Reglementare tehnică din 12 octombrie 2015

REGLEMENTARE TEHNICĂ din 12 octombrie 2015 "Normativ pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de încălzire centrală (revizuire şi comasare normativele I 13-2002 şi I 13/1-2002)", indicativ I 13-2015 Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 897 bis din 2 decembrie 2015 Notă ... ────────── *) Aprobată de Ordinul nr. 845 din 12 octombrie 2015, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 2 decembrie 2015. ────────── CUPRINS Capitol 1. OBIECT. DOMENIU DE APLICARE 2. CONDIŢII GENERALE DE PROIECTARE ŞI EXECUTARE 3. PROIECTAREA INSTALAŢIILOR DE ÎNCĂLZIRE 4. NECESARUL DE CĂLDURĂ PENTRU ÎNCĂLZIRE 5. SISTEME DE ÎNCĂLZIRE Tipuri de sisteme de încălzire şi alcătuirea principială a acestora.

Alegerea agentului termic în instalaţiile interioare Încălzirea de gardă Sisteme de încălzire centrală cu apă caldă Sisteme de încălzire centrală cu abur de joasă presiune.

Sisteme de încălzire centrală cu aer cald Sisteme de încălzire prin radiaţie 6. ECHIPAMENTE DE ÎNCĂLZIRE A ÎNCĂPERILOR 7. SURSE DE ENERGIE UTILIZATE PENTRU ÎNCĂLZIREA CLĂDIRILOR Centrale termice cu apă caldă şi abur de joasă presiune Puncte termice şi module termice Surse regenerabile de energie Aparate de măsură, automatizare şi contorizare 8. REŢELE DE DISTRIBUŢIE A AGENTULUI TERMIC Reţele de distribuţie exterioare Reţele de distribuţie interioare Dimensionarea şi echilibrarea hidraulică a reţelelor termice 9. EXECUTAREA INSTALAŢIILOR DE ÎNCĂLZIRE 10. CONDIŢII TEHNICE PENTRU EFECTUAREA PROBELOR ŞI PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE A INSTALAŢIILOR DE ÎNCĂLZIRE 11. RECEPŢIA ŞI INTRAREA ÎN EXPLOATARE 12. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE ÎNCĂLZIRE 13. ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIILOR DE ÎNCĂLZIRE 14. PROTECŢIA, SIGURANŢA ŞI IGIENA MUNCII ANEXE Anexa 1 - Lista standardelor aplicabile la proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală 1. OBIECT. DOMENIU DE APLICARE 1.1. Prevederile din prezenta reglementare tehnică se aplică la proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală din clădiri, în centralele termice şi punctele termice aferente acestora, precum şi reţelelor termice, instalaţiilor de preparare a apei calde de consum, folosind în continuare, denumirea convenţională "instalaţii de încălzire centrală".

1.2. Domeniul de aplicare al normativului este cel privind:

1.3. Prevederile normativului care se referă la probleme de siguranţă, ecologice, la cele care pot pune în pericol viaţa oamenilor sau pot afecta construcţii sau alte valori materiale, precum şi cele referitoare la asigurarea cerinţelor de calitate specificate la art. 2.2, care au caracter de obligativitate.

1.4. În conţinutul normativului se găsesc şi prevederi care nu se referă strict la instalaţiile de încălzire centrală, cum ar fi cele privind elementele constructive ale clădirilor, securitatea la incendiu, intercondiţionări cu alte categorii de instalaţii, etc.

1.5. În sensul menţionat anterior, la proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală se respectă - de asemenea - şi prevederile corespunzătoare referitoare la:

1.6. Nu fac obiectul prezentului normativ:

1.7. În Anexa 1 se prezintă standardele utile pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală.

2.2. Proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală se face astfel încât acestea să corespundă calitativ cel puţin nivelurilor minime de performanţă prevăzute prin Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările şi completările ulterioare:

2.3. Alegerea soluţiilor de încălzire a clădirilor se face după criterii tehnice şi economice, ţinând seama de necesităţile specifice, de tipul şi destinaţia clădirilor şi de posibilităţile de realizare.

2.4. Proiectarea lucrărilor de instalaţii de încălzire centrală se realizează de specialişti, potrivit nivelelor de competenţă ale acestora, cu respectarea prevederilor legale în vigoare la data efectuării acestora.

2.5. Instalaţiile de încălzire centrală se realizează pe bază de proiect.

2.6. Lucrările de intervenţii sunt lucrările la construcţii existente, asimilate obiectivelor de investiţii, care constau în: reparaţii capitale, transformări, modificări, modernizări, consolidări, reabilitări termice, precum şi lucrări de intervenţii pentru prevenirea sau înlăturarea efectelor produse de acţiuni accidentale şi calamităţi naturale, efectuate în scopul asigurării cerinţelor esenţiale de calitate şi funcţionale ale construcţiilor, potrivit destinaţiei lor.

2.7. Executarea şi controlul executării lucrărilor de instalaţii de încălzire centrală se realizează repectând prevederile legale, aplicabile, în vigoare.

3.2. Condiţiile de confort termic se stabilesc în funcţie de categoria clădirii, destinaţia clădirii, destinaţiile spaţiilor interioare, regimul de ocupare şi tipul de activitate, specificate în proiect.

3.3. Parametrii confortului termic caracteristici spaţiului încălzit, astfel cum sunt definiţi în SR EN ISO 7730, sunt: temperatura aerului interior, temperatura medie de radiaţie, viteza curenţilor de aer şi umiditatea relativă a aerului interior. Valorile acestor parametrii se stabilesc în funcţie de destinaţia încăperilor şi tipul de activitate desfăşurată ţinând cont de îmbrăcăminte şi de tipul de activitate.

3.4. Pe perioada de încălzire, în interiorul spaţiilor încălzite, trebuie îndeplinite cerinţele privind calitatea aerului interior şi nivelul de zgomot conform destinaţiei încăperii.

3.5. Indicatorii confortului termic, PMV (vot mediu previzibil) şi PPD (procentul de persoane nemulţumite de condiţiile de confort termic), sunt definiţi şi se calculează potrivit SR EN ISO 7730.

3.6. Din punct de vedere al calităţii aerului şi al confortului interior clădirile se clasifică, în patru categorii, aşa cum se specifică în tabelul 3.1.

Tabel 3.1 Categorii de ambianţă interioară (din SR EN 15251) ┌─────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │Categoria│ Caracteristici şi domeniu de aplicare recomandat │ │ambianţei│ │ ├─────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │ I │Nivel ridicat recomandat pentru spaţiile ocupate de persoane │ │ │foarte sensibile şi fragile, care au exigenţe specifice, ca de │ │ │exemplu bolnavi, persoane cu handicap, copii mici, persoane în │ │ │vârstă │ ├─────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │ II │Nivel normal recomandat clădirilor noi sau renovate │ ├─────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │ III │Nivel moderat acceptabil, recomandat în clădiri existente │ ├─────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │ IV │Nivel în afara celor de mai sus; recomandat a fi acceptat pentru │ │ │perioade limitate de timp │ └─────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────────┘ 3.7. În funcţie de categoria ambianţei valorile indicatorilor PMV-PPD, sunt prezentate în tabelul 3.2:

Tabel 3.2 Indicatorii confortului termic ┌─────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │Categoria│ Starea de confort termic │ │ambianţei│ │ │ ├───────────────────────────────┬──────────────────────────────────┤ │ │ PPD (%) │ PMV │ ├─────────┼───────────────────────────────┼──────────────────────────────────┤ │ I │ <6 │ -0,2 ... +0,2 │ ├─────────┼───────────────────────────────┼──────────────────────────────────┤ │ II │ <10 │ -0,5 ... +0,5 │ ├─────────┼───────────────────────────────┼──────────────────────────────────┤ │ III │ <15 │ -0,7 ... +0,7 │ ├─────────┼───────────────────────────────┼──────────────────────────────────┤ │ IV │ >15 │ -0,7>PMV>+0,7 │ └─────────┴───────────────────────────────┴──────────────────────────────────┘ 3.8. Temperatura de calcul a aerului interior se consideră, în funcţie de destinaţia încăperilor, potrivit SR 1907-2. Instalaţia de încălzire trebuie să permită reglajul fluxului termic cedat astfel încât, pe parcursul exploatării încăperilor, temperatura aerului interior să poată fi modificată potrivit necesităţilor ocupanţilor.

3.9. Viteza medie de deplasare a aerului interior în incintele încălzite cu sisteme de încălzire cu aer cald, trebuie să se situeze sub valorile maxime prevăzute în SR CR 1752. De asemenea, se respectă, prevederile reglementării tehnice referitoare la proiectarea, exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor de ventilare şi climatizare în clădiri. Valorile maxime ale vitezei medii a aerului interior, cuprinse între 0,15 şi 0,25 m/s, depind de destinaţia clădirii şi a spaţiului încălzit, de nivelul de activitate, de categoria de confort termic, de sezon şi de îmbrăcăminte.

3.10. Sistemele de încălzire trebuie să limiteze senzaţia de disconfort termic local produsă de:

3.11 Valorile maxime admisibile ale procentului de persoane care resimt senzaţia de disconfort termic local nu trebuie să depăşească valorile indicate în tabelul 3.3:

Pentru încăperile din categoria de ambianţă IV valorile admisibile sunt mai mari decât cele specificate pentru categoria III.

Tabel 3.3 Procentul maxim admisibil al persoanelor nemulţumite de senzaţia de disconfort termic local ┌──────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────┐ │ Categoria │ Disconfort local │ │ ├───────────────┬──────────────┬───────────────┬──────────────┤ │ │ Procent │ Procent │ Procent │ Procent │ │ │ persoane │ persoane │ persoane │ persoane │ │ │ nemulţumite │ nemulţumite │ nemulţumite │ nemulţumite │ │ │ din cauza │ din cauza │ din cauza │ din cauza │ │ │ curenţilor │ gradientului │ temperaturii │ asimetriei │ │ │ de aer (%) │ vertical de │ pardoselii │ temperaturii │ │ │ │ temperatură │ (%) │ de radiaţie │ │ │ │ (%) │ │ (%) │ ├──────────────┼───────────────┼──────────────┼───────────────┼──────────────┤ │ I │ <15 │ <3 │ <10 │ <5 │ ├──────────────┼───────────────┼──────────────┼───────────────┼──────────────┤ │ II │ <20 │ <5 │ <10 │ <5 │ ├──────────────┼───────────────┼──────────────┼───────────────┼──────────────┤ │ III │ <25 │ <10 │ <15 │ <10 │ └──────────────┴───────────────┴──────────────┴───────────────┴──────────────┘ 3.12. Valorile maxime ale variaţiei temperaturii aerului pe verticală sunt indicate în tabelul 3.4.

Tabel 3.4 Variaţia maximă a temperaturii pe verticala spaţiului încălzit ┌─────────┬────────────────────────┐ │Categoria│ Gradientul vertical de │ │ambianţei│ temperatură [°C/m] │ ├─────────┼────────────────────────┤ │ I │ <2 │ ├─────────┼────────────────────────┤ │ II │ <3 │ ├─────────┼────────────────────────┤ │ III │ <4 │ └─────────┴────────────────────────┘ 3.13. Temperatura medie a pardoselii se înscrie în intervalul indicat în tabelul 3.5, în funcţie de categoria de confort a încăperilor.

Tabel 3.5 Temperatura medie a pardoselii ┌─────────┬────────────────────────┐ │Categoria│ Temperatura medie a │ │ambianţei│ pardoselii [°C] │ ├─────────┼────────────────────────┤ │ I │ 19-29 │ ├─────────┼────────────────────────┤ │ II │ 19-29 │ ├─────────┼────────────────────────┤ │ III │ 17-31 │ └─────────┴────────────────────────┘

3.14. Pentru a evita senzaţia de disconfort termic local se limitează diferenţa de temperatură între suprafeţele delimitatoare ale încăperii şi temperatura aerului interior, aşa cum se indică în tabelul 3.6.

Tabel 3.6 Diferenţa de temperatură între suprafeţele delimitatoare şi temperatura aerului interior ┌─────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │Categoria│ Diferenţa de temperatură │ │ambianţei├────────────────┬────────────────┬───────────────┬────────────────┤ │ │ Plafon radiant │ Perete rece │ Perete rece │ Perete radiant │ │ │ [°C] │ [°C] │ [°C] │ [°C] │ ├─────────┼────────────────┼────────────────┼───────────────┼────────────────┤ │ I │ <5 │ <10 │ <14 │ <23 │ ├─────────┼────────────────┼────────────────┼───────────────┼────────────────┤ │ II │ <5 │ <10 │ <14 │ <23 │ ├─────────┼────────────────┼────────────────┼───────────────┼────────────────┤ │ III │ <7 │ <13 │ <18 │ <35 │ └─────────┴────────────────┴────────────────┴───────────────┴────────────────┘ 4. NECESARUL DE CĂLDURĂ PENTRU ÎNCĂLZIRE Determinarea necesarului de căldură 4.1. Necesarul de căldură de calcul pentru încălzirea încăperilor (sarcina termică de proiectare) se calculează conform SR 1907-1 şi se corectează în funcţie de rezultatul bilanţului termic al încăperilor. În bilanţ se ţine seama de degajările de căldură rezultate din procesul tehnologic, de aporturile permanente de căldură ale încăperilor învecinate, de necesarul de căldură pentru încălzirea aerului proaspăt pentru ventilare. Pe baza necesarului de căldură se dimensionează instalaţia de încălzire.

4.2. Necesarul de căldură se calculează în funcţie de temperatura aerului interior considerată constantă, stabilită potrivit SR 1907-2, în funcţie de destinaţia încăperilor.

4.3. Pentru încăperile încălzite cu sisteme de încălzire înglobate în elementele de construcţie, necesarul de căldură se calculează conform indicaţiilor reglementărilor tehnice de proiectare privind sistemele de încălzire prin radiaţie.

4.4. Necesarul de căldură al încăperilor poate fi repartizat unui singur sistem de încălzire sau unor sisteme de încălzire diferite care funcţionează simultan sau separat (ex. corpuri statice şi radiaţie de joasă temperatură sau corpuri statice şi aer cald).

4.5. Pentru încăperi cu suprafaţa peste 100 mp sau înălţimi peste 5 m, necesarul de căldură se calculează separat pentru zonele cu degajări de căldură şi pentru cele fără degajări, în vederea repartizării judicioase a aparatelor de încălzire.

4.6. Se recomandă recuperarea căldurii evacuate şi utilizarea ei ca sursă secundară de căldură, pe baza unor analize de bilanţ şi tehnico economice. În acest sens, se poate considera utilizarea căldurii evacuate de la surse tehnologice, de la procese de combustie, din aerul viciat eliminat prin sisteme de ventilare, din apa de răcire industrială etc.

4.7. Căldura recuperată şi utilizată ca sursă secundară pentru prepararea unui agent termic nu se ia în considerare la întocmirea bilanţului termic al încăperii respective, ci la întocmirea bilanţului sursei de căldură a instalaţiei de încălzire.

4.8. Se recomandă îmbunătăţirea protecţiei termice a clădirilor încălzite central, respectiv a caracteristicilor lor termotehnice, cu precădere prin mărirea rezistenţei termice a elementelor opace şi vitrate ale elementelor de anvelopă, precum şi prin reducerea infiltraţiilor de aer exterior. Astfel, se obţine:

Prevederi referitoare la elementele constructive ale clădirilor încălzite central 4.9. Pentru realizarea unor soluţii constructive ale clădirilor cu încălzire centrală (noi sau care se reabilitează) care să determine un necesar redus de căldură pentru încălzire, se recomandă luarea următoarelor măsuri:

4.10. Pentru clădirile noi sau pentru clădirile existente care se reabilitează, elementele de construcţie respectă cerinţele privind valorile minime ale rezistenţelor termice corectate ale elementelor de anvelopă ale acestora, astfel încât consumul de energie pentru încălzire să corespundă cerinţelor de performanţă energetică în vigoare.

5.1. Încălzirea spaţiilor interioare se realizează cu sisteme descentralizate (aparate independente în fiecare dintre încăperile clădirii) sau cu sisteme centralizate de încălzire.

5.2. Aparatele independente sunt alimentate individual cu combustibil şi furnizează local energia termică.

5.3. Sistemele de încălzire centrală pot fi: sisteme de apartament, sisteme de clădire, sisteme pentru complexe de clădiri şi sisteme urbane.

5.4. Sursele de energie pentru sistemele de încălzire sunt:

5.5. Agenţii termici utilizaţi în sistemele centralizate de alimentare cu căldură pot fi: apa caldă, apa fierbinte şi aburul de joasă presiune.

5.6. Principalele sisteme de încălzire centrală recomandate, sunt cele care utilizează apa caldă sau fierbinte ca agent termic, iar pentru cedarea căldurii în încăperi: încălzirea cu corpuri statice, încălzirea cu aer cald şi încălzirea prin radiaţie, aşa cum se specifică în tabelul 5.1.

Tabel 5.1.

Sisteme de încălzire centrală recomandate în clădiri *Font 7* ┌────┬───────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────────┐ │Nr. │ Grupa │ Sistemul │ │crt.│ │ │ ├────┼───────────────────────────────────┼──────────────┬──────────────────────────┼───────────────────────────┐ │ │ │ Agent termic │ Aparate de încălzire │ Observaţii │ ├────┼───────────────────────────────────┼──────────────┼──────────────────────────┼───────────────────────────┤ │ 0 │ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │ ├────┼───────────────────────────────────┼──────────────┼──────────────────────────┼───────────────────────────┤ │ 1. │Clădiri de locuit │Apă caldă │Corpuri de încălzire tip │ │ │ │Hoteluri, sanatorii cu regim │ │radiator │ │ │ │hotelier │ │ │ │ │ │Amenajări turistice: vile moteluri,│ │ │ │ │ │hanuri │ │ │ │ │ │Cămine: studenţeşti, muncitoreşti, │ │ │ │ │ │de băţani, pentru persoane cu │ │ │ │ │ │handicap, aşezăminte de ocrotire │ │ │ │ │ │Internate şcolare, cazărmi │ │ │ │ │ │Policlinici, dispensare, cabinete │ │ │ │ │ │medicale │ │ │ │ │ │Farmacii, laboratoare medicale │ │ │ │ ├────┼───────────────────────────────────┼──────────────┼──────────────────────────┼───────────────────────────┤ │ 2. │Spitale, sanatorii cu regim de │Apă caldă │Corpuri de încălzire tip │ │ │ │spitalizare │ │radiator Suprafeţe │ │ │ │Cămine:, de băţani, pentru persoane│ │radiante de joasă │ │ │ │cu handicap, aşezăminte de ocrotire│ │temperatură │ │ │ │Maternităţi, preventorii │ │ │ │ │ │Creşe, grădiniţe, cămine de copii │ │ │ │ ├────┼───────────────────────────────────┼──────────────┼──────────────────────────┼───────────────────────────┤ │ 3. │Clădiri administrative │Apă caldă │Corpuri de încălzire tip │ │ │ │Unităţi de cercetare şi proiectare │ │radiator sau │ │ │ │Clădiri comerciale - bancare │ │convectoradiator │ │ │ │Instituţii judiciare ├──────────────┼──────────────────────────┤ │ │ │Şcoli, licee, facultăţi │Apă caldă sau │Agregate pentru aer cald │ │ │ │Săli de gimnastică │apă fierbinte │ │ │ ├────┼───────────────────────────────────┼──────────────┼──────────────────────────┼───────────────────────────┤ │ 4. │Teatre, case de cultură, cămine │Apă caldă │Corpuri de încălzire tip │ │ │ │culturale │ │radiator convectoradiator │ │ │ │Cluburi, săli de festivităţi, săli │ │sau convector │ │ │ │de şedinţe ├──────────────┼──────────────────────────┤ │ │ │Săli expoziţionale şi muzeistice │Apă caldă sau │Agregate pentru aer cald │ │ │ │Biblioteci, arhive │apă fierbinte │Agregate de climatizare │ │ │ │Cinematografe │ │ │ │ │ │Săli de sport │ │ │ │ │ │Clădiri de cult │ │ │ │

├────┼───────────────────────────────────┼──────────────┼──────────────────────────┼───────────────────────────┤ │ 5. │Magazine înglobate în clădire cu │Apă caldă │Corpuri de încălzire tip │ │ │ │specific diferit │ │radiator convectoradiator │ │ │ │Complexe sau hale comerciale │ │sau convector │ │ │ │independente ├──────────────┼──────────────────────────┤ │ │ │Restaurante, cantine, bufete │Apă caldă sau │Agregate pentru aer cald │ │ │ │ │fierbinte │Agregate de climatizare │ │ ├────┼───────────────────────────────────┼──────────────┼──────────────────────────┼───────────────────────────┤ │ 6. │Băi publice, săli duşuri comune │Apă caldă │Corpuri de încălzire tip │ │ │ │Bazine de înot, piscine │ │radiator, convectoradiator│ │ │ │Spălătorii mecanice │ │serpentine │ │ │ │ │ │Suprafeţe radiante de │ │ │ │ │ │joasă temperatură │ │ │ │ ├──────────────┼──────────────────────────┤ │ │ │ │Apă caldă sau │Agregate pentru aer cald │ │ │ │ │fierbinte │ │ │ ├────┼───────────────────────────────────┼──────────────┼──────────────────────────┼───────────────────────────┤ │ 7. │Încăperi de producţie în care nu se│Apă fierbinte │Agregate pentru aer cald │ │ │ │degajă praf, gaze sau vapori │ │Corpuri de încălzire tip │ │ │ │ │ │convectoradiator (2) │(1) - În ateliere din zona │ │ │ │ │Panouri radiante │de clădiri civile, │ │ │ │ │ │industria mică şi mijlocie │ │ │ │Apă caldă (1) │Corpuri de încălzire tip │unde nu există reţea de apă│ │ │ │ │radiator, │fierbinte │ │ │ │ │convectoradiator, │(2) - Pentru încălzirea │ │ │ │ │serpentine │perimetrală, art. I.3.4.2, │ │ │ │ │Agregate pentru aer cald │dar nu în cazul degajărilor│ ├────┼───────────────────────────────────┼──────────────┼──────────────────────────┤de praf │ │ 8. │Încăperi de producţie în care │Apă fierbinte │Agregate pentru aer cald │(3) - În conformitate cu │ │ │procesele tehnologice degajă praf, │ │Panouri radiante │prevederile art. I.3.2.15, │ │ │gaze sau vapori neexplozibili, │Panouri │Corpuri de încălzire tip │şi art. I.3.6.27 │ │ │incombustibili │radiante │convectoradiator (2) │(4) - În conformitate cu │ ├────┼───────────────────────────────────┼──────────────┼──────────────────────────┤prevederile art. I.3.2.7. │ │ 9. │Încăperi de producţie în care │Apă caldă sau │Agregate pentru aer cald │ │ │ │procesele tehnologice degajă praf, │apă fierbinte │ │ │ │ │gaze sau vapori inflamabili, │ │ │ │ │ │combustibili sau toxici (3) │ │ │ │ ├────┼───────────────────────────────────┼──────────────┼──────────────────────────┤ │ │10. │Locuri de muncă sau zone de muncă │Apă fierbinte │Agregate pentru aer cald │ │

│ │izolate în clădire neîncălzite (4) │ │Panouri radiante │ │ ├────┼───────────────────────────────────┼──────────────┼──────────────────────────┤ │ │11. │Grupuri de încăperi │Apă fierbinte │Corpuri de încălzire tip │ │ │ │social-administrative înglobate în │ │convectoradiator │ │ │ │clădiri de producţie │ │Agregate pentru aer cald │ │ │ │ ├──────────────┼──────────────────────────┤ │ │ │a) grupuri de încăperi în │Apă caldă (1) │Corpuri de încălzire tip │ │ │ │perimetrul spaţiilor de producţie │ │radiator, convectoradiator│ │ │ │(birouri de secţii pentru maiştrii,│ │serpentine │ │ │ │vestiare, grupuri sanitare) │ │ │ │ │ │b) grupuri de încăperi înglobate în│ │ │ │ │ │corpuri anexe, adiacente clădirilor│ │ │ │ │ │de producţie (laboratoare, birouri │ │ │ │ │ │de proiectare, birouri │ │ │ │ │ │administrative, vestiare, grupuri │ │ │ │ │ │sanitare) │ │ │ │ └────┴───────────────────────────────────┴──────────────┴──────────────────────────┴───────────────────────────┘ NOTA: Se poate folosi ca agent termic şi aburul, în condiţiile prevăzute la art. 5.15, utilizând agregate de aer cald şi corpuri de încălzire.

5.7. Alegerea sistemelor de încălzire se face în funcţie de:

5.8. La alegerea sistemului de încălzire trebuie avută în vedere, după caz, soluţia de climatizare a spaţiilor interioare, astfel încât, pe cât posibil, să fie utilizate aceleaşi echipamente terminale şi acelaşi sistem de transport a agentului termic atât iarna cât şi vara.

5.9. La alegerea sistemelor de încălzire se are în vedere inerţia termică a clădirii şi perioada de ocupare.

5.10. Pentru încăperile industriale cu procese tehnologice care impun încălzirea centrală generală şi în care numărul muncitorilor conduce la o densitate de un muncitor la mai puţin de 50 mp, dar cu o repartiţie neomogenă, se poate adopta un sistem de încălzire zonală.

Alegerea agentului termic în instalaţiile interioare 5.11. Principalii agenţi termici recomandaţi pentru încălzirea clădirilor sunt apa caldă şi apa fierbinte. Aburul se utilizează limitat, în situaţiile prevăzute la art. 5.15.

5.12. Apa caldă se foloseşte la o temperatură maximă de 95°C (în condiţii de temperatură exterioară de calcul).

5.13. Apa fierbinte se foloseşte la o temperatură maximă de 150°C (în condiţii nominale de temperatură exterioară). Temperatura apei fierbinţi se alege în funcţie de destinaţia spaţiului încălzit, de sistemul de încălzire şi de caracteristicile echipamentului de încălzire.

5.14. Ecartul nominal de temperatură în instalaţiile de încălzire se alege pe baza criteriilor funcţionale şi economice ale întregului ansamblu de producere, transport - distribuţie şi utilizare a căldurii.

5.15. Folosirea ca agent termic a aburului (cu presiune maximă 8 bar) pentru încălzirea unor spaţii de producţie, se poate face în cazul existenţei unei reţele de abur necesar în procesul tehnologic şi a lipsei unei surse şi reţele de apă caldă sau fierbinte a cărei realizare ar fi neeconomică.

5.16. Temperatura agentului termic se corelează cu temperaturile maxime admise de normele sanitare pentru suprafeţele corpurilor de încălzire, în raport cu destinaţia clădirilor şi încăperilor.

5.17. Agenţii termici şi parametrii nominali ai acestora din instalaţiile de încălzire ale încăperilor cu risc de explozie volumetrică, precum şi ale celor cu risc foarte mare sau mare de incendiu, cu praf combustibil, se aleg astfel încât temperaturile maxime ale suprafeţei componentelor instalaţiilor de încălzire să fie cu cel puţin 10°C mai mici decât temperaturile de aprindere, explozie, detonare sau mocnire, prevăzute prin reglementările tehnice specifice.

5.18. Temperatura maximă a agentului termic trebuie să fie cel mult egală cu temperaturile admisibile indicate de producător pentru componentele instalaţiei de încălzire.

Încălzirea de gardă 5.19. În clădiri şi în încăperi folosite cu intermitenţă, în care, în perioadele de nefolosire, este necesară menţinerea unei temperaturi pozitive, se prevăd instalaţii de încălzire de gardă.

5.20. Încălzirea de gardă se prevede în cazurile în care temperatura minimă este cerută de necesităţi tehnologice (utilaje, materiale etc.), dar nu poate fi asigurată prin căldura acumulată sau degajată de utilaje şi de elementele construcţiei (corelată eventual cu mărirea rezistenţei termice a elementelor de închidere a spaţiului respectiv).

5.21. Prevederea încălzirii de gardă este obligatorie în spaţiile dotate cu instalaţii speciale de stingere a incendiilor pline cu apă.

5.22. Încălzirea de gardă poate fi realizată şi prin folosirea uneia din soluţiile următoare:

Sisteme de încălzire centrală cu apă caldă 5.23. Sistemele de încălzire cu apă, în funcţie de numărul de conducte ale sistemului, sunt: monotubulare şi bitubulare. Distribuţia agentului termic se poate face la partea inferioară a clădirii, la partea superioară sau mixt.

5.24. Sistemele de încălzire cu apă caldă, se prevăd, în general, în clădiri cu încăperi care nu necesită instalaţii de ventilare mecanică sau instalaţii de încălzire cu aer cald.

5.25. În încăperi de tipul halelor de producţie, spaţii comerciale, etc., încălzirea cu corpuri de încălzire se foloseşte în paralel cu încălzirea cu aer cald în cazurile în care este necesară compensarea efectului de radiaţie negativă al suprafeţelor de închidere reci atunci când locurile de muncă sau activitate sunt în apropierea acestora.

5.26. Circulaţia agentului termic în sistemele de încălzire se poate realiza: natural, forţat sau mixt (natural şi forţat).

5.27. Se recomandă ca sistemul de încălzire cu circulaţie naturală să se aplice la clădiri cu dezvoltare verticală importantă şi dezvoltare orizontală limitată. În acest caz, cazanul trebuie amplasat la o cotă inferioară consumatorilor.

5.28. La proiectarea sistemului de încălzire se prevăd echipamente de măsurare a parametrilor sistemului, fie prin aparate fixe, fie prin locuri sau dispozitive de cuplare a aparatelor de măsurare.

5.29. În interiorul clădirilor consumatorii se grupează, ori de câte ori este posibil, pe zone de consum unitar, definite ca zone de proprietate, program de utilizare, orientare cardinală, tipuri de corpuri de încălzire, etc.

5.30. Zonele de consum unitar se alimentează cu agent termic, ori de câte ori este posibil, printr-un racord individual echipat cu contor de energie termică, armături de reglare şi echilibrare hidraulică, armături de separare şi golire, echipamente de măsură şi control.

5.31. În clădirile noi sau în cele în care reţelele de distribuţie interioare sunt reabilitate, sau ori de câte ori este posibil, se utilizează scheme de alimentare de tip centralizat - individuale, care asigură furnizarea şi transportul agentului termic, iar distribuţia este individuală, la nivel de apartament sau la nivel de zone de consum unitare.

5.32. Distribuţia individuală se poate racorda la instalaţia centralizată prin intermediul modulelor termohidraulice (MTH).

5.33. Modulele de racordare termohidraulice (MTH) au în componenţă armături de separare (izolarea reţelei interioare faţă de reţeaua generală centralizată) pe fiecare racord (ducere, întoarcere) precum şi armătură/armături de echilibrare hidraulică (montată/montate în general pe conducta de întoarcere).

5.34. Modulele de racordare termohidraulice se amplasează în zonele comune, în nişe, casete sau aparent, astfel încât armăturile de separare, echilibrare hidraulică şi de contorizare să poată fi oricând accesate.

5.35. În cazul sistemelor de încălzire cu zone de consum diferite echipate cu module termohidraulice, reglarea fiecărei zone se poate realiza, după caz, prin:

5.36. Se va evita alegerea soluţiilor cu agent termic apa în spaţiile încălzite intermitent, cu perioade mari de întrerupere. În aceste cazuri se utilizează soluţii cu aparate autonome sau cu sisteme centralizate cu agent termic de tip antigel.

Armături de închidere, reglare, golire şi dezaerisire 5.37. Instalaţiile interioare de încălzire se prevăd cu armături de închidere:

Armăturile de închidere se montează în locuri accesibile.

5.38. La toate elementele instalaţiei de încălzire unde pot apare variaţii ale debitelor în exploatare se prevăd armături de reglare. Acestea se montează la nivel de corp de încălzire, la baza coloanelor, pe ramuri de distribuţie sau la branşamentul reţelei interioare. Se recomandă, ori de câte ori este posibil, introducerea echipamentelor automate de reglare.

5.39. Pe circuitele de conducte a căror echilibrare hidraulică nu poate fi realizată numai prin alegerea traseelor şi prin dimensionarea conductelor, se folosesc măsurile indicate la art. 5.38, referitoare la echilibrarea hidraulică a instalaţiei.

5.40. Pentru golirea apei din instalaţiile de încălzire se prevăd armături de golire în punctele cele mai joase ale părţilor de instalaţii separate prin armături de închidere.

5.41. În instalaţiile funcţionând cu agent termic apă, se prevăd posibilităţi de evacuare a aerului, locale sau centrale.

Sisteme de încălzire centrală cu abur de joasă presiune.

Prevederi specifice instalaţiilor cu abur 5.42. La corpurile de încălzire şi agregatele de aer cald funcţionând cu abur se prevăd separatoare de condensat individuale. Se pot folosi separatoare de condensat comune pentru un grup de consumatori, utilizând abur cu aceeaşi presiune şi având acelaşi program de funcţionare.

5.43. Pe conductele instalaţiei interioare de distribuţie a aburului, se face separarea condensatului la punctele de evacuare (purjare) prevăzute la ruperi de pantă şi la capătul ramurilor.

5.44. Pentru separarea condensatului de abur, se folosesc după caz, oale, aparate sau sifoane de condensat.

Sisteme de încălzire centrală cu aer cald 5.45. Sistemele de încălzire cu aer cald pentru încălzirea încăperilor din clădiri civile, de producţie şi/sau depozitare, se adoptă atunci când:

5.46. Încălzirea cu aer cald se foloseşte în paralel cu încălzirea cu corpuri de încălzire sau cu panouri (benzi) radiante atunci când soluţia este necesară pentru satisfacerea condiţiilor de confort termic în zonele perimetrale, cu pereţi exteriori (de ex: în încăperi cu locuri fixe de muncă sau activitate în apropierea suprafeţelor vitrate exterioare - a se vedea art. 5.25.).

Alegerea sistemului de încălzire cu aer cald 5.47. În cazul în care adoptarea încălzirii cu aer cald rezultă din necesitatea ventilării, soluţia de realizare a încălzirii este cea determinată de cerinţele ventilării şi se stabileşte potrivit reglementării tehnice pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare.

5.48. Sistemul de încălzire cu aer cald trebuie să asigure încadrarea valorilor vitezei şi temperaturii aerului în limitele de confort termic, în cazul clădirilor civile sau cele prescrise de reglementările privind protecţia muncii, în cazul clădirilor industriale. Limitele se referă atât la refularea aerului cât şi la zona de lucru a încăperii. Temperatura şi viteza aerului refulat se corelează cu debitele de căldură şi de aer necesare.

5.49. Debitul de căldură furnizat de instalaţia de încălzire cu aer cald se determină pe baza bilanţului termic al spaţiului de încălzit, ţinând seama - dacă este cazul - şi de debitul de căldură furnizat de corpurile de încălzire montate în spaţiul respectiv.

5.50. La determinarea debitului de aer cald al instalaţiei de încălzire şi ventilare se ţine seama de:

5.51. În cazul în care debitul de aer necesar ventilării generale nu poate acoperi necesarul de căldură al încăperii în limitele admise pentru temperatura de refulare sau nu se asigură o repartiţie corespunzătoare a temperaturii aerului în zona de lucru, se adoptă una dintre următoarele măsuri:

5.52. La determinarea debitului de aer al instalaţiei de încălzire - când nu este necesară şi ventilarea - se urmăreşte reducerea debitului de aer vehiculat, fără a se coborî sub limita minimă necesară asigurării unei distribuţii satisfăcătoare a aerului în încăpere.

5.53. Amplasarea în plan a gurilor de refulare a aerului se face astfel încât jeturile de aer să acopere cât mai omogen spaţiul încălzit.

5.54. Repartizarea debitelor de aer cald în zona de lucru, în planul încăperii, trebuie să fie cât mai uniformă.

5.55. În instalaţiile de încălzire cu aer cald combinate cu ventilarea, în care este necesară repartizarea neuniformă a debitelor de aer cald sau a căldurii, se pot utiliza, în acest scop, agregate pentru aer cald suplimentare şi independente de instalaţia de ventilare sau baterii de încălzire secundare, montate pe reţeaua de distribuţie a aerului.

5.56. La alegerea vitezei de refulare a aerului cald în hală, se ţine seama de vitezele admise în zona de lucru (a se vedea art. 5.48) Bătaia jeturilor de aer cald ale gurilor de refulare se corelează cu caracteristicile constructive ale halei astfel încât să se satisfacă prescripţiile art. 5.54.

5.57. La stabilirea temperaturii de refulare a aerului din instalaţiile de încălzire cu aer cald se ţine seama de următoarele:

5.58. În clădirile care adăpostesc încăperi sau secţii cu programe diferite de funcţionare se prevăd sisteme separate de încălzire cu aer cald, pe zonele cu acelaşi program de funcţionare.

5.59. În construcţiile echipate cu instalaţii de protecţie împotriva incendiilor sau cu alte dispozitive de securitate la incendiu acţionate de elemente termosensibile, instalaţia de încălzire cu aer cald trebuie să fie realizată astfel încât temperatura, viteza şi direcţia jetului de aer cald să nu determine declanşarea accidentală a acestora.

5.60. La instalaţiile de încălzire cu aer cald care funcţionează exclusiv cu aer exterior şi care nu sunt utilizate continuu timp de 24 ore, se recomandă a se prevedea prize de aer recirculat, pentru amorsarea încălzirii în regim de recirculare, înainte de începerea activităţii normale de producţie.

Soluţii de încălzire cu aer cald 5.61. Soluţia de încălzire cu aer cald preparat centralizat şi distribuit prin canale de aer se utilizează mai ales în cazul în care se prevede ventilarea mecanică generală cu canale de distribuţie şi guri de refulare, în conformitate cu prevederile reglementării tehnice pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare.

5.62. Parametrii de debit şi temperatură se stabilesc centralizat pentru întreaga instalaţie, reglarea fiind automatizată.

5.63. La determinarea capacităţii bateriilor de încălzire ale sistemelor de încălzire cu aer cald preparat centralizat se iau în considerare şi pierderile de căldură ale aerului pe canalele de distribuţie. Pentru reducerea acestor pierderi se analizează oportunitatea izolării termice a canalelor.

5.64. Izolarea termică a canalelor se prevede, în caz de necesitate şi pentru:

5.65. Se pot folosi şi variante ale sistemului de încălzire cu aer cald şi distribuţie prin canale de aer, la care prepararea centralizată a aerului se face la o temperatură mai ridicată a aerului decât cea de refulare, astfel:

5.66. Asigurarea omogenităţii încălzirii cu aer cald şi împiedicarea stratificării termice la partea superioară a încăperilor, în special a celor înalte - se realizează prin soluţii ca: introducerea aerului în zona de lucru cu jeturi verticale descendente, cât mai aproape de pardoseală, folosirea unor aparate speciale pentru destratificare etc.

5.67. Încălzirea aerului se poate asigura şi prin instalaţia de climatizare din unele încăperi cu cerinţe funcţionale deosebite din clădiri civile şi de producţie şi/sau depozitare. Aerul este tratat, centralizat sau local pentru a se asigura temperatura şi umiditatea necesară.

5.68. Încălzirea cu aer cald a spaţiilor care nu necesită ventilarea se realizează, de preferinţă, prin prepararea locală a aerului cald fără tubulatură - de exemplu: agregate de aer cald sau aeroterme.

5.69. În lipsa unui agent termic sau în situaţii în care soluţia rezultă ca avantajoasă, pentru încălzirea cu aer cald a încăperilor se pot folosi generatoare cu aer cald cu focar propriu, echipamente la care încălzirea aerului se face prin arderea unui combustibil lichid sau gazos. (1) Utilizarea generatorului de aer cald pentru încălzirea încăperilor se face cu luarea tuturor măsurilor necesare de securitate la incendiu, cu şi siguranţă în exploatare: generatoare cu focar etanş, la care circuitul aerului de încălzire este separat de circuitul aer de ardere - gaze arse, instalaţii de semnalizare - automatizare pentru funcţionarea în siguranţă (menţinerea concentraţiilor de noxe din încăpere în limitele admise, controlul alimentării cu combustibil, detecţia scăpărilor de gaze, etc.).

5.70. În încăperile cu suprafaţa sub 100 mp şi având cerinţe de climatizare (birouri, magazine etc.), încălzirea se poate asigura prin intermediul agregatelor locale de climatizare.

5.71. Utilizarea agregatelor pentru aer cald şi a aerotermelor nu este admisă la încăperi în care nivelul limită de zgomot este depăşit de cel produs de funcţionarea agregatelor.

5.72. La amplasarea prizelor de aer exterior se ţine seama de prevederile reglementării tehnice pentru proiectarea şi execuţia instalaţiilor de ventilare şi climatizare, urmărindu-se ca tubulatura dintre prizele de aer şi agregat să fie cât mai scurtă, cu cât mai puţine piese speciale.

5.73. Halele industriale fără degajări importante de căldură, pulberi, praf, vapori şi gaze toxice şi fără obstacole tehnologice, pot fi încălzite cu aer cald utilizând jeturi de aer limitate spaţial, cu bătaie mare.

5.74. La uşile şi porţile exterioare ale încăperilor care adăpostesc procese sau activităţi care nu permit coborârea sensibilă a temperaturii interioare sau necesită un tampon termic la intrarea persoanelor, se prevăd perdele de aer cald în conformitate cu prevederile reglementării tehnice pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare, urmărindu-se reducerea necesarului de căldură al acestora (de ex.: prin utilizarea aerului cald din zona superioară a încăperilor).

5.75. În instalaţiile de încălzire cu aer cald combinate cu ventilare se urmăreşte recuperarea în cea mai mare măsură a căldurii conţinute în aerul viciat evacuat şi folosirea acesteia pentru încălzirea aerului introdus.

Sisteme de încălzire prin radiaţie 5.76. Sistemele de încălzire prin radiaţie utilizate în clădiri se clasifică astfel:

5.77. Sistemul de încălzire prin radiaţie se utilizează în următoarele domenii:

Alegerea sistemului de încălzire prin radiaţie 5.78. Încălzirea prin radiaţie a clădirilor civile se realizează, de regulă, cu suprafeţe radiante din elemente de încălzire (panouri radiante cu apă caldă, fierbinte) montate aparent sau sisteme înglobate în tavan, în pereţi sau în pardoseală (pardoseală radiantă). Aceste sisteme fac parte din categoria radiaţie de joasă temperatură.

5.79. În încăperile de uz industrial se pot utiliza panouri radiante cu apă fierbinte sau abur, montate la o înălţime care nu depăşeşte 8m. De asemenea, pentru încăperile de tip industrial poate fi utilizată încălzirea prin radiaţie de temperatură medie şi înaltă, cu tubulatură radiantă, tuburi radiante sau panouri radiante.

5.80. Încălzirea prin radiaţie de temperatură medie şi înaltă se aplică clădirilor supuse variaţiilor termice mari, care au inerţie termică redusă, însorire mare, etc. şi care au utilizare intermitentă. Încălzirea prin radiaţie de joasă temperatură nu se aplică încăperilor cu program de utilizare cu durate scurte (până la câteva ore) şi întreruperi lungi.

5.81. Înglobarea elementelor de încălzire în elementele de construcţie ale clădirii se poate face numai prin cuprinderea lor în planurile de construcţii şi de arhitectură.

5.82. Încălzirea prin radiaţie cu suprafeţe radiante în tavan se aplică în cazul încăperilor cu cerinţe igienice deosebite care reclamă evitarea posibilităţii de transport al prafului prin convecţie şi în încăperi în care cerinţele de mobilare sau de ordin estetic impun eliminarea corpurilor de încălzire montate lângă pereţi (de ex.: muzee, expoziţii etc.).

5.83. Încălzirea prin radiaţie cu suprafeţe radiante în pardoseală (radiaţie de pardoseală de joasă temperatură) se foloseşte în cazul încăperilor cu necesar redus de căldură, lipsite aproape total de mobilier sau în care temperatura mai ridicată a pardoselii este cerută de modul de utilizare a încăperii (de ex.: băi publice, piscine etc.).

5.84. Încălzirea prin radiaţie cu suprafeţe radiante în pereţi se utilizează ca sistem complementar al încălzirii prin radiaţie de tavan sau de pardoseală şi când este necesară ridicarea temperaturii superficiale a pereţilor.

5.85. Încălzirea prin panouri sau benzi radiante se foloseşte în cazul încăperilor de producţie spaţioase şi cu înălţime peste 5 m, precum şi pentru încălzirea perimetrală a spaţiilor de producţie în locul unor corpuri de încălzire.

5.86. Încălzirea prin radiaţie la temperaturi înalte folosind radianţi electrici sau cu gaze, se poate prevedea pentru spaţii deschise (terase, peroane, intrări în clădiri) sau chiar în spaţii închise, atunci când nu se poate utiliza un agent termic şi dacă folosirea soluţiei în aceste spaţii este admisă de reglementări de securitate la incendiu.

5.87. Încălzirea cu tuburi radiante se utilizează în ateliere de producţie, hale industriale, hangare, depozite cu înălţimi mai mari de 5 m, care nu necesită instalaţii de ventilare mecanică şi în care nu sunt degajări accidentale de substanţe explozive.

5.88. În încăperile în care sunt degajări accidentale de substanţe explozive se pot utiliza tuburi radiante cu grupul de combustie montat la exteriorul încăperii.

5.89. În încăperile în care există degajări de pulberi şi praf se admite utilizarea tuburilor radiante cu camera etanşă sau tubulatura radiantă care are grupul de combustie montat în exteriorul încăperii.

5.90. Echipamentele cu arzător cu aer aspirat se prevăd în încăperi unde nu sunt prevăzute sisteme de ventilaţie mecanică sau naturală. Aceste echipamente pot fi montate şi în depozite cu risc mare de incendiu în care sunt depozitate materiale şi substanţe din clasa de periculozitate P1 şi P2.

5.91. La utilizarea suprafeţelor ceramice cu flacără deschisă este obligatorie compensarea aerului necesar arderii prin prevederea unei instalaţii de ventilare.

Amplasarea suprafeţelor de încălzire prin radiaţie 5.92. În încăperile industriale, amplasarea panourilor radiante se face în strictă corelare cu cerinţele tehnologice, pentru a nu provoca ecranarea parţială a fluxului radiant emis de panouri şi nici restricţii tehnologice.

5.93. Amplasarea panourilor radiante se face în aşa fel încât să se asigure intensitatea radiaţiei necesară la înălţimea de 1,80 m pentru încăperi în care activitatea se desfăşoară stând în picioare şi la înălţimea de 1,20 m când activitatea se desfăşoară şezând.

5.94. În funcţie de zonele în care se desfăşoară activitatea în halele de producţie, amplasarea panourilor radiante se face general sau zonal. Distanţa interax dintre panouri sau între panouri şi elementele de construcţii se stabileşte astfel încât să se asigure distribuţia uniformă a radiaţiei panourilor, iar pereţii să fie atinşi de radiaţie la înălţimea de 1,80 m. Distanţa dintre axele tuburilor radiante se determină în funcţie de caracteristicile tehnice ale tuburilor radiante şi înălţimea de amplasare.

5.95. La amplasarea suprafeţelor radiante se urmăreşte repartizarea elementelor radiante pentru a compensa efectul de radiaţie rece a suprafeţelor vitrate în scopul obţinerii unei uniformităţi a temperaturii în planul captator.

5.96. În încăperile echipate cu instalaţii de de protecţie împotriva incendiilor sau cu alte dispozitive de securitate la incendiu acţionate de elemente termosensibile, amplasarea suprafeţelor radiante trebuie realizată astfel încât să nu determine declanşarea accidentală a acestora.

5.97. Se recomandă ca circulaţia agentului termic în elementele încălzitoare să se facă de la peretele exterior spre centrul încăperii şi să se intercaleze circuitul de ducere cu cel de întoarcere pentru o distribuţie cât mai uniformă a temperaturii suprafeţei radiante (distribuţie de tip melc dublu).

5.98. Senzorii de temperatură şi elementele de comandă şi control se prevăd fie pentru fiecare element încălzitor, fie pentru grupuri de elemente încălzitoare şi se montează la o înălţime uşor accesibilă.

5.99. Pentru sistemele de încălzire prin radiaţie alimentate cu apă caldă, se urmăreşte ca prin mărimea elementelor încălzitoare şi prin înserierea acestora să se realizeze echilibrarea hidraulică a zonelor şi un ecart de temperatură similar între ducerea şi întoarcerea circuitelor.

6.1. Încălzirea încăperilor (spaţiilor) se realizată cu aparate de încălzire prin emisie convectivă şi cu circulaţia aerului naturală sau forţată, prin emisie radiativă de intensitate mică, medie sau mare şi prin emisie combinată.

6.2. Încălzirea încăperilor prin emisie convectivă cu circulaţie naturală sau forţată a aerului se realizează prin recircularea aerului din încăpere în contact cu suprafaţa caldă a aparatului de încălzire şi prin stratificare termică. Viteza curenţilor de aer este medie, încălzirea pereţilor este redusă 6.3. Încălzirea încăperilor prin emisie radiativă se realizează direct între suprafeţele calde şi suprafeţele reci delimitatoare. Aerul din încăpere se încălzeşte prin contact cu suprafeţele calde.

Criterii generale de alegere a aparatelor de încălzire 6.4. Caracteristicile principale ale aparatelor de încălzire (terminale sau autonome), sunt prezentate în documentele tehnice ale aparatelor, puse la dispoziţie de producător.

6.5. Alegerea tipului de aparate de încălzire (sau de unitate autonomă) se face în funcţie de:

6.6. Nu se recomandă sistemele de încălzire convective (radiatoare, convectoradiatoare, convectoare, ventiloconvectoare) pentru încăperi cu înălţime peste 4,5 m şi cu izolare termică redusă.

6.7. Pentru încăperile cu înălţime mare (peste 4 m) şi zona de lucru inferioară, sunt indicate, după caz, sistemele de încălzire cu panouri radiante cu apă sau abur, tuburi radiante cu gaze, radianţi cu gaze sau electrici sau pardoseală radiantă.

Pentru acest tip de încăperi nu se recomandă sistemul de încălzire cu aer cald.

6.8. Sistemele de încălzire cu aparate independente se racordează la reţelele de alimentare cu combustibil şi electricitate, precum şi la dispozitive de evacuare a gazelor de ardere şi a cenuşii, conform normelor în vigoare şi a instrucţiunilor furnizorului.

6.9. Orice aparat de încălzire se alege şi se montează astfel încât să nu provoace accidente legate de temperatura suprafeţelor aparatului sau de temperatura de refulare a aerului.

6.10. Sistemele de încălzire cu generatoare de aer cald montate în spaţii cu degajări mari de praf vor fi de tip "cu cameră de ardere etanşă".

6.11. Sistemele de încălzire cu generatoare de aer cald montate în spaţii în care sunt persoane, au puteri termice instalate mai mici sau egale cu 35 kW/aparat, iar puterea totală utilă instalată nu va depăşi 180 kW/încăpere.

6.12. Corpurile de încălzire statice nu se montează pe pereţi care au un coeficient de transmisie termică U, superior valorii de 1 W/mpK.

6.13. Încălzirea cu pardoseală radiantă aşezată direct pe pământ sau peste o încăpere neîncălzită poate fi adoptată numai dacă rezistenţa termică globală a pardoselii este mai mare de 2,8 mpK/W.

6.14. În cazul în care sursa primară este un cazan cu condensaţie, reglarea locală la aparatele de tip baterie cu aripioare se face numai cu vane cu două căi sau vane cu trei căi în amestec.

6.15. În aceeaşi instalaţie de încălzire centrală se recomandă utilizarea unor corpuri de încălzire cu curbe caracteristice de variaţie a cedării de căldură cât mai apropiate.

Sunt preferate corpurile de încălzire cu un indice ridicat de încărcare termică al metalului, pentru durata de viaţă, (W/kg) x ani durată de viaţă.

6.16. În încăperi în care există pericolul de lovire (ateliere, depozite, căi de circulaţie etc.) se prevăd corpuri de încălzire cu rezistenţă mecanică corespunzătoare.

De asemenea, la alegerea corpului de încălzire se are în vedere ca acesta să fie rezistent la acţiunea corozivă a mediului în care se montează; radiatoarele din tablă de oţel nu se montează în medii corozive.

6.17. La folosirea apei fierbinţi ca agent termic, corpurile de încălzire trebuie să reziste la presiunea corespunzătoare temperaturii de vaporizare a apei fierbinţi.

6.18. În încăperile cu pericol de explozie, corpurile de încălzire trebuie să aibă temperatura superficială sub limita de siguranţă prescrisă la art. 5.17 sau de alte reglementări în vigoare.

6.19. Pentru încălzirea perimetrală a încăperilor în care există locuri fixe de muncă sau activitate în apropierea suprafeţelor vitrate exterioare, (a se vedea art. 5.25.) utilizează corpuri de încălzire cu temperaturi superficiale cât mai ridicate şi care cedează căldura preponderent prin radiaţie; în aceste cazuri se utilizează corpuri de încălzire cu un număr redus de rânduri de coloane verticale sau cu o singură placă radiantă.

6.20. În grupuri sanitare sau alte încăperi, cu spaţii restrânse, se pot folosi - cu acceptul beneficiarului - registre verticale cu un număr redus de ţevi.

Amplasarea corpurilor de încălzire 6.21. Corpurile de încălzire se amplasează astfel încât să se asigure funcţionarea lor cu eficienţă termică maximă şi să se coreleze cu elementele construcţiei, cu amplasarea mobilierului sau a utilajelor de producţie şi cu celelalte instalaţii aferente clădirilor, să asigure circulaţia persoanelor şi accesul la instalaţiile de protecţie împotriva incendiilor şi celelalte mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor.

6.22. Corpurile de încălzire se amplasează faţă de instalaţiile electrice potrivit prevederilor din reglementările tehnice privind proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice în clădiri, referitoare la prevenirea accidentelor prin electrocutare.

6.23. Pentru obţinerea unei eficienţe termice maxime se recomandă amplasarea corpurilor de încălzire la partea inferioară a încăperilor, în vecinătatea suprafeţelor reci. Corpurile de încălzire care cedează căldura preponderent prin convecţie se montează în dreptul parapetului ferestrelor sau, dacă nu este posibil, în imediata apropiere a acestuia.

6.24. Nişele pentru montarea corpurilor de încălzire se prevăd în planurile de construcţii.

La nişele din pereţii exteriori, se recomandă ca rezistenţa termică a peretelui din spatele corpurilor de încălzire să fie cel puţin egală cu cea din câmpul normal al pereţilor respectivi; pentru creşterea eficienţei termice se poate prevedea, în plus, o placă sau folie reflectorizantă, pe perete, în spatele corpurilor de încălzire.

6.25. În casele scărilor, corpurile de încălzire se amplasează, de regulă, la parter. Dacă nu este suficient pentru acoperirea necesarului de căldură, se prevăd corpuri de încălzire şi la nivelurile imediat superioare.

6.26. Pe căile de evacuare (circulaţii orizontale şi verticale), amplasarea corpurilor de încălzire se face cu respectarea reglementărilor privind securitatea la incendiu.

Mascarea corpurilor de încălzire 6.27. Mascarea corpurilor de încălzire se prevede:

6.28. Măştile corpurilor de încălzire trebuie să asigure circulaţia nestânjenită a aerului, reducerea minimă a debitului de căldură al corpului de încălzire, realizarea cerinţelor estetice locale, demontarea şi curăţarea uşoară a corpului de încălzire.

Racordarea la instalaţie a corpurilor de încălzire 6.29. Corpurile de încălzire se racordează la instalaţie astfel încât circulaţia agentului termic să se facă, de regulă, de sus în jos în acestea.

6.30. La folosirea schemei de distribuţie cu coloane verticale, legăturile corpurilor de încălzire se prevăd, de regulă, pe aceeaşi parte, dacă - prin construcţia corpurilor - nu sunt prevăzute pe părţi opuse; dacă circulaţia agentului termic se face de sus în jos, corpurile de încălzire cu lungime mai mare de 1,20 m se racordează în diagonală.

6.31. Pentru legarea corpurilor de încălzire la coloane se recomandă distanţele minime între corp şi coloană, prevăzute la art. 8.70 şi în tabelul 8.5 pentru a se asigura compensarea dilatărilor. În cazul când nu se pot respecta aceste distanţe, se prevede racordarea corpului de încălzire la capătul opus coloanei (prin spate).

Dimensionarea corpurilor de încălzire şi a suprafeţelor radiante 6.32. Dimensionarea corpurilor de încălzire se face potrivit STAS 1797 şi prescripţiilor tehnice ale producătorilor, referitoare la caracteristicile tehnice, hidraulice şi mecanice.

6.33. Bateriile de încălzire a aerului racordate la cazane cu condensare se dimensionează pentru un regim termic 60 - 40°C.

6.34. Radiatoarele de fontă se limitează la lungimea de 2 m. Pentru alte corpuri de încălzire lungimea limită este cea prevăzută de instrucţiunile producătorului.

6.35. La alegerea tipului şi temperaturii suprafeţei radiante şi la amplasarea acesteia se au în vedere următoarele:

6.36. În cazul sistemelor de încălzire prin radiaţie de joasă temperatură înglobate în elementele de construcţie se verifică temperatura superficială a suprafeţei radiante. Pentru încălzirea în pardoseală temperatura suprafeţei radiante se înscrie între 26 - 29 °C în zona de şedere şi până la maxim 33 °C în zonele de trecere şi cele perimetrale.

6.37. Dimensionarea conductelor sistemelor de radiaţie de joasă temperatură înglobate în elementele de construcţie se face conform metodelor indicate de furnizorii sistemelor de radiaţie şi a reglementării tehnice pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de încălzire prin radiaţie de pardoseală.

6.38. Dimensionarea sistemelor de încălzire prin radiaţie de medie şi înaltă temperatură se face în conformitate cu indicaţiile furnizorului având în vedere amplasarea sistemului, amplasarea zonei de lucru şi caracteristicile tehnologice ale incintei.

7.2. Sursele primare furnizează agent termic primar de tipul:

7.3. Sursele de energie primare se clasifică în funcţie de gradul de centralizare al consumatorilor alimentaţi cu căldură, astfel : a. Grad redus de centralizare

7.4. Centralele termice urbane se amplasează în localităţi, de regulă, în centrul de greutate al consumatorilor alimentaţi, furnizând apă fierbinte, apă caldă sau abur de joasă presiune.

7.5. Centralele termice de imobil sau de obiectiv, produc apă caldă şi/sau abur de joasă presiune şi au incinte proprii.

7.6. Centralele cu cogenerare de mică capacitate pot fi utilizate pentru producerea combinată a energiei electrice şi a căldurii pentru grupuri restrânse de consumatori, utilizându-se un singur tip de combustibil, de regulă gazul natural sau combustibilul lichid. Centralele sunt echipate cu agregate de cogenerare cu motor termic sau turbină cu gaze. Energia termică este folosită iarna ca sarcină de bază pentru încălzire şi, tot timpul anului, pentru prepararea apei calde de consum.

7.7. Pe perioada de vară se va urmări cuplarea centralelor termice cu cogenerare de mică capacitate cu centrale termice cu apă caldă. În acest mod, pe perioada de vară, agregatele de cogenerare funcţionează la regim normal de producere a energiei electrice şi de alimentare cu apă caldă de consum şi a consumatorilor cuplaţi la centralele cu apă caldă.

Criterii generale de alegere a surselor primare de încălzire 7.8. La investiţiile noi stabilirea tipului de sursă termică primară pentru încălzire implică o analiză complexă având la bază caietele de sarcini ale lucrării, atât în privinţa sursei cât şi al celorlalte instalaţii alimentate de aceasta.

7.9. Condiţiile tehnice de care analiza trebuie să ţină cont se referă în principal la:

Centrale termice cu apă caldă şi abur de joasă presiune Tipuri de centrale termice 7.10. Prin centrală termică se înţelege ansamblul echipamentelor, instalaţiilor şi aparatelor utilizate pentru producerea şi furnizarea agentului termic împreună cu incinta şi amenajările constructive care le adăpostesc. Centrala termică furnizează, după caz, agent termic pentru încălzire, preparare apă caldă de consum, ventilare şi consum tehnologic.

7.11. Pentru producerea agentului termic, centralele termice utilizează combustibili din următoarele categorii:

7.12. Centralele termice se clasifică în funcţie de puterea instalată (Pi), astfel :

7.13. Centralele termice pot fi clasificate după tipul şi numărul agenţilor termici furnizaţi, precum şi după modul de producere al acestora: clasic, cogenerare, mixt.

7.14. Centralele termice existente care se modernizează sau se refac integral trebuie să respecte cel puţin nivelul minim al exigenţelor de performanţă energetică şi protecţie a mediului în vigoare la data realizării centralei sau a lucrărilor de modernizare.

7.15. Capacitatea centralei termice se determină pe baza cronogramei consumurilor de căldură, alcătuită astfel încât să satisfacă toate necesităţile de căldură, în condiţii nominale.

7.16. Pentru centralelor termice cu apă caldă care alimentează grupuri neomogene de consumatori, diferite prin sistemele de încălzire folosite şi programul de funcţionare, se recomandă soluţia cu butelie de egalizare a presiunilor şi separarea circuitelor hidraulice.

7.17. La transformarea punctelor termice industriale în centrale termice pentru ansambluri urbane, se poate utiliza şi reglementarea tehnică referitoare la transformarea punctelor termice alimentate de la industrie, în centrale termice pentru ansambluri urbane.

7.18. Pentru soluţiile de alcătuire aferente centralelor termice mici care asigură apă caldă pentru încălzire şi preparare apă caldă de consum, poate utiliza şi reglementarea tehnică referitoare la proiectarea, execuţia şi exploatarea centralelor termice mici.

7.19. Soluţiile recomandate pentru centralele de abur de joasă presiune care alimentează mai multe categorii de consumatori, diferiţi prin presiunea nominală necesară, sunt următoarele:

7.20. Recuperarea condensatului se poate realiza :

7.21. Soluţiile centralelor termice cuprind şi staţiile de tratare pentru apa de umplere şi apa de completare cu contorizarea aferentă.

Agenţi termici produşi în centralele termice 7.22. Energia termică furnizată de o centrală termică depinde de tipul şi parametrii agenţilor termici produşi de sursă.

7.23. Alegerea agenţilor termici produşi în centralele termice şi a parametrilor acestora se face ţinându-se seama de economicitatea şi efectele asupra mediului ale întregului sistem alcătuit din: sursa de căldură, reţelele termice şi instalaţiile interioare.

7.24. Agenţii termici produşi şi utilizaţi cel mai des pentru încălzirea clădirilor şi preparare apei calde de consum sunt:

7.25. Se recomandă producerea într-o centrală termică a cel mult doi agenţi termici şi prevederea posibilităţii de a fi folosiţi la diverşi parametrii nominali de temperatură, adaptaţi la necesităţile instalaţiilor consumatoare de căldură.

7.26. Circulaţia agenţilor termici apă caldă şi apă fierbinte se face prin pompare.

Adoptarea unui sistem de circulaţie naturală (gravitaţională), se va aplica numai consumatorilor izolaţi şi de mică capacitate.

7.27. Stabilirea debitelor nominale pentru agenţii termici utilizaţi se face în funcţie de necesarul de căldură al consumatorilor de încălzire, apă caldă de consum, ventilare şi tehnologic.

Amplasarea centralelor termice 7.28. În ansamblurile clădirilor de locuit alimentate centralizat cu căldură, amplasarea centralelor termice se face respectând diverse criterii, printre care situaţia juridică a zonei vizate, sau analizând posibilitatea de cooperare cu surse de căldură existente în zonă, etc.

7.29. În cazul folosirii combustibilului lichid sau gazos se urmăreşte amplasarea centralelor termice cât mai aproape de centrul de greutate al consumatorilor, ţinând seama de condiţiile locale: ecologice (direcţia vânturilor dominante, poziţia coşurilor de fum faţă de clădirile din zonă), configuraţia terenului, posibilitatea extinderilor viitoare, etc.

7.30. Centralele termice funcţionând cu cărbune şi combustibili organici de origine vegetală se amplasează, de regulă în afara zonelor de locuit, ţinând seama de dificultăţile create de transportul combustibilului, zgurii şi cenuşii, precum şi de pericolul de poluare. Fac excepţie centralele termice folosind combustibili din categoria celor menţionaţi, echipate cu cazane având capacitatea sub 70 kW, pentru care condiţiile de amplasare sunt aceleaşi ca şi pentru cele folosind combustibil lichid sau gazos.

7.31. La amplasarea centralelor termice care au în componenţă şi agregate pentru producerea combinată a energiei electrice şi termice (de exemplu, agregate de cogenerare cu motor termic) se ţine seama şi de condiţiile şi soluţiile tehnice pe care sistemul energetic le impune pentru preluarea energiei electrice, în conformitate cu reglementările legale. Se vor respecta, după caz, şi normele tehnice pentru proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale.

7.32. În ansamblurile de clădiri de locuit, centralele termice cu apă caldă se amplasează, de regulă, în clădiri independente sau alipite unora din clădirile alimentate cu căldură.

7.33. Centralele termice individuale se pot amplasa în interiorul clădirii sau pe terasa acesteia, respectând, în principal, prevederile cuprinse în reglementările tehnice referitoare la proiectarea, execuţia şi exploatarea centralelor termice mici, de securitate la incendiu în clădiri, a prescripţiilor tehnice specifice ISCIR, etc.

7.34. Incintele centralelor termice destinate alimentării cu căldură a unei singure clădiri pot fi amplasate la subsolul, demisolul, parterul, etajele şi terasa clădirii, cu luarea în considerare a prevederilor specifice de realizare, cu excepţia celor care utilizează gaze peroliere lichefiate a căror amplasare la subsolul şi demisolul clădirii este interzisă.

7.35. Pentru centralele termice medii se recomandă ca amplasarea la nivelele superioare parterului să se facă numai la ultimul etaj al clădirii sau pe terasa acesteia, în incinte individuale sau alăturate altor spaţii tehnice.

7.36. În centralele termice amplasate pe terasa clădirii se pot utiliza cazane funcţionând cu combustibil gazos şi lichid cu condiţia limitării stocului de combustibil la valoarea echivalentă rezervorului de zi conform art. 7.116.

7.37. Centralele termice din dotarea clădirilor de producţie cu risc mare, mijlociu şi mic de incendiu, precum şi ale clădirilor de depozitare a materialelor incombustibile, se pot amplasa în interiorul clădirilor.

7.38. Centralele termice echipate cu cazane de apă fierbinte şi abur cu presiunea mai mare de 0,5 bar respectă condiţiile tehnice prevăzute în prescripţiile tehnice specifice ISCIR şi a reglementării tehnice privind securitatea la incendiu a construcţiilor.

7.39. Amplasarea centralelor termice care utilizează drept combustibil gaze naturale se face cu respectarea prevederilor normelor tehnice specifice privind proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale şi a reglementărilor tehnice privind securitatea la incendiu a construcţiilor.

7.40. Amplasarea centralelor termice cu combustibil gaze petroliere lichefiate se face cu respectarea prevederilor normelor tehnice specifice privind proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze petroliere lichefiate şi a reglementărilor tehnice privind securitatea la incendiu a construcţiilor.

7.41. Centralele termice se grupează, ori de câte ori este posibil, cu alte gospodării, ca: staţii de hidrofor, staţii de pompare, posturi trafo, centrale de aer comprimat. Încăperile centralelor termice se separă prin elemente rezistente la foc faţă de spaţiile tehnice mai sus menţionate potrivit reglementărilor privind securitatea la incendiu.

7.42. Centralele termice înglobate în clădiri, în mod obligatoriu, nu se amplasează:

7.43. În clădiri civile se recomandă să nu se amplaseze centrale termice, direct, sub sau alături de încăperi de locuit sau încăperi în care se desfăşoară o activitate sensibilă la zgomot, trepidaţii sau exces de temperatură. În cazul în care nu este posibilă evitarea vecinătăţii cu astfel de încăperi se iau măsuri de izolare termică şi fonică potrivit destinaţiei încăperilor respective precum şi măsuri de evitare a transmiterii trepidaţiilor la elementele de construcţie ale clădirii.

7.44. Montarea cazanelor instalaţiilor de încălzire de apartament se face în încăperi aerisite, care nu sunt folosite drept camere de dormit sau cămări şi care nu prezintă pericol de incendiu. Amplasarea cazanului se face astfel încât să se asigure acces uşor la cazan, să nu se stânjenească alte activităţi şi să se respecte cerinţele reglementărilor tehnice în vigoare specifice tipului de combustibil utilizat, precum şi din cartea tehnică a cazanului.

7.45. La centralele termice care utilizează gazele naturale şi gaze petroliere lichefiate, poziţionarea suprafeţelor vitrate necesare, determinate potrivit normelor tehnice specifice, se poziţionează astfel încât să nu blocheze în caz de explozie, căile de evacuare şi cele de acces pentru intervenţie.

Planuri şi secţiuni generale pentru instalaţii 7.46. Planurile şi secţiunile generale a centralelor termice cuprind reprezentarea - cu ajutorul simbolurilor grafice-a ansamblului format din totalitatea utilajelor, echipamentelor, elementelor de conductă şi a sistemelor de reglare automată care alcătuiesc centrala termică.

7.47. Traseele conductelor de legătură între echipamentele din centrala termică trebuie să fie cât mai scurte şi simple asigurându-se concomitent condiţiile pentru exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor.

7.48. Poziţionarea conductelor în centrala termică poate fi aerian sau în pardoseala cu o pantă minimă de 1% pentru asigurarea aerisirii şi golirea instalaţiei. Conductele amplasate aerian nu trebuie supuse pericolului de lovire sau smulgere şi nu trebuie să blocheze căile de acces şi evacuare. La amplasarea în pardoseală, în canale termice, se realizează acoperirea cu elemente uşor demontabile.

7.49. Conductele din centrala termică se izolează termic. Pe traseul conductelor se montează armături de aerisire şi golire.

Reglarea sarcinii termice 7.50. Reglarea sarcinii termice are ca scop controlul şi modificarea în timp a cantităţii de căldură produsă şi furnizată consumatorilor în conformitate cu nevoile reale al acestora.

7.51. În centrala termică, reglarea debitului de căldură produs şi furnizat se realizează prin variaţia :

7.52. În funcţie de durata reglajului acesta poate fi :

7.53. Reglarea furnizării căldurii poate fi efectuată :

7.54. Reglarea automată a sarcinii termice a cazanului sau a bateriei de cazane se face prin următoarele mijloace:

7.55. Reglarea sarcinii termice a cazanului sau bateriei de cazane din centrala termică se poate asigura şi prin următoarele mijloace :

Echiparea centralelor termice cu cazane şi arzătoare - condiţii de performanţă energetică 7.56. Cazanele cu care se echipează centralele termice trebuie să respecte prevederile specifice pentru utilizarea preconizată, menţionată în cartea tehnică care însoţeşte fiecare cazan în parte.

7.57. Documentaţia tehnică de proiectare pentru centrala termică trebuie să specifice obligaţia ca la achiziţia cazanelor, sunt consemnate randamentele la sarcină nominală şi la sarcină parţială precum şi condiţiile în care acestea sunt stabilite.

După stabilirea tipului de cazane, proiectul se completează cu calculul randamentului anual al fiecărui tip de cazan şi cu randamentul anual al centralei termice.

7.58. Cazanele de apă caldă funcţionează la presiuni nominale de max. Pn 6 bar. Cazanele care alimentează clădiri înalte şi foarte înalte şi pentru situaţii speciale ...", în contextul în care acest aspect s-a dorit să se reglementeze, întrucât din formularea actuală rezultă că este vorba numai de clădiri cu regim de înălţime cuprins între 28 m şi 45 m, rămânând neacoperită situaţia clădirilor foarte înalte (peste 45 m).

7.59. Cazanele de abur de joasă presiune cu elemente din fontă sau ţevi din oţel sunt :

7.60. Cazanele din centralele termice sunt dotate cu echipamente de măsură şi control care asigură supravegherea, protecţia şi reglajul funcţionării acestora.

7.61. Se recomandă echiparea centralelor termice cu cazane având randament ridicat şi emisii de noxe reduse. Pe cât este posibil, se utilizează sisteme de recuperare a căldurii din gazele de ardere.

7.62. Pentru a răspunde solicitărilor variabile ale consumatorilor şi a spori eficienţa energetică a centralelor termice, se recomandă racordarea cazanelor în baterii şi exploatarea acestora în cascadă corespunzător comenzilor unui sistem de automatizare proiectat.

7.63. Când nu sunt impuse criterii obligatorii de alegere a cazanelor privitoare la randamente, acestea se recomandă a avea la puterea nominală, următoarele valori globale minime:

Scăderea randamentului la funcţionarea în sarcină redusă nu poate fi mai mare de 3 %.

7.64. Pentru noxele rezultate în urma arderii combustibilului la cazane, se recomandă utilizarea, în calculele specifice pentru protecţia mediului, în funcţie de tipul combustibilului, a următoarelor valori maxime de emisie a poluanţilor: ● pentru combustibil gazos (gaze naturale, gaze petroliere lichefiate)

7.66. Cazanele instalate în centrala termică, care prepară un singur fel de agent termic sunt, de regulă, de acelaşi tip şi mărime. În funcţie de perioada şi natura consumurilor de căldură se pot folosi cazane de mărimi diferite, de exemplu, pentru prepararea apei calde de consum în perioada de vară.

7.67. În funcţie de fiabilitate, gradul de siguranţă în exploatare şi durata de viaţă a echipamentului, se pot prevedea în centrala termică cazane de rezervă.

7.68. În cazul construirii în etape a obiectivelor din zonă, se analizează echiparea centralei termice, la început, numai pentru obiectivele din primele etape, prevăzându-se posibilităţi de extindere.

7.69. În cazul în care se prevede alimentarea din centrala termică a consumatorilor pe zone de presiune, pentru fiecare zonă se folosesc cazane sau schimbătoare de căldură proprii.

7.70. Pentru alimentarea consumatorilor care utilizează agenţi termici de temperatură joasă (de ex. pentru sisteme de încălzire prin radiaţie) se recomandă cazane cu condensaţie care funcţionează cu gaze naturale sau combustibil lichid. În cazul evacuării naturale a gazelor de ardere se face dimensionarea coşului şi canalului de fum în funcţie de tirajul corespunzător iarna şi vara.

7.71. Cazanele pot fi instalate şi în container, conform documentaţiei tehnice a acestora. Amplasarea containerului trebuie să respecte condiţiile prevăzute în prezenta reglementare tehnică, precum şi prescripţiile tehnice specifice ISCIR funcţie de tipul şi categoria de clasificare a cazanului/cazanelor şi a combustibilului utilizat. Limitele exterioare ale containerului se asimilează limitelor exterioare sălii cazanelor.

7.72. În centralele termice care folosesc combustibil gazos în perioadele cu sarcini termice medii şi combustibil lichid la vârful de consum, se recomandă folosirea arzătoarelor mixte de tip gaze-păcură (combustibil lichid uşor sau tip M ), în vederea creerii posibilităţii de a trece uşor de la un combustibil la celălalt.

7.73. Pentru centralele termice cu cărbune se recomandă ca la alegerea tipului de cazan să se aibă în vedere următoarele:

7.74. Combustibilii solizi organici, lemnul sau deşeuri din lemn, utilizaţi în centralele termice nu se marchează cu vopsele, lacuri, etc.. Peleţii utilizaţi se obţin cu lianţi naturali sau prin simpla presare.

7.75. Pentru încălzirea apartamentelor şi prepararea apei calde de consum se utilizează, de regulă cazane cu cameră de ardere închisă şi control automat al arderii.

7.76. Arzătoarele cazanelor se aleg în funcţie de tipul combustibilului, de modelul constructiv şi de capacitatea cazanului. La cazanele de capacitate mică arzătoarele sau sistemul de ardere complet echipat se află încorporat acestora.

La cazanele fără arzător încorporat, acesta se alege conform specificaţiilor tehnice ţinând cont de parametrii cazanului precum şi de caracteristicile geometrice ale focarului.

7.77. Arzătoarele utilizate la cazane se clasifică astfel: a. după combustibilul utilizat:

7.78. Se recomandă utilizarea arzătoare automatizate la care iniţierea flăcării se face automat prin diverse sisteme. Arzătoarele automatizate sunt dotate cu sisteme de siguranţă privind lipsa combustibilului sau presiunea scăzută a acestuia, supraveghere flacără, sisteme de avertizare, etc.

7.79. La cazanele cu focar deschis este obligatorie prevederea unui sistem de detecţie a prezenţei monoxidului de carbon şi de oprire a alimentării cu combustibil a arzătorului.

7.80. Se recomandă ca arzătoarele să aibă în furnitură şi consola pentru combustie.

Asigurarea cazanelor şi a instalaţiei 7.81. Asigurarea cazanelor şi a instalaţiilor din centralele termice se face în scopul:

7.82. Sistemele de asigurare respectă prescripţiile tehnice specifice ISCIR privind recipientele sub presiune.

7.83. Utilajele şi echipamentele sunt însoţite de fişe tehnice, instrucţiuni de utilizare şi de punere în funcţiune.

7.84. În instalaţiile cu apă caldă (până la 110°C) asigurarea se realizează potrivit prevederilor din STAS 7132, a prescripţiilor tehnice specifice ISCIR, a reglementării tehnice privind alegerea, proiectarea, întreţinerea şi exploatarea sistemelor şi echipamentelor de siguranţă din dotarea instalaţiilor de încălzire.

7.85. Condiţiile şi cerinţele tehnice pentru utilizare, verificarea, reparare şi reglare a dispozitivelor de siguranţă sunt prevăzute în prescripţiile tehnice specifice ISCIR, completate cu prescripţiile tehnice referitoare la autorizarea/admiterea funcţionării şi verificări periodice şi neprogramate ale instalaţiilor şi cazanelor aferente.

7.86. În instalaţiile de încălzire cu apă caldă se recomandă folosirea vaselor de expansiune închise cu membrană sau combinaţii ale acestora cu rezervoare de descărcare şi pompe de adaos. Vasele de expansiune închise corespund prescripţiilor tehnice specifice ISCIR.

7.87. În cazul adoptării soluţiei cu vase de expansiune deschise, montate în zona superioară a clădirii, se iau măsuri corespunzătoare pentru asigurarea împotriva pericolului de inundare în caz de avarie.

7.88. Protejarea cazanelor şi a instalaţiei de încălzire şi de preparare apă caldă de consum împotriva îngheţului se poate face prin următoarele metode: asigurarea unei circulaţii minime în perioadele de utilizare redusă din sezonul rece, porniri-opriri de scurtă durată ale centralei termice, asigurarea temperaturii de gardă, utilizarea de antigel sau golirea instalaţiei.

7.89. Soluţiile de asigurare a cazanelor de abur de joasă presiune, sunt cu dispozitive de siguranţă hidraulice sau supape de siguranţă.

Echipamente pentru circulaţia apei 7.90. Circulaţia agentului termic în instalaţiile cu circulaţie forţată se face cu ajutorul pompelor.

7.91. Alegerea pompelor se face în funcţie de tipul de consumator, de debitul de agent termic şi de înălţimea de pompare. La alegerea pompelor se utilizează curbele caracteristice de funcţionare ale acestora din cataloagele de produs.

La clădirile echipate cu centrale termice montate la partea superioară(pe terasă, etaj tehnic) la stabilirea înălţimii de pompare se ia în considerare efectul presiunii termice.

7.92. Pompele trebuie alese în funcţie de clasa energetică, cu un consum de energie redus pe mc pompat şi un nivel de zgomot redus.

7.93. În cazul în care regimul debitelor de apă circulată este variabil în cursul unei zile sau al anului se poate adopta una din următoarele soluţii:

7.94. Pentru circulaţia apei fierbinţi se folosesc pompe corespunzătoare temperaturii de regim.

7.95. Toate pompele se prevăd cu organe de închidere, clapete de sens precum şi cu armături de reţinere pe conductele de refulare, montate între armăturile de închidere şi pompe.

7.96. Pe conductele de întoarcere de la instalaţiile interioare, înainte de intrarea în cazane sau schimbătoare de căldură, se prevăd separatoare de impurităţi şi filtre. În vederea reducerii numărului de separatoare şi filtre se recomandă ca acestea să se monteze pe conducte comune de întoarcere.

Echipamente pentru prepararea apei calde de consum 7.97. În centrala termică se instalează de regulă echipamentul aferent preparării centralizate a apei calde de consum. Se foloseşte agentul termic produs în centrală ca agent primar. Se pot utiliza sisteme bivalente (combinate) de preparare apă caldă de consum care folosesc şi energii regenerabile.

7.98. La alegerea schimbătoarelor de căldură se are în vedere ca acestea să corespundă caracteristicilor agentului termic şi să aibă un gabarit şi o greutate cât mai reduse. Prevederile din prezentul capitol se referă numai la agentul termic primar provenit din centrala termică. Proiectarea sistemului de preparare a apei calde de consum se realizează reglementării tehnice privind proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor sanitare aferente clădirilor.

7.99. Prepararea apei calde de consum pentru ansamblurile de clădiri civile se poate face:

7.100. Schimbătoarele de căldură sunt alimentate cu agent termic primar de la cazane specializate pentru apă caldă de consum sau de la cazane care furnizează agent termic cu mai multe destinaţii. Ori de câte ori este posibil, se recomandă utilizarea căldurii recuperate de la gazele de ardere.

Alimentarea cu apă a cazanelor 7.101. La umplerea cu apă a cazanelor, a reţelei de distribuţie şi a instalaţiilor interioare de încălzire se foloseşte apă din instalaţiile de apă potabilă, cu condiţia respectării art. 7.103.

7.102. La instalaţiile de încălzire cu apă caldă sau la cele cu cazane de abur cu presiune sub 0,5 bar, se asigură indicii de calitate a apei de alimentare, potrivit indicaţiilor producătorului, prevăzându-se în acest scop, instalaţii corespunzătoare de tratare a apei (dedurizare, corecţie PH, degazare).

7.103. Pentru centralele termice de apă caldă amplasate în zone în care duritatea apei depăşeşte 10 °d se prevăd instalaţii de dedurizare pentru apa de alimentare astfel încât duritatea să fie redusă sub 5 °d. De asemenea conţinutul de clor trebuie să fie de cel mult 200 mg/l.

7.104. Pentru alimentarea cazanelor de apă fierbinte, având temperatura peste 110 °C, precum şi a celor de abur având presiunea peste 0,5 bar, se prevăd instalaţii de tratare a apei. Valoarea indicilor de calitate a apei şi soluţia de alimentare cu apă a cazanelor trebuie să fie potrivit indicaţiilor producătorului, completate cu cerinţele reglementărilor tehnice specifice.

7.105. Pentru realimentarea cu condensat a cazanelor de abur de joasă presiune (sub 0,5 bar) se prevăd două electropompe, dintre care una de rezervă.

Pompele se montează sub cota minimă a apei din rezervorul de colectare a condensatului.

7.106. Pompele de alimentare a cazanelor de abur se prevăd cu instalaţii de comandă pentru pornire şi oprire, în funcţie de nivelul apei din cazane.

Instalaţii pentru alimentare cu combustibil 7.107. Alegerea tipului de combustibil pentru centrala termică se face în funcţie de disponibilitatea şi preţul combustibilului, posibilităţile de procurare şi stocare, condiţiile de mediu, gradul de asigurare a consumatorului, modul de exploatare al centralei termice, etc.

7.108. În cazul consumatorilor care impun o mare siguranţă în funcţionare şi la care există posibilitatea întreruperii sau diminuării alimentării cu combustibil (cum ar fi, de exemplu, gazele naturale) se poate prevedea folosirea a doi combustibili (gaze naturale şi combustibil lichid, combustibil lichid şi gaze petroliere lichefiate), adoptându-se soluţiile tehnice adecvate (arzătoare mixte, specializarea cazanelor pe tip de combustibil etc.).

7.109. La proiectarea instalaţiilor de combustibil gazos din centrale termice se respectă prevederile normelor tehnice pentru proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale şi gaze petroliere lichefiate.

7.110. Instalaţiile de alimentare cu combustibil a cazanelor se prevăd cu sisteme de siguranţă în vederea înlăturării pericolului de incendiu şi explozie.

7.111. La instalaţiile de alimentare cu gaze a cazanelor fără supraveghere permanentă se prevăd dispozitive automate de reglare, semnalizare şi control ale arderii, precum şi de închidere a alimentării cu gaze în cazul întreruperilor de orice natură (alimentare cu gaze, energie electrică) sau a reducerii presiunii gazelor sub valoarea specificată minimă de funcţionare a arzătorului.

7.112. Pentru instalaţiile de alimentare cu combustibil lichid a cazanelor fără supraveghere permanentă se prevăd dispozitive automate pentru conducerea arderii, pentru preventilarea focarului înaintea aprinderii, precum şi pentru blocarea admisiei combustibilului în caz de întrerupere a curentului electric sau de defectare a motoarelor electrice ale utilajelor care asigură arderea.

7.113. Arzătoarele automatizate de combustibil gazos sau lichid se prevăd cu dispozitive de protecţie care să blocheze alimentarea cu combustibil la: