Renunțarea la moștenire: ce faci când defunctul avea datorii

Dreptul de opțiune succesorală, adică alegerea între acceptare și renunțare, se exercită în termen de un an de la data deschiderii moștenirii, care este data decesului (art. 1.103 alin. (1) din Codul civil). Dacă ați cerut inventarul înainte de a opta, termenul nu se împlinește mai devreme de două luni de la comunicarea procesului-verbal de inventariere (art. 1.104).

Renunțarea poate fi revocată în tot cursul termenului de opțiune, dacă moștenirea nu a fost între timp acceptată de alți succesibili (art. 1.123). Anularea acceptării sau a renunțării pentru vicii de consimțământ se poate cere în 6 luni (art. 1.124). Creditorii renunțătorului pot ataca renunțarea frauduloasă în 3 luni de la data la care au cunoscut-o (art. 1.122).

1. Aflați ce bunuri și ce datorii a lăsat defunctul. Nu decideți după prima scrisoare a unei bănci. Cereți situația creditelor la băncile și IFN-urile cunoscute, certificatul de atestare fiscală de la primărie și de la ANAF, verificați dacă există dosare la executori judecătorești și dacă creditele aveau asigurare de viață, care poate stinge soldul. Pentru imobile, cereți extrase de carte funciară, unde apar ipotecile și somațiile.

   Puteți cere notarului efectuarea unui inventar al bunurilor din patrimoniul succesoral, pe cheltuiala moștenirii (art. 1.115 din Codul civil); procesul-verbal cuprinde și mențiuni privind pasivul (art. 1.116 alin. (3)). Pe durata inventarului nu sunteți considerat moștenitor, dacă nu ați acceptat deja (art. 1.104 alin. (2)).

2. Înțelegeți cât riscați dacă acceptați. Moștenitorii legali și legatarii universali sau cu titlu universal răspund pentru datorii numai cu bunurile moștenirii, proporțional cu cota fiecăruia (art. 1.114 alin. (2)). Dacă defunctul a lăsat un apartament de 300.000 lei și datorii de 500.000 lei, creditorii se pot îndestula din apartament, nu și din bunurile dumneavoastră. Înainte de partaj, ei pot urmări direct bunurile aflate în indiviziune (art. 1.155 alin. (2)).

   Excepția: succesibilul care, cu rea-credință, a sustras ori a ascuns bunuri din moștenire sau a ascuns o donație supusă raportului ori reducțiunii este considerat acceptant chiar dacă renunțase și plătește datoriile inclusiv cu bunurile proprii (art. 1.119). Nu luați nimic din locuința defunctului înainte de a lămuri situația.

3. Nu faceți acte care valorează acceptare tacită. Acceptarea poate fi tacită: orice act sau fapt pe care nu l-ați putea face decât în calitate de moștenitor (art. 1.108 alin. (3)). Vânzarea mașinii defunctului, încasarea chiriilor pentru sine, donarea bunurilor, dar și „renunțarea în folosul” unui anumit moștenitor sunt acte de acceptare (art. 1.110 alin. (1) și (2)).

   Sunt permise actele de conservare, supraveghere și administrare provizorie: plata întreținerii, a unei rate urgente, repararea unei țevi, organizarea înmormântării (art. 1.110 alin. (3)). Dacă trebuie să faceți un act care ar putea fi interpretat ca acceptare, dați înainte o declarație autentică de neacceptare la notar (art. 1.111). Păstrați chitanțele și notați din ce bani ați plătit.

4. Decideți în termenul de un an. Opțiunea se exercită într-un an de la deces (art. 1.103 alin. (1)). Cine a cunoscut deschiderea moștenirii și calitatea lui de succesibil și nu a optat este prezumat, până la proba contrară, că a renunțat (art. 1.112 alin. (1)); prezumția operează dacă, citat de notar sau de instanță, nu face dovada că a acceptat. Tăcerea vă scoate deci, de regulă, din moștenire, dar nu vă bizuiți pe ea când vreți certitudine: creditorii pot încerca să dovedească o acceptare tacită.

   Termenul poate fi scurtat: la cererea unei persoane interesate, de exemplu un creditor, instanța vă poate obliga, pe calea ordonanței președințiale, să optați într-un termen mai scurt; cine nu optează în acel termen este considerat că a renunțat (art. 1.113).

5. Dați declarația de renunțare la notar. Renunțarea nu se presupune, în afara cazurilor de la art. 1.112 și 1.113; ea se face prin declarație în formă autentică, la orice notar public din țară sau, în străinătate, la misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României (art. 1.120 alin. (1) și (2)). Nu trebuie să mergeți la notarul de la ultimul domiciliu al defunctului și nu aveți nevoie de acordul celorlalți moștenitori.

   Luați actul de identitate, certificatul de deces și actele de stare civilă care arată rudenia. Notarul înscrie declarația, pe cheltuiala dumneavoastră, în registrul național notarial, pentru informarea terților (art. 1.120 alin. (3)). Cereți un exemplar al declarației și trimiteți copii creditorilor care v-au scris.

6. Renunțați la tot, fără condiții. Opțiunea succesorală este indivizibilă și nu poate fi afectată de nicio modalitate, sub sancțiunea nulității absolute (art. 1.101). Nu puteți păstra casa și renunța la credit, nici renunța „cu condiția” ca fratele să vă plătească o sumă. Renunțarea făcută în favoarea unei anumite persoane sau contra unui preț este, în realitate, acceptare urmată de înstrăinare (art. 1.110 alin. (1) lit. b) și c)), cu toate consecințele ei.

   Cine este chemat la moștenire atât prin testament, cât și prin lege are câte un drept de opțiune pentru fiecare vocație (art. 1.102): puteți accepta legatul și renunța la moștenirea legală, în limitele arătate de lege.

7. Gândiți-vă la cei care vin după dumneavoastră. Renunțătorul este considerat că nu a fost niciodată moștenitor, iar partea lui profită comoștenitorilor sau moștenitorilor subsecvenți (art. 1.121). Dacă toți copiii defunctului renunță, la moștenire sunt chemați nepoții, în nume propriu, apoi clasele următoare de rude. Fiecare trebuie să opteze la rândul său.

   Pentru un copil minor, părinții nu pot renunța la drepturile patrimoniale ale acestuia fără autorizarea instanței de tutelă (art. 144 alin. (2) și art. 502 alin. (1)). Și acceptarea expresă a moștenirii de către minorul lipsit de capacitate de exercițiu necesită încuviințarea instanței de tutelă (ÎCCJ, HP nr. 58/2024). Depuneți cererea la judecătoria de la domiciliul minorului din timp, înăuntrul termenului de un an.

8. Știți cum se revine asupra renunțării. În tot cursul termenului de opțiune puteți revoca renunțarea, tot prin declarație autentică, dacă moștenirea nu a fost deja acceptată de alți succesibili cu vocație la partea dumneavoastră (art. 1.123 alin. (1)). Revocarea valorează acceptare; preluați bunurile în starea în care se găsesc, cu respectarea drepturilor dobândite de terți (alin. (2)).

   Dacă ați renunțat din eroare, prin înșelăciune sau sub presiune, puteți cere anularea renunțării în 6 luni de la încetarea violenței ori de la data la care ați cunoscut cauza de nulitate (art. 1.124). Atenție și la propriii creditori: dacă renunțați la o moștenire valoroasă pentru a-i păgubi, ei pot cere revocarea renunțării în 3 luni de la data la care au aflat de ea (art. 1.122).

9. Dacă toți renunță, moștenirea devine vacantă. Când nu există moștenitori legali sau testamentari, moștenirea este vacantă (art. 1.135) și revine comunei, orașului sau municipiului în a cărui rază se aflau bunurile (art. 1.138). Unitatea administrativ-teritorială suportă pasivul numai în limita valorii bunurilor din patrimoniul succesoral (art. 1.139 alin. (2)); creditorii se vor îndrepta împotriva ei, nu împotriva rudelor care au renunțat.

   Renunțarea nu vă scapă de obligațiile proprii: dacă ați semnat creditul defunctului în calitate de codebitor sau de fideiusor, răspundeți în continuare în temeiul propriului angajament, indiferent de opțiunea succesorală. Verificați contractul de credit înainte de a considera problema închisă.

• Acceptarea tacită din neatenție. Vânzarea sau folosirea ca proprietar a bunurilor defunctului valorează acceptare (art. 1.110 din Codul civil); renunțarea ulterioară nu mai este posibilă.
• Sustragerea sau ascunderea de bunuri. Atrage acceptarea forțată și răspunderea pentru datorii cu bunurile proprii, fără drept asupra bunurilor ascunse (art. 1.119).
• Renunțarea „în favoarea” cuiva. Este tratată ca acceptare (art. 1.110 alin. (1) lit. b)); deveniți moștenitor și răspundeți de pasiv în limita activului.
• Uitarea copiilor minori. După renunțarea părintelui, copilul poate fi chemat la moștenire în nume propriu; renunțarea în numele lui cere autorizarea instanței de tutelă (art. 144 alin. (2)).
• Confuzia cu obligațiile proprii. Codebitorul sau fideiusorul creditului rămâne obligat față de bancă și după renunțarea la moștenire.
• Renunțarea făcută în frauda propriilor creditori. Poate fi revocată la cererea lor în 3 luni de la data la care au cunoscut-o (art. 1.122).
• Renunțarea pripită la o moștenire cu activ. Întrucât răspunderea este limitată la bunurile moștenirii (art. 1.114 alin. (2)), renunțarea vă poate lipsi de un rest valoros după plata datoriilor; cereți întâi inventarul.

Analizează documentul meu →Ghid juridicModele de contractePagina principală a țării

Actualizat: 14.11.2026 · Surse: Codul civil, art. 1.103 – termenul de opțiune succesorală, Codul civil, art. 1.110 – actele cu valoare de acceptare tacită, Codul civil, art. 1.111 – declarația de neacceptare, Codul civil, art. 1.112 – prezumția de renunțare, legislatie.just.ro, EUR-Lex

Explicațiile sunt generate din textul oficial și au caracter orientativ; obligatoriu este doar textul integral, către care trimite fiecare pagină. Europaius oferă informații juridice, nu servicii de avocatură.