitar, iar de esenţa statului unitar este existenţa unui ansamblu unic de instituţii cu putere de decizie politică şi juridică (un singur organ legiuitor, o singură autoritate executivă, o singură autoritate judecătorească).

Crearea unor "organe proprii de decizie şi executive" ale unor comunităţi de cetăţeni români, circumstanţiate prin statutul de "minorităţi naţionale", adică pe criterii etnice, este de natură să determine confuzie, acreditând ideea unei autonomii de decizie şi execuţie a acestora, incompatibile cu conceptul de stat unitar. În acest mod, fiecare minoritate naţională ar putea avea propriile organe de decizie şi executive, al căror statut şi relaţii cu organele de decizie şi executive ale statului nu este în niciun fel definit, cu consecinţa realizării unei autonomii colective politice pe criterii etnice.
Circumstanţierea competenţei acestor organe numai cu privire la "dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii" minorităţilor naţionale nu este de natură să determine o concluzie diferită de cea mai sus enunţată. Aceasta întrucât adoptarea deciziilor în privinţa măsurilor de asigurare a dreptului la identitate al minorităţilor naţionale, precum şi executarea acestor decizii revine tot organelor statului, iar nu unor organe paralele, proprii ale minorităţilor naţionale.
Conferirea unei autonomii de decizie pentru minorităţile naţionale, în sensul arătat, apare ca un privilegiu acordat acestora, în contradicţie cu principiul egalităţii între cetăţeni, precum şi cu prevederile cuprinse în acelaşi text constituţional care consacră dreptul la identitate, şi care stabilesc că "Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români".
Pentru aceste considerente, cu majoritate de voturi, Curtea constată neconstituţionalitatea completării art. 6 din Constituţie cu un nou alineat, alin. (1^1), privitor la instituirea posibilităţii reprezentanţilor legali ai minorităţilor naţionale de a înfiinţa, potrivit statutului minorităţilor naţionale adoptat prin lege, organe proprii de decizie şi executive, deoarece aduce atingere caracterului unitar al statului român, în contradicţie cu dispoziţiile art. 152 alin.

(1)din Constituţie. 43. Cu privire la dispoziţiile alin. (2^2), nou-introdus, Curtea constată că o formulă redacţională asemănătoare a fost propusă şi cu prilejul iniţiativei de revizuire a Constituţiei formulate în anul 2011 de Preşedintele României, la propunerea Guvernului. Cu acel prilej, prin Decizia nr. 799 din 17 iunie 2011 asupra proiectului de lege privind revizuirea Constituţiei României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 23 iunie 2011, Curtea a reţinut următoarele: "Textul introdus, care prevede obligaţia autorităţilor publice de a consulta organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale în legătură cu deciziile privind păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale şi religioase, dă expresie obligaţiei statului de recunoaştere şi garantare pentru această categorie de persoane a dreptului la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor, prevăzută de alin.

(1)al aceluiaşi articol, constituind una dintre modalităţile de garantare a dreptului la care textul constituţional face referire. Această modificare nu pune în discuţie niciuna dintre limitele revizuirii prevăzute de art. 152 alin.

(1)şi

(2)din Constituţie. Curtea reţine, însă, că reglementarea modalităţilor în care statul garantează dreptul la identitate al minorităţilor naţionale nu este de domeniul Constituţiei, ci al legii, ridicarea la rang de principiu constituţional a uneia dintre aceste garanţii negăsindu-şi justificarea. În situaţia în care se va menţine această reglementare, pentru ca deciziile organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale privitoare la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale şi religioase să nu contravină principiilor de egalitate şi nediscriminare faţă de ceilalţi cetăţeni români, ar trebui să se prevadă şi obligaţia acestor organizaţii de a consulta în scris autorităţile publice în legătură cu deciziile pe care urmează să le adopte." 44. Având în vedere faptul că nu se justifică ridicarea la rang de principiu constituţional a unei garanţii în sensul arătat, cu majoritate de voturi, Curtea recomandă eliminarea alin. (2^2) propus a fi introdus la art. 6 din Constituţie. Articolul 10 - Relaţii internaţionale 45. Prin articolul unic pct. 9 din propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei se dă o nouă redactare art. 10 din Constituţie, după cum urmează: "

(2)România este stat membru al Uniunii Europene." ... 46. Cu privire la dispoziţiile alin.

(2)al textului citat, Curtea constată că acestea nu enunţă un principiu, ci o constatare a calităţii României de stat membru al Uniunii Europene, care îşi găseşte locul în structura titlului VI al Constituţiei - Apartenenţa României la Uniunea Europeană şi la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, iar nu în titlul I al Constituţiei, consacrat principiilor generale.

În consecinţă, cu unanimitate de voturi, Curtea recomandă aşezarea acestui text în structura titlului VI din Constituţie. Articolul 12 - Simboluri naţionale
Prin articolul unic pct. 11 din propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei se introduce un nou alineat, alin. (4^1), în structura art. 12 din Constituţie, având următorul cuprins: "Minorităţile naţionale pot folosi în mod liber, în spaţiul public şi privat, propriile simboluri care reprezintă identitatea lor etnică, culturală, lingvistică şi religioasă."
Curtea reţine că dispoziţiile alin. (4^1), nou-introdus, privesc simbolurile proprii ale minorităţilor naţionale, iar nu "simboluri naţionale", astfel încât nu îşi pot găsi locul în structura art. 12 din Constituţia României, ci, eventual, în structura art. 6, referitor la Dreptul la identitate. În această din urmă situaţie, s-ar impune însă completarea textului, în sensul precizării faptului că folosirea propriilor simboluri ale minorităţilor naţionale nu se poate realiza decât împreună cu simbolurile naţionale ale statului român.
Acceptarea tezei contrare, în sensul introducerii acestui text în structura art. 12 din Constituţie, ar însemna acceptarea ideii că şi simbolurile proprii ale minorităţilor naţionale ar constitui "simboluri naţionale". Astfel, faţă de modul de redactare a alin. (4^1) şi în lipsa unei precizări exprese a obligaţiei de însoţire a simbolurilor proprii de către cele naţionale, se înţelege că minorităţile naţionale au un drept de opţiune între folosirea simbolurilor proprii şi a celor naţionale ale statului român.
În consecinţă, cu majoritate de voturi, Curtea constată neconstituţionalitatea completării art. 12 din Constituţie cu un nou alineat, alin. (4^1), referitor la utilizarea simbolurilor proprii ale minorităţilor naţionale, întrucât aduce atingere caracterului naţional al statului român, încălcând astfel limitele revizuirii prevăzute de dispoziţiile art. 152 alin.

(1)din Constituţie. B. Titlul II - Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale Capitolul I - Dispoziţii comune Articolul 15 - Universalitatea 52. Prin articolul unic pct. 12 din propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei se modifică alin.

(1)al art. 15 din Constituţie, după cum urmează: "Cetăţenii români se nasc şi trăiesc liberi, se bucură de drepturile şi libertăţile garantate şi stabilite prin Constituţie şi alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea". 53. Curtea constată că actualul art. 15 alin.

(1)din Constituţie are caracter normativ şi reprezintă un text de principiu care reuneşte în persoana cetăţenilor drepturile, libertăţile şi obligaţiile lor constituţionale şi legale. Introducerea în privinţa cetăţenilor români a sintagmei "se nasc şi trăiesc liberi" are drept revers negarea/excluderea conceptului enunţat şi în privinţa cetăţenilor străini şi apatrizilor. Or, acest principiu vizează o trăsătură distinctivă şi intrinsecă omului, a condiţiei umane, şi nu a cetăţeanului. În acest sens, Curtea reţine art. I din Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului de la 1789, care prevede că "Oamenii se nasc şi rămân liberi şi egali în drepturi", precum şi art. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care menţionează că "Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi".

Curtea constată că acest principiu este specific declaraţiilor de drepturi, or declaraţiile de drepturi au doar caracter proclamativ, fiind lipsite atât de garanţii juridice pentru punerea lor în aplicare, cât şi de o forţă de constrângere în cazul încălcării lor. Astfel, ele nu cuprind norme juridice propriu-zise, obligatorii pentru toate subiectele de drept, ci reprezintă simple afirmări de principii, a căror încălcare nu declanşează o sancţiune din partea statului în scopul restabilirii autorităţii normei încălcate şi al reparării vătămărilor aduse subiecţilor de drept. Acestea nu trebuie confundate cu garanţiile de drepturi care sunt asigurate prin norme juridice imperative, consacrate constituţional.
În consecinţă, Curtea reţine, pe de o parte, că sintagma propusă a fi introdusă nu are caracter normativ, ci proclamativ, negăsindu-şi astfel nici locul şi nici raţiunea în textul Constituţiei, iar, pe de altă parte, aplicabilitatea principiului propus a fi introdus în corpul Constituţiei nu se limitează numai la cetăţenii români, ci şi la cei străini, precum şi la apatrizi. În această ordine de idei, Curtea constată că modalitatea în care autorii propunerii legislative de revizuire a Constituţiei au înţeles să o insereze în textul Constituţiei este contrară principiului statului de drept, prevăzut de art. 1 alin.

(3)din Constituţie. Principiul statului de drept reprezintă premisa respectării valorilor în considerarea cărora au fost stabilite limitele exprese ale revizuirii Constituţiei, ceea ce duce la concluzia unei încorporări, în mod implicit, a acestuia în conţinutul normativ al art. 152 din Constituţie. 56. Pentru aceste considerente, cu unanimitate de voturi, Curtea constată neconstituţionalitatea modificării aduse art. 15 alin.

(1)din Constituţie, referitor la introducerea sintagmei "cetăţenii români se nasc şi trăiesc liberi", întrucât încalcă limitele revizuirii, prevăzute de art. 152 din Constituţie. Articolul 21 - Accesul liber la justiţie 57. Prin articolul unic pct. 14 din propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei se modifică alin.

(3)şi

(4)al art. 21 din Constituţie, după cum urmează: "

(3)Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen optim şi previzibil.

(4)Jurisdicţiile administrative speciale sunt gratuite." ... 58. Curtea constată că articolul unic pct. 14 propune modificarea art. 21 alin.

(3)din Constituţie în sensul înlocuirii noţiunii de "termen rezonabil" cu cel de "termen optim şi previzibil". Curtea observă că textul art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale foloseşte denumirea de "termen rezonabil".

Termenul rezonabil este un concept esenţialmente variabil, iar aprecierea sa se face în funcţie de circumstanţele cauzei, ţinând seama de complexitatea acesteia, de comportamentul reclamanţilor şi de cel al autorităţilor competente, precum şi de miza litigiului pentru părţile în cauză (a se vedea Hotărârea din 15 februarie 2007, pronunţată în Cauza Raylyan împotriva Rusiei, paragraful 31). Mai mult, conceptul de "termen rezonabil" trebuie privit atât din perspectiva cetăţeanului, cât şi din cea a statului şi trebuie apreciat şi stabilit din analiza concurentă a intereselor generale ale societăţii cu cele ale cetăţeanului.
Curtea apreciază că terminologia utilizată în prezent în Constituţie este mai adecvată pentru o normă de rang constituţional, ea consacrând o garanţie a dreptului la un proces echitabil, şi anume termenul rezonabil. Terminologia propusă a fi introdusă este o dezvoltare ce ţine mai degrabă de nivelul legii a acestei garanţii constituţionale. Termenul optim şi previzibil este de fapt o componentă a termenului rezonabil, acesta neexcluzând, ci dimpotrivă presupunând, printre altele, un termen optim şi previzibil. Astfel, dacă termenul "rezonabil" vizează limita între respectarea/nerespectarea dreptului la un proces echitabil, cel optim şi previzibil reprezintă un element component - ce poate fi reglementat la nivel infraconstituţional - al termenului rezonabil [a se vedea, în acest sens, şi Programul-cadru "Un nou obiectiv pentru sistemele judiciare: soluţionarea cauzelor într-un termen optim şi previzibil", adoptat la 15 septembrie 2004 de Comisia Europeană pentru Eficienţa Justiţiei (CEPEJ) din cadrul Consiliului Europei].
De altfel, Curtea observă că art. 6 din Codul de procedură civilă reglementează termenul optim şi rezonabil, în timp ce art. 8 din Codul de procedură penală se referă la termenul rezonabil, ambele texte respectând şi reglementând garanţia constituţională a dreptului la un proces echitabil - termenul rezonabil.
Având în vedere cele de mai sus, cu unanimitate de voturi, Curtea recomandă eliminarea modificării propuse la art. 21 alin.

(3)din Constituţie. 63. De asemenea, Curtea constată că articolul unic pct. 14 propune modificarea art. 21 alin.

(4)din Constituţie, în sensul că jurisdicţiile administrative speciale sunt gratuite. Potrivit textului constituţional în vigoare, introdus prin Legea nr. 429/2003 de revizuire a Constituţiei României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, acestea sunt atât facultative, cât şi gratuite. Aşadar, în momentul de faţă, cetăţeanul poate alege între a se adresa direct instanţelor judecătoreşti sau, mai întâi, jurisdicţiei administrative speciale, şi, ulterior, dacă este nemulţumit de soluţie, instanţelor judecătoreşti.

Procedurile administrativ-jurisdicţionale constituie o măsură de protecţie a cetăţeanului, astfel încât existenţa unor organe administrative de jurisdicţie nu poate să ducă la înlăturarea intervenţiei instanţelor judecătoreşti. De aceea, existenţa unor jurisdicţii administrative speciale nu este ab initio neconstituţională (cu excepţia cazului când ele impun o procedură lipsită de celeritate) şi nici contrară art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea Hotărârea din 23 iunie 1981, pronunţată în cauza Le Compte, van Leuven şi de Meyere împotriva Belgiei, paragraful 51). Însă, acestea nu îndeplinesc cerinţele unei instanţe independente şi imparţiale în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenţie, astfel încât hotărârile acestora trebuie supuse cenzurii instanţelor judecătoreşti; numai în acest fel sunt îndeplinite cerinţele constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil (a se vedea, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 9 ianuarie 2013, pronunţată în cauza Oleksandr Volkov împotriva Ucrainei, paragraful 123).
Distinct de dreptul la un proces echitabil, Curtea constată că, în condiţiile în care legiuitorul constituant derivat din anul 2003 a introdus caracterul facultativ al acestor jurisdicţii şi, astfel, a dat posibilitatea cetăţeanului de a se adresa direct instanţei judecătoreşti - expresie a dreptului la acces liber la justiţie - nu este admis a se condiţiona ulterior, în temeiul unei modificări a Constituţiei, accesul liber la justiţie. Obligativitatea jurisdicţiilor administrative reprezintă o condiţionare a acestui acces şi, odată eliminată în urma revizuirii Constituţiei operate în anul 2003, nu mai poate fi reintrodusă în actualul regim constituţional, întrucât ar echivala cu posibilitatea neîngrădită a legiuitorului constituant derivat de a varia, în mod ascendent şi, ulterior, descendent, gradul de protecţie a cetăţeanului sub aspectul drepturilor şi libertăţilor sale. Or, protecţia acestuia, în accepţiunea art. 152 alin.

(2)din Constituţie, poate cunoaşte doar o orientare ascendentă.

Astfel, Curtea reţine că, în prezent, caracterul facultativ al jurisdicţiilor administrative speciale este o garanţie a accesului liber la justiţie, alegerea - electa una via - aparţinând cetăţeanului. De aceea, eliminarea caracterului facultativ creează premisele instituirii unor jurisdicţii administrative obligatorii, ceea ce are drept efect excluderea posibilităţii cetăţeanului de a alege între cele două căi de acces la instanţa judecătorească, din moment ce statul va impune urmarea uneia singure ce presupune o procedură administrativ-jurisdicţională obligatorie. Aşadar, modificarea propusă este de natură a suprima o garanţie a accesului liber la justiţie.
Pentru aceste considerente, cu unanimitate de voturi, Curtea constată neconstituţionalitatea modificării aduse art. 21 alin.

(4)din Constituţie, referitor la eliminarea caracterului facultativ al jurisdicţiilor administrative speciale, întrucât încalcă limitele revizuirii, prevăzute de art. 152 alin.

(2)din Constituţie. Capitolul II - Drepturile şi libertăţile fundamentale Articolul 23 - Libertatea individuală 68. Prin articolul unic pct. 15 şi 16 din propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei se modifică alin.

(4)şi

(8)al art. 23 din Constituţie şi se introduce un nou alineat, alin. (13^1), la acelaşi articol, după cum urmează: "

(8)Celui condus administrativ, reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă, în limba pe care o înţelege, motivele conducerii administrative, ale reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu". ... "(13^1) Este interzisă folosirea unor probe obţinute în mod ilegal, cu excepţia cazului când acestea sunt în favoarea celui acuzat" 69. Articolul unic pct. 15 propune modificarea art. 23 alin.

(4)din Constituţie, în sensul introducerii a două teze cu privire la luarea măsurii arestării preventive.

În privinţa primei teze, Curtea constată că sintagma "cercetarea şi judecarea" este improprie, textul constituţional trebuind să se refere la cele două faze ale procesului penal, urmărirea penală şi judecata. Dar, în măsura în care se face trimitere la noţiunea de proces penal chiar în textul analizat, devine redundantă menţionarea fazelor acestuia, măsura arestării preventive, de principiu, fiind aplicabilă în ambele faze.
Având în vedere cele de mai sus, cu unanimitate de voturi, Curtea recomandă reformularea modificării propuse în privinţa introducerii tezei întâi la art. 23 alin.

(4)din Constituţie.

În privinţa tezei a doua, Curtea constată că norma este criticabilă prin prisma faptului că un text constituţional urmează a se referi la competenţa funcţională, materială, după calitatea persoanei şi teritorială a instanţelor judecătoreşti atunci când reglementează luarea măsurii arestării preventive de către judecătorul "instanţei de judecată competentă să judece fondul cauzei", competenţă care este stabilită prin aplicarea unor criterii cuprinse într-o lege (art. 35 şi următoarele din Codul de procedură penală). Mai mult, norma este neclară pentru că s-ar înţelege că numai instanţa judecătorească competentă să judece fondul poate dispune măsura arestării preventive, fiind, se pare, excluse astfel şi alte ipoteze care se pot ivi în cursul procesului penal. Astfel, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau judecătorul care soluţionează cauza în căile de atac par a nu mai avea competenţa de a dispune măsura arestării preventive. De altfel, expunerea de motive la prezenta propunere de revizuire a Constituţiei nu cuprinde nicio menţiune cu privire la această prevedere propusă a fi introdusă în corpul Constituţiei, astfel încât Curtea nu poate determina care a fost voinţa autorilor propunerii legislative de revizuire.
De asemenea, norma propusă a fi introdusă pare a da de înţeles că la nivelul instanţei judecătoreşti, pe lângă judecători, ar exista şi alte persoane învestite cu competenţa de a spune dreptul (jurisdictio). De altfel, Curtea constată că legiuitorul constituant este constant în a folosi sintagma "instanţă judecătorească" atunci când se referă la instanţele prevăzute la art. 126 alin.

(1)din Constituţie; astfel, dacă s-ar accepta introducerea şi a sintagmei "instanţă de judecată", ar rezulta o terminologie neunitară chiar în corpul Constituţiei.

Pe lângă aspectele sus menţionate, Curtea reţine că nivelul de detaliere a principiilor constituţionale trebuie să fie unul minim, această sarcină revenind actelor normative inferioare. Mai mult, o reglementare prea amănunţită a unui domeniu/a unei relaţii sociale are drept efect instabilitatea textului constituţional. În acest sens, Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia) a arătat că "necesitatea modificării într-un sistem dat este dependentă de durata şi nivelul de detaliu al textului constituţional". Cu cât textul constituţional este mai detaliat, cu atât el se identifică mai mult cu legislaţia ordinară şi este cu atât mai expus unor modificări relativ frecvente (a se vedea Raportul cu privire la revizuirea Constituţiei, adoptat de Comisia de la Veneţia la cea de-a 81-a sesiune plenară, 11-12 decembrie 2009).
Aşadar, Curtea constată că, prin prisma procedurii de revizuire, Constituţia României este una rigidă astfel încât reglementările ce detaliază până la amănunt principii constituţionale - adevărate constante ale dreptului - nu se pot regăsi în textul Constituţiei. Desigur, Curtea reţine că, în privinţa drepturilor şi libertăţilor fundamentale, obiectivul unei revizuiri constituţionale poate fi doar creşterea nivelului de protecţie a cetăţeanului atât prin extinderea sferei drepturilor şi libertăţilor fundamentale, cât şi prin asigurarea unor garanţii mai eficiente ale drepturilor deja existente, ceea ce exclude modificările neînsemnate aduse unui text constituţional. De aceea, Curtea apreciază că sintagma "instanţa de judecată competentă să judece fondul cauzei" nu poate fi de nivelul unei norme constituţionale, care trebuie să se caracterizeze, printre altele, prin generalitate şi stabilitate.
Având în vedere cele de mai sus, cu unanimitate de voturi, Curtea recomandă eliminarea modificării propuse în privinţa introducerii tezei a doua la art. 23 alin.

(4)din Constituţie. 77. În privinţa modificării art. 23 alin.

(8)din Constituţie, propunerea de revizuire vizează introducerea expresă în corpul Constituţiei a măsurii conducerii administrative, distinctă de cea a reţinerii şi arestării.

Curtea constată că măsura conducerii administrative nu reprezintă o suprimare a libertăţii individuale sau a vreunei garanţii a acesteia, din contră, ea se constituie într-o veritabilă garanţie a libertăţii individuale, în măsura în care reglementează condiţiile luării măsurii conducerii administrative şi drepturile de care dispune persoana supusă acestei măsuri; astfel, poliţistul - în exercitarea atribuţiunilor sale legale - nu poate lua această măsură decât în condiţiile stabilite de lege.
Însă, din punctul de vedere al modalităţii concrete de reglementare, Curtea constată că propunerea de revizuire necesită anumite reformulări şi corelări. Astfel, cu privire la introducerea sintagmei "celui condus administrativ" în cuprinsul art. 23 alin.

(8)din Constituţie, Curtea constată că aceasta pare a se referi la o măsură administrativă care deja este reglementată într-un text constituţional anterior; or, măsura menţionată nu se regăseşte în corpul Constituţiei. De aceea, dacă se doreşte constituţionalizarea acesteia, art. 23 alin.

(2)din Constituţie ar trebui să vizeze şi măsura conducerii administrative. 80. De asemenea, prin modificarea alin.

(8)al art. 23 în sensul introducerii noţiunii de "celui condus administrativ", devine improprie folosirea termenului "învinuire" pentru toate cele 3 ipoteze, acesta referindu-se, ca termen generic, doar la reţinere şi arestare, ca măsuri preventive.

Aşadar, Curtea constată că măsura de conducere administrativă, pe de o parte, trebuie delimitată în mod clar de măsurile preventive ce se pot dispune în cursul procesului penal, iar, pe de altă parte, consacrarea sa normativă în chiar textul Constituţiei trebuie să se prezinte ca o adevărată garanţie a libertăţii individuale.
Având în vedere cele de mai sus, cu unanimitate de voturi, Curtea recomandă reformularea modificării propuse în privinţa art. 23 alin.

(8)din Constituţie. 83. Prin articolul unic pct. 16 se propune introducerea unui nou alineat, alin.

(131), la art. 23 din Constituţie, care să reglementeze regimul probelor obţinute în mod ilegal în cadrul procesului penal. 84. Potrivit sistemului procesual penal românesc, probele trebuie obţinute în condiţiile Codului de procedură penală, indiferent că sunt sau nu favorabile "acuzatului". Organele judiciare "au obligaţia de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana suspectului sau inculpatului" [art. 5 alin.

(1)din Codul de procedură penală]. De aceea, "Organele de urmărire penală au obligaţia de a strânge şi de a administra probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului sau inculpatului. Respingerea sau neconsemnarea cu rea-credinţă a probelor propuse în favoarea suspectului sau inculpatului se sancţionează conform dispoziţiilor prezentului cod" [art. 5 alin.

(2)din Codul de procedură penală]. 85. Curtea constată că obţinerea în mod legal a probelor este o garanţie a dreptului la un proces echitabil, iar remediul împotriva nerespectării acestei garanţii este interzicerea folosirii probelor astfel obţinute. De altfel, art. 102 alin.

(2)din Codul de procedură penală prevede că "Probele obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal".

Curtea reţine că premisa textului analizat este în sine eronată, întrucât se atribuie probelor obţinute în mod nelegal o eficienţă probatorie. O atare premisă poate induce ideea că s-ar intenţiona crearea sau conturarea unui regim juridic al acestora, ceea ce înseamnă că, în principiu, textul propus ar sugera posibilitatea obţinerii în mod ilegal a probelor. Astfel, s-ar înţelege că probele în procesul penal se pot obţine atât în mod legal, cât şi ilegal, iar probele astfel obţinute cunosc moduri diferite de valorificare, fiindu-le consacrat un regim juridic propriu. După obţinerea probelor, fie judecătorul, fie procurorul trebuie să aprecieze care sunt cele obţinute în mod legal şi care nu, iar în privinţa probelor obţinute în mod ilegal să facă din nou o apreciere şi să stabilească, în raport cu datele cauzei, probele favorabile "acuzatului", cu consecinţa păstrării şi folosirii acestora şi a înlăturării celor incriminatoare.
Având în vedere cele expuse, Curtea constată că propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei, pe de o parte, acceptă posibilitatea obţinerii probelor în afara cadrului legal şi, pe de altă parte, dă eficienţă juridică celor obţinute în mod ilegal.
Obţinerea în mod legal a probelor, garanţie a dreptului la un proces echitabil, reprezintă un standard mai favorabil cetăţeanului decât cel fixat prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în privinţa probelor obţinute ilegal. Potrivit acestei jurisprudenţe, se reţine că analiza Curţii Europene a Drepturilor Omului vizează caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său, care include şi analiza modului în care au fost obţinute probele, întrucât art. 6 din Convenţie nu stabileşte reguli cu privire la admisibilitatea probelor, aspect care, în mod primar, ţine de legislaţia naţională, astfel încât sarcina Curţii nu este aceea de a determina dacă anumite probe au fost obţinute nelegal, ci de a stabili dacă o asemenea "nelegalitate" a dus la încălcarea unui alt drept protejat prin Convenţie (a se vedea Hotărârea din 11 iulie 2006, pronunţată în Cauza Jalloh împotriva Germaniei, paragraful 94 şi următoarele, Hotărârea din 5 februarie 2008, pronunţată în Cauza Ramanauskas împotriva Lituaniei, paragraful 52 şi următoarele, sau Hotărârea din 17 decembrie 2013, pronunţată în Cauza Szilagyi împotriva României, paragraful 26 şi următoarele).
În consecinţă, Curtea apreciază că nu este admisă pe calea revizuirii Constituţiei suprimarea acestei garanţii a dreptului la un proces echitabil şi, implicit, crearea premiselor nerespectării legii, respectiv a celei procesual penale.
De asemenea, Curtea constată că este discutabilă plasarea unui text care vizează probele la art. 23 din Constituţie, obţinerea şi folosirea probelor vizând procesul echitabil reglementat la art. 21 din Constituţie.
Pentru aceste considerente, cu unanimitate de voturi, Curtea constată neconstituţionalitatea completării aduse art. 23 din Constituţie cu un nou alineat, alin. (13^1), referitor la folosirea probelor obţinute în mod ilegal, întrucât încalcă limitele revizuirii, prevăzute de art. 152 alin.

(2)din Constituţie. Articolul 24 - Dreptul la apărare 92. Prin articolul unic pct. 17 şi 18 din propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei se modifică alin.

(2)al art. 24 din Constituţie şi se introduce un nou alineat, alin. (2^1) la acelaşi articol, după cum urmează: "

(2)În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu, şi să dispună de timpul şi înlesnirile necesare pentru pregătirea apărării." "(2^1) În tot cursul procesului penal este garantat principiul egalităţii de arme între acuzare şi apărare." 93. Curtea constată că modificarea propusă alineatului

(2)al art. 24 din Constituţie necesită o reformulare, întrucât folosirea verbului "a dispune" nu este recomandată în contextul normativ al textului. Astfel, în acest context, verbul "a dispune" înseamnă "a avea la dispoziţie, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorinţă"; or, ideea pe care textul propus a fi introdus o exprimă este aceea că părţile beneficiază de timpul şi înlesnirile necesare pentru pregătirea apărării. În caz contrar, s-ar putea înţelege că desfăşurarea procesului penal este la dispoziţia părţilor, ceea ce este inadmisibil. Aşadar, este necesară înlocuirea verbului "a dispune" cu "a beneficia" pentru corecta redare a sensului normativ al textului propus a fi introdus. 94. Având în vedere cele de mai sus, cu unanimitate de voturi, Curtea recomandă reformularea modificării propuse în privinţa art. 24 alin.

(2)din Constituţie.

Cu privire la alineatul (2^1) propus a fi introdus la art. 24 din Constituţie, Curtea observă că principiul egalităţii armelor este o garanţie a procesului echitabil, şi nu a dreptului la apărare, iar sfera sa de aplicare nu se circumscrie numai procesului penal, ci şi celorlalte categorii de litigii (a se vedea Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 27 octombrie 1993, pronunţată în Cauza Dombo Beheer B.V. împotriva Olandei, paragraful 33). De asemenea, Curtea mai observă că principiul egalităţii armelor în procesul penal nu vizează acuzarea şi apărarea, ci părţile acestuia.
Având în vedere cele de mai sus, cu unanimitate de voturi, Curtea recomandă reformularea modificării propuse în privinţa art. 24 alin. (2^1) din Constituţie, precum şi reconsiderarea aşezării acestuia în cuprinsul art. 21 din Constituţie, fiind un element component al conceptului de proces echitabil. Articolul 26 - Viaţa intimă, familială şi privată
Prin articolul unic pct. 19 din propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei se modifică atât titlul marginal al art. 26 din Constituţie, acesta devenind "Viaţa intimă, familială, privată şi datele cu caracter personal", precum şi conţinutul normativ al articolului menţionat, după cum urmează: "

(1)Autorităţile publice garantează dreptul la viaţă intimă, familială şi privată.

(2)Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora sau ordinea publică. ...

(3)Autorităţile publice garantează dreptul la protecţia datelor cu caracter personal şi au obligaţia de a lua măsurile de protejare a acestor date. ...

(4)Respectarea prevederilor alin.

(3)se supune controlului unei autorităţi autonome." ... 98. Curtea observă că la alineatul

(2), textul propus prevede că persoana fizică are dreptul de a dispune de ea însăşi, "dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora sau ordinea publică", eliminându-se, astfel, sintagma "bunele moravuri". În consecinţă, se înţelege că persoana fizică are dreptul de a dispune de ea însăşi chiar dacă prin manifestările sale ar încălca bunele moravuri.

În acest sens, Curtea reţine că libertatea, ca principiu fundamental al statului de drept, este temelia tuturor principiilor morale şi presupune elaborarea unor asemenea norme de drept care să garanteze tuturor persoanelor să se manifeste potrivit propriilor opţiuni în relaţiile cu ceilalţi membri ai colectivităţii. O atare concepţie decurge din latura activă a liberei dezvoltări a personalităţii umane, fiind expresia libertăţii de acţiune a persoanei fizice. Totuşi, libertatea de acţiune a acesteia în privinţa vieţii sale intime, familiale şi private nu poate fi şi nu este absolută, ea trebuie să se integreze şi să respecte valorile societăţii, ale colectivităţii; de aceea, persoana fizică nu poate folosi abuziv şi antisocial dreptul său de a dispune de ea însăşi, ceea ce justifică stabilirea anumitor limite în privinţa acestui drept, printre care şi bunele moravuri.
Din jurisprudenţa Curţii cu privire la sintagmele "bunele moravuri" sau "morală publică" se desprinde ideea că acestea sunt concepte evolutive, care vizează de principiu norme de convieţuire şi de comportare în societate. Acestea se identifică şi trebuie înţelese "sub aspectul normelor de comportare socială a individului în manifestările şi în exprimările sale sub orice formă", găsindu-şi, între altele, expresie în "sentimentul public de pudoare şi decenţă, a cărui nesocotire nu poate fi tolerată de colectivitatea respectivă. Manifestările contrare moralei publice sunt social periculoase, pentru că neagă una dintre condiţiile de existenţă a societăţii şi pentru că împiedică educaţia tinerelor generaţii în respectul faţă de valorile morale ale societăţii. Morala publică şi bunele moravuri sunt valori fundamentale, consacrate de Constituţie. Drepturile şi libertăţile fundamentale pe care aceasta le prevede nu pot fi exercitate într-un mod contrar bunelor moravuri sau care ar aduce atingere moralei publice" (a se vedea, Decizia nr. 108 din 2 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 17 ianuarie 1996).
De principiu, dreptul de a dispune de sine însuşi cuprinde două elemente inerente, respectiv un element activ vizând dreptul persoanei de a se manifesta, prin acţiunile sale, în mod liber, precum şi un element pasiv referitor la dreptul persoanei de a fi ocrotită de ingerinţele altor subiecte de drept. Libertatea de acţiune a unei persoane este în mod necesar limitată de dreptul celorlalte persoane de a li se respecta drepturile şi libertăţile fundamentale sau valorile morale. De aceea, Constituţia trebuie să acorde acelaşi nivel de protecţie ambelor aspecte ale dreptului persoanei de a dispune de sine însăşi şi să consacre un just echilibru între acestea.
Or, modificarea constituţională propusă a fi operată, prin suplimentarea garanţiilor dreptului persoanei fizice de a dispune de ea însăşi sub aspect activ, are drept efect suprimarea unei garanţii a acestui drept în privinţa aspectului său pasiv. Cu alte cuvinte, s-ar ajunge la situaţia ca libertatea de acţiune de care dispune persoana fizică să afecteze drepturile şi libertăţile inerente celorlalte persoane cu care aceasta interacţionează în mod implicit.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că modificarea propusă suprimă o garanţie a dreptului persoanei de a dispune de ea însăşi, prin eliminarea protecţiei constituţionale acordate uneia dintre componentele elementului pasiv al acestui drept.
Pentru aceste considerente, cu unanimitate de voturi, Curtea constată neconstituţionalitatea modificării aduse art. 26 alin.

(2)din Constituţie, referitor la eliminarea sintagmei "bunele moravuri", întrucât încalcă limitele revizuirii, prevăzute de art. 152 alin.

(2)din Constituţie. Articolul 27 - Inviolabilitatea domiciliului 105. Prin articolul unic pct. 20 din propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei se modifică alin.

(3)al art. 27 din Constituţie, după cum urmează: "

(3)Percheziţia se dispune de către judecătorul instanţei de judecată competentă să judece fondul cauzei şi se efectuează în condiţiile şi în formele prevăzute de lege." 106. Modificarea propusă cu privire la art. 27 alin.

(3)din Constituţie vizează introducerea sintagmei "instanţei de judecată competentă să judece fondul cauzei". Referitor la utilizarea acestei sintagme chiar în corpul Constituţiei sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele expuse la analiza efectuată în privinţa unei modificări similare a art. 23 alin.

(4)din Constituţie. 107. Având în vedere cele de mai sus, cu unanimitate de voturi, Curtea recomandă eliminarea modificării propuse în privinţa art. 27 alin.

(3)din Constituţie. Articolul 28 - Secretul corespondenţei 108. Prin articolul unic pct. 21 din propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei se modifică art. 28 din Constituţie, după cum urmează: "

(1)Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice, al altor comunicări efectuate prin mijloace electronice, al datelor de trafic, al datelor de lo

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.